Tag: locuinte

  • Câţi bani sunt dispuşi să cheltuie studenţii români pe locuinţele închiriate

    Cei mai mulţi studenţi aflaţi în căutarea unei locuinţe în chirie şi-ar dori să găsească o garsonieră, să împartă spaţiul închiriat cu un coleg de apartament şi să aibă un contract de închiriere pentru o perioadă de un an. Ce bugete şi ce preferinţe au studenţii români atunci când vine vorba de locuirea în chirie sunt informaţiile scoase la iveală de studiul OLX Imobiliare „Student român, caut garsonieră în chirie”.

    Cei mai mulţi studenţi locuiesc în chirie (87%), în cămin (8%) sau cu familia (3%), iar principalele oraşe în care aceştia studiază sunt Bucureşti (20%), Iaşi (15%), Cluj-Napoca (13%), urmate de Braşov (8%) şi Timişoara (7%), după cum reiese din studiul OLX Imobiliare „Student român, caut garsonieră în chirie”.
    Întrebaţi ce îi împiedică să locuiască în chirie, cei mai mulţi dintre studenţii care stau în cămin s-au referit la costurile mari (86%) şi la faptul că e mai distractiv să stea în cămin (6%). Cei care locuiesc alături de familie au declarat că nu stau în chirie tot din cauza costurilor mari (86%), dar şi din cauza responsabilităţilor implicate de acest tip de locuire (11%).

    Peste jumătate dintre cei aflaţi în căutarea unei locuinţe în chirie au spus că au un buget lunar de 100-200 euro (55%). Pe locul doi s-au situat cei care vor să aloce 201-300 euro pentru chiria lunară (23%), urmaţi de cei care au un buget sub 100 euro (15%). Pe de altă parte, 7% dintre aceştia sunt dispuşi să aloce un buget de peste 301 euro pentru chiria lunară.

    În ceea ce priveşte bugetul pentru întreţinere, 55% dintre studenţi au declarat că alocă o sumă cuprinsă între 100 şi 200 lei pe lună. Cei care pot aloca între 201 şi 300 lei au reprezentat 22% din total, iar cei care pot plăti peste 300 lei – 8%. În acelaşi timp, 15% dintre studenţi au declarat că vor să plătească sub 100 lei pentru întreţinerea lunară.

    Atunci când vine vorba de tipul de locuinţă pe care şi-l doresc, 54% dintre respondenţi au declarat că îşi caută o garsonieră, 39% – un apartament cu două camere şi 5% – un apartament cu trei camere. Cei mai mulţi studenţi îşi doresc să locuiască timp de un an în locuinţa pe care o vor găsi (37%), în timp ce 27% îşi doresc să stea unul sau doi ani, procentaj care rămâne valabil şi în cazul celor care vor să stea peste doi ani. Numai 9% vor să stea sub un an în viitoarea lor locuinţă în chirie.

    Cât despre zona pe care o preferă, cele mai importante criterii pe care le iau în considerare studenţii sunt preţul accesibil, accesul la mijloacele de transport şi apropierea de facultate. Întrebaţi care sunt aşteptările de la proprietatea pe care o vor închiria, studenţii care au participat la realizarea studiului au mai menţionat costurile rezonabile, proprietarul – mai precis cât de prietenos este acesta, dar şi confortul.

    Aproape jumătate dintre studenţi vor împărţi locuinţa cu un coleg de apartament (49%), 31% vor locui singuri şi doar 8% vor sta cu doi colegi de apartament. „Începutul de toamnă marchează mereu o perioadă mai efervescentă în sectorul imobiliar, iar acest lucru este generat şi de valul de studenţi care se mută în oraşele universitare. Am profitat de acest moment cheie pentru a descoperi care sunt alegerile pe care le fac tinerii care se mută în chirie, ce criterii iau în considerare, dar şi care sunt bugetele lor. În urma studiului derulat pe OLX.ro, am aflat mai multe lucruri interesante, printre care faptul că studenţii îşi aleg zona în care vor să locuiască în funcţie de preţ, accesul la mijloacele de transport şi apropierea de facultate. Am mai aflat, de altfel, că cei mai mulţi studenţi vor locui împreună cu un coleg şi caută apartamente cu un buget lunar de sub 200 de euro”, a declarat Mihai Sava, Real Estate Business Manager OLX Group.

    Studiul a fost derulat pe parcursul lunii septembrie 2019, printr-un chestionar online aplicat vizitatorilor OLX.ro şi a implicat 670 de respondenţi, bărbaţi şi femei, cu vârste de peste 18 ani, din diferite zone ale României.  

     

     

  • Holuri studenţeşti pentru adulţi sau sindromul Peter Pan în real estate

    „Vestea proastă este că nu poţi să ai 19 ani le nesfârşit. Vestea bună este că poţi să trăieşti la nesfârşit în acelaşi tip de locuinţă ca atunci când aveai 19 ani”, descriu jurnaliştii de la Financial Times termenul de „coliving” într-un articol publicat recent. Într-adevăr, sindromul Peter Pan, care se referă la adulţii care se comportă ca adolescenţii sau copiii, pare să se suprapună perfect pe conceptul de coliving, în care adulţii par să trăiască o adolescenţă perpetuă, ca la căminele studenţeşti. 

    În timp ce conceptul de shared economy şi al locuinţelor private închiriate pe durate scurte turiştilor prin Airbnb nu mai este de mult o noutate, conceptul de coliving îşi face loc în viaţa adulţilor moderni (în special a celor mai tineri dintre ei).

    Mişcarea se referă la extinderea modelului de chirie folosit în general de studenţi, care stau de obicei mai mulţi într-un apartament, la un nou tip de dezvoltare imobiliară. Start-up-urile active pe această nişă dezvoltă proprietăţi pe care le transformă în spaţii de coabitare, care ţintesc, în general, persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Aceste spaţii includ atât zone individuale, private, destinate fiecărui chiriaş (în general garsoniere, cu suprafeţe variate), cât şi zone comune tuturor chiriaşilor: bucătăria, sufrageria, zonele de dining – toate folosite de persoanele care stau într-un astfel de spaţiu.

    Din ce în ce mai mulţi locuitori ai marilor oraşe îmbrăţişează conceptele spaţiilor de acest tip. Jurnaliştii din presa internaţională vorbesc chiar de mai multe niveluri ale acestei nişe din real estate: spre exemplu, spaţiile de coliving 1.0 îi au drept clienţi ţintă pe absolvenţii de universităţi care se mută în spaţii individuale de dimensiuni reduse, dar care le oferă accesul la spaţii comune vaste. Acest tip de proiecte funcţionează bine şi pentru angajaţii în regim remote care caută soluţii de cazare pe termen scurt.

    Acum piaţa aduce o nouă propunere de coliving, 2.0, care ţinteşte persoanele cu vârste mai mari, care îşi doresc atât apartenenţa la o comunitate, cât şi mai mult spaţiu. Îşi preţuiesc intimitatea, le pasă de ceea ce împărtăşesc şi de cine sunt înconjuraţi. Jurnaliştii din presa internaţională scriu că acest trend ar putea aduce următoarea revoluţie în imobiliare.

    Conceptul este baza unor iniţiative precum cel al start-up-ului britanic The Collective, care este descris drept furnizorul unei noi modalităţi de a trăi în oraşe. The Collective deţine în prezent trei astfel de proiecte – două în Londra (Canary Wharf, Old Oak) şi unul în Long Island, New York (Paper Factory).

    Collective Old Oak, din Londra, este cel mai mare spaţiu de coliving din lume. Preţul pentru o garsonieră de 12 metri pătraţi aici porneşte de la 1.300 de dolari pe lună. Spre comparaţie, dimensiunea medie a unei garsoniere în Anglia este de 31,94 de metri pătraţi. Proiectul include însă o sală de sport, un bar, un restaurant, o sală de cinema, terasă pe acoperiş, spa şi un lounge comun. Un tânăr de 29 de ani care locuieşte acolo mărturiseşte jurnaliştilor de la refinery29.com: „Pe hârtie pare destul de scump, dar valoarea constă în toate facilităţile suplimentare pe care le găseşti aici”. Principalul dezavantaj este lipsa spaţiului. 

    Un alt avantaj al proprietăţilor de acest tip este lipsa bătăilor de cap legate de facturi şi de furnizorii de servicii: facturile sunt incluse în preţul chiriei, iar chiriaşii nu mai trebuie să aştepte săptămâni întregi până la instalarea Wi-Fi-ului, de pildă. Totodată, mobila este oferită de proprietarul proiectului, iar curăţenia de două ori pe săptămână şi chiar şi schimbarea aşternuturilor fac parte din ofertă. În Londra există însă şi proiecte de coliving care includ spaţii mai generoase de locuit: spre exemplu Tipi, unde chiriaşii pot sta într-un apartament nemobilat de 50 de metri pătraţi în schimbul unei chirii de 1.895 de dolari lunar. La fel ca alte proiecte similare, Tipi oferă programe de evenimente comune precum cinele sau serile de concursuri cu întrebări. 

    Antil Kehra, fondatorul şi CEO-ul Node, este un pionier al conceptului de coliving 2.0. Potrivit unui interviu acordat de acesta publicaţiei internaţionale Forbes, Node este o companie globală de spaţii de coliving care creează astfel de proiecte, în jurul cărora sunt construite comunităţi în capitale creative din toată lumea. Potrivit presei internaţionale, compania înfiinţată în 2016 operează astfel de proiecte în Statele Unite, Irlanda şi Regatul Unit şi are planuri de expansiune la nivel global, fiind liderul pieţei de profil. În iunie, compania a anunţat un nou proiect rezidenţial în Kitchener, Ontario (Canada), pe care urmează să îl livreze în toamna acestui an.

    Designul interior al apartamentelor din cadrul proiectelor Node este creat astfel încât să fie unic pentru fiecare proiect – iar compania colaborează chiar şi cu artişti locali în acest sens.

    „Puţini oameni vor să cheltuie peste 1.000 de dolari sau euro pe lună, să trăiască într-un spaţiu de 100 de metri pătraţi şi să împartă o bucătărie cu zece oameni. Trebuie să existe un spaţiu de coliving care adoptă conceptul spaţiilor comune de locuit şi cel de sharing economy, dar cu puţin mai mult spaţiu privat pentru un trai independent şi sustenabil în acelaşi timp”, spune CEO-ul Node în interviul acordat Forbes.
    Clienţii vizaţi de Node sunt persoanele de peste 25 de ani sau care au în jur de 30 de ani, singure sau căsătorite, fără copii, fiecare câştigând în jur de 70.000 de dolari anual. Mare parte dintre cei care locuiesc aici sunt femei şi persoane care s-au mutat recent într-un anumit oraş. În general, caută un loc în care să se simtă ca acasă, care este privat şi oferă un sentiment de siguranţă, fiind de asemenea foarte incluziv.

    CEO-ul Node este de părere că acest nou format ar putea crea un segment de piaţă cu totul nou, care va atrage persoane creative, antreprenori, freelanceri şi profesionişti care nu sunt chiar „nomazi digitali”, ci mai degrabă „cetăţeni globali”. Acest tip de persoane ar putea avea trei oraşe pe care să le numească acasă în următorii cinci până la zece ani şi se vor muta între acestea pentru perioade medii de timp. În prezent, nu există nicio modalitate reală prin care aceşti oameni să simtă că aparţin unei comunităţi, aspect care poate duce la sentimente de singurătate şi izolare. Viziunea Node presupune crearea unei reţele globale de clădiri care să permită locuitorilor acestora să simtă în continuare că aparţin de comunităţile în care nu mai trăiesc fiindcă s-au mutat dintr-un oraş sau în care încă nu au ajuns încă să trăiască.

    Ei îşi vor avea locuinţa proprie într-un oraş principal, dar pot beneficia de perioade mai scurte de şedere în clădiri ale Node în alte locuri în care călătoresc. Potrivit lui Khera, „pe măsură ce oamenii se mută în toată lumea, există o nevoie în creştere de apartenenţă la o comunitate globală – chiar dacă vorbim despre un grup de prieteni, colegi şi chiar şi mentori care trăiesc şi se mută în jurul lumii. Restartul vieţii de comunitate la fiecare mutare este disruptiv, iar creşterea unei comunităţi globale ar putea să mai domolească problema singurătăţii şi izolării pentru oamenii mobili la nivel global”.

    Ideea nu este total nouă şi îşi are originile în schemele de locuit din urmă cu un secol, în care trăiau comunităţile hippie din anii ’70, observă jurnaliştii de la refinery29.com.

    Conceptul de coliving al prezentului este diferit însă fiindcă ţinteşte tinerele generaţii care trăiesc în oraşe şi constă mai ales în dezvoltări uriaşe care includ mici unităţi sau apartamente cu spaţii recreaţionale comune – asemănătoare cu hostelurile premium sau cu holurile de studenţi. Unii specialişti numesc creşterea numărului de astfel de spaţii în toată lumea drept o reacţie la criza locuinţelor cu care se confruntă tinerele generaţii din cauza preţurilor ridicate ale locuinţelor în oraşe, cât şi a preţurilor ridicate ale chiriilor şi salariilor care nu cresc semnificativ. Conceptul a fost descris de asemenea şi ca un antidot împotriva singurătăţii.

    Nu trebuie neglijat nici faptul că beneficiile proprietarilor unor astfel de proiecte sunt evidente: astfel de dezvoltări pot aduce un ROI (return of investment) pe metrul pătrat mai mare decât în situaţia locuinţelor tradiţionale – zece chiriaşi dispuşi să împartă o sufragerie înseamnă, în cele din urmă, că au nevoie de mai puţin spaţiu de relaxare în spaţiul individual pe care îl au, lăsând loc pentru alte unităţi, închiriate de alţi locuitori ai acestor spaţii.

    Pe de altă parte, jurnaliştii de la Financial Times cred că există mai multe probleme legate de această soluţie. Riscul investiţiilor în acest tip de active este unic şi grav: activul principal este o cameră într-o clădire, iar valoarea depinde, în mare măsură, de camerele aflate în apropiere care nu sunt deţinute de cumpărător. Aceste camere ar putea fi obiectul unor decizii manageriale ale propreietarului, astfel că orice proprietar care ocupă o astfel de cameră este expus modului în care vecinii le folosesc pe ale lor. Un studiu citat de FT indică faptul că aproximativ jumătate dintre participanţi au identificat „vecinii nepotriviţi” ca fiind cea mai mare preocupare a lor legată de achiziţia unui spaţiu de coliving.
    Din acest motiv, valoarea unui astfel de activ poate să fluctueze semnificativ în funcţie de tiparele comportamentele ale vecinilor, înspre un nivel mult mai ridicat decât în situaţia caselor sau apartamentelor obişnuite.

  • Se trăieşte mai bine în Bucureşti ca în Spania: deşi salariile sunt la jumătate, locuinţele sunt de 5 ori mai ieftine

    Un cuplu din Bucureşti câştigă 1.000 – 1.500 de euro pe lună, iar un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, un cuplu câştigă 3.000 de euro, dar apartamentul costă 500.000 de euro, spune Diego Stuyck, acţionar la companiile  Homing Properties (dezvoltator imobiliar) & Mantor (construcţii).

    „Noi credem că vom schimba modul în care se construieşte în Pipera. Pe vremea crizei, toată lumea s-a uitat la preţuri, dar nimeni la calitate. Un cuplu astăzi în Bucureşti câştigă bine. Comparând cu cât se plăteşte în Spania şi cu cât se cumpără o casă, aici e mult mai bine. În Bucureşti un cuplu câştigă 1.000-1.500 de euro uşor şi un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, cuplul câştigă 3.000 de euro împreună, dar apartamentul costă jumătate de milion de euro“, a spus Diego Stuyck.

    Companiile Homing Properties şi Mantor comercializează imobiliare în Capitală pentru preţuri care pornesc de la 130.000 de euro în cazul unui apartament de două camere şi care pot ajunge la peste jumătate de milion de euro în cazul achiziţionării unui penthouse.

    Citiţi mai mult pe zfcorporate.ro.

  • Se poartă whisky. Pe pereţi

    Mai mult, whisky-ul atrage colecţionari din rândul persoanelor tinere, ba chiar şi femei. Cum whiskyul nu are nevoie de aceleaşi condiţii atente de depozitare ca vinul, el este mai uşor de expus, necesitând doar un perete liber, afirmă experţii în băuturi alcoolice.

    Colecţionarii trebuie să fie atenţi să nu ţină sticlele culcate pe raft, ci în picioare, să nu le ţină prea aproape de surse de căldură sau ferestre, iar dacă preferă carafe de cristal pentru frumuseţea lor să nu pună în ele mai mult decât se va consuma într-o seară şi, bineînţeles, să găsească şi designerul potrivit pentru vitrina de whisky – şi barul aferent – dacă se doreşte.

    Dacă spaţiul permite, se amenajează zona de whisky, care poate ajunge un adevărat muzeu al acestei licori, pe lângă zone de relaxare unde cei ai casei pot juca pocher sau alte jocuri, iar cei care-şi doresc o colecţie, dar nu dispun de spaţiul necesar, pot opta pentru sticluţele miniaturale. Acestea, spune proprietarul unui intermediar de whisky online, The Whisky Exchange, pot ajunge să coste şi 3.000 de lire sterline, dar sunt mai uşor de potrivit într-o vitrină.U

  • Cel puţin cinci morţi, mii de locuinţe distruse, după ce uraganul Dorian a devastat arhipelagul Bahamas

    Premierul bahamian Hubert Minnis a anunţat că decesele s-au înregistrat în insulele Abaco, aflate în nord-estul ţării, zona cel mai grav afectată de uragan.

    Aproximativ 13.000 de locuinţe au fost avariate sau distruse, potrivit Crucii Roşii.

    Mai multe zone au fost inundate în această ţară, iar anumite aeroporturi au fost închise din cauza fenomenelor meteo extreme.

    Presa locală relatează că aeroportul internaţional din Bahamas a fost inundat.

    Uraganul Dorian, a doua cea mai puternică furtună tropicală înregistrată vreodată în Atlantic, rămâne “extrem de periculos”, a adăugat premierul din Bahams.

    Furtuna a lovit arhipelagul Bahamas cu forţa unui uragan de categoria 5, însă intensitatea a scăzut în acest moment până la nivelul 4, a anunţat recent Centrul Naţional pentru Uragane (NHC) din SUA, care a precizat că o uşoară deviere spre nord a traiectoriei uraganului ar putea ameninţa coasta de est Floridei.

    În statele americane Florida, Georgia, Carolina de Nord şi Sud a fost declarată stare de urgenţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Black Sea Oil & Gas a semnat cu Transgaz să scoată 1 mld. de metri cubi de gaz pe an din Marea Neagră, dar în judeţul Constanţa zeci de mii de locuinţe nu au gaz

    Black Sea Oil & Gas (BSOG) şi Transgaz au semnat proiectul pentru conectarea producţiei de gaze naturale a BSOG din Marea Neagră la Sistemul de Transport Naţional (SNT), potrivit unui anunţ al Ministerului Economiei. Proiectul va acoperi 10% din necesarul de gaze naturale al României, de 10 mld. de metri cubi de gaze naturale anual.
     
     „Acest proiect va acoperi 10% din necesarul anual de gaze naturale al României şi, mai mult decât atât, reprezintă o contribuţie importantă la nivel naţional, cât şi pentru dezvoltarea economică şi socială a comunităţilor locale. Este rezultatul unei investiţii care până în acest moment s-a ridicat la suma de 200 milioane de dolari, iar alte 400 de milioane urmează să fie investite de Black Sea Oil & Gas până la finalizarea construcţiei, ceea ce demonstrează angajamentul nostru pentru susţinerea mediului de afaceri din România“, a declarat ministrul economiei, Niculae Bădălău.
     
  • Oraşul din România care a devenit cea mai dinamică piaţă imobiliară pentru locuinţele noi. La fiecare 21 de locuinţe existente a fost construită una nouă, în Bucureşti raportul este de una nouă la 77 vechi

    Dezvoltarea industriei IT şi creş­terea puternică a veni­tu­rilor populaţiei din Cluj-Na­poca s-au reflectat şi în piaţa imo­biliară, cererea pentru lo­cuin­ţe noi accelerând puternic construcţiile de noi blocuri. Astfel, anul trecut au fost con­struite în Cluj 7.130 de noi locuinţe, de aproape patru ori mai multe decât în 2013, fiind la 63% din volumul din Capitală, unde tot anul trecut s-au livrat aproape 11.300 de locuinţe, populaţia fiind însă de cel puţin 6-7 ori mai nu­meroasă în Bucureşti.

    În prima parte a acestui an Clujul a tras cea mai mare tranzacţie imobiliară semnată vreodată în afara Capitalei cu un proiect de birouri prin vânzarea clădirii The Office de către NEPI-Rockcastle şi Ovidiu Şandor către Dedeman, într-un deal estimat la 130 mil. euro. Mai mult, spre deosebire de Bucureşti, Cluj-Na­poca va fi conectat în următorii ani la infrastructura rutieră modernă a Europei de Vest, atât prin Sebeş, cât şi prin autostrada Cluj – Oradea.

    Datorită dezvoltării Clujului, inclusiv Fondul Suveran al Norvegiei, care ges­tionează active de circa 1.000 mld. dolari şi investeşte banii din petrol şi gaze în acţiuni şi proprietăţi la nivel internaţional, ia în calcul achiziţia unei platforme industriale în Cluj-Na­poca, potrivit datelor din piaţa imobiliară. Mai mult, în Cluj sunt cele mai scumpe apartamente din România, media fiind la aproape 1.600 de euro pe metru pătrat util, cu aproape 300 de euro peste media din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Oraşul din România care a devenit cea mai dinamică piaţă imobiliară pentru locuinţele noi. La fiecare 21 de locuinţe existente a fost construită una nouă, în Bucureşti raportul este de una nouă la 77 vechi

    Dezvoltarea industriei IT şi creş­terea puternică a veni­tu­rilor populaţiei din Cluj-Na­poca s-au reflectat şi în piaţa imo­biliară, cererea pentru lo­cuin­ţe noi accelerând puternic construcţiile de noi blocuri. Astfel, anul trecut au fost con­struite în Cluj 7.130 de noi locuinţe, de aproape patru ori mai multe decât în 2013, fiind la 63% din volumul din Capitală, unde tot anul trecut s-au livrat aproape 11.300 de locuinţe, populaţia fiind însă de cel puţin 6-7 ori mai nu­meroasă în Bucureşti.

    În prima parte a acestui an Clujul a tras cea mai mare tranzacţie imobiliară semnată vreodată în afara Capitalei cu un proiect de birouri prin vânzarea clădirii The Office de către NEPI-Rockcastle şi Ovidiu Şandor către Dedeman, într-un deal estimat la 130 mil. euro. Mai mult, spre deosebire de Bucureşti, Cluj-Na­poca va fi conectat în următorii ani la infrastructura rutieră modernă a Europei de Vest, atât prin Sebeş, cât şi prin autostrada Cluj – Oradea.

    Datorită dezvoltării Clujului, inclusiv Fondul Suveran al Norvegiei, care ges­tionează active de circa 1.000 mld. dolari şi investeşte banii din petrol şi gaze în acţiuni şi proprietăţi la nivel internaţional, ia în calcul achiziţia unei platforme industriale în Cluj-Na­poca, potrivit datelor din piaţa imobiliară. Mai mult, în Cluj sunt cele mai scumpe apartamente din România, media fiind la aproape 1.600 de euro pe metru pătrat util, cu aproape 300 de euro peste media din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este românca ce este cunoscută drept „femeia de afaceri care i-a scos pe chinezi de pe piaţă”

    Doina Cepalis este cunoscută drept „femeia de afaceri care i-a scos pe chinezi de pe piaţă”.

    Mai exact, businessul ei principal a fost şi rămâne producţia, prin grupul de firme Te-Rox realizând scaune auto pentru copii pe care apoi le vinde la export în toată lumea.

    Cum a ajuns aici?
    După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice din Iaşi a lucrat mai mulţi ani în contabilitate. Ulterior, în 1990, a devenit directorul economic al retailerului Moldova SA, care avea circa 200 de angajaţi şi 37 de magazine. Lanţul de magazine a fost privatizat prin metoda MEBO în 1994, iar antreprenoarea a devenit acţionar, cumpărând un pachet majoritar. În 2000 cumpără 93% din acţiunile fabricii Integrata Paşcani, specializată în realizarea de produse din in şi cânepă.

    După şapte ani de activitate la limita rezistenţei pe piaţa firelor de in şi cânepă, ofensiva chinezilor pe piaţa europeană a dus-o la faliment. A reorganizat activitatea fabricii în trei luni, iar în mai puţin de cinci a devenit lider european pe o nişă la care puţini s-au gândit. I-a scos pe asiatici de pe una din pieţele din Europa şi a început să le vândă produse româneşti la ei acasă. Scaunul auto pentru copii a purtat-o pe Doina Cepalis din nordul Moldovei în toată lumea.

    Ea spunea însă recent că se bate în continuare cu producătorii din Asia care ţin preţurile jos pentru că pe de-o parte au costuri mai mici cu forţa de muncă, pe de alta au subvenţii pe produs de la stat, ceea ce nu se întâmplă în Europa. Te-Rox trimite cea mai mare parte a producţiei la export.

    Grupul Te-Rox este format din trei companii ce administrează un total de şase unităţi de producţie în trei judeţe, Neamţ, Iaşi şi Botoşani, conform celor mai recente date. Firmele din grup sunt Te-Rox Prod, Te-Rox BhS Impex şi My Plast Investments şi au afaceri cumulate de peste 130 de milioane de lei anul trecut, cu un total de circa 1.000 de angajaţi.

    „Îmi place domeniul producţiei şi va rămâne principalul focus al meu”, spune ea. Şi totuşi, a decis să parieze pe două businessuri noi – un ansamblu rezidenţial şi o cafenea. Decizia unui om de afaceri de a-şi diversifica businessul nu este ceva nou, mai mulţi antreprenori pariind pe un astfel de model. Mai mult, sectorul imobiliar a fost pentru mulţi o direcţie de mers dat fiind că este un sector care în ultimii ani a avut o creştere impresionantă ca urmare a creşterii economiei în ansamblul său.

    Acest sector este de altfel dependent de evoluţia economiei, fiind primul care a resimţit din plin venirea crizei dat fiind că de regulă cumpărătorii amână investiţiile în vremuri nesigure. În ultimii ani însă piaţa şi-a revenit spectaculos, tot mai multe ansambluri imobiliare apărând la orizontul marilor oraşe din ţară. Unul dintre acestea este şi Iaşiul, „capitala“ regiunii Moldova. Doina Cepalis afirmă că piaţa imobiliară din Iaşi creşte şi se dezvoltă. Creşterea e susţinută din două direcţii – corporatiştii care lucrează în firmele de IT care se dezvoltă în număr tot mai mare în oraş şi locuitorii din Republica Moldova care caută o casă peste Prut. Proiectul pe care antreprenoarea îl dezvoltă este amplasat în zona metropolitană a Iaşiului şi va cuprinde 145 de locuinţe.
    Un alt pariu recent al antreprenoarei este în sectorul HoReCa, mai exact ea a preluat franciza unei cafenele Filicori Zecchini, o investiţie pe care o numeşte o oportunitate. „Este prima investiţie de acest gen pentru mine, este totodată o provocare. Vreau să văd cum va funcţiona înainte de a vorbi de alte planuri în domeniu.”

  • Semne de furtună. Suprafaţa medie a locuinţelor noi construite în România a coborât aproape de minimul ultimelor două decenii

    Suprafaţa medie construită a locuinţelor finalizate anual a coborât anul trecut la 133 de metri pătraţi per locuinţă, aproape de minimul ultimelor două decenii, după cum arată calculele ZF pe baza datelor publicate pe site-ul Institutului Naţional de Statistică.

    Trendul descendent a început în 2013, de când suprafeţele au devenit tot mai mici. În 2000, anul în care s-a înregistrat cea mai mică valoare a acestui indicator, suprafaţa medie per locuinţă nouă a fost de 131 de metri pătraţi.

    Pentru a realiza media, s-a folosit suprafaţa totală construită, raportată la numărul total de locuinţe livrate anual.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro