BusinessMagazin

Tag: carte

  • Ghid de conversatie in Turnul Babel

    Daca e sa ne luam dupa statisticile oficiale, in fiecare an pier circa 10 de limbi. Probabil ca peste un veac, 7.000 de limbi vorbite in prezent, multe neinregistrate inca, nu vor mai avea vorbitori.

    Cum limbile (conform unei solide pledoarii a Comisiei romane pentru UNESCO) sunt esentiale pentru identitatea grupurilor si a indivizilor si sunt un suport pentru cultura si educatie, protejarea lor este un act de conservare a patrimoniului umanitatii.

    ONU a declarat 2008 drept Anul International al Limbilor, insa evenimentul trece mai degraba neobservat la noi. O exceptie – aceasta carte de factura enciclopedica, semnata de de o lingvista eminenta, Ioana Vintila-Radulescu, recent tiparita de editura Meronia.

    Prefatatorul volumului, acad. Marius Sala, spune ca lucrarea merita asezata printre acele carti pe care cititorii sa le deschida cand vor dori sa afle rapid o informatie de ordin enciclopedic, pentru a-si pregati o calatorie adevarata sau numai pentru a intreprinde una virtuala.

    Volumul este destinat unui public larg si cuprinde informatii de ordin general, ordonate dupa continente si dupa statele independente ale lumii, referitoare la limbile oficiale si la celelalte limbi vorbite in fiecare dintre statele lumii si la vorbitorii lor.

    S-au inclus si raportari la limba romana, ori de cate ori acestea erau semnificative. Cartea reflecta modul cum, sub ochii nostri, lumea s-a schimbat: imperii si sisteme s-au destramat, multe state si-au dobandit independenta, adoptand noi limbi oficiale, iar optica fata de limbile zise „mici” s-a nuantat, o serie de documente internationale venind in sprijinul idiomurilor aflate in primejdie de disparitie.

    Ioana Vintila-Radulescu, „Limbile statelor lumii”, Editura Meronia, Bucuresti, 2008

  • Poate schimbam coperta

    Iren Arsene, coproprietara editurii Curtea Veche, a inceput anul cu mari sperante in Jamie, bucatarul britanic care a adunat cu zambetul lui cuceritor o avere de 25 de milioane de lire. Iren Arsene l-a adus pe britanicul Jamie Oliver in Romania din 2006, i-a lansat trei titluri, iar vanzarile cartilor lui de bucate, impreuna cu alte titluri, precum cele ale lui Orhan Pamuk, castigatorul premiului Nobel pentru literatura de anul trecut, au adus editurii un salt al afacerilor de 50% in 2007.

    Aceeasi crestere o asteapta Iren Arsene si pentru acest an, desi considera ca Jamie, Pamuk sau cartea cu dieta South Beach mai au inca un potential de crestere imens: „In tarile vestice, o editura face avere doar din copyright-ul pentru dieta South Beach, nemaiavand nevoie sa mai scoata si alte titluri, iar in Marea Britanie din cartile lui Jamie se vand intr-o saptamana mult mai multe decat in Romania intr-un an“ (in 2007, cartile scrise de Jamie Oliver s-au vandut in Romania in 25.000 exemplare). E mult, e putin? Iren Arsene exemplifica prin faptul ca tirajul considerat mediu de statisticile Ministerului Culturii este de 2.000 de exemplare si ca, practic, orice e peste acest prag poate fi considerat bestseller. „Este mult daca luam in calcul faptul ca e vorba de o carte destul de scumpa (pretul de lista este de 90 de lei – n.red.), ceea ce imi confirma teoria ca vanzarile de carte nu sunt mici pentru ca oamenii nu au bani, ci pentru ca acestea nu sunt pe lista lor de prioritati“, spune Iren Arsene. Iar cartile bucatarului britanic nu sunt scumpe pentru ca asa a vrut editura, ci pentru ca acestea au fost conditiile agentului: „Noi am fi vrut sa scoatem si o varianta mai ieftina, sa atragem cat mai multi cumparatori, dar conditiile copyright-ului sunt foarte dure si nu te lasa sa te abati deloc de la politica lor de marketing“.

    Tocmai potentialul de crestere rezultat din drepturile de autor pe care le detine editura a fost si motivul pentru care un fond de investitii a intrat in negocieri cu familia Arsene, la sfarsitul anului trecut, pentru a cumpara Curtea Veche. Iren Arsene spune ca negocierile cu fondul de investitii, al carui nume prefera sa nu il spuna, s-au si incheiat, deoarece ea si sotul ei, Grigore Arsene, au preferat sa refuze oferta. „Au fost doua variante – achizitia unui pachet minoritar sau a intregii edituri -, insa nu am ajuns la o varianta avantajoasa pentru ambele parti“, spune coproprietara editurii, care nu exclude insa o vanzare a editurii, daca vor fi oferte avantajoase pentru a da un impuls de crestere afacerii. Editura Curtea Veche, ca si majoritatea celorlalte edituri din Romania, sunt afaceri mici (cifra medie de afaceri in acest domeniu fiind de 3-4 milioane de euro, in conditiile in care intreaga piata este evaluata la 60 de milioane de euro). „Sunt cateva edituri care au o crestere destul de interesanta, insa in general sunt afaceri mici si care au nevoie de investitii mici, ceea ce face ca foarte putine astfel de companii sa intre in atentia fondurilor de investitii“, spune Dragos Rosca, CEO al fondului de investitii Gemisa Investments, care spune ca nu a fost interesat pana acum de editurile romanesti. Infiintat in 2004, Gemisa vizeaza start-up-urile si afacerile de mici dimensiuni si este in prezent singurul fond de investitii ce detine in prezent o companie cu activitati de editare (este vorba despre Press Pro International, care editeaza zece publicatii medicale).

    Cu toate ca nu a intrat inca in segmentul editurilor de carte, Dragos Rosca nu exclude aceasta posibilitate in viitor: „Depinde de companie, de managementul ei si de posibilitatile de dezvoltare pe piata pe care activeaza“. Oferte de achizitie au mers si spre editurile mai mari: in 2006 Gabriel Liiceanu a facut public faptul ca nu intentioneaza sa vanda editura Humanitas dupa ce avusese mai multe oferte, iar editura Polirom a primit de asemenea oferte de achizitie. Adrian Butuca a preferat insa sa consolideze afacerea, preluand editura Cartea Romaneasca, iar discutiile despre vanzare au fost deocamdata refuzate.

    Posibilitatile de dezvoltare sunt de fapt principalul „activ“ pe care se bazeaza acum editurile: „Piata este foarte jos si va creste cu doua sau poate chiar trei cifre multi ani de acum inainte, bazandu-se pe o cerere din ce in ce mai mare, pe vanzarile online (internetul a ajuns acum la 15% din vanzarile totale si estimam ca vor creste din ce in ce mai mult), dar si pe vanzarile din hipermarketuri, care de asemenea au avut o crestere importanta in ultimii doi ani“, considera coproprietara de la Curtea Veche. In aceste conditii, ce valoare are o editura? Iren Arsene spune ca valoarea este egala cu cifra de afaceri plus depozitul de carte, evaluat la jumatate din cifra de afaceri. „Cifrele finale ale valorii pot fi ajustate ulterior cu elemente ce tin cont de ritmul de crestere a afacerii, atractivitatea sectorului in ansamblu, tipul de clienti pe care ii vizeaza si natura veniturilor generate“, mai spune Dragos Rosca.

    Iren Arsene spune insa ca si cresterea organica este o optiune la fel de buna, dat fiind ca numai aceasta a fost modalitatea de crestere de pana acum. Este drept, editura a ajuns la acest nivel in zece ani (a fost infiintata in 1998), intr-un moment cand Iren Arsene, care avea pe atunci o firma de tehnoredactare si lucra cu alte edituri, a citit o carte a lui Dale Carnegie („Secretele succesului“) si a decis sa o aduca in Romania pe cont propriu. „Acum e multumita de doua lucruri: ca prima carte pe care a decis sa o aduca in Romania se indreapta spre 200.000 de exemplare vandute, dar si ca activeaza intr-o piata unde fiecare isi vede de treaba lui: „Piata este evaluata grosso modo la 50-60 mil. euro, dar de fapt nu se stie dimensiunea exacta, si asta imi da un confort incredibil“.

    Viata la curte

  • Cum sa fii geniu in marketing

    Aceasta este teoria, amplu documentata si coerent sustinuta, a lui Peter Fisk, specialist in strategie si marketing, colaborator al unor companii precum Coca-Cola, Microsoft si Vodafone. Actualmente este director general al Institutului Autorizat de Marketing, un gigant in domeniul marketingului mondial.

    De ce trebuie sa fii geniu ca sa practici marketingul in ziua de azi? Pentru ca, ne spune Fisk, „pietele au devenit incredibil de complexe, clientii sunt tot mai pretentiosi, iar concurenta este acerba”. Desi multi oameni au pus sub semnul intrebarii aparitia marcilor globale si influenta covarsitoare a marketingului asupra vietii noastre, putini au sarit in apararea acestor idei.

    Pietele s-au schimbat, marketingul s-a modificat la randul sau, iar specialistii in marketing trebuie sa se schimbe si mai mult daca vor sa ajunga la performanta.

    Specialistii in marketing trebuie sa aiba rigoare analitica, dar nu trebuie sa-si piarda geniul creator. Si chiar daca geniul nu se poate invata, in schimb se pot invata ideile si tehnicile necesare crearii unor marci cu adevarat diferite, pornind de la informatiile legate de inovatiile deja existente in domeniu.

    Fisk prezinta toate aceste elemente cat se poate de detaliat si ne indeamna sa credem ca aripa inspiratiei „poate fi chemata”, ca i se poate pregati un teren fertil, cata vreme intelegem ca „geniul in marketing rezida in capacitatea de a crea o legatura intre ceea ce se intampla in exterior si ceea ce se intampla in interior, intre piete si afacere, intre clienti si actionari, intre creativitate si analiza, intre promisiuni si realitate, intre prezent si viitor”.

    Peter Fisk, „Geniu in marketing”, Editura Meteor Press, Bucuresti, 2008

  • Marile esecuri ale marilor branduri

    “De ce are succes cartea? N-am nici cea mai mica idee. Ba nu, nu-i chiar asa, am o idee: din cauza esecurilor. Oamenilor le place sa afle despre esecuri – nimic mai simplu. In special le place sa afle despre esecurile din lumea afacerilor.”

    Desi fenomenul (pe care a incercat si intelepciunea populara sa-l configureze in proverbul cu capra vecinului) este greu cuantificabil, nu putem sa nu-i dam dreptate lui Haig.

    Cand nu doar bacanul de la colt, ci si Colgate, Dell, Exxon, Ford, Harley Davidson, Heinz, IBM, Intel, Kellog’s, Kodak, Levi’s, McDonald’s, Procter & Gamble, Polaroid, Sony, Unilever, Coca-Cola sau Pepsi pot cunoaste gustul amar al insuccesului, lumea ciuleste urechile si vrea sa afle mai mult.

    Matt Haig s-a hotarat sa faca o trecere in revista a evenimentelor care au loc atunci cand mari grupuri internationale lanseaza branduri care esueaza spectaculos si cu pierderi financiare greu de recuperat.

    Inceputul este o istorie a procesului de branding (pe care il defineste drept “masura de protectie impotriva insuccesului”, un mod de a “pre-vinde” produsul sau serviciul), o inseriere a pacatelor de moarte ale brandingului (amnezia, vanitatea, megalomania, oboseala, paranoia si, in fine, irelevanta) si o enumerare a ideilor preconcepute in domeniu, cum ar fi “daca un produs este bun, el va avea succes”, “companiile mari vor avea mereu succes de brand” sau “brandurile puternice sunt cladite pe publicitate” (publicitatea sustine brandurile, dar nu le poate ridica de la zero).

    Urmeaza apoi povestea propriu-zisa, care beneficiaza de o abordare amuzanta, desi realitatea din spatele ei nu e deloc vesela. Descrierea pericolelor potentiale care ar trebui sa ne puna in alerta cand e vorba despre brandul nostru personal se citesc fara incrancenare si cu sentimentul ca niciodata nu e totul pierdut.

    Matt Haig, "Mari esecuri ale unor branduri renumite", Editura Meteor Press, Bucuresti, 2008

  • Cat costa sa citesti originalul

    “Suntem trei asociati indragostiti de carti. Ideea librariei a fost inspirata de fetita de 10 ani a unuia dintre noi, care invata la o scoala britanica si care s-a lovit de faptul ca nu gasea carti in limba engleza”, spune Vlad Niculescu, directorul general al librariei Anthony Frost, prima librarie din Capitala unde se vinde exclusiv carte in limba engleza.

    Niculescu si inca doi asociati, Dan Nicolaescu si Nicolae Ion, au deschis libraria in decembrie anul trecut. Partenerii straini i-au gasit la targul de carte de la Frankfurt, iar Niculescu spune ca editurile au fost foarte interesate sa patrunda pe piata din Romania.

    „Selectia de carti este foarte personala si fiecare dintre noi se ocupa de un anumit domeniu. In librarie se gasesc carti de arta, fotografie, fictiune, non-fictiune, stiinte exacte, filozofie, comics, calatorii… am incercat sa acoperim cam totul.” Una dintre cele mai noi colectii, de pilda, este 33 1/3 (care contine 150 de titluri) care trateaza cate un album muzical si felul in care acesta a influentat lumea intr-o anumita perioada.

    Clientii sunt si tineri, in special studenti, dar si profesorii lor – „oameni care si-au dorit dintotdeauna sa aiba acces usor la o carte in original”.

    Preturile cartilor pornesc de la 25 de lei si pot ajunge la cateva sute de lei in cazul albumelor de arta. Managerul spune ca investitia in librarie si in stocul de carti a fost de cateva zeci de mii de euro si estimeaza ca va fi recuperata in aproximativ un an. „Cei mai multi clienti ne trec pragul in weekend, iar sambata sunt momente in care nu poti arunca un ac.”

    Conceptul de librarie dedicata exclusiv cartii straine nu este nou, avand in vedere ca la inceputul anului 2002, in cadrul galeriilor comerciale din hotelul Marriott s-a deschis libraria Salingers. Insa din cauza scaderii traficului, dar si a modificarii structurii clientilor (in 2002, 70-80% dintre clienti erau turisti si expatriati, iar acum procentul a scazut la 30-40%), libraria a fost inchisa in octombrie 2006.

    Proprietarii brandului au preferat galeriile comerciale Feeria (unde in 30% din librarie exista carte straina) si aeroportul Otopeni. Si, judecand dupa rezultatele financiare, decizia a fost inspirata. „Cifra de afaceri in 2006 a depasit 200.000 de euro, cu trei puncte de vanzare, iar in 2007, cu un magazin mai putin, a fost peste 350.000 de euro”, spune Alexandra Mihai, director general la librariile Salingers.

    In aceste conditii, timpul care trece intre lansarea unei carti pe piata internationala si momentul in care ajunge in Romania s-a redus si de multe ori s-a intamplat ca lansarea sa aiba loc concomitent. De exemplu, anul trecut, lansarea in Romania a ultimului volum din seria Harry Potter, „Harry Potter and the Deathly Hallows”, a avut loc la Bucuresti in acelasi timp cu lansarea din Marea Britanie sau din Statele Unite.

    Iar cartea „Time Traveler’s Wife”, scrisa de Audrey Niffenegger si a carei ecranizare va fi lansata in acest an, a fost prezenta in Romania inca de la inceputul anului 2006, in conditiile in care la Londra a aparut la finalul lui 2005. „Cartea a avut foarte mare succes si la fiecare noua comanda o aducem”, spune directorul librariilor Salingers.

    Totusi, drumul pana la o piata de carte straina a fost destul de lung si anevoios, din moment ce primele aparitii de carte straina au fost la inceputul anilor 1990, cand librariile au adus pe rafturi albume de arta. „Pe fondul unei lipse acute a cartii de imagine in limba romana, cererea pentru albumele in limbi straine a dezvoltat o noua piata.

    "In timp, cererea a crescut, iar oferta s-a diversificat, in prezent existand un rulaj anual de aproximativ 10.000 de titluri”, spune Sebastian Anghel, director general al Noi Distributie, unul dintre cei mai vechi importatori de carte straina din Romania, care in prezent distribuie produsele a 300 de edituri internationale.

    Si librariile Carturesti au inceput prin a vinde aproape exclusiv albume de arta si arhitectura.

    „Importurile de carte straina au inceput in urma cu doi ani, cu o selectie de carti ilustrate, beletristica si carte pentru copii. Acum oferim si literatura contemporana in limba engleza – in curand si in limbile franceza si germana, carti de specialitate, carti pentru dezvoltarea personala si timp liber”, spune Monica Grigore, asistent PR la librariile Carturesti. Carturesti lucreaza cu grupuri editoriale precum Penguin, Harper Collins, Thames & Hudson, Phaidon, MacMillan sau Random House.

    „Oferta externa acopera toate ariile de interes, la un standard la care cartea romaneasca nu poate ajunge prea curand”, spune Grigore. Librariile Carturesti au aproximativ 20% din rafturi acoperite de carte straina, de la autori de fictiune (Salman Rushdie, Orhan Pamuk, Ian McEwan), SF si fantasy (Philip K Dick, Tolkien, J.K. Rowling) sau nonfictiune (Naomi Klein, Wally Ollins, Tom Peterson sau artistul graffiti Banksy).

    Despre valoarea pietei de carte straina, opiniile sunt impartite, desi mai toti estimeaza cresteri de pana la 30% anual. Sebastian Anghel de la Noi Distributie estimeaza valoarea pietei la 6-7 milioane de euro, reprezentantii librariilor Carturesti o situeaza undeva la 3 milioane de euro, iar Vlad Niculescu de la libraria Anthony Frost estimeaza 2 milioane de euro.

  • Anchete la 40 de grade

    Primul sau roman este erotic si dateaza din 1959, dar a fost sters din bibliografia oficiala a autorului, care prefera sa lase sa se creada ca si-a inceput activitatea literara in 1962, cu un roman unde il arunca pe scena thriller & mystery pe Evan Michael Tanner, un spion ciudat, care nu doarme niciodata, din pricina faptului ca a incasat schijele unui obuz in timpul razboiului din Coreea.

    Personajul a revenit de multe ori in romanele lui Block, ultima oara in 1997, in „Tanner on Ice”. Un alt personaj recurent, cu o uriasa priza la public, este detectivul particular Matthew Scudder, erou al romanului pe care vi-l prezentam. Alcoolic de prima mana si investigator atins de geniale inspiratii de moment, Scudder a trait pret de vreo sase romane si de cativa munti de lazi de whisky.

    Lawrence Block, „Cand sfanta crasma se inchide”, Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2007

  • Viata si literatura

    Crescut in Germania postbelica de catre mama sa, isi petrece vara la bunicii elvetieni, corectori pentru o colectie de romane populare. Intr-o buna zi, Peter incepe sa citeasca un teanc de spalturi si descopera, fascinat, povestea unui neamt prizonier de razboi in Rusia, care izbuteste sa evadeze si sa se intoarca acasa.

    Aici insa afla ca sotia sa il parasise.

    Anumite detalii din aceasta istorie trista ii dau lui Peter senzatia ca nu se afla in fata unui roman, ci a unei intamplari adevarate, iar acest lucru incepe sa-l obsedeze. Mult mai tarziu, devenit jurist, va incepe o ancheta si va descoperi ca barbatul din poveste este insusi tatal sau.

    Bernhard Schlink, „Intoarcerea acasa”, Editura Polirom, Iasi, 2008

  • Cum sa fii singur pe piata ta

    Studiind evolutia a circa 150 de companii, pe spatiul unui intreg secol, cei doi autori au identificat un model strategic de crestere intr-un mediu concurential saturat, in care produsele seamana din ce in ce mai mult si unde razboiul preturilor face ravagii.

    Pentru a iesi din "oceanul rosu" al concurentei, compania face un salt valoric ce va da nastere unui spatiu de piata in intregime nou, un „ocean albastru”.

    Apple, Swatch, eBay sau The Body Shop au reusit pentru ca au stiut sa creeze o cerere de piata cu totul noua. Majoritatea „oceanelor albastre” nu s-au nascut insa dintr-un avantaj competitional si nici dintr-o inovatie radicala, ci din unirea a doua directii pe care teoria le declara incompatibile: o diferentiere puternica (produs original, daca nu chiar unic) si un bun raport calitate/pret.

    Exemplul cel mai pregnant pe care s-au bazat autorii a fost cel al faimosului Cirque du Soleil, o afacere de divertisment canadiana. Creatorii ei au luat ceea ce era mai bun din aria circului traditional (clovnii) si din teatru (regia), aducand spectacolul in zona de interes a adultilor, nu a copiilor.

    Ceea ce a facut remarcabil succesul Cirque du Soleil, unul dintre cele mai bine vandute produse de export canadiene, este ca nu a fost realizat intr-un domeniu atractiv, ci mai degraba intr-unul aflat in declin, caruia analiza strategica traditionala nu-i dadea sanse de dezvoltare.

    Semnificativ pentru acest proiect este ca nu a luat audienta celorlalte circuri care, istoric vorbind, erau destinate copiilor, ci a creat un nou spatiu de piata, cu un nou grup de clienti – adultii -, pregatit sa plateasca mai mult pentru o experienta noua de divertisment.

    W. Chan Kim, Renée Mauborgne, „Strategia oceanului albastru”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007

  • Versetele angelice ale lui Rushdie

    Rushdie s-a nascut la Bombay si traieste actualmente la New York, dupa o prelunga sedere in Marea Britanie, a doua lui patrie spirituala. Un du-te vino intre culturi care a facut ca povestile pentru copii – dar si pentru adultii cu inima tanara – sa constituie punctul de intalnire al celor doua personalitati ale scriitorului – pe-o de parte musulmanul leganat de nesfarsitele povestiri ale Seherezadei, de cealalta, scriitorul englez impatimit de legendarele povesti scornite de matematicianul Lewis Carroll.

    „Harun…”, aceasta fabula despre povesti si despre conditia povestitorului (piesa literara pe care Stephen King o califica drept „dovada vie a unui adevarat geniu literar”) a fost scrisa de Rushdie nu ca un exercitiu de stil sau ca o eliberare dupa truda la „Versetele satanice” din 1998, ci ca sa fie oferita in dar fiului sau. Si nu oricand, ci imediat ce el, Salman, a fost condamnat la moarte prin celebra fatwa iraniana.

    Morala fabulei: „Harun si Marea…”, o poveste comica, atinge de fapt probleme cum ar fi libertatea de expresie vs. cenzura, victoria sentimentelor vs. calculele politice, domnia justitiei si a ratiunii vs. fanatism.

    Ne aflam in tara Alifbay, un oras trist, cel mai trist din toate, „asa de devastator de trist, ca isi uitase propriul nume. Era asezat pe tarmul unei mari indurerate, plina de pesti posaci, atat de amarati la gust, incat cei care ii mancau incepeau sa ragaie de melancolie”. Aici traieste Rasid Khalifa, a carui veselie vestita provenea din faptul ca era o nesecata sursa de povesti si chiar traia de pe urma lor.

    Tristetea ca a fost parasit de sotie il face insa pe Rashid sa-si piarda sirul vorbelor si sa nu mai poata nascoci povesti. Fiul sau, Harun, isi da seama ca viata fara povesti nu poate si merita sa fie traita. Asa ca, suit pe dosul unei Pupeze, pasarea magica prin excelenta, micul Harun are ambitia sa ajunga in locul fermecat unde se afla izvorul viu al tuturor povestilor.

    Aceasta pledoarie pentru libertatea de expresie a cunoscut si o versiune dramatizata, care s-a bucurat de mult succes in SUA.

    Salman Rushdie, „Harun si marea de povesti”, Editura Polirom, Iasi, 2008

  • Matematica si magie

    Volumul de fata e o calatorie prin matematica, dar si prin natura si cultura, pornind de la realitate a benzii lui Möbius.

    „La prima vedere, e foarte simplu: iei o fasie de hartie si, dupa ce o rasucesti o data, lipesti capetele unul de altul. Dar, cand incepi sa cercetezi proprietatile obiectului obtinut, ca, desi fasia initiala are doua suprafete, cea rezultata are una singura”.

    Sub condeiul lui Pickover, acest obiect descoperit (sau inventat) de August Möbius pe la mijlocul secolului al XIX-lea pare sa faca parte din recuzita unui magician.

    Clifford A. Pickover, „Banda lui Möbius”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007