Tag: locuinte

  • Cum sa vinzi cand piata scade

    Disparitia din piata imobiliara a investitorilor, adica a cumparatorilor de locuinte in perspectiva revanzarii, a dus la deplasarea accentului pe atragerea celor ce cumpara locuinte pentru uz personal. Dar, dupa cum recunosc si dezvoltatorii, si brokerii imobiliari, este evident mai greu sa convingi cateva zeci de clienti sa cumpere decat sa atragi un investitor interesat de achizitia mai multor locuinte la pachet. 
     
    “Este ideal ca arsenalul de marketing utilizat sa fie cat mai bogat, insa acesta depinde foarte mult de dimensiunile proiectului. Pana acum, apartamente mostra in marime naturala s-au realizat numai pentru proiectele de minim 200 de unitati locative, altfel nu este profitabil”, spun reprezentantii companiei imobiliare EuroMetropola.
     
    Apartamentul mostra reprezinta o tehnica de atragere a clientilor, fiind prezent si in cazul unor proiecte cu mai putin de 200 de locuinte; pentru astfel de proiecte mai mici insa, o metoda mai des utilizata este realizarea unui showroom unde potentialii clienti pot sa obtina informatii si unde sunt expuse machete ale proiectului.
     
    Ilinca Paun, directorul departamen­tului rezidential din cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International, spune ca dezvoltatorii ar trebui sa incerce si sa integreze viitorul proiect in comunitatea locala, ceea ce va avea efecte pozitive asupra vanzarilor sau cel putin asupra imaginii proiectului. “Cei care vor sa vanda de pe macheta trebuie sa vina cu ceva nou, cu o campanie sociala, spre exemplu. Costa oricum mai putin sa varuiesti o scoala decat sa pui un mesh pe Calea Victoriei.”
     
    Tehnicile clasice de marketing, precum achizitionarea de spatii publicitare, raman insa in continuare cele mai practicate metode de promovare a unui nou proiect rezidential, alaturi de participarea la targurile imobiliare. “Mergi la targ pentru notorietate, sa fii vazut”, spune Ilinca Paun.
     
    Ea admite, de altfel, ca si alti consultanti sau dezvoltatori, ca este dificil de deter­minat aportul participarii unui proiect la un targ imobiliar in vanzarea unei locuinte, chiar atunci cand clientii sunt chestionati privind modalitatea prin care au luat cunostinta de oferta respectiva.
     
    Participarea la un targ de specialitate are si alte beneficii, unul dintre cele mai importante fiind alcatuirea unei baze de date cu potentiali clienti, care sunt contactati ulterior pentru o prezentare mai ampla a proiectului promovat la targ sau a unor oferte similare.
     
    “Iar targurile sunt si o etalare de promotii, mai ales dupa o vara slaba in vanzari precum cea din 2008”, dupa cum admite Ilinca Paun.
     
    Promotiile sunt considerate insa uzuale de catre dezvoltatori, indiferent de volumul total de vanzari. Spre exemplu, Dorinel Cazacu, delegatul pentru Romania al dezvoltatorului spaniel Gea Prasa, considera ca o participare la un targ trebuie sa fie insotita in general si de o promotie, fie ca este vorba de oferirea locului de parcare sau a mobilierului pentru bucatarie fara niciun cost suplimentar. “In unele cazuri, dupa cateva luni de la lansare este bine sa aduci si ceva nou”, considera Cazacu, o oferta speciala fiind o tehnica de atragere a unor alti potentiali cumparatori.
     
    Promotiile sunt, de altfel, una din cele mai bune metode de atragere a atentiei pentru proiectele destinate clasei medii, fiindca aceasta categorie de potentiali clienti plaseaza pretul printre principalii factori de diferentiere intre mai multe oferte concurente. “Marketingul functioneaza ceva mai bine in cazul proiectelor pentru <high class>, unde apartamentele de lux nu se cumpara neaparat din necesitate, ci din alte considerente, precum dorinta de afirmare a unui statut”, considera Mihaela Postolache de la EuroMetropola.
     
    Asocierea cu o personalitate sportiva, din mediul de afaceri sau din viata mondena pentru a creste vizibilitatea unei oferte imobiliare a fost deja practicata in ultimul an de catre mai multi dezvoltatori ai unor proiect destinate persoanelor cu venituri peste medie. Este cazul asocierii fostului cosmonaut Dumitru Prunariu cu proiectul rezidential Odyssea sau, ca in cazul recentelor tranzactii cu locuinte din cadrul Clubului Rezidential Stejarii, mediatizarea faptului ca printre cumparatori s-a numarat si Cristian Chivu.
     
    In privinta mediilor de promovare, Ilinca Paun considera ca internetul poate fi potrivit daca se doreste tintirea unui public tanar, site-urile proiectelor rezidentiale devenind un element de baza in initierea promovarii unui ansamblu rezidential.
     
    Nu in ultimii rand insa, dezvoltatorii si consultanti recunosc ca oferta in sine este foarte importanta. Daca proiectul tinteste exact potentialii clientii prin atributele sale – de la amplasare la preturi, suprafete si finisaje -, promovarea in sine va fi mult mai simpla.

  • Locul acela minunat

    Oamenii de afaceri sau turistii care au vizitat Japonia se intorc cu aceeasi poveste: japonezii sunt atat de pasionati de tehnologie, incat chiar si la toaleta te trezesti inconjurat de butoane cu multe simboluri indescifrabile, care indeplinesc functii la care strainul obisnuit cu un spatiu rece si simplist nici cu gandul nu gandeste.
     
    Niponii, faimosi pentru pasiunile considerate bizare in Vest, au dezvoltat un adevarat cult chiar si pentru toalete. Ceea ce marketerii din restul lumii au considerat o achizitie de nevoie ei au reusit sa o transforme intr-o parada a obiectelor de design supertehnologizate. Au incalzit scaunele, au montat difuzoare pentru muzica ambientala pentru o atmosfera mai relaxanta si au directionat precis jeturile de apa. Aceasta in cazul toaletelor de baza, pentru ca modelele mai complicate verifica presiunea sangelui, curata, usuca, preiau mirosul din atmosfera, pornesc automat lumina si chiar pretind ca salveaza casnicii (gratie functiei “marriage saver”, care coboara automat capacul vasului).
     
    Astfel de detalii ajung sa faca diferenta dintre companii pe o piata de miliarde de euro. Toto, cea mai mare firma de profil, care detine doua treimi din piata nipona, a avut vanzari de 4,2 miliarde de dolari in 2006, are 20.000 de angajati, sapte fabrici in Japonia si este prezenta in 16 tari. Piata a ajuns la asemenea valori, pentru ca preocuparea pentru toalete sofisticate nu e deloc o inventie de marketing, ci o tema a discursului din societate. Scriitorul Yoko Mure, in colectia de eseuri despre toalete, se intreaba cum a reusit societatea din Vest sa supravietuiasca folosind toalete reci si atat de simpliste. Limba japoneza a preluat si cuvinte inventate de producatori: Washlet, de exemplu (numele unei toalete high-tech foarte populare), a devenit un termen generic, care a intrat in vocabularul de uz curent.
     
    Washlet a fost promovat de Toto, care din 1980 si pana in prezent a vandut 20 de milioane de Washlet unei natiuni de 130 de milioane de locuitori. Conform statisticilor companiei, numarul gospodariilor japoneze care detin un Washlet este mai mare decat al celor dotate cu un computer – o adevarata performanta intr-o tara supertehnologizata.
     
    Strategia care a transformat toaleta dintr-un rau necesar intr-o vedeta high-tech este demna de a face obiectul unui studiu de caz pentru specialistii in marketing. Mai ales ca in urma cu 60 de ani, Japonia era o tara unde dominau latrinele. In mai putin de un secol, industria a reusit o performanta care echivaleaza cu cea de a convinge un carutas sa isi achizitioneze direct un Ferrari.
     
    Iar concurenta intre marile companii de pe aceasta piata este cat se poate de intensa. Inax este concurentul principal al lui Toto, cele doua companii vand produse similare si de fapt datele arata ca Inax a lansat o toaleta de tip Washlet inaintea lui Toto, numai ca in prezent detine numai 30% din piata. Se pare ca Toto a reusit sa ii convinga pe japonezi sa achizitioneze produsul sau, desi Inax au fost primii pe piata, datorita unei campanii bine gandite. La inceput, toaletele Washlet de la Toto au fost instalate in hoteluri sau mari centre comerciale, adica in locuri publice, unde puteau fi testate de oricine, ceea ce le-a asigurat o crestere lenta, dar sigura a popularitatii. Pe de alta parte, publicitatea a avut un rol decisiv. In 1982, publicul japonez a fost fermecat de un clip publicitar in care aparea o cantareata faimoasa in Japonia, Jun Togawa (varianta locala a lui Cyndi Lauper), care interpreta un cantecel care inca poate fi reprodus de oricine – “Even bottoms have feelings”.
     
    Chiar si rivalii de la Inax recunosc ca Toto a avut clipuri reusite. In ceea ce ii priveste, Inax a lansat clipuri care au avut ca personaj principal un actor imbracat intr-un costum de gorila, asezat pe un vas de toaleta – un fel de Frumoasa si Bestia, in care Frumoasa castiga. Ajutati de strategia neinspirata a concurentilor, pe fondul cresterii economice a tarii din anii ’80, cei de la Toto au reusit sa-si dubleze vanzarile. Mai departe insa nu s-au lasat ametiti de succesul Washlet si, constienti ca toaletele trebuie sa tina pasul cu timpul, au lansat modele din ce in ce mai inteligente. De exemplu, Neorest, un model care in doua zile se familiarizeaza cu obiceiurile proprietarului si ajusteaza apa si caldura in consecinta, stie cand sa opreasca caldura si care este temperatura preferata, are senzori care detecteaza fiecare miscare a proprietarului. Toto s-a asociat si cu Daiwa House, o companie de constructii, pentru a proiecta Intelligent Toilet, care poate masura nivelul de zahar din urina si greutatea utilizatorului.

  • Locul acela minunat

    Oamenii de afaceri sau turistii care au vizitat Japonia se intorc cu aceeasi poveste: japonezii sunt atat de pasionati de tehnologie, incat chiar si la toaleta te trezesti inconjurat de butoane cu multe simboluri indescifrabile, care indeplinesc functii la care strainul obisnuit cu un spatiu rece si simplist nici cu gandul nu gandeste.
     
    Niponii, faimosi pentru pasiunile considerate bizare in Vest, au dezvoltat un adevarat cult chiar si pentru toalete. Ceea ce marketerii din restul lumii au considerat o achizitie de nevoie ei au reusit sa o transforme intr-o parada a obiectelor de design supertehnologizate. Au incalzit scaunele, au montat difuzoare pentru muzica ambientala pentru o atmosfera mai relaxanta si au directionat precis jeturile de apa. Aceasta in cazul toaletelor de baza, pentru ca modelele mai complicate verifica presiunea sangelui, curata, usuca, preiau mirosul din atmosfera, pornesc automat lumina si chiar pretind ca salveaza casnicii (gratie functiei “marriage saver”, care coboara automat capacul vasului).
     
    Astfel de detalii ajung sa faca diferenta dintre companii pe o piata de miliarde de euro. Toto, cea mai mare firma de profil, care detine doua treimi din piata nipona, a avut vanzari de 4,2 miliarde de dolari in 2006, are 20.000 de angajati, sapte fabrici in Japonia si este prezenta in 16 tari. Piata a ajuns la asemenea valori, pentru ca preocuparea pentru toalete sofisticate nu e deloc o inventie de marketing, ci o tema a discursului din societate. Scriitorul Yoko Mure, in colectia de eseuri despre toalete, se intreaba cum a reusit societatea din Vest sa supravietuiasca folosind toalete reci si atat de simpliste. Limba japoneza a preluat si cuvinte inventate de producatori: Washlet, de exemplu (numele unei toalete high-tech foarte populare), a devenit un termen generic, care a intrat in vocabularul de uz curent.
     
    Washlet a fost promovat de Toto, care din 1980 si pana in prezent a vandut 20 de milioane de Washlet unei natiuni de 130 de milioane de locuitori. Conform statisticilor companiei, numarul gospodariilor japoneze care detin un Washlet este mai mare decat al celor dotate cu un computer – o adevarata performanta intr-o tara supertehnologizata.
     
    Strategia care a transformat toaleta dintr-un rau necesar intr-o vedeta high-tech este demna de a face obiectul unui studiu de caz pentru specialistii in marketing. Mai ales ca in urma cu 60 de ani, Japonia era o tara unde dominau latrinele. In mai putin de un secol, industria a reusit o performanta care echivaleaza cu cea de a convinge un carutas sa isi achizitioneze direct un Ferrari.
     
    Iar concurenta intre marile companii de pe aceasta piata este cat se poate de intensa. Inax este concurentul principal al lui Toto, cele doua companii vand produse similare si de fapt datele arata ca Inax a lansat o toaleta de tip Washlet inaintea lui Toto, numai ca in prezent detine numai 30% din piata. Se pare ca Toto a reusit sa ii convinga pe japonezi sa achizitioneze produsul sau, desi Inax au fost primii pe piata, datorita unei campanii bine gandite. La inceput, toaletele Washlet de la Toto au fost instalate in hoteluri sau mari centre comerciale, adica in locuri publice, unde puteau fi testate de oricine, ceea ce le-a asigurat o crestere lenta, dar sigura a popularitatii. Pe de alta parte, publicitatea a avut un rol decisiv. In 1982, publicul japonez a fost fermecat de un clip publicitar in care aparea o cantareata faimoasa in Japonia, Jun Togawa (varianta locala a lui Cyndi Lauper), care interpreta un cantecel care inca poate fi reprodus de oricine – “Even bottoms have feelings”.
     
    Chiar si rivalii de la Inax recunosc ca Toto a avut clipuri reusite. In ceea ce ii priveste, Inax a lansat clipuri care au avut ca personaj principal un actor imbracat intr-un costum de gorila, asezat pe un vas de toaleta – un fel de Frumoasa si Bestia, in care Frumoasa castiga. Ajutati de strategia neinspirata a concurentilor, pe fondul cresterii economice a tarii din anii ’80, cei de la Toto au reusit sa-si dubleze vanzarile. Mai departe insa nu s-au lasat ametiti de succesul Washlet si, constienti ca toaletele trebuie sa tina pasul cu timpul, au lansat modele din ce in ce mai inteligente. De exemplu, Neorest, un model care in doua zile se familiarizeaza cu obiceiurile proprietarului si ajusteaza apa si caldura in consecinta, stie cand sa opreasca caldura si care este temperatura preferata, are senzori care detecteaza fiecare miscare a proprietarului. Toto s-a asociat si cu Daiwa House, o companie de constructii, pentru a proiecta Intelligent Toilet, care poate masura nivelul de zahar din urina si greutatea utilizatorului.

  • CEO-ul Dimri: Situatia actuala din imobiliare e chiar buna

    "Noi avem o strategie pe termen lung si nu ma intereseaza contextul actual din sectorul imobiliar local. Eu vad chiar o oportunitate in situatia actuala, este aproape ideal, un moment in care trebuie sa cumperi", a declarat Ygal Dimri, CEO-ul dezvoltatorului israelian Dimri International.

     

    Potrivit acestuia, compania a platit preturi duble pentru cele patru terenuri detinute in Romania (trei in Bucuresti si unul in Ploiesti) comparativ cu preturile actuale, "stabilizarea preturilor" pe segmentul de terenuri fiind in opinia sefului dezvoltatorului israelian o consecinta pozitiva a stagnarii segmentului rezidential autohton.

     

    Compania a lansat primul sau proiect local, ansamblul rezidential Allegro, amplasat in partea de vest a Capitalei (Prelungirea Ghencea). Ansamblul va cuprinde in total 3.600 de apartamente, primele 332 urmand a fi livrate in 2010 iar alte aproximativ 700 pana in 2013. Proiectul se va finaliza abia dupa a treia faza a constructiei, care va include inca aproximativ 2.500 de locuinte.

     

    "Preturile cu care pornim sunt de 1.100 de euro + TVA pe metru patrat. Sunt un pic mai mici decat cele ale vecinilor nostri dar dorim sa ne facem cunoscuti. Daca am fi fost la al doilea proiect am fi inceput probabil vanzarea de la 1.250 euro + tva / mp. Dimri este, acasa in Israel, mai scump decat cei care dezvolta un ansamblu rezidential in aceeasi zona", a mai spus Ygal Dimri.

     

    Acesta considera ca preturile vor creste foarte mult pe termen mediu si lung, "pana la un nivel similar cu cel inregistrat in pietele din regiune. Cehia este unde va fi Romania peste trei ani. Daca ma uit la Cehia, cred ca preturile vor creste foarte mult."

     

    Reprezentantii companiei au precizat ca investitiile in terenurile achizitionate pana in acest moment s-au ridicat la 35 de milioane de euro, fonduri proprii, valoarea investitiei in primele doua faze ale Allegro urmand sa fie de 135 mil. euro. In plus, Dimri intentioneaza sa investeasca 60-70 de milioane de euro pentru constructia a aproximativ 550 – 600 de locuinte, compania detinand si un teren in zona Pipera din Bucuresti, unde intentioneaza sa dezvolte un proiect rezidential cu circa 1.100 de locuinte.

     

    Antreprenorul general al proiectelor companiei israeliene va fi Dimri Construction, companie care face parte din acelasi grup, si care va avea ca angajati muncitori romani care au lucrat in constructii in Israel pentru companie. "Stiu din discutiile cu muncitorii ca mai mult de patru – cinci ani nu rezisti sa lucrezi departe de casa. Asa ca le-am propus celor care s-au intors in tara sa lucreze pentru noi si au acceptat. Pe termen mediu va fi vorba de cateva sute de muncitori doar in cazul proiectului Allegro", a mai spus seful dezvoltatorului.
     

  • Deşi au creditul ipotecar aprobat, unii români aşteaptă noi ieftiniri

    Nesiguranţa faţă de direcţia în care vor merge preţurile la locuinţe, în special la cele din Capitală, a dat naştere unui fenomen nou pentru bănci: deşi au creditele ipotecare aprobate, unii clienţi preferă să mai aştepte să vadă dacă vor mai fi ieftiniri.

    http://www.gandul.info/economia/desi-au-creditul-ipotecar-aprobat-unii-romani-asteapta-noi-ieftiniri.html?3936;2936026

  • Super-oferta: apartamente cu vedere la cimitir!

    Omul inalta blocuri de locuinte, gard in gard cu cimitirul din comuna Floresti. Asa ca viitorii locatari vor fi la curent cu mersul lucrurilor pe aceasta lume, doar daca arunca o privire pe geam.

     

    Mai multe amanunte, pe www.protv.ro
     

  • Romanii isi cumpara case mai ieftine, in Ungaria!

    Acestia si-au vandut apartamentele, si-au luat casa cu gradina si au ramas s cu bani in cont. Vazand ca au clienti, ungurii au dublat pretul locuintelor.

    Mai multe amanunte pe www.protv.ro

  • Autoritatile arunca in aer piata locuintelor!

    Vanzatorii sunt speriati ca statul le va cere retroactiv 19% pentru tranzactiile incheiate in acest an fiscal. In timp ce autoritatile, tot "elaboreaza" de jumatate de an norme de aplicare pentru acest TVA, dezvoltatorii au gasit deja artificii si portite ca sa eludeze legea pe cheltuiala cumparatorului.

    Mai multe amanunte, pe www.protv.ro