BusinessMagazin

Tag: finante

  • Viata alaturi de un euro puternic

    Acum, euro tinde spre 1,60 de dolari si cei mai multi dintre europeni sunt stoici: s-au obisnuit sa traiasca alaturi de un euro tot mai puternic.

    Noile piete de export, restructurarile interne si efectele colaterale pozitive ale unui dolar mai slab i-au ajutat pe exportatorii europeni sa suporte pierderea de competitivitate indusa de cresterea euro. Intr-o perioada in care euro a ajuns la niveluri nemaiatinse in raport cu dolarul, Europa a raportat totusi o crestere sanatoasa a productiei industriale, cu rezultate bune in special in Germania, Franta, Italia si Spania. Exporturile Germaniei au crescut cu 9% in ianuarie, comparativ cu aceeasi luna din 2007.

    Un euro in crestere este indiscutabil o povara pentru exportatorii europeni, pentru ca le face marfurile mai scumpe in Statele Unite si in pietele legate de dolar. Economia europeana pare sa nu fi fost insa afectata in ansamblu, continuandu-si cresterea, chiar daca intr-un ritm mai lent.

    Anton F. Boerner, care conduce asociatia exportatorilor germani, spune ca vede inflatia ca pe o amenintare mai mare decat cursul de schimb.

    La o recenta intalnire cu doi guvernatori din Banca Centrala Europeana, el le-a cerut sa nu coboare dobanzile de referinta, chiar daca aceasta ar reduce din presiunea asupra monedei europene. “Unii dintre membrii asociatiei m-au intrebat: ”, rememoreaza el. “Am spus ca da, pentru ca noi nu ne concentram pe rezultate trimestriale, ci le urmarim pe cele de pe termen lung.”

    Boerner prezice ca Germania va exporta anul acesta marfuri in valoare de 1,02 trilioane de euro, cu 5% mai mult decat anul trecut. Folosind cursul de schimb recent, aceasta inseamna cam 1,6 trilioane de dolari, indeajuns ca sa mentina Germania in cursa cu China pentru titlul de campion mondial al exporturilor de bunuri. “Este o cifra impresionanta, data fiind situatia dolarului”, spune Boerner, presedinte al BGA, Federatia Exportatorilor si de Comert Exterior din Germania.

    Sunt mai multe explicatii pentru elasticitatea economiei europene, nu in ultimul rand reducerile dureroase de costuri efectuate de companii, care le-au facut activitatea competitiva la nivel global pentru prima data in zece ani de zile. Multi exportatori si-au relocat productia in afara Europei, unde costurile sunt mai mici si nu sunt denominate in euro.

    Un euro puternic are si beneficiile lui, dincolo de acela ca le ofera turistilor europeni o ocazie sa faca excursii de shopping la New York. El face materiile prime de import mai ieftine pentru producatorii europeni si ii protejeaza intrucatva pe europeni de pretul ridicat al petrolului, care este exprimat in dolari.

    Euro a crescut anul trecut cu 18% fata de dolar. Dar economistii subliniaza ca mai mult conteaza cursul comercial de schimb, care masoara euro in raport cu un cos de valute ale partenerilor sai comerciali. Dupa acest indicator, euro a crescut cu un mult mai usor de suportat 8,6%.

    Datorita dezvoltarii economiei globale, Europa nu se mai bazeaza atat de mult ca in trecut pe Statele Unite in ce priveste schimburile comerciale. In vreme ce dolarul slabit si economia subrezita a Americii afecteaza exporturile transatlantice, livrarile catre Rusia si Orientul Mijlociu au explodat. Germania, Italia si alte state europene se specializeaza in acele tipuri de bunuri – tehnologii si echipamente sofisticate – pentru care aceste tari cu dezvoltare rapida par sa aiba un apetit pantagruelic.

    “Pietele emergente si cele producatoare de petrol sunt intr-o situatie fantastica”, spune Norbert Walter, economistul-sef al Deutsche Bank. “Ele constituie punctul de sprijin pentru o mare parte dintre exporturi.”

  • Unde poti ajunge sef de tanar

    Mircea C. are 22 de ani si lucreaza de trei luni intr-un hipermarket din Capitala, pe un post de lucrator comercial. Foarte multi bani nu castiga, dar este multumit ca poate suplimenta banii de buzunar pe care ii primeste de la parinti, pentru ca in acelasi timp este si student la Facultatea de Medicina.

    “Reusesc sa impac si scoala si lucrul, pentru ca sunt angajat part-time. Am colegi aici care au avansat foarte mult intr-un an de zile. Evident, le-a crescut si salariul. Eu nu vreau sa raman in retail, dar daca am sansa sa avansez… cine stie”, spune el.

    Exemplul sau nu este singular, mai ales ca, indiferent de domeniu, pentru a rezolva criza de personal companiile au inceput sa isi caute oameni in universitati si scoli de meserii. Avantaje sunt clare: gasesc astfel personal care sa le ocupe locurile vacante, tinerii pot fi modelati profesional cu usurinta, iar salariile pe care le primesc ei sunt mai mici decat daca pe acelasi post ar veni o persoana cu experienta.

    Specialistii in resurse umane spun ca domeniile care ofera posibilitati rapide de avansare sunt comertul, serviciile, recrutarea, vanzarile sau IT-ul – domenii cu un ritm alert de activitate si la care trainingul care conteaza este mai mult cel care se face la locul de munca, “vazand si facand”.

    “Bineinteles ca se face si training normal, dar cel care conteaza este cel la locul de munca. La noi, in recrutare, de exemplu, se face intai trainingul de introducere, apoi, saptamanal sau la doua saptamani, organizam cate un workshop de instruire, ceea ce face sa fie usor pentru un junior recruiter bun si care are si un pic de experienta sa arda etapele de cariera mai repede”, explica Florin Ochiana, country manager al companiei de recrutare Grafton Recruitment.

    Studiul “Employer of Choice”, realizat in luna octombrie a anului trecut de firma de cercetare Daedalus Consulting si de Catalyst Recruitment Services, arata ca aproximativ 39% dintre tinerii care au un loc de munca nu lucreaza in domeniul pentru care au fost pregatiti. Procentul este insa in scadere comparativ cu anul 2006, cand 48,4% lucrau in alte domenii decat cele pe care le studiasera in facultate.

    De asemenea, 15,4% dintre respondenti considera ca pregatirea teoretica din timpul facultatii nu este deloc relevanta pentru cariera pe care o urmeaza in prezent, iar 45,4% apreciaza ca practicarea unui job inca din timpul facultatii are o contributie in cariera lor ulterioara. Din perspectiva celor ce ii angajeaza insa, tot mai multi specialisti in recrutare, dar si companii angajatoare spun ca tinerii de astazi nu mai sunt atat de bine pregatiti ca generatiile trecute si ca au pretentii salariale mult prea mari raportat la experienta si pregatirea lor.

    Constantin Stroe, vicepresedintele Dacia, a declarat recent ca procesul de recrutare pentru cei 2.200 de absolventi de invatamant superior de care are nevoie pentru centrul de cercetare pe care Renault il va face la Titu este foarte dificil.

    “Gradul de pregatire a tinerilor este din ce in ce mai scazut si de aceea la angajare au nevoie de mai mult timp pentru adaptare. Am avut ocazia sa vad cum pornesc intr-un loc de munca si un tanar francez, si un roman. La start, francezul porneste ca din pusca. Romanul porneste mai greu. Ce-i drept, romanul recupereaza pe drum”, a precizat Stroe in cadrul unui seminar pe resurse umane organizat de Ziarul Financiar.

    Reprezentantul Dacia apreciaza, in orice caz, ca nivelul salarial al angajatului trebuie corelat cu productivitatea sa. Compania auto de la Pitesti este un exemplu in acest sens – in urma cu zece ani realiza anual 106.000 de masini cu 27.500 de salariati, iar in acest an, cu doar 12.000 de angajati, va produce 330.000 de masini. Pretentiile salariale ale tinerilor nu tin insa deloc cont de astfel de criterii.

    Conform studiului realizat de Daedalus Consulting si de Catalyst Recruitment Services, pretentiile lor salariale sunt in crestere fata de anul trecut, fiind cu aproximativ 51% mai mari decat ceea ce li se oferea la data realizarii studiului. Pentru un post de entry level, tinerii vor salarii de pornire de la 380 de euro, in timp ce dupa trei ani de experienta considera ca ar trebui sa primeasca aproximativ 660 de euro.

    Tinerii din Bucuresti au salarii cu 37,5% mai mari decat cei din provincie, iar asteptarile salariale cele mai mari le au tinerii cu background in IT&C. Aparitia unei noi oportunitati in alte companii si nu nemultumirea fata de actualul loc de munca este determinanta pentru 80,6% dintre tinerii respondenti la studiu in decizia de schimbare a locului de munca. Un procent semnificativ, de 52,7%, spun ca aleg alta companie gratie pachetului salarial mai mare oferit.

    Tinerii care aleg sa se angajeze in comert pe posturi inferioare, care sunt si foarte prost platite, sunt cei ce spera sa avanseze cu usurinta. “Un tanar poate ajunge intr-un an de la a matura in magazin la manager de departament. Iar odata ajunsi intr-un nivel de management, salariile sunt mai mari decat media”, considera Madalina Popescu, director general al Pluri Consultants.

    Companiile din retail se afla printre cei mai mari angajatori din acest an, avand in vedere planurile de extindere pe care le-au anuntat. Si ele sunt afectate insa de deficitul de personal de pe piata si trebuie sa gaseasca metode de a atrage toate categoriile de posibili angajati.

    Metro, spre exemplu, are in vizor si studentii, pentru care a creat pachetul “Part Time”, care le ofera acestora posibilitatea de a-si urma cursurile in timp ce lucreaza. Si in IT tinerii pot avansa foarte repede. “De la programator se poate ajunge in foarte scurt timp la project manager sau la manager de echipa”, spune Liviu Constantinescu, manager al diviziei de executive search al Hart Human Resource Consulting. In opinia acestuia, la polul opus, ca domenii rigide din punctul de vedere al dezvoltarii carierei, sunt finantele sau resursele umane.

    “In zona de finante, sa ajungi director financiar, de exemplu, este mai greu, pentru ca este destul de difi cil sa gestionezi bugete, trebuie sa ai de-a face cu tot ce inseamna investitii, sa consiliezi toti managerii atunci cand vine vorba de investitii, iar aceasta presupune credibilitate mare”, afirma Constantinescu.

    In cazul analistilor financiari si al controllerilor financiari, care se specializeaza mai mult la locul de munca, avansarea este mai rapida insa, pentru ca firmele sunt nevoite sa ii promoveze repede daca vor sa-i pastreze. “CFO ajungi dupa 30 de ani, trebuie sa ai minimum 6-7 ani de experienta – am intalnit un singur caz de persoana care avea 28 de ani si a ajuns director financiar. Finance controller, in schimb, ajungi si pe la 26-27 de ani”, spune reprezentantul Hart.

    Florin Ochiana crede ca de fapt nu e vorba atat de rigiditatea domeniului cand e vorba de promovari, ci mai degraba de rigiditatea unor companii. Este vorba in special de multinationale, care au structuri corporatiste foarte bine puse la punct si la care si procesul de recrutare este indelungat.

    “Sunt astfel de companii din domeniul bunurilor de larg consum, dar la fel gasim unele si in domeniul resurselor umane sau al recrutarii, mai ales in executive search”, spune country managerul Grafton Recruitment.

    Rapiditatea cu care un tanar traverseaza etapele in cariera are insa si dezavantaje firesti. “Nu intotdeauna viteza de promovare in cariera poate sa compenseze lipsa de experienta, ceea ce ulterior are consecinte in plan profesional. In plus, face ca asteptarile absolventilor, care si asa sunt mari, sa creasca atunci cand vad ca au colegi care in cativa ani au avansat repede”, spune Florin Ochiana.

    Media de varsta mai redusa a managerilor romani nu este insa doar o caracteristica a Romaniei, ci a tarilor din Europa Centrala si de Sud-Est in general. Daniela Necefor, managing partner al companiei Total Business Solutions, considera insa ca modul cum un manager tanar gestioneaza diversele probleme care apar depinde de potentialul fiecaruia.

    “Sunt oameni care pot asimila repede pasii respectivi, din punctul de vedere strict al experientei profesionale. Din punctul de vedere al experientei sociale (felul cum se comporta in organizatie, cu oamenii), lipsurile nu ai cum sa le recuperezi, asta e clar. Este o contradictie care este impusa de catre societate asa cum este ea acum.”

  • Boom-ul imobiliar inca nu a inceput

    BUSINESS MAGAZIN: Este piata imobiliara blocata de criza financiara internationala?
    IONUT BORDEI: Piata nu este blocata din punct de vedere financiar, ci este blocata pentru ca lumea s-a speriat putin de criza asta financiara, de ce apare prin ziare. Cumparatori cu bani sunt, insa stau putin pe loc sa vada ce se intampla. Problema e ca totul are o cursivitate. E ca la loto, nimeni nu merge in timpul saptamanii si se fac cozi in week-end. Numai ca in momentul in care apar cozi la dezvoltatori, preturile cresc mult mai mult decat ar trebui sa creasca normal. Pentru ca oamenii tot trebuie sa-si cumpere, dar s-ar putea sa plateasca mult mai multi bani.
    BUSINESS MAGAZIN: Cum arata acum piata?
    IONUT BORDEI: Astazi, piata este compusa din proiecte bune si multe aberatii, dar oamenii incep incetul cu incetul sa vada care sunt aberatiile si care sunt proiectele bune. Si asta cu promisul piscinei si nerealizarea ei sau cu blocuri promise la 30 de metri distanta si ele sunt la 15… au disparut sau incep sa dispara. Asta pe de o parte, iar pe de alta, vin foarte multi dezvoltatori puternici de afara.
    BUSINESS MAGAZIN: Mai vin in contextul actual?
    IONUT BORDEI: Vin, in piata asta boom-ul nu a inceput inca. Multi zic ca a fost un boom si acum va fi recesiune… Nici nu a inceput. Voi ati avut anul trecut 70 de proiecte (numarul proiectelor rezidentiale incluse in prima editie a catalogului BUSINESS Magazin “Ansambluri Rezidentiale” – n.red.), anul acesta cred ca prin septembrie-octombrie o sa avem 170. Plus ca sunt orasele mari unde sunt multe proiecte in curs de aparitie. In tara nu prea sunt aberatii fiindca acolo au riscat dezvoltatorii mari, au mers pe suprafete mari… In Bucuresti sunt foarte multe proiecte facute de oameni care nu au fost dezvoltatori niciodata si intr-o economie care se dezvolta nu ai cum sa ai oameni specializati. Numai ca sunt unii care inteleg cum trebuie facut si apeleaza la specialisti, la firme de project management, la consultanti… Si mai sunt si altii care cred ca le stiu pe toate si asta si in contextul in care piata a si mers.
    GEORGE TELEMAN: Parerea mea este ca sectorul rezidential e mai sensibil la pret decat alte segmente. Proiectele care au fost demarate merg mai departe, nu se opresc. Dintre acestea, cele bune vor reusi, cele mai putin bune vor avea de suferit.
    IONUT BORDEI: Proiectele demarate au si avantaje. Au luat terenul foarte ieftin si de obicei sunt in zone la care pretul nu a apucat sa creasca foarte mult si au si utilitati in zona, nu trebuie sa faca infrastructura multa, nu trebuie sa faca foarte multe.
    GEORGE TELEMAN: Am vrut sa spun ca pentru proiectele demarate nu mai ai ce face, au inceput. Pentru cele noi insa investitorii se vor gandi de doua ori inainte.
    IONUT BORDEI: Da, si primariile sunt mai atente si nu mai primesti autorizatii la fel de usor ca inainte.
    GEORGE TELEMAN: Problema este ca nu mai poti sa te atingi de credite ca inainte, pentru ca se construieste pe credit, nu pe cash. In tara vad ca – paradoxal – nu se simte acest credit crunch. Dar eu il simt, e drept ca am umblat dupa finantari mai mult prin strainatate, dar am incercat si la banci locale din Romania si a mers mult mai dificil si de aceea am ajuns sa ne cautam de afara. Merge mult mai greu in ultima vreme, in ultimele sase luni nu mai poti sa accesezi un credit si banii sunt mult mai scumpi.
    IONUT BORDEI: Merge mai greu din mai multe motive. Eu cunosc oameni in banci care au intalniri cu cinci dezvoltatori pe zi si la un moment dat sunt banci care nu au anuntat oficial, dar in momentul in care te duci sa ceri un credit la ei pentru a anumita zona zic stop. Pun tot felul de conditii pe care nu poti sa le accepti ca sa pleci de la ei pentru ca sunt foarte, foarte multi care vor sa dezvolte, toata lumea vrea sa dezvolte. Daca luam o zona cum e Pipera sau Titan si mergem la primarie, adunam proiectele care nu sunt publice, dosarele pentru PUZ (Plan Urbanistic Zonal – n.red.) depuse, te sperii. Toti acesti oameni ajung la banca inainte sa depuna dosarul si asa incep sa puna bancile tot felul de conditii, au si de unde sa isi aleaga. Eu cred ca limitarea proiectelor pe rezidential va fi undeva la maxim sase luni, dupa care vor merge iar. Bancile incearca sa elimine riscul acesta, dar vin cu pachete atractive pe partea de retail si la foarte multe proiecte, daca sunt viabile, se transforma creditul pentru dezvoltator in credit de retail pentru consumatorul final si bancii ii convine mai mult, deoarece riscul la un client final este mai mic.
    GEORGE TELEMAN: Si eu sunt de parere ca pentru urmatoarele sase luni bancile se vor uita mult mai atente cui dau bani, ce proiect imprumuta si nu se vor misca la fel.
    BUSINESS MAGAZIN: La Domus Stil ati avut probleme in a obtine bani de la banci?
    MARIUS GAVRIL: La noi, mare parte a finantarii este formata din fonduri proprii.
    IONUT BORDEI: Am vazut ca aveti credit de constructii pe banii clientului.
    MARIUS GAVRIL: Exact, plus bani luati din avans. Noi mergem dintr-un proiect intr-altul. Am luat avansul pentru Confort Park, dar cand am facut vanzarea finala si am luat banii, acestia au fost redirectionati catre Confort City. Practic, mergem mai mult cu bani proprii. Sunt si credite, dar in majoritate sunt investitie proprie. Legat de vanzari, au fost un pic mai putine in ultima vreme fiindca s-au epuizat garsonierele in cele sase blocuri scoase la vanzare. Este cel mai accesibil produs pentru toata lumea.

  • Cat de rau ne va fi din vara

    “Nici sa vreau si n-as putea sa fiu optimist anul acesta”, spune Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari (CFA), referindu-se la evolutia pe care o anticipeaza pentru economia romaneasca in anul 2008. Romania nu are cum sa fie izolata de turbulentele prin care trec acum pietele americane, iar criza ce se va resimti tot mai puternic din a doua jumatate a anului si pe continentul european, in opinia lui Cabat, va afecta si economia romaneasca.

    Suferind de propriile boli (o inflatie in crestere de anul trecut si fara perspectiva prea apropiata de a reveni pe fagasul trasat de banca centrala si un deficit extern ce a explodat sub presiunea consumului din import), economia romaneasca resimte si mai acut sentimentele negative ale investitorilor fata de pietele emergente. Lucru ce s-a vazut deja in pierderile de pe piata de capital (circa 30% de la inceputul anului) sau pe piata valutara, unde leul se depreciaza aproape constant.

    Putini au fost cei care, in urma cu mai bine de jumatate de an, cand au aparut primele pierderi cauzate de criza creditelor ipotecare din SUA, au anticipat cat de serioase si indelungate vor fi efectele. Nici bancherii romani nu au prevazut atunci cat de puternic va resimti economia romaneasca aceasta criza, cei mai multi prognozand ca lucrurile se vor linisti spre jumatatea anului 2008. Acum, cand aproape ca nu trece o zi fara vesti de pierderi masive pe pietele din SUA, cand recesiunea bate la usa economiei americane si tot mai multi analisti vad si Europa afectata de aceasta criza, si analistii romani isi modifica asteptarile.

    “Ceea ce s-a intamplat in ultima perioada pe piata valutara imi arata ca lucrurile nu se vor calma dupa prima jumatate a anului, iar volatilitatea leului va continua sa fie mare”, spune Lucian Anghel, economist-sef al BCR. Reactionand la vestile proaste acumulate in economia americana (unde colapsul bancii Bear Stearns si achizitia ei de catre JP Morgan e doar un episod), jucatorii straini se indreapta spre investitii considerate sigure, asa cum este aurul (al carui pret a explodat, atingand 1.000 de dolari pe uncie) sau petrolul (care a depasit saptamanile trecute 110 dolari barilul).

    In acest context general, “a devenit clar ca multe monede ale tarilor emergente in¬cep sa piarda teren din cauza presiunilor”, se arata intr-un raport de saptamana trecuta al bancii de investitii daneze Danske Bank. Notand ca acum cele mai afectate de aceste presiuni sunt tarile cu nevoi ridicate de finantare, asa cum sunt Romania si Ungaria, danezii recomandau in acelasi raport iesirea de pe pozitiile in forinti si lei. Asemenea decizii nu ar face decat sa puna si mai multa presiune pe deprecierea monedei nationale, in conditiile in care atunci cand isi inchid pozitiile strainii trebuie sa cumpere euro vanzand lei si accentueaza astfel deprecierea monedei nationale. Astfel de miscari sunt de altfel motivul pentru care si analistii romani anticipeaza si in perioada urmatoare “viata grea” pentru moneda nationala.

    “Leul va continua sa fie in corzi”, spune Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare macroeconomica al Raiffeisen Bank. “Banca centrala e insa si vegheaza”, adauga insa Dumitru, explicand ca BNR nu va lasa probabil sa apara deprecieri majore ale leului, dat fiind ca o astfel de evolutie ar afecta inflatia. Anticipand ca raportul euro/leu va atinge curand si valoarea de 4 lei/euro, si Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari (CFA), spune ca banca centrala nu va lasa leul “din mana” chiar de tot. “Daca ar face-o, ar ajunge direct spre spre 4,2-4,5 lei/euro”, crede Cabat, insa in aceasta situatie inflatia ar fi intru totul compromisa.

    Deja, pe trendul de crestere inceput anul trecut, nivelul inflatiei a ajuns in februarie 2008 la maximul ultimilor doi ani, marcand o crestere de 7,97% fata de aceeasi luna a anului precedent, potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistica. Teoretic cel putin, ritmul ar trebui sa se plafoneze in trimestrul al doilea si sa urmeze un ritm clar de dezinflatie in a doua jumatate a anului, dupa spusele guvernatorului BNR, Mugur Isarescu. Pentru acest an BNR a revizuit deja in februarie in crestere cu 1,6% prognoza de inflatie, pana la 5,9%, insa multi dintre analistii romani sau straini privesc cu scepticism acest obiectiv. Recent, un raport al Consensus Economics (grupand estimarile a 12 banci si institutii internationale) nota o reevaluare in crestere a prognozelor privind inflatia medie din Romania, pana la 6,5%, dupa ce in urma cu trei luni nivelul prognozat era de 5,5%.

    In aceste conditii, daca presiunile de depreciere a leului vor continua, spune analistul-sef al Raiffeisen, este probabil ca banca centrala sa decida majorarea dobanzii de referinta chiar peste nivelul de 9,5% – nivel pe care, anticipa el in saptamana premergatoare sedintei Consiliului de Administratie (inainte de inchiderea editiei), BNR il va stabili pe 26 martie. Tot la “minim 9,5% pe 26 martie, dar cu perspectiva de a creste ulterior la 10%”, vede si Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, senior economist al ING, nivelul dobanzii de referinta. In opinia sa, excesul de cerere inca prea ridicat, chiar si dupa trei majorari ale dobanzii operate de BNR in ultimele trei luni si de frana (teoretic) pusa in calea consumului de scumpirea creditelor, este motivul pentru care ar putea fi luata o astfel de decizie.

  • Cu taxa, fara taxa

    Guvernul a decis, in sedinta de miercuri, sa trimita Comisiei Europene o noua scrisoare privind taxa de poluare auto, in care va fi prezentata o alta formula de calcul a taxei, corelata cu emisiile de carbon, au declarat agentiei MEDIAFAX surse guvernamentale.

    "Va fi trimis un document continand noile principii de calcul a taxei auto", au afirmat sursele citate.

    Ctiti mai multe si comentati noua taxa pe blogul BUSINESS Magazin.

  • BNR urca dobanda la 9%

    Aceasta este a treia majorare consecutiva a dobanzii de politica monetara incepand cu luna octombrie a anului trecut, primele doua fiind de cate 0,5 puncte procentuale.

    In sedinta de luni, Consiliul de Administratie al BNR a decis sa mentina nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei si in valuta ale institutiilor de credit.

    In acelasi timp, BNR reafirma continuarea gestionarii ferme a lichiditatii de pe piata monetara prin intermediul operatiunilor de piata.

    Consiliul de Administratie al BNR a analizat si aprobat raportul trimestrial asupra inflatiei, document care va fi prezentat joi, 7 februarie.

    Analistii economici au anticipat majorarea dobanzii de politica monetara, cu valori cuprinse intre 0,5 puncte si un punct procentual.

    Cresterea dobanzii a fost prefigurata si de reprezentantii BNR, care au dat, in ultima luna, o serie de semnale privind o asemenea miscare.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat, saptamana trecuta, ca banca centrala se va "bate cu sabii de otel pentru inflatie", proces ca presupune adoptarea masurilor necesare, uneori neplacute, care pot fi resimtite ca restrictii majore.

    BNR a stabilit, pentru acest an, o tinta de inflatie de 3,8%, plus/minus un punct procentual. In 2007, obiectivul a fost o crestere a preturilor cu 4%, insa inflatia s-a oprit la finele anului la 6,57%, unul dintre determinanti fiind cresterea preturilor la alimente.

    Moneda nationala a urcat la 3,61 lei/euro pe piata interbancara dupa publicarea anuntului.

  • Bursa vazuta de la Viena

    Perioada de incertitudine in care se afla pietele de capital din intreaga lume nu se va incheia, in viziunea austriacului, decat in aprilie-mai anul viitor, odata cu incheierea anului fiscal. „Daca ne uitam la estimarile privind pierderile bancilor si ale fondurilor de investitii datorate crizei ipotecare, estimari care se ridica pana la 400 de miliarde de dolari, si la pierderile deja raportate (care nu ajung nici la o treime din aceasta suma, n. red.), putem observa o mare diferenta. Doar auditorii care vor efectua controalele pentru tot anul vor putea prezenta nivelul real al pierderilor“, spune Michael Buhl. Aceasta inseamna ca volatilitatea bursiera se va mentine luni bune de-acum incolo, la fel si aversiunea tot mai mare a fondurilor de investitii la risc.

    Bursa de Valori din Viena, una dintre cele mai mari piete reglementate din centrul si estul Europei, are o capitalizare de peste 170 de miliarde de euro si o lichiditate zilnica de circa 700 de milioane de euro. Cresterea pana la acest nivel nu a fost usoara, majoritatea problemelor de la bursa vieneza fiind identice cu cele cu care se confrunta acum Bursa de Valori Bucuresti in prezent, spune Buhl. „In urma cu cativa ani, multe companii austriece au ales sa se listeze la Frankfurt si nu la Viena. Dezavantajele, intre care lichiditatea scazuta de care au avut parte acolo, au facut insa ca aproape toate sa se intoarca in tara, unde acoperirea media si interesul investitorilor sunt incomparabil mai mari.“

    E un argument pentru ca Buhl sa recomande acum listarea pe piata autohtona pentru toti doritorii de a ajunge la cota bursei. „Cea mai profitabila listare este cea pe piata interna, unde ai toate elementele necesare succesului: acoperire media, imagine deja cunoscuta a marcii, interes din partea investitorilor. Din pacate, managerii care se ocupa de listare au tendinta sa angajeze cele mai mari societati de intermediere, cum ar fi JP Morgan sau Goldman Sachs, care prefera bursele mari, unde au deja experienta“, spune Michael Buhl. Angajarea societatilor foarte mari pentru intermediere este insa o garantie pentru manageri in fata actionarilor in cazul unui esec, dupa principiul „daca ei nu au putut, atunci nimeni nu poate“. Nici dubla listare nu este o solutie foarte buna pentru o companie, in opinia oficialului austriac, din cauza costurilor aproape duble si a reducerii pachetului liber la tranzactionare.

    Atragerea companiilor pe bursa este o alta problema. „In urma cu trei ani am inceput un studiu asupra companiilor austriece, pentru a vedea care s-ar putea lista. Am ales circa o mie de societati de marime medie si mare, cu balante financiare pozitive si perspective bune pentru viitor. Dintre acestea, doar 9% au considerat listarea o optiune“, povesteste Michael Buhl. La listare nu au ajuns insa decat putine companii dintre cele 90, principalele obstacole fiind costurile ofertei publice initiale si rezistenta managerilor sau a proprietarilor in fata transparentei si a reducerii puterii decizionale, impuse de cerintele cotarii. „De multe ori, managerii sunt greu de convins ca avantajele listarii sunt mai importante decat pierderea unei parti din putere“, apreciaza seful bursei din Viena. La fel si cand vine vorba despre costuri; chiar daca cei 8% din valoarea ofertei initiale trebuie sa fie achitati o data (costul unei oferte publice initiale pe pietele de capital europene este in general de circa 7-8%), cheltuielile aferente unui credit sunt, prin comparatie, mult mai mari, desi sunt repartizate pe toata perioada de rambursare.

    Solutia gasita de austrieci a fost roadshow-ul, adica evenimente organizate in care managerii sunt adunati si li se explica, cu ajutorul altor directori de companii deja trecute prin aceasta experienta, avantajele listarii. Si mai ales ale listarii unui pachet de actiuni semnificativ, peste cota minima de listare de 25%. „Am avut multe discutii cu compania Starbucks, care s-a listat si la noi, pentru a-i convinge sa lase liber la tranzactionare un pachet de 25% plus o actiune. Chiar si acea actiune conteaza atunci cand vii in fata investitorilor. Oferta lor a avut valoarea de 1,4 miliarde de euro si a fost suprasubscrisa de zece ori“, spune Michael Buhl, care crede ca „si 10% este mai bine decat deloc“ atunci cand vorbeste despre apropiata listare a Transgaz Medias, pentru care subscrierea va incepe la 26 noiembrie.

    Ambiguitatea care poate fi observata pe piata romaneasca de capital, cu volatilitate mare bazata pe perceptia investitorilor si nu pe rezultatele financiare, nu este considerata ciudata de catre Michael Buhl: „Pot da ca exemplu o companie austriaca care a raportat 15 ani la rand cresteri constante ale profitului net. In toata aceasta perioada, cotatia actiunii lor a ramas neschimbata. Sunt multe cazuri in care profitul se majoreaza cu cifre mari, de pana la 50%, dar pretul de pe piata creste foarte putin. In astfel de cazuri, tranzactionarea se bazeaza doar pe sentiment, pe impresie, nu pe analize fundamentale sau tehnice“.

    Colaborarea bursei din Viena cu cea din Bucuresti s-a concretizat prin lansarea unui indice, ROTX, ce are la baza 11 companii mari din Romania. Pe parcursul celor doi ani si jumatate de la lansare, pe baza indicelui fondurile straine au achizitionat actiuni in valoare de circa 250 de milioane de euro. Pe langa acesti bani, cumparatorii au mai investit si direct in bursa de la Bucuresti pentru acoperirea riscului (operatiuni de hedging).

  • Daca nu totul, macar ceva

    Viata noastra nu va fi usoara“, admite Jose Toscano, directorul general al Millennium Bank Romania, referindu-se la tintele stabilite in planul de afaceri al bancii portugheze si pe care trebuie sa le atinga intr-un climat de competitie puternica. Pana in 2010, banca pe care o conduce ar trebui sa ajunga sa detina o cota de piata de 1,5%, iar pana in 2013 ar trebui sa urce la 2,3%. Demers ambitios, mai ales daca este privit prin prisma eforturilor pe care mai bine de jumatate dintre bancile romanesti le fac de ani buni, fara a reusi sa atinga insa decat 1-1,5% cota de piata.

    Ultima dintre nou-venitii pe piata bancara de la noi, Millennium Bank Romania tinteste persoanele cu venituri mari, intreprinderile mici si mijlocii si companiile mari, declara saptamana trecuta Filipe Pinhal, presedintele grupului portughez. Finantarea consumului – zona de afaceri din care bancherii din Romania realizeaza cea mai consistenta parte a profiturilor ñ va fi facuta printr-o retea separata de unitati, respectiv prin centrele de credit Millennium. Reteaua de sucursale este formata din 39 de unitati prezente in noua judete, iar pana la finele anului portughezii vor mai deschide inca doua. Dintre acestea, 30 vor fi centre de credit – unitati de circa 70-80 de metri patrati in care lucreaza 3-4 oameni de vanzari -, 11 vor fi centre financiare (cu un spatiu de 200-275 de metri patrati) si un punct de lucru va deservi segmentul de private banking.

    Pastrand acelasi model si proportie intre unitatile de consum si cele comerciale, in urmatorii doi ani reteaua se va extinde insa, precizeaza Jose Toscano. Astfel ca, la orizontul anului 2010, sigla purpurie a portughezilor ar trebui sa fie vizibila in 100 de unitati, dintre care 80 vor fi dedicate finantarilor de consum (care vor oferi insa si credite pentru locuinte, alaturi de finantari pentru nevoi personale si carduri de credit). In incercarea de a convinge clientii romani, portughezii mizeaza mult si pe canale alternative (internet banking), iar tranzactiile se vor putea efectua non-stop la bancomatele ce permit pe langa retragerea de numerar si depuneri si rambursari de rate.

    Decizia Millenium bcp de a intra pe piata romaneasca printr-o investitie „de la zero“, dupa ce au pierdut Banca Comerciala Romana in fata austriecilor de la Erste Bank, a fost catalogata ca o miscare riscanta. Aglomeratia de piata romaneasca si prezenta de multi ani a marilor grupurilor financiare europene nu pare a mai lasa prea mult loc de miscare noilor veniti. Dintre cei mai mari jucatori din domeniul bancar la nivel regional, doar belgienii de la KBC nu au aici o prezenta foarte consistenta, potrivit unui studiu realizat de curand de italienii de la UniCredit.

    Piata bancara din regiune este dominata de sapte „grei“, din care sase au o prezenta importanta si in Romania: UniCredit, Erste, Raiffeisen, Groupe Societe Generale, IntesaSanPaolo si OTP Bank. Si chiar daca, dupa ce a participat la procesele de privatizare de la BCR si la CEC, KBC a optat sa nu intre direct sau prin vreo alta achizitie pe piata bancara romaneasca, nici grupul belgian nu lipseste din peisaj. In 2006 a facut un prim pas pe piata locala prin preluarea unei companii de leasing, Romstal Leasing si, imediat dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, a notificat BNR pentru obtinerea pasaportului european. Pentru moment, belgienii nu au facut miscari vizibile pentru a se lansa pe alte zone de activitate, dar „ambitia noastra pe termen lung este sa oferim intreaga gama de servicii financiare“, spunea nu cu mult timp in urma directoarea de comunicare a grupului, Viviane Huybrecht.

    De la inceputul anului, 77 de institutii de credit europene au notificat BNR pentru a oferi servicii financiare in mod direct pe piata romaneasca, in baza liberei circulatii a serviciilor financiare. Printre acestea se numara multe nume cu mare greutate, prezente sau nu in mod direct pe piata, precum Barclays Bank, BNP Paribas, Crédit Suisse, Danske Bank, Goldman Sachs, HSBC.

    Un alt grup belgian, Fortis, si el interesat de BCR si CEC, a preluat la randul sau o firma de pe piata locala de leasing – Global Finance -, intrand insa ulterior si pe piata de factoring (printr-un parteneriat cu Compania de Factoring) si pe cea bancara. Astfel, Fortis va oferi (in baza autorizatiei primite de la BNR incepand cu luna iulie) servicii bancare marilor companii, lasand deoparte pentru moment piata de retail. Operatiunile belgienlor din Romania – despre care nu au fost prezentate prea multe detalii – sunt conduse de Nicolae Surdu, fost vicepresedinte al CreditEurope Bank (fosta Finansbank Romania) si isi au sediul central in centrul de afaceri S-Park. Fortis nu este insa singura institutie financiara europeana care isi deschide o sucursala locala, in conditiile in care si casa de economii spaniola laCaixa a obtinut autorizatia de la BNR pentru a incepe operatiunile de la jumatatea lunii iulie.

    Tot pe varianta deschiderii unei sucursale (reglementata de autoritatile competente din tara de origine, nu de catre BNR) au mers si cipriotii de la Bank of Cyprus, care au obtinut licenta de functionare inca de la sfarsitul anului trecut. Potrivit planurilor anuntate anterior, cipriotii se vor concentra in primii ani pe zona de finantare a intreprinderilor mici si mijlocii si pe sectorul corporatist, avand insa pe termen lung in vizor si sectorul de retail. Pana una alta, Bank of Cyprus opereaza in Romania cu o singura unitate, urmand ca a doua sa fie deschisa in curand, dar si cu o companie de leasing care si-a inceput activitatea in primavara acestui an.

    Pentru un jucator ce porneste de la zero pe piata bancara de retail, asa cum o fac portughezii de la Millennium acum, structura sistemului bancar romanesc face cu atat mai dificila dezvoltarea afacerii, in conditiile in care aproape 90% din activele bancare sunt detinute de grupuri straine, si nu de mici banci locale. Si totusi, presedintele Millennium bcp, Filipe Pinhal, prefera sa vada partea plina a paharului: Romania are perspective importante de crestere economica si implicit a sectorului financiar, iar decizia de a porni o investitie greenfield a fost luata „dupa ce am studiat cu atentie tara, economia si sectorul financiar“.

    Mai concret, portughezii mizeaza pe existenta in Romania a 18 milioane de persoane care pot ajunge sa aiba o relatie cu o banca sau alta (asa numita populatie bancabila), pe nevoile de finantare (dovedite si de cresterile puternice ale creditului neguvernamental din ultimii ani) si pe dezvoltarea segmentului de populatie cu venituri mari. In segmentul de clienti cu venituri peste medie, portughezii au, de altfel, si cea mai buna rata de „vanzari incrucisate“, dupa cum arata raportul financiar pe prima jumatate a anului 2007. In Portugalia, spre exemplu, rata de cross-selling era in iunie 2007 de 6,06 produse per client cu venituri peste medie, 3,67 pe client „de masa“ si 5,45 pe companiile mici si mijlocii. O cifra interesanta, in conditiile in care bancile romanesti vand in medie doar 2-2,5 produse per client obisnuit.

  • In cautare de bani

    Motivatia oferita de minister a fost pregatirea pentru o eventuala lipsa de lichiditate spre sfarsitul anului, in conditiile in care pe pietele externe lichiditatea este problematica, insa analistii au acuzat faptul ca intentia Guvernului este de a-si crea o plasa de siguranta in perspectiva bugetului pe 2008, generos cu cheltuielile sociale si care va incepe in curand sa influenteze cheltuielile publice. Sugestia analistilor este ca deficitul fiscal pe 2008, preconizat – conform proiectului de buget aprobat saptamana trecuta de Guvern – la 2,7% din PIB (circa 3,7 miliarde de euro), va incepe de-acum sa fie finantat prin cresterea datoriei publice – probabil unicul indicator de risc macroeconomic care in Romania a avut in ultimii ani niveluri lejer sub cele cerute de UE. Saptamana trecuta, Guvernul a fost criticat de comisarul european pentru afaceri economice si financiare, Joaquin Almunia, pe motiv ca nu se foloseste de cresterea economica inalta pentru a reduce deficitul public (pentru UE, atat deficitul planificat pentru acest an, 2,5% din PIB, cat si cel de 2,7% din PIB prevazut pentru 2008 par prea generoase, ca si pentru FMI). Bugetul pe 2008 prevede o crestere a veniturilor cu 21%, in special de pe urma sporirii incasarilor din TVA si CAS, respectiv o crestere a cheltuielilor cu 20%, directionate in mare parte spre asistenta sociala (27% din total).

  • Cea mai buna bursa

    Bursa de Valori Bucuresti (BVB) a reusit in acest an performanta negativa de a nu avea niciun emitent nou. Mai mult, companiile care intentioneaza sa se listeze prefera burse internationale, cum este cea din Londra. Cat de profitabila este insa prezenta unei companii romanesti pe o piata internationala? O modalitate de afla este prin compararea evolutiilor pe care
    le-au avut doua societati listate la Londra si la Bucuresti, A&D Pharma si Transelectrica.

    Alegerea celor doua companii poate parea nepotrivita. Un distribuitor privat de produse farmaceutice si un transportator de energie electrica, controlat de stat, nu au prea multe in comun. Insa singurele societati cu activitate in Romania listate la o bursa internationala sunt A&D Pharma si Vimetco BV (actionarul principal al Alro Slatina). Fondul de investitii inregistrat in Olanda, Vimetco, a fost inscris recent la LSE, deci nu putem vorbi de o evolutie a titlurilor pentru un timp mai indelungat. Iar Transelectrica este singura societate listata in aceeasi peri-oada, dar la Bucuresti, cu o capitalizare egala, de circa 400 de milioane de euro.

    DAVID SI GOLIAT. Cam asa s-ar putea compara micuta bursa autohtona cu gigantul londonez. Capitalizarea London Stock Exchange (LSE), adica valoarea de piata cumulata a tuturor emitentilor, se ridica la peste 3.000 de miliarde de euro, in timp ce capitalizarea BVB abia a reusit sa atinga 40 de miliarde de euro. Iar numarul societatilor listate este de circa 1.800 pentru Londra si de 59 pentru Bucuresti. La capitolul imagine, bursa londoneza se lauda cu 300 de companii internationale, pe cand bursa noastra nu are inca niciun emitent strain. Ce avantaje poate avea, totusi, BVB? „In primul rand, compania ar avea parte de publicitate gratuita exact in spatiul in care isi desfasoara activitatea, adica pe piata din Romania. Iar interesul investitorilor ar fi mult mai ridicat decat la Londra, unde ar concura cu societati de renume mondial“, spune Sergiu Ovidiu Pop, director general al Intervam Investments si presedinte al Depozitarului Central. Un punct in plus pentru tranzactionarea pe malul Dambovitei pentru o companie mare, precum A&D Pharma, este intrarea pe piata principala, alaturi de principalele firme din tara noastra. La Londra, acest lucru nu este posibil, din cauza conditiilor impuse. Adica, o capitalizare de cel putin un miliard de euro sau minimum trei de activitate auditata conform normelor internationale. Din aceasta cauza, distribuitorul de farmaceutice din Romania s-a listat pe Alternative Investments Market (AIM – Piata Alternativa de Investitii), echivalentul pietei RASDAQ de la noi, spatiu destinat companiilor din economii emergente.

    PUBLIC VS. PRIVAT. De ce s-au listat? Pentru atragerea de fonduri si stabilirea valorii de piata, in cazul companiei private. A&D Pharma este lider pe segmentul de distributie de farmaceutice, prin lantul de farmacii Sensiblu si distribuitorul Mediplus, cu o cota de 19% din piata, unde principalii competitori sunt Relad, Polisano si Farmexpert. Dupa contractarea unui imprumut sindicalizat in valoare de 100 de milioane de euro, principalul actionar, fondul de investitii Sograno BV, inregistrat in Olanda, a decis listarea la Londra printr-o emisiune de certificate globale de depozit. Aceste certificate (GDR – Global Depositary Receipts) reprezinta un instrument de tranzactionare prin care cumparatorul este proprietarul actiunilor, aflate in custodia unei banci, dar fara a avea drept de vot in consiliul de administratie. BVB nu permite inca tranzactionarea acestor instrumente. Valoarea emisiunii, lansata in octombrie anul trecut, a fost de 120 de milioane de euro, fiecare certificat fiind purtatorul a 6 actiuni. Capitalizarea societatii, calculata la pretul de oferta, era de 400 de milioane de euro. Transelectrica, companie de stat cu monopol in transportul energiei electrice, a fost inclusa in programul guvernamental de sustinere a pietei de capital, alaturi de Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica. Listarea a avut loc in urma unei oferte publice initiale (IPO – Initial Public Offer), in iunie anul trecut, iar valoarea totala a pachetului de 10% din actiuni scos pe bursa a fost de circa 34 de milioane de euro. Pretul de vanzare al unei actiuni a fost de 16,8 lei, ceea ce a dus capitalizarea societatii la aproape 400 de milioane de euro.

    SUCCESUL OFERTEI. Desi valoarea de piata calculata de catre specialistii angajati in procesul de evaluare a fost egala, datele ofertei au fost diferite. In cazul A&D Pharma, pretul de oferta pe actiune a fost de 2 euro, in conditiile unei cifre de afaceri de 331 de milioane de euro in 2006, cu un profit net de 18 milioane de euro. Transelectrica si-a cotat titlul la 16,8 lei, cu circa 70% mai mult decat valoarea nominala, dar in conditiile unei cifre de afaceri duble, 700 de milioane de euro, si ale unui profit net triplu, 70 de milioane de euro. Emisiunea de certificate a A&D Pharma si-a gasit cumparatori, intermediarul ofertei, ING Bank Sucursala Londra, gasind oportun sa vanda chiar mai multe actiuni. Prin operatiunea de supraalocare, inca 1,35 milioane de certificate au fost achizitionate, iar procentul de actiuni libere pe piata a ajuns la 34%. „Titlurile au fost achizitionate de investitori institutionali din Europa, in principal din Londra, Frankfurt, Paris, Scandinavia“, a declarat Matthew Hooper, managing partner la Shared Value in Londra. Transelectrica, care a vandut doar un pachet de 10%, a inregistrat la randul sau o cerere de 6,5 ori mai mare, valoarea ordinelor de cumparare ajungand pana la 230 de milioane de euro. „Cumparatorii au fost in proportie de 70-75% romani, iar persoanele juridice 80-85% din total. Majoritatea au privit actiunile noastre ca un fel de obligatiuni, de pastrat in portofoliu timp mai indelungat“, spune Razvan Purdila, director al departamentului pentru piata de capital in cadrul Transelectrica.

    COSTURILE OPERATIUNII. Conform datelor oferite de oficialii A&D Pharma, listarea la Londra a insemnat 8% din valoarea emisiunii. De cealalta parte, dupa cum spune Razvan Purdila, costurile totale ale ofertei publice initiale s-au ridicat la aproximativ 2,5 milioane de euro, adica un procent de 8%. Practic, companiile au cheltuit la fel de mult, lucru normal pentru o piata comuna cum este cea a Uniunii Europene. Dar castigurile, reprezentate de cresterea cotatiei pana in prezent, sunt diferite. Certificatele de la Londra se tranzactioneaza, in prezent, cu circa 16 euro, cu 30% mai mult fata de listare. Actiunea Transelectrica se vinde cu aproximativ 42 de lei, o majorare de 250%. De ce a crescut mai mult la Bucuresti? Cum profiturile realizate peste an au consemnat majorari la ambele societati, determinant a fost interesul investitorilor. Mai multi doritori inseamna pret mai scump.

    LEGISLATIA. „Atunci cand vorbim de investitori straini care vin pe piata noastra de capital, vorbim si despre riscul de tara. Romania nu este Marea Britanie in ceea ce priveste stabilitatea politica sau cea economica. De aceea, investitorii mari pot prefera achizitionarea unor titluri din piata londoneza“, spune Daniel Badea, partener asociat in cadrul casei de avocatura Badea Clifford Chance. Ceea ce inseamna ca o companie care urmareste fondurile de investitii institutionale isi poate indeplini mai usor scopurile la Londra decat la Bucuresti.
    Printre avantajele gasite de avocati in cazul unei listari la LSE se numara emisiunea de GDR (din start mai avantajoasa, pentru ca noii actionari nu au drepturi de vot asociate cu actiunile) si lichiditatea mult mai mare. Narcisa Oprea, avocat asociat la Bostina si Asociatii, vorbeste si despre intarzierea operatiunilor bursiere cauzate de anumite reglementari legale: „Conform regulamentului CNVM, dupa inchiderea unei oferte publice si publicarea acesteia in Monitorul Oficial se mai asteapta 30 de zile inainte de intrarea la tranzactionare. Motivul, cu titlu general, este o eventuala atacare a deciziei de listare in instanta“.

    CONCLUZII? Evident, nu se pot trage concluzii urmarind doar aceste doua exemple. Insa este foarte probabil ca, daca nu e la mijloc doar nevoia urgenta de a obtine finantare, avantajele de imagine oferite de o bursa straina sa conteze mai mult pentru o serie de mari companii private de la noi, ceea ce ar explica de ce la BVB sunt asa de putine intrari de noi emitenti (daca exceptam listarile „cu program“ ale societatilor controlate de stat, de talia Transgaz, urmatoarea pe lista celor care vor fi aduse la cota Bursei din Bucuresti). „Am ales Londra deoarece este centrul pietelor de capital din Europa. Majoritatea analistilor care acopera la nivel international industria din care facem parte este localizata la Londra“, spune Dragos Dinu, director general al A&D Pharma. Printre ultimele companii importante care au anuntat ca doresc o listare la Londra este RCS&RDS. „Confirmam intentia de a ne lista la LSE. Ne aflam in plin proces de evaluare si de stabilire a strategiei de listare, iar pana la finalizarea acesteia nu dorim sa dam detalii“, a declarat Diana Modval, director de relatii publice al RCS&RDS. De asemenea, Radu Georgescu a afirmat ca bursa cea mai potrivita pentru Gecad Group, al carei presedinte este, ar fi una in care sectorul IT este foarte bine reprezentat, dand de inteles ca bursa din New York ar putea fi cea potrivita.

    IPO LA BVB. Sperante pentru oferte publice noi raman pentru anul viitor. Desi pastreaza tacerea „conform clauzelor contractuale“ asupra posibililor candidati la listare, avocatii sunt de parere ca vor fi mai multe oferte publice initiale in 2008. „Cel mai probabil vom avea cateva IPO-uri mari anul viitor si in anii care vor urma. Nu inseamna foarte mult, dar vor fi importante pentru piata de capital“, spune Daniel Badea. Avocatul mai pune absenta listarilor si pe seama restructurarilor necesare din cadrul unei firme mari. „Sunt cazuri in care, dupa incheierea restructurarilor necesare listarii, clientii descopera ca nu mai au un istoric financiar atat de pozitiv pe cat sperau sa aiba. Atunci pot alege sa amane listarea pentru a avea succesul scontat“, declara David Eatough, partener asociat la Badea Clifford Chance.

    DUBLA LISTARE. RCS&RDS, Gecad, Altex, RTC, Blue Air sunt companii care ar dori sa-si vada actiunile la o bursa internationala. Toate sunt nume cunoscute in piata romaneasca, deci imaginea pe plan european ar putea fi mai importanta pentru ele. Numai ca pentru a avea parte de randamentele mari de la Bucuresti, ar putea recurge la o dubla listare. Dragos Dinu a declarat inca de la lansarea emisiunii din Londra ca este luata in calcul listarea la BVB. De asemenea, Erste Bank, actionarul mjoritar al BCR, este asteptata in perioada imediat urmatoare pe piata romaneasca. Pentru o dubla listare insa e nevoie de rabdare, pentru ca pregatirea admiterii la bursa dureaza intre 6 si 8 luni, iar durata si eforturile presupuse de o dubla listare pot fi dificultati pe care nu orice companie e dispusa sa si le asume.