BusinessMagazin

Tag: zona euro

  • Traian Băsescu despre Giorgio Napolitano: “Este singurul preşedinte căruia îi urmăresc cu cea mai mare atenţie poziţiile”

    “Urmăresc cu mare atenţie toate luările de poziţie ale domnului preşedinte Napolitano şi spun acest lucru pentru prima dată în cele două mandate pe care le-am exercitat ca preşedinte al României. Este singurul preşedinte căruia îi urmăresc cu cea mai mare atenţie poziţiile, şi de multe ori ţin cont de ele”, a spus şeful statului român.

    Giorgio Napolitano, intrat în viaţa politică încă din 1953 ca deputat, şi-a început mandatul de preşedinte în 2006, la vârsta de 80 de ani, fiind primul preşedinte al Italiei care a avut calitatea de membru al Partidului Comunist (până în 1992, când s-a alăturat Democraţilor de Stânga, formaţiune ce a precedat actualul Partid Democrat). A fost europarlamentar între 1999 şi 2004.

    În declaraţiile de presă de după întâlnire, atât Traian Băsescu, cât şi Giorgio Napolitano s-au declarat în favoarea ideii de creare a Statelor Unite ale Europei. “Nu mă jenez să reiau teza nevoii de a crea Statele Unite ale Europei. Mai mult, am subliniat faptul că nu avem timp de tergiversări şi calendarul unor decizii importante trebuie să fie foarte strâns”, a subliniat Băsescu.

    “Statele Unite ale Europei sunt un mare ideal, care trebuie să ne conducă pe acest drum către o mai strânsă integrare, care de acum a devenit un obiectiv, şi este adevărat că este nevoie să se accelereze, pentru că trebuie să ajungem cât mai repede la unele decizii şi să punem unele baze, în special prin deciziile Consiliului European din 21 iulie, pe care le respectăm”, a apreciat la rândul său preşedintele italian.

    Ambii şefi de stat au definit relaţia actuală între România şi Italia ca fiind “excepţională”.

    Referindu-se la românii din Italia, al căror număr a depăşit un milion, Napolitano a declarat că autorităţile italiene sunt “foarte mulţumite” de faptul că prezenţa comunităţii române în Italia se consolidează, “în ciuda oricăror alte tentaţii xenofobe, cu garanţia pentru imigranţii români că li se respectă drepturile şi, mai ales, cu respectul Constituţiei ţării noastre”.

    Giorgio Napolitano consideră că este important “să ne îndreptăm către o integrare tot mai strânsă, cu respectarea tradiţiilor proprii ale românilor care trăiesc în Italia, ale tradiţiilor pe care le aduc cu ei din ţara lor, inclusiv tradiţiile religioase” şi s-a declarat încântat că foarte recent a semnat un act de recunoaştere a Bisericii Ortodoxe Române în Italia.

    În replică, Traian Băsescu i-a mulţumit lui Napolitano pentru recunoaşterea Bisericii Ortodoxe Române ca biserică funcţională pe teritoriul Italiei şi a mulţumit şi Bisericii Catolice din Italia, “care a pus la dispoziţia românilor peste 1.000 de biserici în care să-şi ţină slujbele de fiecare weekend”.

  • BNR: Dinu Patriciu face afirmaţii “după ureche” despre sistemul bancar din România

    1. Domnul Dinu Patriciu afirmă: ” Sistemul de creditare din România trebuie restructurat de la cap la coadă, pe paliere care să ţină cont de capacitatea financiară a firmelor care vor să acceseze împrumuturi”. În acelaşi context adaugă: “Ar trebui să existe mici bănci locale, case de economii, cum există în toată lumea civilizată. Apoi, să existe treapta instituţiilor financiare regionale şi apoi marile bănci aflate deasupra lor. Noi avem un singur nivel acum, normal că suferim”.

    “Reamintim că sistemul bancar din România, în care sunt integrate cele mai multe dintre instituţiile de credit, a fost într-adevăr restructurat de la cap la coadă. În urma acestor restructurări a rezultat un sistem bancar modern şi eficient, care la această oră are o solvabilitate de peste 14 la sută”, afirmă reprezentanţii BNR. “Cu peste 6 la sută peste normele internaţionale. În legislaţia românească nu există niciun fel de restricţii de ordin geografic sau cu privire la mărimea instituţiilor de credit. Aşa că, după încheierea procesului de restructurare, a rezultat un sistem de creditare diversificat: 39 de bănci sunt universale, cu o reţea de sucursale în toată ţara (marile bănci, de deasupra, cum notează domnul Patriciu); două bănci pentru locuinţe; 48 de cooperative de credit, plus o bancă centrală a cooperativelor; 206 instituţii financiare nebancare, care acordă credite; şi 2957 de case de ajutor reciproc. Astfel de instituţii se înfiinţează atunci când există iniţiativă, capital şi interese de afaceri, o cerinţă esenţială fiind respectarea criteriilor legale.”

    2. În opinia domnului Patriciu, “sectorul privat a început deja să se confrunte cu probleme financiare, pentru că băncile trimit în afara ţării banii cu care ar fi trebuit să împrumute companiile”. După care adaugă: “Sucursalele din România au început să trimită către grupurile din care fac parte tot mai mulţi bani. Problema este că în ţară rămân sume din ce în ce mai mici la dispoziţia firmelor, care au nevoie de finanţarea investiţiilor.”

    “Această afirmaţie, făcută “după ureche”, este în contrast total cu realitatea din sistemul bancar. “Problema este”, cum ar spune domnul Patriciu, că sucursalele din România primesc cu precădere bani de la grupurile din care fac parte. Subliniem: primesc, nu trimit. La 31 august 2011, în băncile româneşti se aflau 22 de miliarde de euro atrase din afara ţării, între care 20,2 miliarde euro erau de la băncile-mamă.”

    3. Mai spune domnul Patriciu: “Sucursalele din România ale băncilor străine preferă să finanţeze Guvernul, în detrimentul sectorului privat. Va fi o lipsă de lichiditate în sectorul privat şi se simt deja blocajele financiare.”

    “Aşa cum s-a subliniat şi în Raportul de Stabilitate pe 2011 al BNR, “poziţia de lichiditate a băncilor s-a menţinut la un nivel corespunzător”. Datele arată că nu plasamentele băncilor la Ministerul Finanţelor împiedică creditarea afacerilor. Băncile au lichiditate adecvată, de altfel creditarea economiei reale a trecut pe plus. Obstacolul real la această oră constă în aceea că majoritatea cererilor de creditare din mediul privat este nesolvabilă.”

    4. Domnul Patriciu mai menţionează: “Când ai 30 de miliarde în credite ipotecare în România, care sunt de fapt neperformante toate, atâta vreme cât preţul garanţiilor nu acoperă valoarea creditelor se cheamă că stai pe ouă până se strică”.

    “La 31 iulie 2011, creditele pentru locuinţe însumau într-adevăr 30,47 miliarde lei, dintr-un total de credite de 217,89 miliarde lei. Dacă toate creditele pentru locuinţe ar fi neperformante, ar însemna că ouăle care se pot strica ar reprezenta mai puţin de 14 la sută. Dar nu sunt toate neperformante. Adevărul este însă că cele mai multe dintre aceste credite sunt performante. În totalul creditelor mari (de peste 5000 de euro) restanţele însumează abia 4% din totalul creditelor. Cele mai multe restanţe sunt la creditele mici (sub 5000 de euro) unde restanţele au o pondere de 40 la sută din total. În momentul de faţă, creditele neperformante din sistemul bancar românesc sunt acoperite în proporţie de 96 la sută cu provizioane. Iar dacă luăm în calcul şi garanţiile colaterale, gradul de acoperire depăşeşte 100 la sută.”

    5. În concluzie, domnul Patriciu afirmă: “BNR nu poate să ţină în frâu nimic. Este absurd ca BNR, în acelaşi timp, să deţină controlul sistemului bancar şi să facă politica monetară. În aceste condiţii, normal că sunt luate decizii proaste, precum garanţiile materiale impuse băncilor în relaţiile cu clienţii”.

    “Sistemul pe care domul Patriciu îl consideră absurd este aplicat în multe ţări din Uniunea Europeană şi din lume. Este drept că în unele ţări s-a produs o separare a supravegherii de politica monetară. Dar, în ultima vreme, ţări care au separat supravegherea de banca centrală, în instituţii specializate, revin la sistemul unificat. România, prin lege, a menţinut supravegherea la Banca Centrală. Acest sistem este “scăpat din frâu” numai în concepţia domnului Patriciu. În realitate, dacă la această oră contribuabilul român nu este obligat să scoată din buzunar nici măcar un singur leu pentru a finanţa bănci aflate în dificultate, această performanţă arată că tocmai unificarea politicii monetare cu supravegherea, la Banca Centrală, asigură fluiditatea şi soliditatea sistemului bancar românesc”, precizează BNR.

  • Scenariu apocaliptic: Prăbuşirea zonei euro ar putea conduce la un război în Europa

    El a făcut aceste declaraţii miercuri, la Strasbourg, în faţa europarlamentarilor, pe care i-a avertizat că trebuie să acţioneze rapid pentru a preveni un pericol major pentru UE. Referindu-se la un raport recent intitulat “Prăbuşirea zonei euro – consecinţele”, realizat de gigantul financiar elveţian UBS, el a declarat: “Fără îndoială suntem în pericol. Europa este în pericol”.

    Documentul UBS, o instituţie cunoscută pentru analizele sale sobre, a avertizat că din punct de vedere istoric, uniunile monetare nu se prăbuşesc fără un război civil sau alte forme de reacţii autoritare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Septembrie agitat pe ambele maluri ale Atlanticului

    Explicaţiile ţin de proaspăta înrăutăţire de către Banca Centrală Europeană a previziunilor de creştere economică (de la 1,9% la 1,6% în anul curent şi de la 1,7% la 1,3% la anul), precum şi de reînceperea speculaţiilor că Grecia, a cărei economie s-a prăbuşit cu 7,3% în trimestrul al doilea faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ar putea ieşi din zona euro. Preşedintele Comisiei Europene, Herman van Rompuy, a pregătit pentru octombrie chiar nişte propuneri de “guvernare economică” pentru zona euro, care fixează în premieră condiţiile în care o ţară poate fi dată afară din uniunea monetară.

    Cât despre mult-aşteptatul discurs de joi al preşedintelui american Obama despre planul de a stimula economia cu aproape 450 de miliarde de dolari, prin reduceri de impozite şi creşteri de cheltuieli pentru crearea de locuri de muncă, republicanii au anunţat deja de miercuri că îl vor respinge, fără măcar să fi aşteptat să-l asculte, având în vedere campania lor constantă pentru reducerea cheltuielilor bugetare. Investitorii au rămas însă cu speranţa că Rezerva Federală va decide în cele din urmă să stimuleze economia americană printr-o nouă rundă de relaxare monetară, cu ocazia reuniunii comitetului de politică monetară din 20-21 septembrie.

  • Trichet: Riscurile pentru economia zonei euro s-au intensificat

    Economia se confruntă cu “o incertitudine deosebit de ridicată şi riscuri intensificate”, a spus Trichet într-o conferinţă de presă organizată la Frankfurt, după ce BCE a menţinut rata dobânzii la 1,5%. BCE a redus prognoza de creştere economică pentru zona euro de la 1,5-2,3% la 1,4-1,8% pentru acest an şi de la 0,6-2,8% la 0,4-2,2% pentru anul următor, iar Trichet a adăugat că riscurile economice sunt “în mare parte echilibrate”. “În august aceste riscuri se aflau pe un trend de creştere”, a adăugat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Eurobank + Alpha Bank: Ahile se încalţă

    Alpha Bank “este un partener de bază al economiei europene şi printre principalele instituţii financiare care participă voluntar la oferta de finanţare a Greciei, contribuind în modul cel mai eficient la eforturile ţării de a ieşi din recesiune”, declara săptămâna trecută Yannis Costopoulos, preşedintele Alpha Bank, imediat după fuziunea cu EFG Eurobank, referindu-se la programul de implicare a creditorilor privaţi ai Greciei, locali şi străini, în degrevarea ţării de povara datoriei, prin cumpărări de obligaţiuni şi rostogoliri de titluri ajunse la scadenţă.

    Declaraţia lui Costopoulos, aparent foarte generică, are de-a face cu una dintre raţiunile de bază ale fuziunii Alpha cu Eurobank. Conform unui studiu UBS din luna mai, Eurobank avea o expunere de 7,9 miliarde de euro pe obligaţiunile guvernamentale greceşti, iar Alpha de 4,6 miliarde de euro, fiind în top 10 al celor mai expuse bănci europene în raport cu datoria publică a Greciei, însă în urma ATEBank, Hellenic Postbank, Piraeus şi National Bank of Greece din punctul de vedere al ponderii titlurilor elene în totalul activelor (9%, respectiv 7%). În virtutea programului de implicare a creditorilor privaţi, Eurobank şi Alpha ar urma să-şi asume voluntar o pierdere combinată de 1,2 miliarde de euro din valoarea acestor portofolii de obligaţiuni, ceea ce înseamnă automat necesităţi crescute de capital pentru acoperirea ei.

    Eurobank şi Alpha Bank în cifre. Cine sunt proprietarii lor şi ce afaceri au în România

    Contextul crizei datoriilor suverane din zona euro a făcut ca, aşa cum se exprimă comentatorii de la The Economist, băncile elene să rămână însă captive în raport cu percepţia investitorilor faţă de Grecia: ratingul le-a fost redus de fiecare dată când a fost scăzut ratingul Greciei, dobânzile prohibitive cerute pe pieţe pentru finanţarea Greciei şi care au împins-o să caute bani la UE şi FMI s-au răsfrânt asupra băncilor, care au devenit dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană, iar climatul de neîncredere le-a deteriorat lichiditatea.

    Analiştii Citigroup estimează, într-un raport publicat săptămâna trecută, că depozitele a şase bănci importante (cele patru de mai sus plus ATEBank şi Marfin) au scăzut cu 18 miliarde de euro în trimestrul al doilea, din care 13 miliarde au fost înlocuite prin finanţări de la Banca Centrală Europeană şi de la fondul de lichiditate disponibil în caz de urgenţă de la banca centrală elenă. Corolarul acestei situaţii a fost că acţiunile tuturor băncilor au pierdut continuu în valoare la bursă: numai în săptămâna premergătoare fuziunii, Eurobank şi Alpha au scăzut cu peste 20%, ceea ce a coborât capitalizarea lor bursieră combinată la 2 miliarde de euro, faţă de 23 de miliarde în 2007.

    La aceasta se adaugă contextul creat de recesiunea prelungită, care întreţine riscul de majorare a valorii creditelor neperformante, precum şi anunţul recent al ministrului de finanţe, Evanghelos Venizelos, conform căruia orice viitoare suplimentare a capitalului băncilor prin Fondul European de Stabilitate Financiară va fi făcută pe bază de cumpărare de acţiuni, ceea ce ar însemna de facto naţionalizare. Anunţul lui Venizelos a fost interpretat ca o forţare a mâinii băncilor în direcţia unor fuziuni pe care atât statul grec, cât şi Banca Centrală Europeană sau consultanţii străini le proiectează de mult: toamna trecută se vehicula inclusiv ideea preluării de către subsidiarele din România a celor din Bulgaria, Piraeus Bank urma să cumpere ATEBank şi Hellenic Postbank sau să fuzioneze cu Marfin, iar ulterior a apărut proiectul de fuziune între National Bank of Greece şi Alpha Bank, respins de aceasta din urmă în iarnă.

    Tot atunci a apărut pentru prima dată şi ideea fuziunii Alpha-Eurobank, respinsă de aceasta din urmă. De atunci însă, situaţia s-a deteriorat pe frontul crizei datoriilor suverane, iar fie şi la nivel de imagine, băncile greceşti au avut de suferit, dacă ne gândim că alături de ATEBank, care a ratat testul european de soliditate financiară pentru al doilea an consecutiv, acum şi Eurobank a apărut pe lista băncilor picate la test, cu o rată de adecvare a capitalului de rang 1 inferioară plafonului de 5% fixat de autorităţile europene. Reprezentanţii ei au explicat ulterior că dacă se iau în calcul şi provizioanele generice şi rezultatele măsurilor de restructurare iniţiate în ultimele luni (vânzarea filialelor din Polonia şi Turcia), banca ar trece de pragul de 5%, ajungând la o rată de 7,6% în interiorul scenariului advers imaginat de autorii testului.

    În aceste condiţii, nu e de mirare că anunţul fuziunii a fost salutat de toată comunitatea analiştilor şi a bancherilor (“Vedem în acest acord un pas necesar spre eficienţă, dată fiind fragmentarea sectorului bancar elen”, a comunicat Deutsche Bank), care îi atribuie o valoare de precedent capabil să stimuleze şi alte fuziuni în sistemul bancar, atât în Grecia, cât şi în restul zonei euro, în primul rând în Spania. În plus, e vorba de o fuziune amicală şi de a doua şi a treia bancă din Grecia, nu de un peşte mare care l-ar înghiţi pe unul mult mai mic -, iar planul de consolidare a bazei de capital cu 3,9 miliarde de euro prin restructurări, economii interne şi majorări de capital, care ar urma să ducă la o rată de adecvare a capitalului de 14%, a fost apreciat drept realist.

  • Costurile ieşirii unei ţări din zona euro: între 9.500 şi 11.500 de euro/locuitor în primul an

    Conform unui raport al UBS citat de presa elenă, consecinţele ieşirii unei ţări cu finanţe slabe din zona euro ar fi incapacitatea de plată a datoriilor statului, falimente în rândul companiilor, o prăbuşire a sistemului bancar şi a comerţului cu exteriorul. În plus, moneda naţională a ţării respective ar cădea cu circa 60% faţă de euro, neputând să ajute economia să depăşească dezavantajele părăsirii zonei euro.

    Banca estimează la 9.500-11.500 de euro pe cap de locuitor costurile implicate numai în primul an de părăsirea zonei euro de către o ţară cu finanţe slabe, pentru a scădea la 3.000-4.000 de euro în anii următori. În total, costurile ar echivala cu 4-50% din PIB în primul an.

    Pentru o ţară cu finanţe puternice, ca Germania, consecinţele părăsirii zonei euro ar însemna falimente de companii, nevoia recapitalizării sistemului bancar şi prăbuşirea comerţului cu exteriorul. Pentru fiecare adult şi copil german, costurile ar fi de 6.000-8.000 de euro în primul an – echivalentul a 20-25% din PIB – şi de 3.500-4.500 în anii următori.

    Prin comparaţie, costul salvării Greciei, al Irlandei şi al Portugaliei în eventualitatea unei intrări a acestora în incapacitate de plată ar depăşi doar cu puţin 1.000 de euro pe cap de locuitor în cheltuieli totale.

    Fragmentarea zonei euro ar implica, de asemenea, costuri politice, întrucât conceptul de Europă unită şi autoritatea ei ca atare pe scena internaţională ar deveni desuete şi ar apărea riscuri de război civil ori de ascensiune a unei guvernări autoritare sau militare.

  • “Tsunami-ul” federalist loveşte Europa. De ce am trăi mai bine cu Statele Unite ale Europei decât fără ele?

    Fostul cancelar german, social-democratul Gerhard Schroder, pretinde, de-a dreptul, transformarea Comisiei Europene într-un veritabil guvern european şi federalizarea Uniunii Europene.

    Săptămâna trecută, ministrul german de finanţe Wolfgang Schauble a adus în discuţie revizuirea Tratatul de la Lisabona (versiune consolidată a tratatelor Uniunii Europene), semnat în 2007 şi intrat în vigoare în 2009, pentru a da responsabililor de la Bruxelles o marjă mai mare de manevră în domeniul economic. Nu mai departe de acum trei săptămâni, preşedintele Traian Băsescu vorbea de Statele Unite ale Europei ca soluţie la păstrarea poziţiei Europei ca mare putere pe scena lumii.

    Ultimul venit în clubul federaliştilor: italianul Mario Draghi care peste nici două luni va prelua fotoliul de şef al BCE şi care cere şi el modificarea Tratatului de la Lisabona, pe considerentul că nu pieţele, ci construcţia inadecvată a UE stă la baza ultimului val al crizei în zona euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • ING Bank a redus prognoza de creştere economică pentru 2012

    “Ultimele date lunare continuă să contureze un peisaj al redresării lente”, arată Nicolaie-Alexandru Chidesciuc şi Vlad Muscalu, economiştii ING Bank, care afirmă că este de aşteptat o modificare sensibilă în minus a prognozelor pentru 2012 în sondajele de opinie făcute în rândul analiştilor străini, din cauza înrăutăţirii generale a prognozelor privind creşterea economică în zona euro.

    Alături de ING Bank, şi alţi analişti bancari au redus recent prognoza de creştere fie pentru anul viitor (BCR, de la 3,9% la 2%, în timp ce pentru acest an prognoza de 2% se menţine; Raiffeisen de la 3,5% la 2,7%, cu ţinta de 1,5% pentru 2011 păstrată), fie pentru anul acesta (JP Morgan, de la 2% la 1,2%).

    În privinţa inflaţiei, prognoza ING a fost îmbunătăţită pentru a doua oară în ultimele două luni, de la 4,7% la 4,2% pentru sfârşitul anului în curs, asimilând astfel scăderea inflaţiei din luna iulie.

    Chidesciuc şi Muscalu notează că, deşi o parte dintre analiştii băncilor au vorbit în ultima vreme despre o posibilă reducere a dobânzii de politică monetară de către BNR înainte de sfârşitul anului, ING consideră că dobânda va rămâne neschimbată până în al treilea trimestru din 2012. Argumentele sunt faptul că evoluţiile pozitive ale inflaţiei din ultimele luni au fost determinate de factori temporari (recolta), că există riscul ca ajustările fiscale să se împotmolească în 2012 (din cauza alegerilor) şi că BNR “este mai curând concentrată pe cursul de schimb, aşa încât o reducere a dobânzii ar complica proiecţia privind evoluţia cursului”.

    Este de aşteptat în următoarele luni, afirmă economiştii ING Bank, o repetare a scenariului de la începutul acestui an, cu analişti care îşi amână periodic aşteptările privind o scădere a dobânzii, “mai ales în contextul în care inflaţia îşi va continua tendinţa descrescătoare în următoarele două trimestre şi va atinge probabil un nou minim istoric spre finele primului trimestru din 2012”.

    Pentru deficitul bugetar, prognoza ING este de 3,9% din PIB pentru 2012, peste plafonul de 3% asumat de Guvern, dar în limitele estimărilor curente ale analiştilor, care se aşteaptă oricum la o depăşire a plafonului asumat de până la 1% din PIB. Chidesciuc şi Muscalu consideră însă că nu sunt probabile derapaje fiscale majore, având în vedere acordul cu FMI în curs de derulare.

  • ATEBank îşi va mări cu 20 mil. euro participaţia la filiala din România

    ATEBank România a făcut cunoscut, la jumătatea lui august, că AGA se va reuni la 16 septembrie pentru aprobarea majorării de capital cu 84.472.000 de lei (19,98 mil. euro), ceea ce va creşte valoarea capitalului la 52,26 milioane de euro. ATEBank controlează 74,12% din ATEBank România, restul fiind deţinut de International Finance Corporation, divizie a Băncii Mondiale (15%) şi de Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti (7,36%).

    ATEBank (Banca Agricolă a Greciei) a terminat anul trecut cu o pierdere de 438 milioane de euro, după o pierdere de 452 milioane de euro în 2009. A fost singura bancă elenă care a ratat testul european de soliditate financiară din vara lui 2010 şi una dintre cele două care l-au ratat anul acesta, cealaltă fiind Eurobank.

    Conform Autorităţii Bancare Europene, care a realizat testul de anul acesta, ATEBank ar avea nevoie de fonduri suplimentare de 713 milioane de euro ca să ajungă la rata minimă admisă de adecvare a capitalului de rang I (5%). Oficialii băncii au precizat însă că provizioanele de 750 de milioane de euro, absente din calculul rezultatelor testului, şi o emisiune de obligaţiuni convertibile de 235 de milioane de euro, planificată pentru finele lui 2012, o vor ajuta să ajunga în timp util la rata de adecvare a capitalului de 5%.

    Conform planului de restructurare aprobat de Comisia Europeană, banca elenă urmează să renunţe la operaţiunile din România şi Serbia până în 2012.