Într-o lume în care totul trebuie dus sau împins la extrem pentru a fi remarcat, ideologia nu face excepţie. Şi nici politica şi nici politicienii. Politica extremismului se hrăneşte cel mai adesea cu frustrare şi frică şi în ultimii ani a început să producă la rândul ei frustrare şi frică.
„Astfel de partide au reuşit să facă să fie în regulă să votezi pentru ele. Acum nu le mai este greu. Iată ce este atât de periculos“, după cum atrage atenţia, într-un interviu pentru BBC, diplomatul austriac Wolfgang Petritsch.
Extremismul devine o modă, iar acest lucru este clar în Austria. O arată Martin Sellner, personajul central al unui articol al Huffington Post. Austriacul de 27 de ani, student la filosofie, arată ca un model al H&M, dar în spatele zâmbetului rafinat se ascunde faţa sinistră a extremei drepte europene.
Sellner este cofondatorul Mişcării Identitariene din Austria (Identitären Bewegung, IB), un grup de tineri antiimigranţi care se descriu ca „hipsteri de dreapta“. IB consideră că este printre mişcările de dreapta ale tineretului european cu cel mai mare succes. Popularitatea sa a crescut cu viteză, la fel şi numărul membrilor şi simpatizanţilor şi atenţia pe care i-o dă presa. Se poate spune că mişcarea a reuşit să captureze spiritul momentului. Sellner şi fanii lui l-au susţinut în campania pentru alegerile preşedinţiale austriece pe Norbert Hofer, candidatul Partidului Libertăţii, o formaţiune populistă de dreapta. Hofer a pierdut alegerile, la limită (una extremă), în faţa unui bătrân ecologist – diferenţa au făcut-o doar câteva zeci de mii de voturi. Victoria lui Hofer ar fi făcut, probabil, un trend dominant din ideologia curentului promovat de Sellner.
Un ecou al mişcării xenofobe de tineret din Franţa Génération Identitaire, IB din Austria ţine la imaginea pe care o arată lumii. În interviurile sale, tânărul îşi alege cu atenţie cuvintele şi încearcă să se distanţeze de extremismul de dreapta înfăţişat de istorie. Sellner îi descrie pe identarieni ca fiind un fel de „Greenpeace patriot“. Printre modelele sale de viaţă, el enumeră liderii mişcării Trandafirul Alb, un grup de activişti şi de intelectuali antinazişti care s-au opus dictatorului Adolf Hitler. Având în vedere care sunt influenţele, nu este o surpriză că identitarienii au împrumutat metode de protest de la ecologişti şi de la mişcările de stânga din anii 1960.
Metodele sunt similare, dar scopurile sunt departe de cele ale respectivelor organizaţii liberale de protest. În câteva cuvinte, identitarienii sunt fanatici de dreapta. Grupul vrea o societate fără imigranţi şi mai ales fără musulmani. Ei vor ca niciun străin să nu mai intre în Europa şi ca imigranţii şi refugiaţii aflaţi acum aici să plece.
Deşi aceste poziţii nu se potrivesc cu imaginea pe care Sellner şi-o construieşte cu atenţie, originile radicalismului său pot fi găsite în imagini mai sumbre, conturate începând cu 2008. Este vorba de imagini fizice, de poze, care arată un tânăr crispat care-i ajuta pe neonaziştii austrieci să şicaneze demonstraţii liberale şi care făcea pelerinaje la mormintele soldaţilor din Wehrmacht.
Sellner susţine acum că s-a rupt de trecutul neonazist şi spune că popularitatea nazismului printre tineri reprezintă un eşec al societăţii. El insistă că identitarienii sunt diferiţi.
„Oricine ne citeşte mesajele şi ne analizează acţiunile vede că am tras o linie între noi şi dreapta extremă atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi atitudinea. Ne afirmăm democraţia“, spune Sellner. „Poziţia noastră exprimă sentimentele fundamentale ale unei întregi generaţii, chiar ale unei întregi ere.“
Pe Sellner pare să-l încânte atenţa pe care au căpătat-o acţiunile IB în ultimele săptămâni. În urmă cu nu mult timp, el şi câţiva colegi, cei mai mulţi studenţi, au întrerupt o piesă de teatru adaptată după lucrarea Die Schutzbefohlenen a câştigătorului premiului Nobel Elfriede Jelinek în care jucau actori refugiaţi. Intruşii au mânjit scena şi decorul cu sânge fals şi au întins un banner pe care scria „Ipocriţi“.
În minţile lor, identitarienii au vrut ca astfel să amintească de victimele atacurilor teroriste din Paris şi Bruxelles. Au vrut şi să atragă atenţia asupra credinţei lor că refugiaţii sunt o ameninţare pentru securitatea Europei.
„Aţi flirtat cu violatori şi aţi adus teroarea în Europa. A trebuit să moară oameni din cauza ignoranţei şi ipocriziei voastre. Sângele de la Bataclan şi Bruxelles este pe mâinile voastre“, se arată într-un comunicat emis de IB după incident.
Identarienii nu se consideră „naţionalişti“, ci „patrioţi“ şi promovează „etnopluralismul“. Aceasta înseamnă că este în regulă să existe şi alte culturi şi religii atât timp cât acestea rămân în ţările lor. „Suntem 0% rasism şi 100% identitate“, explică Sellner. Cuvintele diferite s-ar putea să definească aceeaşi nuanţă.
Studentul la filosofie avetizează asupra unei „mari schimbări“ în Europa. Musulmanii ar putea ajunge majoritari curând şi, crede el, vor distruge identitatea culturilor europene. În cuvintele sale, Viena va ajunge să arate precum Cairo, iar Berlinul ca Istanbulul. „Mulţi multiculturalişti văd în aceasta o îmbogăţire. Noi vedem un pericol.“
IB creşte rapid, dar nu este nici pe departe o mişcare de anvergură naţională. Şi totuşi în alegeri Hofer a fost cât pe ce să câştige. Ca şi IB, politicianul s-a hrănit cu teama populaţiei de imigranţi şi cu frustrările alegătorilor. Austria are printre cele mai ridicate standarde de viaţă din lume, dar mulţi austrieci se tem că bunăstarea de acum nu va mai ţine mult. Apoi, fost imperiu, Austria este redusă la un stat minuscul faţă de dimensiunile de odinioară. Nostalgia imperiului este încă mare. Şi, desigur, prosperă scepticismul european, ca şi în alte părţi ale UE – comerţul şi integrarea europeană trec peste interesele oamenilor de rând.
