BusinessMagazin

Tag: investitori

  • Povestea brandurilor româneşti din vin

    Domeniul vinurilor constituie un studiu de caz special. Pe de o parte este un domeniu cu o îndelungată tradiţie, dar sunt şi afaceri noi, care înfloresc, cu investitori deopotrivă români şi străini. Nu mai puţin de 250 de crame funcţionează acum în România, ţară aflată pe locul şase în topul european al producătorilor de vin şi pe locul 12 la nivel mondial. Pe de altă parte, industria de vin este singurul domeniu care se poate lăuda cu absorbţia totală a fondurilor europene pe alocarea de până în 2014. Vinul a ademenit mulţi pasionaţi, care au pus la bătaie milioane sau zeci de milioane de euro, dar cere timp, răbdare şi know-how pentru a culege roadele unei investiţii. Mărcile româneşti se luptă deopotrivă pe piaţa locală şi cea internaţională pentru a atrage consumatorii, a arătat cea mai recentă ediţie a Business Club-ului, realizat cu sprijinul Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, AMRCR, Ecopack şi Cotnari.

    Cum vedeţi perspectivele industriei locale de vin?

    CĂTĂLIN PĂDURARU: Dacă nimic nu se schimbă şi lucrurile rămân în actuala stare de inerţie, pieţele mature au format şi operatori foarte puternici. Nu este o perspectivă luminoasă pentru că nici în prezent nu se pun întrebările fundamentale, de strategii. De obicei nu se răspunde la întrebarea cum, ci de ce, ce, de unde şi pentru ce. În acest context, nu văd cum – decât dacă apare vreun accident, să fim ajutaţi de astre – putem progresa în lipsa oricărui tip de studiu referitor la piaţă. Studiile ştiinţifice sunt singurele care pot răspunde la întrebări fundamentale, este singurul mod de lucru, de a exclude subiectivismul, şi care îndepărtează polemicile. Este vorba, până la urmă, de fundamentarea unor lucruri reale, de cunoaşterea pieţei, a consumatorului, a noului consumator – despre care nu ştim aproape nimic, a modului în care accesează el informaţiile, care sunt tiparele lui de consum. E nevoie de studii antropologice, de studii sociale, economice, e nevoie să vedem ce au făcut alţii. E nevoie să scanăm cu onestitate oferta noastră şi abia apoi să formulăm mesajele pe care vrem să le vindem. În momentul de faţă spunem nişte lucruri valabile, frumoase, bune, dar nu ne diferenţiază cu nimic de restul ofertei din piaţa mare. Apropo de piaţa mare, este nevoie de literatură de specialitate, din limbile de circulaţie internaţională în limba română şi la fel de bine din limba română spre pieţele vorbitoare de alte limbi.

    EMIL DUMITRU: Sigur, s-au făcut foarte mulţi paşi dacă ne uităm la cum arăta România în 2007 şi cum arată azi. Am fost până deunăzi campioni la capitolul absorbţiei de fonduri europene, dar se pare că de doi ani nu mai avem acelaşi succes şi anul acesta avem doar 11 milioane de euro absorbiţi din 47,5 milioane de euro. Asta înseamnă că fie avem o subfinanţare pe partea de creditare, fie s-au birocratizat foarte mult măsurile. Eu am fost în Ministerul Agriculturii când s-a scris primul ordin de ministru pe măsura de reconversie-restructurare, pe care se acordau sume forfetare fără să se ceară adeverinţă, că nu ai nevoie de adeverinţă. La momentul acesta un dosar de reconversie pentru 10 hectare a ajuns să cântărească kilograme. Este un aspect de ordin tehnic care ilustrează foarte bine cât de mult s-a complicat birocraţia. E şi din pricina persoanelor care verifică dosarele depuse de viticultor sau fermier, a dus la un eşec în absorbţie. Dacă discutăm de pieţe, trebuie să ne referim la două subiecte. În primul rând, vinul pe piaţa comunitară şi de export pe terţe pieţe este legat de imaginea de ţară.

    Dacă nu vom avea o strategie pe ce înseamnă participarea la toate târgurile internaţionale astfel încât aceste produse care sunt până la urmă printre puţinele cu care ne putem mândri, şi bine este să o considerăm locomotiva de imagine pe care România ar trebui să o promoveze, n-o să reuşim. Eu ştiu că pieţele spre care ne îndreptăm în comerţul intracomunitar sunt nesemnificative. O altă problemă este piaţa României. Totdeauna vorbim foarte mult de export, dar nu ne concentrăm la consumatorul din România. Oare am comunicat suficient despre ce înseamnă vinul de calitate? Despre ce înseamnă vinurile de origine şi cu indicaţie geografică? Cum se certifică vinurile, pentru a credibiliza? Eu cred că aici este foarte mult de muncă. Au fost investiţi foarte mulţi bani în plantaţii şi în crame şi suntem foarte în regulă, dar ne putem bate de la egal la egal cu tot ce înseamnă vin european? La ce înseamnă promovarea şi explicarea consumatorului, ce înseamnă vinul, până la urmă, încă suntem foarte mult în urmă şi este nevoie de o strategie de promovare pentru toţi actorii – instituţii publice, asociaţii profesionale, specialişti, degustători, investitori, producători – pentru că eu cred că numai aşa putem să avem o imagine corectă de ţară viticolă. Anul trecut, în cea mai mare carte despre vinuri, România avea doar un paragraf, ceea ce este inadmisibil, pentru că România este o ţară viticolă, şi nu o spunem noi. În mediul privat există suficientă expertiză pentru ca publicul, statul să fie de acord să facem parteneriate publice private astfel încât brandul de ţară şi denumirile de origine şi indicaţiile geografice de vinuri din România să poată fi aduse în atenţia consumatorilor.

    BOGDAN MANCIU: Aş începe prin a preciza că în ultimii ani s-au înmulţit producătorii de vin, ceea ce e un lucru foarte bun. Creşte competiţia, ceea ce ne obligă să fim tot mai atenţi la piaţă, la consumator. Marii producători sunt nevoiţi să se reaşeze, în principiu să abordeze mult mai flexibil piaţa. Consumatorul din România este într-un proces de educare, suntem obligaţi cu toţii să face lucrul acesta. Şi cred că avem o şansă pe piaţa internă ca să trecem de la un consum de vin casnic, autoconsum destul de agresiv care există în România, către un consum de vin de o calitate mai bună.

  • Cum a reuşit acest copil să rezolve o problemă pe care majoritatea şoferilor o au

    Harvey Millington pare un copil obişnuit de 14 ani, care stă cu părinţii şi vrea să se înscrie la Academia de Poliţie. Dar adolescentul din Somerset, Marea Britanie, a reuşit să câştige peste 2 milioane de lire în ultimul an şi jumătate, devenind astfel cel mai tânăr antreprenor milionar din Regatul Unit.

    Totul a început în 2015, când Millington a avut ideea de a produce autocolante care să le amintească şoferilor când le expiră asigurarea la maşină. Tatăl său i-a dat 2.000 de lire şi l-a ajutat să pornească businessul, iar acesta a explodat pur şi simplu. “A vândut şi 1.000 de autocolante într-o zi”, povesteşte Howard Millington, explicând celor de la Daily Mail că nimeni nu se aştepta la succesul afacerii.

    Până la sfârşitul anului, Harvey Millington a vândut peste 25.000 de autocolante şi a decis, la îndrumarea tatălui său, să investească banii în teren. El a cumpărat 12.000 de metri pătraţi în apropierea casei, plătind 40.000 de lire sterline.

    Surpriza a venit însă în a doua parte a lui 2016, când un grup de investitori a început să cumpere terenul din apropiere; în cele din urmă, investitorii au bătut şi la uşa lui Millington. “Nu ştiam cât o să ofere, dar când au spus că vor plăti 2 milioane de lire sterline mi-am dat seama că nu am cum să refuz oferta”, povesteşte tânărul de 14 ani.

    Cu toate că este milionar la vârsta la care alţi copii se uită la desene animate, Harvey Millington a rămas cu picioarele pe pământ: el vrea să dezvolte afacerea cu autocolante şi să urmeze, apoi, cursurile Academiei de Poliţie.

  • Cum a reuşit un copil de 14 ani să câştige 2 milioane de lire sterline într-un singur an pornind de la o idee banală

    Harvey Millington pare un copil obişnuit de 14 ani, care stă cu părinţii şi vrea să se înscrie la Academia de Poliţie. Dar adolescentul din Somerset, Marea Britanie, a reuşit să câştige peste 2 milioane de lire în ultimul an şi jumătate, devenind astfel cel mai tânăr antreprenor milionar din Regatul Unit.

    Totul a început în 2015, când Millington a avut ideea de a produce autocolante care să le amintească şoferilor când le expiră asigurarea la maşină. Tatăl său i-a dat 2.000 de lire şi l-a ajutat să pornească businessul, iar acesta a explodat pur şi simplu. “A vândut şi 1.000 de autocolante într-o zi”, povesteşte Howard Millington, explicând celor de la Daily Mail că nimeni nu se aştepta la succesul afacerii.

    Până la sfârşitul anului, Harvey Millington a vândut peste 25.000 de autocolante şi a decis, la îndrumarea tatălui său, să investească banii în teren. El a cumpărat 12.000 de metri pătraţi în apropierea casei, plătind 40.000 de lire sterline.

    Surpriza a venit însă în a doua parte a lui 2016, când un grup de investitori a început să cumpere terenul din apropiere; în cele din urmă, investitorii au bătut şi la uşa lui Millington. “Nu ştiam cât o să ofere, dar când au spus că vor plăti 2 milioane de lire sterline mi-am dat seama că nu am cum să refuz oferta”, povesteşte tânărul de 14 ani.

    Cu toate că este milionar la vârsta la care alţi copii se uită la desene animate, Harvey Millington a rămas cu picioarele pe pământ: el vrea să dezvolte afacerea cu autocolante şi să urmeze, apoi, cursurile Academiei de Poliţie.

  • A cerut 700.000 de dolari. După ce iniţial a fost refuzat, a primit de 40 de ori mai mult

    În septembrie 2013, Jamie Siminoff a mers la celebra emisiune “Shark Tank” în speranţa de a primi 700.000 de dolari pentru compania sa, DoorBot.  După calculele lui Siminoff, compania ar fi trebuit evaluată la 7 milioane de dolari.

    “Shark Tank” este o emisiune în care mai mulţi investitori ascultă ideile de afaceri ale antreprenorilor şi decid apoi dacă doresc sau nu să investească în business.

    Compania DoorBot producea o videosonerie care putea fi legată de smartphone, astfel încât proprietarul casei putea vedea pe telefon cine este la uşă chiar dacă era plecat. Conceptul era bazat pe un studiu ce arăta că majoritatea hoţilor sună la uşă înainte de a sparge o casă, iar DoorBot era o metodă excelentă de a lăsa impresia că proprietarul este înăuntru, scriu cei de la Business Insider.

    Compania lui Siminoff genera deja venituri de un milion de dolari anual, iar acesta spera că modelul său de business îi va convinge pe juraţi să investească; aceştia nu au fost însă impresionaţi şi au decis să nu finanţeze DoorBot.

    Siminoff a părăsit emisiunea dezamăgit, dar norocul lui era pe cale să se schimbe. După ce emisiunea a rulat pe postul american ABC, vânzările au crescut de cinci ori. “A fost probabil cel mai important lucru care ni s-a întâmplat”, povesteşte Siminoff. Pentru a da o imagine mai serioasă companiei, antreprenorul i-a schimbat numele în Ring.

    Marea surpriză a venit însă câteva luni mai târziu, atunci când Siminoff a primit un telefon-surpriză de la unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume: Richard Branson. Acesta văzuse aplicaţia Ring pe telefonul unui prieten şi voia să investească în companie. “A spus că poate trimite pe cineva imediat”. îşi aminteşte Siminoff. “A doua zi, câţiva avocaţi erau la mine acasă cu actele pregătite”, notează aceeaşi sursă.

    Prin investiţia de 28 de milioane de dolari a lui Branson, compania lui Siminoff a fost evaluată la 60 de milioane de dolari. Produsele sale pot fi acum cumpărate din marile lanţuri americane precum Home Depot, Target sau Best Buy.

  • Cum vor arabii să pună mâna pe una dintre cele mai mari bănci din Europa

    Erori strategice, amenzi masive şi atacuri din partea speculatorilor au dus la o criză majoră pentru cea mai importantă bancă a Germaniei. Acum, investitori din Qatar care deţin deja în jur de 10% din Deutsche Bank se gândesc să preia controlul.

    În mai 2014, atunci când ocupa funcţia de co-CEO al Deutsche Bank, Anshu Jain a luat legătura cu şeicul Hamad bin Jassim bin Jabor al-Thani (cunoscut şi ca HBJ), fost prim-ministrul al Qatarului şi unul dintre cei mai influenţi oameni din Golf. HBJ era de multă vreme client al băncii germane, aşa că a fost de acord să investească 1,75 miliarde de euro; şeicul a devenit, astfel, unul dintre principalii acţionari ai băncii.

    Toată lumea a sărbătorit: părea că banca are un partener puternic, care spre mulţumirea lui Jain susţinea demersurile acestuia. Chiar şi guvernul german a susţinut tranzacţia. Doi ani şi jumătate mai târziu însă, Deutsche Bank se află pe marginea prăpastiei. Anshu Jain a fost înlăturat de la conducere din pricina rolului pe care l-a avut pe perioada crizei financiare şi din cauza rezultatelor slabe; succesorul său, John Cryan, nu a reuşit să propună o strategie coerentă, iar capitalul băncii pare insuficient. Acţionarii şi clienţii sunt din ce în ce mai neliniştiţi. Pe 15 septembrie, anul acesta, Departamentul de Justiţie din Statele Unite ale Americii a ordonat Deutsche Bank să achite o amendă în valoare de 14 miliarde de dolari, ca urmare a acuzaţiilor de fraudă în domeniul creditelor ipotecare. Speculatorii şi politicienii s-au aflat într-o oarecare stare de panică la momentul anunţului, alimentată şi de zvonurile unei posibile intervenţii a statului german. O atmosferă de frustrare şi depresie se regăseşte la tot pasul, iar Cryan încearcă să o combată prin diverse mesaje motivaţionale.

    Pentru o vreme, valoarea de piaţă a Deutsche Banik a scăzut sub 15 miliarde de euro, faţă de 35 de miliarde cât era valoarea cu 12 luni în urmă. Investitorii puternici precum HBJ şi vărul său, şeicul Hamad bin Khalifa al-Thani (fost emir al Qatarului) au pierdut, cel puţin pe hârtie, peste 10 miliarde de euro. În această vară, cei doi şi-au mărit pachetul de acţiuni până la 10%, dar valoarea a continuat să scadă.

    Pe 1 octombrie, 10 fonduri de investiţii au început să îşi reducă expunerea financiară pe Deutsche Bank, în condiţiile îngrijorărilor că banca germană legate de capacitatea instituţiei de a rezista penalităţilor legale cu care se confruntă.

    Fondurile, o mică parte din cei 800 de clienţi pe care îi are banca în businessul de investiţii, şi-au mutat parte din derivatele listate către alte firme, potrivit unui document intern al Deutsche Bank. Printre fonduri se numără şi Millennium Partners, în valoare de 34 de miliarde de dolari, Rokos Capital Management, în valoare de 4 miliarde de dolari şi Capula Investment Management, de 14 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Bloomberg.

    „În orice săptămână, avem câştiguri şi pierderi“, a spus Barry Bausano, şeful diviziei de hedge funding a băncii. „Săptămâna aceasta nu este cu nimic diferită, asta se întâmplă mereu“, a adăugat el încercând să liniştească părţile implicate.

    În urma anunţului, acţiunile băncii au scăzut cu până la 8% în Frankfurt, un minim record pentru Deutsche Bank. Cu toate acestea, pare că preţul scăzut îi încurajează pe şeici să investească tot mai mult în Deutsche Bank. Informaţii obţinute de publicaţia germană Spiegel indică faptul că cei doi veri se gândesc să mai cumpere un bloc de 25% din acţiuni. Însă publicaţia mai prezintă şi o ipoteză delicată: şeicii ar fi de acord să investească doar dacă ar putea avea un cuvând de spus în ceea ce priveşte deciziile de viitor; cei doi ar fi extrem de nemulţumiţi că banca nu a reuşit să iasă din situaţia actuală şi nu sunt de acord cu strategia adoptată de John Cryan.

    Astfel, putem presupune că o eventuală achiziţie a unui pachet mare de acţiuni va duce şi la schimbarea conducerii Deutsche Bank. În termeni de strategie bancară, este foarte probabil ca şeicii să împingă Deutsche Bank către o mai mare implicare în investiţiile globale. Doar acolo, sunt de părere cei doi, mai poate banca genera venituri importante.

    Până acum, nici reprezentanţii băncii şi nici şeicii nu au făcut comentarii pe marginea acestui subiect.

    Calea de urmat pare totuşi a fi clară: supervizorii de la Banca Centrală Europeană nu par a avea rezerve faţă de scenariul achiziţiei, în vreme ce guvernul german nu arată niciun fel de probleme în a da OK‑ul pe tranzacţie. Ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble nu are obiecţii faţă de o investiţie masivă a celor din Qatar în Deutsche Bank: „Nu avem nicio problemă cu un astfel de investitor“, a declarat celor de la Spiegel o sursă apropiată ministrului. Nu există nicio indicaţie că investitorii din Golf ar avea alte planuri, mai crede ministrul, fiind cel mai probabil vorba de investitori strategici care vor să obţină rezultate financiare pozitive.

  • Jumătate din investitorii străini cred că povara fiscală e încă mare, chiar dacă taxele au scăzut

    Aproape 50% din investitorii străini consideră povara fiscală ca fiind necompetitivă, în timp ce doar 38% o consideră competitivă, pe fondul reducerii de taxe, arată un sondaj al Consiliul Investitorilor Străini (FIC).

    O mare parte a membrilor FIC a raportat o creştere a poverii administrative, în special în domeniul fiscal, generată de formularele ANAF D088 şi D394 privind înregistrarea şi raportarea TVA. Mai mult, numeroşi membrii FIC consideră că procesul legislativ are un efect negativ asupra planificării afacerilor.

    Reprezentanţii FIC susţin că implementarea unei serii de legi fără studiu de impact poate destabiliza anumite domenii sau riscă să o facă în viitor.

    „Darea în plată şi legea conversiei creditelor au creat premisele a mii de procese, au ridicat probleme legate de principiul retroactivităţi aplicării legilor în România şi cel mai probabil vor avea un impact de durată asupra încrederii investitorilor în economia românească. Intervenţia statului privind preţurile în domeniul asigurărilor RCA a transmis de asemenea semnale negative către investitori. Trebuie să subliniem că încrederea investitorilor în predictibilitatea pieţei din România este uşor de pierdut ca urmare a unor astfel de legi şi greu de recâştigat”, se arată într-un comunicat al FIC.

  • Cum vor arabii să pună mâna pe una dintre cele mai mari bănci din Europa

    Erori strategice, amenzi masive şi atacuri din partea speculatorilor au dus la o criză majoră pentru cea mai importantă bancă a Germaniei. Acum, investitori din Qatar care deţin deja în jur de 10% din Deutsche Bank se gândesc să preia controlul.

    În mai 2014, atunci când ocupa funcţia de co-CEO al Deutsche Bank, Anshu Jain a luat legătura cu şeicul Hamad bin Jassim bin Jabor al-Thani (cunoscut şi ca HBJ), fost prim-ministrul al Qatarului şi unul dintre cei mai influenţi oameni din Golf. HBJ era de multă vreme client al băncii germane, aşa că a fost de acord să investească 1,75 miliarde de euro; şeicul a devenit, astfel, unul dintre principalii acţionari ai băncii.

    Toată lumea a sărbătorit: părea că banca are un partener puternic, care spre mulţumirea lui Jain susţinea demersurile acestuia. Chiar şi guvernul german a susţinut tranzacţia. Doi ani şi jumătate mai târziu însă, Deutsche Bank se află pe marginea prăpastiei. Anshu Jain a fost înlăturat de la conducere din pricina rolului pe care l-a avut pe perioada crizei financiare şi din cauza rezultatelor slabe; succesorul său, John Cryan, nu a reuşit să propună o strategie coerentă, iar capitalul băncii pare insuficient. Acţionarii şi clienţii sunt din ce în ce mai neliniştiţi. Pe 15 septembrie, anul acesta, Departamentul de Justiţie din Statele Unite ale Americii a ordonat Deutsche Bank să achite o amendă în valoare de 14 miliarde de dolari, ca urmare a acuzaţiilor de fraudă în domeniul creditelor ipotecare. Speculatorii şi politicienii s-au aflat într-o oarecare stare de panică la momentul anunţului, alimentată şi de zvonurile unei posibile intervenţii a statului german. O atmosferă de frustrare şi depresie se regăseşte la tot pasul, iar Cryan încearcă să o combată prin diverse mesaje motivaţionale.

    Pentru o vreme, valoarea de piaţă a Deutsche Banik a scăzut sub 15 miliarde de euro, faţă de 35 de miliarde cât era valoarea cu 12 luni în urmă. Investitorii puternici precum HBJ şi vărul său, şeicul Hamad bin Khalifa al-Thani (fost emir al Qatarului) au pierdut, cel puţin pe hârtie, peste 10 miliarde de euro. În această vară, cei doi şi-au mărit pachetul de acţiuni până la 10%, dar valoarea a continuat să scadă.

    Pe 1 octombrie, 10 fonduri de investiţii au început să îşi reducă expunerea financiară pe Deutsche Bank, în condiţiile îngrijorărilor că banca germană legate de capacitatea instituţiei de a rezista penalităţilor legale cu care se confruntă.

    Fondurile, o mică parte din cei 800 de clienţi pe care îi are banca în businessul de investiţii, şi-au mutat parte din derivatele listate către alte firme, potrivit unui document intern al Deutsche Bank. Printre fonduri se numără şi Millennium Partners, în valoare de 34 de miliarde de dolari, Rokos Capital Management, în valoare de 4 miliarde de dolari şi Capula Investment Management, de 14 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Bloomberg.

    „În orice săptămână, avem câştiguri şi pierderi“, a spus Barry Bausano, şeful diviziei de hedge funding a băncii. „Săptămâna aceasta nu este cu nimic diferită, asta se întâmplă mereu“, a adăugat el încercând să liniştească părţile implicate.

    În urma anunţului, acţiunile băncii au scăzut cu până la 8% în Frankfurt, un minim record pentru Deutsche Bank. Cu toate acestea, pare că preţul scăzut îi încurajează pe şeici să investească tot mai mult în Deutsche Bank. Informaţii obţinute de publicaţia germană Spiegel indică faptul că cei doi veri se gândesc să mai cumpere un bloc de 25% din acţiuni. Însă publicaţia mai prezintă şi o ipoteză delicată: şeicii ar fi de acord să investească doar dacă ar putea avea un cuvând de spus în ceea ce priveşte deciziile de viitor; cei doi ar fi extrem de nemulţumiţi că banca nu a reuşit să iasă din situaţia actuală şi nu sunt de acord cu strategia adoptată de John Cryan.

    Astfel, putem presupune că o eventuală achiziţie a unui pachet mare de acţiuni va duce şi la schimbarea conducerii Deutsche Bank. În termeni de strategie bancară, este foarte probabil ca şeicii să împingă Deutsche Bank către o mai mare implicare în investiţiile globale. Doar acolo, sunt de părere cei doi, mai poate banca genera venituri importante.

    Până acum, nici reprezentanţii băncii şi nici şeicii nu au făcut comentarii pe marginea acestui subiect.

    Calea de urmat pare totuşi a fi clară: supervizorii de la Banca Centrală Europeană nu par a avea rezerve faţă de scenariul achiziţiei, în vreme ce guvernul german nu arată niciun fel de probleme în a da OK‑ul pe tranzacţie. Ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble nu are obiecţii faţă de o investiţie masivă a celor din Qatar în Deutsche Bank: „Nu avem nicio problemă cu un astfel de investitor“, a declarat celor de la Spiegel o sursă apropiată ministrului. Nu există nicio indicaţie că investitorii din Golf ar avea alte planuri, mai crede ministrul, fiind cel mai probabil vorba de investitori strategici care vor să obţină rezultate financiare pozitive.

  • Investitorii americani: Prioritatea zero a Guvernului trebuie să fie creşterea economică sustenabilă

    Prioritatea zero a Guvernului ar trebui să fie creşterea economică sustenabilă, urmată de investiţia în capitalul uman, cu accent pe educaţie şi demografie, infrastructura modernă şi statul de drept, a anunţat marţi Ionuţ Simion, preşedintele Camerei de Comerţ Americane din România (AmCham).

    „Prioritatea zero a Guvernului ar fi să asigure o creştere economică sustenabilă. O creştere care nu este sustenabilă poate avea efecte destul de nefavorabile pe termen mediu şi lung. Creşterea economică de 6% este un lucru bun, la prima vedere, dar dacă ea nu are la bază fundamente economice sustenabile, putem plăti un preţ destul de mare”, a declarat Ionuţ Simion în cadrul prezentării proiectului „Priorităţi pentru România”.

    Documentul lansat de AmCham introduce recomandări pentru potenţarea creşterii economice şi prezintă teme considerate prioritare mandatului parlamentar şi executiv în perioada 2016-2020. Asumarea de către România a preşedinţiei Consiliului UE între ianuarie şi iunie 2019 şi definirea proiectului de poziţionare strategică a ţării reprezintă principalele repere ale mandatului evidenţiate în raport.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Arabia Saudită şi SoftBank vor să creeze un fond de investiţii de 100 de miliarde de dolari

    Arabia Saudită şi SoftBank Group din Japonia vor crea un fond de investiţii de tehnologie care ar putea ajunge la 100 de miliarde de dolari, ceea ce l-ar face unul dintre cei mai mari investitori privaţi şi un nou “rege” în industrie, scrie Reuters.

    Mişcarea este parte dintr-o serie de iniţiative de business dramatice lansate de Riyadh anul acesta în condiţiile în care Arabia Saudită, cu o economie afectată de scăderea preţului petrolului, investeşte masiv în efortul de a tranzita spre o economie care să nu fie dependentă de petrol.

    La începutul acestui an au investit 3,5 miliarde de dolari în Uber, compania americană de ride-sharing.

    SoftBank, un gigant de investiţii în telecm de 68 de miliarde de dolari, de asemenea a crescut investiţiile în mai multe domenii. Spre exemplu, a cumpărat producătorul de cip-uri britanic Arm Holding în iulie.

    Fondul suveran al Arabiei Saudite, Fondul de Investiţii Publice, va fi partenerul de investiţii principal şi ar putea aduce până la 45 de miliarde de dolari în următorii cinci ani în business, în timp ce SoftBank ar putea investi 25 de miliarde de dolari.

    Mai mulţi alţi investitori mari, care nu sunt încă numiţi, sunt în discuţii active legate de participaţia lor, ceea ce ar putea fondul la 100 de miliarde de dolari.

    “În următorul deceniu, SoftBank Vision Fund va fi cel mai mare investitor în sectorul de tehnologie”, a spus preşedintele SoftBank Masayoshi Son.

  • ATENŢIE! Avertisment de ultimă oră: Cei care se bazează pe centrale de apartament se vor trezi că nu-şi vor putea acoperi cheltuilelile energetice

    Centralele de apartament nu sunt o soluţie viabilă pe termen lung din cauza noxelor pe care acestea le emit şi a preţului gazului care ar putea să crească în viitor, potrivit lui Cristian Pârvan, preşedintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM) care spune că numărul de persoane care folosesc centrale individuale de apartament a crescut exponenţial în ultima perioadă, în detrimentul folosirii încălzirii centralizate, pentru că statul, respectiv autorităţile locale, nu asigură căldură atunci când populaţia are nevoie.

     ATENŢIE! Avertisment de ultimă oră: Cei care se bazează pe centrale de apartament se vor trezi că nu-şi vor putea acoperi cheltuilelile energetice