BusinessMagazin

Tag: alegere

  • FOCUS: Homeschooling în România, între pedeapsa cu închisoarea şi plăţi de mii de dolari

    Înainte de orice dezbatere pe tema homeschoolingului, ar trebui să lămurim exact ce înseamnă şi ce presupune acesta.

    Ce este homeschooling-ul?

    Homeschooling-ul este o mişcare care a luat amploare în mai multe ţări de pe mapamond, în care părinţii aleg ca ei să-şi educe copiii, în locul unei şcoli tradiţionale din sistemul public sau privat. Astfel, părintele devine profesorul propriului copil. Familiile aleg această variantă din diferite motive, pornind de la problemele din sistemul educaţional la credinţele religioase sau diferite filosofii de educare. Există homeschooling care se realizează după un curriculum şi există homeschoolingul care nu se realizează după nicio structură, iar copilul studiază în fiecare zi ce vrea.

    Cum arată o zi de homeschooling?

    Potrivit unei mămici din Canada, care-şi educă cei şase copii acasă şi care este şi profesoară într-o şcoală publică, nicio zi nu seamănă cu alta. Copiii lucrează la diferite proiecte şi studiază ce vor, în funcţie de preocupările pe care le au. Sunt zile în care şcoala acasă înseamnă o vizită la muzeu pentru a afla mai multe despre dinozauri sau despre alt subiect care îl preocupă pe copil. De asemenea, pot fi zile în care copilul vrea să se joace pe calculator sau diferite jocuri video, acestea fiind de asemenea activităţi agreate în sistemul de homeschooling în afara unui curriculum.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Protest inedit al unui om de afaceri. A plantat pomi în gropile din asfalt – FOTO

    Omul de afaceri reşiţean Mihai Sprânceană, foarte activ în ultimii ani pe reţelele de socializare, a ales o modalitate inedită de a atrage atenţia autorităţilor asupra stării drumurilor din judeţ. Dacă în alte părţi se mai plantează flori în gropile din asfalt, Mihai Sprânceană a recurs, nici mai mult, nici mai puţin, la… copăcei pe traseul Reşiţa – Grădinari. Şi nu orice copăcei, ci chiar pruni. Sprânceană spune că răchia de anul viitor din prunele rezultate urmează să o doneze Consiliului Judeţean, care poate, astfel, va fi înduplecat să repare drumurile.

    ”Am constatat că se lucrează la drumul ce face legătura cu Gârlişte, care era catastrofal, scrie, printre altele, Mihai Sprânceană. Ei bine, cât ar fi trebuit ca să astupe şi cele câteva gropi? Cel mult două basculante de bitum. Dar nici ăstora, de curând aleşi, ca şi ceilalţi dinaintea lor, nu le pasă. Iar nouă ne pasă la fel, deloc. Scrâşnim din dinţi şi le tragem câte un hurduzeu (aluzie la preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Florin Silviu Hurduzeu, n.n.) dacă ne afectează personal. Altfel… Şi am dovada: cu toate că am anunţat din timp azi am fost singur… pe traseu. Noroc că nu sunt un fricos.”

    Protestului lui Mihai Sprânceană, anunţat din timp, dar căruia nu i s-a alăturat nimeni, a fost însă susţinut de un tânăr spaniol, care a dorit să facă o fotografie la locul faptei, la plantat de pruni pe DJ Reşiţa – Gradinari. Fotografa, prietena să româncă, a tradus dorinţa spaniolului: la anul vine la cules de prune…

    Cititi mai multe pe www.banatulazi.ro

  • Protest inedit al unui om de afaceri. A plantat pomi în gropile din asfalt – FOTO

    Omul de afaceri reşiţean Mihai Sprânceană, foarte activ în ultimii ani pe reţelele de socializare, a ales o modalitate inedită de a atrage atenţia autorităţilor asupra stării drumurilor din judeţ. Dacă în alte părţi se mai plantează flori în gropile din asfalt, Mihai Sprânceană a recurs, nici mai mult, nici mai puţin, la… copăcei pe traseul Reşiţa – Grădinari. Şi nu orice copăcei, ci chiar pruni. Sprânceană spune că răchia de anul viitor din prunele rezultate urmează să o doneze Consiliului Judeţean, care poate, astfel, va fi înduplecat să repare drumurile.

    ”Am constatat că se lucrează la drumul ce face legătura cu Gârlişte, care era catastrofal, scrie, printre altele, Mihai Sprânceană. Ei bine, cât ar fi trebuit ca să astupe şi cele câteva gropi? Cel mult două basculante de bitum. Dar nici ăstora, de curând aleşi, ca şi ceilalţi dinaintea lor, nu le pasă. Iar nouă ne pasă la fel, deloc. Scrâşnim din dinţi şi le tragem câte un hurduzeu (aluzie la preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Florin Silviu Hurduzeu, n.n.) dacă ne afectează personal. Altfel… Şi am dovada: cu toate că am anunţat din timp azi am fost singur… pe traseu. Noroc că nu sunt un fricos.”

    Protestului lui Mihai Sprânceană, anunţat din timp, dar căruia nu i s-a alăturat nimeni, a fost însă susţinut de un tânăr spaniol, care a dorit să facă o fotografie la locul faptei, la plantat de pruni pe DJ Reşiţa – Gradinari. Fotografa, prietena să româncă, a tradus dorinţa spaniolului: la anul vine la cules de prune…

    Cititi mai multe pe www.banatulazi.ro

  • Antreprenorul care vrea să facă un milion de euro din cafele îşi deschide o nouă unitate

    “5 to go” a deschis ieri prima cafenea în oraşul Constanţa, pe Bulevardul Tomis. Primul coffee shop din Constanţa este francizat de către soţii Florin şi Adriana Turtoi ce activează în domeniul construcţiilor, însă au ales să îmbrăţişeze acest model de business pentru a avea propria afacere ce are la bază una dintre cele mai plăcute pasiuni ale lor, cafeaua.

    Lansat pe piaţă la începutul lui 2015 de antreprenorul Radu Savopol, cel care deţine pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, conceptul 5 to go a ajuns în prezent la peste 25 de locaţii, atât în Capitală cât şi în ţară, anunţând că până la sfărşitul anului vor ajunge la 40, dintre care 5 vor fi în oraşele mari din ţară.

    Radu Savopol a deschis în urmă cu 15 ani un pub în Sinaia, iar, de atunci, lista proiectelor sale a tot crescut. Antreprenorul ţinteşte în următorii doi ani venituri de un milion de euro din noul său proiect, lanţul de cafenele 5 to go.

    “În anii 2000, lumea era foarte circumspectă să apeleze la designeri şi arhitecţi pentru a-şi decora restaurantele sau pub-urile şi mi-am spus atunci – de ce să nu fac eu un pub şi să îl fac aşa cum vreau?“, explică Radu Savopol, de profesie arhitect şi designer de interior, modul cum a decis să se lanseze în afacerile cu pub-uri şi cafenele în urmă cu 15 ani. De atunci, numărul mărcilor de pe cartea lui de vizită, reunite sub umbrela companiei Old Nick Bar, a crescut constant: pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, cafeneaua La Cafenea din Sinaia, firma de design interior no.9 şi, cel mai recent pariu al antre-prenorului, lanţul de cafenele 5 to go. Dacă pentru pub-urile sale estimează că a ajuns în 2014 la venituri de 600.000 de euro, crede că 5 to go, conceptul prin care vinde cafea şi alte produse sub un preţ unic de 5 lei, îi va aduce, după doi ani de activitate, un milion de euro.

    Traseul antreprenorial inspirat de lipsa de proiecte în zona de arhitectură a început pentru Radu Savopol în 2001, odată cu deschiderea localului Old Nick Pub din Sinaia. Implicarea lui Savopol în afacere a fost totală: pe lângă planurile de afaceri, el s-a ocupat şi de amenajarea localurilor sale, cât şi de conceperea brandurilor. Old Nick, de pildă, locul „unde prietenii se adună să bea nu numai o cafea, cât şi un pahar de alcool“, după cum reiese din descrierea de pe site-ul companiei, este in-spirat de bunicul lui Savopol, devenit personaj central al poveştii afacerii sale. Old Nick este porecla bunicului lui Radu, co-mandant de navă pe distrugătorul Ferdinand, care obişnuia să comande câte două pahare „din cel mai faimos whisky canadian de secară“ într-un local de pe malul Dunării, în amintirea cumnatului său ce se stabilise în Canada.

    Noul pariu al antreprenorului, lanţul de cafenele 5 to go, se concentrează tot în Bucureşti. „Ne axăm pe Bucureşti la început pentru că trebuie să facem câte un studiu pentru fiecare alt oraş, puterea de cumpărare în provincie este mult mai scăzută decât aici şi am putea constata că 5 lei este poate prea mult pentru un oraş cu 100.000 de locuitori“, explică Savopol. Potrivit antreprenorului, ideea conceptului 5 to go a venit în urmă cu un an de zile, ca rezultat al unui studiu efectuat împreună cu un importator de cafea. Rezultatul acestuia arăta că tendinţele de pe piaţa de cafea de tip take away sunt în creştere.

    Şi, pentru a aduce ceva în plus faţă de restul jucătorilor prezenţi pe piaţa locală, a adăugat componenta de preţ fix. „Piaţa locală s-a stabilizat, iar oamenii ştiu în general ce tip de cafea îşi doresc. După ce am pus pe hârtie şi am făcut un cal-cul pentru 25 de produse, am ajuns la preţul fix de cinci lei“, spune el, adăugând că se adresează tipului de client dispus să aloce un buget mediu pentru o cafea. Deşi asigură 70% din vânzări, preţul de 5 lei nu se aplică exclusiv produselor din cafea, ci şi celor de patiserie sau altor băuturi. În doi ani, Savopol şi-a propus să deschidă între 15 şi 20 de cafenele, dintre care şapte anul acesta. În acest plan, sunt incluse şi până la patru spaţii în sistem de franciză. Investiţiile într-o astfel de loca-ţie variază între 10.000 şi 20.000 de euro şi, potrivit antreprenorului, vor fi amortizate în primul an. „Cafenelele de acest tip devin profitabile după primul an, noi estimăm că anul viitor vom ajunge la venituri de un milion de euro.“

  • Antreprenorul care vrea să facă un milion de euro din cafele îşi deschide o nouă unitate

    “5 to go” a deschis ieri prima cafenea în oraşul Constanţa, pe Bulevardul Tomis. Primul coffee shop din Constanţa este francizat de către soţii Florin şi Adriana Turtoi ce activează în domeniul construcţiilor, însă au ales să îmbrăţişeze acest model de business pentru a avea propria afacere ce are la bază una dintre cele mai plăcute pasiuni ale lor, cafeaua.

    Lansat pe piaţă la începutul lui 2015 de antreprenorul Radu Savopol, cel care deţine pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, conceptul 5 to go a ajuns în prezent la peste 25 de locaţii, atât în Capitală cât şi în ţară, anunţând că până la sfărşitul anului vor ajunge la 40, dintre care 5 vor fi în oraşele mari din ţară.

    Radu Savopol a deschis în urmă cu 15 ani un pub în Sinaia, iar, de atunci, lista proiectelor sale a tot crescut. Antreprenorul ţinteşte în următorii doi ani venituri de un milion de euro din noul său proiect, lanţul de cafenele 5 to go.

    “În anii 2000, lumea era foarte circumspectă să apeleze la designeri şi arhitecţi pentru a-şi decora restaurantele sau pub-urile şi mi-am spus atunci – de ce să nu fac eu un pub şi să îl fac aşa cum vreau?“, explică Radu Savopol, de profesie arhitect şi designer de interior, modul cum a decis să se lanseze în afacerile cu pub-uri şi cafenele în urmă cu 15 ani. De atunci, numărul mărcilor de pe cartea lui de vizită, reunite sub umbrela companiei Old Nick Bar, a crescut constant: pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, cafeneaua La Cafenea din Sinaia, firma de design interior no.9 şi, cel mai recent pariu al antre-prenorului, lanţul de cafenele 5 to go. Dacă pentru pub-urile sale estimează că a ajuns în 2014 la venituri de 600.000 de euro, crede că 5 to go, conceptul prin care vinde cafea şi alte produse sub un preţ unic de 5 lei, îi va aduce, după doi ani de activitate, un milion de euro.

    Traseul antreprenorial inspirat de lipsa de proiecte în zona de arhitectură a început pentru Radu Savopol în 2001, odată cu deschiderea localului Old Nick Pub din Sinaia. Implicarea lui Savopol în afacere a fost totală: pe lângă planurile de afaceri, el s-a ocupat şi de amenajarea localurilor sale, cât şi de conceperea brandurilor. Old Nick, de pildă, locul „unde prietenii se adună să bea nu numai o cafea, cât şi un pahar de alcool“, după cum reiese din descrierea de pe site-ul companiei, este in-spirat de bunicul lui Savopol, devenit personaj central al poveştii afacerii sale. Old Nick este porecla bunicului lui Radu, co-mandant de navă pe distrugătorul Ferdinand, care obişnuia să comande câte două pahare „din cel mai faimos whisky canadian de secară“ într-un local de pe malul Dunării, în amintirea cumnatului său ce se stabilise în Canada.

    Noul pariu al antreprenorului, lanţul de cafenele 5 to go, se concentrează tot în Bucureşti. „Ne axăm pe Bucureşti la început pentru că trebuie să facem câte un studiu pentru fiecare alt oraş, puterea de cumpărare în provincie este mult mai scăzută decât aici şi am putea constata că 5 lei este poate prea mult pentru un oraş cu 100.000 de locuitori“, explică Savopol. Potrivit antreprenorului, ideea conceptului 5 to go a venit în urmă cu un an de zile, ca rezultat al unui studiu efectuat împreună cu un importator de cafea. Rezultatul acestuia arăta că tendinţele de pe piaţa de cafea de tip take away sunt în creştere.

    Şi, pentru a aduce ceva în plus faţă de restul jucătorilor prezenţi pe piaţa locală, a adăugat componenta de preţ fix. „Piaţa locală s-a stabilizat, iar oamenii ştiu în general ce tip de cafea îşi doresc. După ce am pus pe hârtie şi am făcut un cal-cul pentru 25 de produse, am ajuns la preţul fix de cinci lei“, spune el, adăugând că se adresează tipului de client dispus să aloce un buget mediu pentru o cafea. Deşi asigură 70% din vânzări, preţul de 5 lei nu se aplică exclusiv produselor din cafea, ci şi celor de patiserie sau altor băuturi. În doi ani, Savopol şi-a propus să deschidă între 15 şi 20 de cafenele, dintre care şapte anul acesta. În acest plan, sunt incluse şi până la patru spaţii în sistem de franciză. Investiţiile într-o astfel de loca-ţie variază între 10.000 şi 20.000 de euro şi, potrivit antreprenorului, vor fi amortizate în primul an. „Cafenelele de acest tip devin profitabile după primul an, noi estimăm că anul viitor vom ajunge la venituri de un milion de euro.“

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    O poveste ruptă parcă din filmele lui Tarantino se desfăşoară în altă parte a lumii, într-o regiune din Asia disputată de mai multe state. Riscul de conflict în Marea Chinei de Sud este din ce în ce mai mare: China, Taiwan, Vietnam, Malaiezia, Brunei şi Filipine îşi dispută teritorii şi jurisdicţii, mai ales asupra drepturilor de exploatare a potenţialelor zăcăminte de petrol şi gaze. Libertatea de a naviga în regiune este de asemenea un subiect sensibil, mai ales când vine vorba de dreptul navelor militare de a opera în zona economică exclusivă a Chinei, până la o distanţă de aproximativ 300 de kilometri de ţărmul asiatic; aceste tensiuni sunt date şi de temeri privind puterea militară în creştere a Chinei şi incertitudinea privind intenţiile sale regionale.

    Recent, ministrul chinez al apărării a avertizat că situaţia tensionată din Marea Chinei de Sud poate duce la o confruntare directă şi a cerut ca armata, poliţia şi chiar populaţia generală să fie pregătită pentru a apăra integritatea teritorială a ţării; Chang Wanquan a dat declaraţia în cauză în timpul unei inspecţii a instalaţiilor militare din provincia Zhejiang. Publicul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte defensiva naţională pentru că integritatea şi suveranitatea Chinei sunt în pericol, a mai spus ministrul.

    Pentru a înţelege mai bine miza, trebuie amintit că Marea Chinei de Sud este o poartă prin care trec anual 5 trilioane de dolari: aceasta este valoarea bunurilor transportate de-a lungul regiunii, fără a pune la socoteală şi faptul că jumătate dintre toate navele comerciale ale lumii traversează Marea Chinei de Sud.

    Declaraţiile lui Chang vin pe fondul unor tensiuni fără precedent datorate disputelor pentru mai multe insule din zonă, unde Beijing a construit numeroase dispozitive militare. Armata americană a trimis mai multe nave şi avioane în apropierea insulelor în cauză, folosind argumentul deja clasic că vrea să asigure principiile libertăţii de navigare în apele internaţionale.

    „Poate o veche hartă să genereze un conflict în Asia?“ se întrebau jurnaliştii de la CNN la scurt timp după aflarea verdictului dat de un tribunal internaţional, care decidea că harta din 1948 folosită de China pentru a desemna teritoriile sale nu are acoperire. „Nu există vreo bază legală care să permită Chinei să revendice drepturi istorice asupra resurselor aflate în zonele maritime care intră în sfera celor nouă linii“, a anunţat Curtea de Arbitraj, făcând referire la o linie de demarcaţie pe harta veche de aproape 70 de ani.

    Wang Jiangyu, profesor de drept la Universitatea din Singapore, a explicat că decizia va creşte sentimentele naţionaliste, lucru periculos într-un stat atât de mare precum China. Mulţi dintre cei care erau moderaţi vor deveni acum extrem de vocali, crede el. „Cu siguranţă va intensifica starea de tensiune şi este posibil să asistăm chiar la un conflict“, a insistat şi ambasadorul Chinei în Statele Unite, Cui Tankiai.

    Trebuie menţionat că Marea Chinei de Sud a fost întotdeauna o regiune cu potenţial de conflict, dar disputele au lipsit până relativ recent. Spre exemplu, la finalul celui de-al doilea război mondial nicio insulă din regiune nu era ocupată. În 1946, însă, China a ocupat o parte a arhipelagului Spratly; un an mai târziu, chinezii şi-au însuşit şi insula Woody. A fost practic începutul unui conflict care astăzi implică cele şase state menţionate şi, bineînţeles, Statele Unite ale Americii.

    Pentru a respecta titlul filmului regizat de Tarantino, cel de-al optulea actor din povestea noastră este Japonia: Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei, a anunţat de curând că va susţine poziţia filipineză în cadrul discuţiilor dintre aceştia şi China. Chiar dacă niponii nu au neapărat un interes direct în această dispută, ei au mai oferit deja susţinere şi altor state ce vor să obţină teritorii din Marea Chinei de Sud, Malaiezia şi Vietnam. Japonezii nu au intrat însă într-un dialog contradictoriu cu Beijing, insistând ca problemele să fie rezolvate pe canale diplomatice.

    „În mod cert istoria se rescrie şi China este în poziţia în care îşi vrea locul în loja marilor puteri“, spune Cătălin Olteanu. „Dacă până acum a stat oarecum în tribune şi a urmărit ce se întâmplă, de acum deja vrea să îşi marcheze foarte clar teritoriul şi vrea expansiune. În plus, China este o putere economică care se poate autosusţine din consum intern, ceea ce nu se întampla înainte, dar care are nevoie mare de resurse şi asta înseamnă că va începe să se impună în lupta pentru resurse. Mai mult, chinezii nu joacă după aceleaşi reguli ca lumea occidentală.“

    Iar puterea economică a Chinei devine din ce în ce mai vizibilă, astfel că întrebarea care trebuie pusă e următoarea: va deveni Asia principalul pol economic al lumii? „Deocamdată există doar o tendinţă în această direcţie: China, Rusia sau India sunt economii care s-au dezvoltat pe baza capitalului american şi european; marile companii acolo au început să investească, iar asta a creat o dependenţă care stă la baza unei posibile încetiniri a ritmului de creştere chinez“, spune Mircea Coşea. „Nu cred că în următorii cinci ani China, alături de India sau chiar Rusia, ar putea să creeze un alt pol de putere economică.“ După cum explică el, proiectul rusesc euroasiatic nu merge, proiectul chinez de creare a unei bănci de dezvoltare şi chiar a unei monede proprii este şi el foarte greu de pus în practică. China depinde esenţial de rezerva americană de dolari, pentru că americanii sunt singurii care pot emite moneda. „China depinde în mod esenţial de exportul către Europa sau către SUA, deci deocamdată eu cred că lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Cred însă că va creşte foarte mult relaţia economică dintre firme, adică multinaţionalele din mai multe ţări vor avea schimburi de informaţii, schimburi tehnologice care vor depăşi raporturile statale.“ Atât timp cât economiile sunt determinant conduse de către multinaţionale, spune Coşea, şansele Asiei de a deveni centrul economic al lumii nu sunt foarte mari.

    „Pentru noi contează foarte mult relaţia economică dintre China şi restul lumii – în mod cert nu putem suplini resursa umană chineză, dar vom putea prelua o parte din nevoile de manufacturare occidentale în momentul în care China nu va mai fi o opţiune din raţionamente politice“, remarcă şi Cătălin Olteanu. „După părerea mea, problemele apărute la nivel global ne sunt favorabile dacă ne vedem de treabă – marile corporaţii au început să îşi pună la adăpost afacerile din zonele de risc, şi aşa am beneficiat şi noi de creştere, pentru că România a arătat stabilitate. Va trebui să fim foarte atenţi la cum gestionăm relaţia cu aliaţii economici şi cum îi alegem, în funcţie de poziţia geostrategică pe care o avem.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    O poveste ruptă parcă din filmele lui Tarantino se desfăşoară în altă parte a lumii, într-o regiune din Asia disputată de mai multe state. Riscul de conflict în Marea Chinei de Sud este din ce în ce mai mare: China, Taiwan, Vietnam, Malaiezia, Brunei şi Filipine îşi dispută teritorii şi jurisdicţii, mai ales asupra drepturilor de exploatare a potenţialelor zăcăminte de petrol şi gaze. Libertatea de a naviga în regiune este de asemenea un subiect sensibil, mai ales când vine vorba de dreptul navelor militare de a opera în zona economică exclusivă a Chinei, până la o distanţă de aproximativ 300 de kilometri de ţărmul asiatic; aceste tensiuni sunt date şi de temeri privind puterea militară în creştere a Chinei şi incertitudinea privind intenţiile sale regionale.

    Recent, ministrul chinez al apărării a avertizat că situaţia tensionată din Marea Chinei de Sud poate duce la o confruntare directă şi a cerut ca armata, poliţia şi chiar populaţia generală să fie pregătită pentru a apăra integritatea teritorială a ţării; Chang Wanquan a dat declaraţia în cauză în timpul unei inspecţii a instalaţiilor militare din provincia Zhejiang. Publicul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte defensiva naţională pentru că integritatea şi suveranitatea Chinei sunt în pericol, a mai spus ministrul.

    Pentru a înţelege mai bine miza, trebuie amintit că Marea Chinei de Sud este o poartă prin care trec anual 5 trilioane de dolari: aceasta este valoarea bunurilor transportate de-a lungul regiunii, fără a pune la socoteală şi faptul că jumătate dintre toate navele comerciale ale lumii traversează Marea Chinei de Sud.

    Declaraţiile lui Chang vin pe fondul unor tensiuni fără precedent datorate disputelor pentru mai multe insule din zonă, unde Beijing a construit numeroase dispozitive militare. Armata americană a trimis mai multe nave şi avioane în apropierea insulelor în cauză, folosind argumentul deja clasic că vrea să asigure principiile libertăţii de navigare în apele internaţionale.

    „Poate o veche hartă să genereze un conflict în Asia?“ se întrebau jurnaliştii de la CNN la scurt timp după aflarea verdictului dat de un tribunal internaţional, care decidea că harta din 1948 folosită de China pentru a desemna teritoriile sale nu are acoperire. „Nu există vreo bază legală care să permită Chinei să revendice drepturi istorice asupra resurselor aflate în zonele maritime care intră în sfera celor nouă linii“, a anunţat Curtea de Arbitraj, făcând referire la o linie de demarcaţie pe harta veche de aproape 70 de ani.

    Wang Jiangyu, profesor de drept la Universitatea din Singapore, a explicat că decizia va creşte sentimentele naţionaliste, lucru periculos într-un stat atât de mare precum China. Mulţi dintre cei care erau moderaţi vor deveni acum extrem de vocali, crede el. „Cu siguranţă va intensifica starea de tensiune şi este posibil să asistăm chiar la un conflict“, a insistat şi ambasadorul Chinei în Statele Unite, Cui Tankiai.

    Trebuie menţionat că Marea Chinei de Sud a fost întotdeauna o regiune cu potenţial de conflict, dar disputele au lipsit până relativ recent. Spre exemplu, la finalul celui de-al doilea război mondial nicio insulă din regiune nu era ocupată. În 1946, însă, China a ocupat o parte a arhipelagului Spratly; un an mai târziu, chinezii şi-au însuşit şi insula Woody. A fost practic începutul unui conflict care astăzi implică cele şase state menţionate şi, bineînţeles, Statele Unite ale Americii.

    Pentru a respecta titlul filmului regizat de Tarantino, cel de-al optulea actor din povestea noastră este Japonia: Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei, a anunţat de curând că va susţine poziţia filipineză în cadrul discuţiilor dintre aceştia şi China. Chiar dacă niponii nu au neapărat un interes direct în această dispută, ei au mai oferit deja susţinere şi altor state ce vor să obţină teritorii din Marea Chinei de Sud, Malaiezia şi Vietnam. Japonezii nu au intrat însă într-un dialog contradictoriu cu Beijing, insistând ca problemele să fie rezolvate pe canale diplomatice.

    „În mod cert istoria se rescrie şi China este în poziţia în care îşi vrea locul în loja marilor puteri“, spune Cătălin Olteanu. „Dacă până acum a stat oarecum în tribune şi a urmărit ce se întâmplă, de acum deja vrea să îşi marcheze foarte clar teritoriul şi vrea expansiune. În plus, China este o putere economică care se poate autosusţine din consum intern, ceea ce nu se întampla înainte, dar care are nevoie mare de resurse şi asta înseamnă că va începe să se impună în lupta pentru resurse. Mai mult, chinezii nu joacă după aceleaşi reguli ca lumea occidentală.“

    Iar puterea economică a Chinei devine din ce în ce mai vizibilă, astfel că întrebarea care trebuie pusă e următoarea: va deveni Asia principalul pol economic al lumii? „Deocamdată există doar o tendinţă în această direcţie: China, Rusia sau India sunt economii care s-au dezvoltat pe baza capitalului american şi european; marile companii acolo au început să investească, iar asta a creat o dependenţă care stă la baza unei posibile încetiniri a ritmului de creştere chinez“, spune Mircea Coşea. „Nu cred că în următorii cinci ani China, alături de India sau chiar Rusia, ar putea să creeze un alt pol de putere economică.“ După cum explică el, proiectul rusesc euroasiatic nu merge, proiectul chinez de creare a unei bănci de dezvoltare şi chiar a unei monede proprii este şi el foarte greu de pus în practică. China depinde esenţial de rezerva americană de dolari, pentru că americanii sunt singurii care pot emite moneda. „China depinde în mod esenţial de exportul către Europa sau către SUA, deci deocamdată eu cred că lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Cred însă că va creşte foarte mult relaţia economică dintre firme, adică multinaţionalele din mai multe ţări vor avea schimburi de informaţii, schimburi tehnologice care vor depăşi raporturile statale.“ Atât timp cât economiile sunt determinant conduse de către multinaţionale, spune Coşea, şansele Asiei de a deveni centrul economic al lumii nu sunt foarte mari.

    „Pentru noi contează foarte mult relaţia economică dintre China şi restul lumii – în mod cert nu putem suplini resursa umană chineză, dar vom putea prelua o parte din nevoile de manufacturare occidentale în momentul în care China nu va mai fi o opţiune din raţionamente politice“, remarcă şi Cătălin Olteanu. „După părerea mea, problemele apărute la nivel global ne sunt favorabile dacă ne vedem de treabă – marile corporaţii au început să îşi pună la adăpost afacerile din zonele de risc, şi aşa am beneficiat şi noi de creştere, pentru că România a arătat stabilitate. Va trebui să fim foarte atenţi la cum gestionăm relaţia cu aliaţii economici şi cum îi alegem, în funcţie de poziţia geostrategică pe care o avem.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Gadget review Acer Chromebook R11: Mai multe plusuri decât minusuri

    Acer Chromebook R11 este un laptop 2 în 1, mic, de 11 inchi, ce poate fi folosit deopotrivă ca tabletă; acest produs ar putea fi dat drept exemplu pentru categoria sa: mic, robust, ecran touchscreen, viaţa bateriei de lungă durată, ieftin (Acer recomandă un preţ de 329 de dolari, iar în România fratele lui mai mic cu 2GB RAM şi procesor Intel dual-core se vinde cu 1.200 de lei la retaileri), uşor de utilizat şi face bine ceea ce face. Chromebook-urile sunt laptopuri care nu funcţionează cu Windows, Linux sau Mac OS, ci rulează Chrome OS, sistemul lui Google. Imaginaţi-vă browserul Chrome transformat în sistem de operare, dar asta nu înseamnă că funcţionează doar online, ci şi fără să fie contectat la internet, dar atunci utilitatea îi scade. Chromebookurile au apărut în urmă cu câţiva ani pe meleagurile americane şi câştigat popularitate cu fiecare an scurs, mai ales în domeniu educaţiei; recent au intrat şi pe piaţa din România. În 2014 s-au livrat 5,7 milioane astfel de dispozitive, din care 84% către piaţa nord-americană, iar 60% dintre ele s-au dus către şcoli şi facultăţi, potrivit Statista. Creşterea estimată pentru 2015 s-a plasat la 27%, până la 7,3 milioane, iar în 2016 se preconizează că numărul produselor livrate va ajunge la 7,9, dintre care 1,2 în EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa). Mai mult, compania de cercetare Global Market Insights estimează că în 2023 se vor vinde 17 milioane de astfel de unităţi. De fapt, în primul trimestru din 2016, vânzările de Chromebookuri au depăşit pentru prima dată vânzările de Macuri, potrivit lui Linn Huang, analist în cadrul firmei de cercetare IDC. Şi nu este greu de imaginat, mai ales după ce am testat Acer Chromebook R11.

    Back to basics

    Un chromebook bun trebuie să fie destul de uşor, să aibă o viaţă a bateriei îndelungată pentru a putea fi cărat peste tot cu tine. Trebuie să aibă un ecran bun pentru că vei lucra ore bune în fiecare zi şi mai trebuie să fie ieftin. Iar Acer Chromebook R11 le nimereşte pe toate.

    Fiind atât de ieftin, te gândeşti că materialele de construcţie nu sunt atât de bune. Da, este din plastic, însă nu-ţi dă impresia de ieftin, iar capacul este acoperit cu o folie de aluminiu ce-i dă o textură plăcută la atingere. Vorbind de design, R11 este alb, iar faptul că arată ca un sandviş îi dă un aspect mai degrabă de jucărie decât de laptop de business.

    La interiorul variantei testate de mine se regăseşte un procesor quad-core Intel Celeron 1,6 GHZ, 4GB RAM DDR3, un spaţiu de stocare eMMC de 32 GB (ce poate fi extins printr-un card de memorie), are webcam şi un ecran IPS LCD HD multitouch. R11 este îndeajuns de puternic pentru a avea deschise peste 20 de taburi de Chome, fără a se bloca, lucrând concomitent într-un fişier doc. Iar într-o zi liberă am stat şi mi-am editat pozele, ce aşteptau de câteva săptămâni, cu Polarr, un fel de Adobe Lightroom, în timp ce ascultam muzică pe YouTube, fără a simţi vreo poticnire. De fapt, pe toată perioada testării nu am întâmpinat probleme la acest capitol.

    Menirea unui asemenea produs nu este să proceseze acţiuni complexe; este un produs care se deschide imediat (2-3 secunde), s-a conectat la Wi-Fi şi poţi începe treaba: fie că scrii, fie că editezi poze sau navighezi pe internet. După cum ziceam la început, întreg sistemul este un browser gigant, iar asta înseamnă că nu consumă foarte multe resurse, ceea ce face ca bateria să ţină cam zece ore în cazul R11 (o zi de muncă) şi se încarcă destul de repede (o oră şi jumătate pentru o încărcare completă).

    Ecranul este unul IPS, lucios (din cauza touchscreenului) pe care culorile sunt vii şi constrastante, dar pe care mi l-aş fi dorit puţin mai luminos (utilizarea în lumina directă a soarelui nu este ideală) şi ale cărui unghiuri de vizualizare ar putea fi îmbunătăţite (imaginea se întunecă destul de mult atunci când priveşti dintr-o parte). Şi mi-ar fi plăcut ca ecranul să fi fost până în margini (acum el este mărginit de o dungă neagră).

    Tastatura este foarte bună, tastele sunt destul de mari şi există destul de mult spaţiu între litere pentru a putea scrie confortabil. Trackpadul în schimb este nu este ideal, cam zgomotos şi se simte ieftin, dar măcar este precis, astfel încât nu vei fi nevoit să apelezi la un mouse. Ecranul este touch şi îl poţi utiliza pentru a parcurge un document sau pentru a naviga, însă R11 este puţin cam greu (1,2 kg) pentru a putea fi folosit confortabil ca tabletă. Totuşi în modul laptop sau display (cu tastatura la spate) ecranul poate fi utilizat cu uşurinţă pentru navigare.

    Un alt element care m-a impresionat a fost sunetul redat de boxe. Se aude foarte tare, având în vedere dimensiunea produsului şi nici calitatea nu este rea, deşi n-ar fi stricat mai mult bas. Un contraexemplu la acest capitol este laptopul personal (Odys Trendbook 14) pe care-l folosesc pentru scris şi navigare pe internet şi care are un sunet pur şi simplu oribil. Nici măcar un serial sau un film nu pot urmări din cauza sunetului strident şi ascuţit.

    În concluzie, eu am fost încântat de acest produs, ce are lipsuri, dar pe care-l consider perfect pentru stundeţii în căutare de un laptop pentru facultate, dar şi pentru oamenii în vârstă mai puţini tehnici, pentru jurnalişti sau pentru cei caută mobilitate la un laptop, dar care nu vor să cheltuiască prea mulţi bani.

    Casetă tehnică:

    Procesor Intel Celeron Quad-Core 1,6 Ghz

    4 GB RAM DDR 3

    32 GB stocare eMMC

    Greutate: 1,2 kg

    Baterie: 9-10 ore

    1 x port USB 2.0

    1 x port USB 3.0

    1 x port HDMI

  • Ţara în care s-au interzis fustele scurte. De unde a venit această idee

    Preşedintele filipinez Rodrigo Duterte a ajuns din nou pe prima pagină a ziarelor după ce a anunţat recent că va interzice fustele scurte. Duterte este aproape zilnic la ştiri, mai ales datorită campania sa anti-droguri care s-a soldat, până în prezent, cu peste 2.000 de victime.

    Noul regulament va interzice obiectele de vestimentaţie care lasă la vedere părţi ale corpului precum sânii sau coapsele. Duterte a mai interzis şi orice fel de comportament menit să incite sau care poate fi interpretat drept indecent. Motivul, spun apropiaţii preşedintelui, este că anumite obiecte vestimentare pot provoca acte de violenţă îndreptate chiar împotriva femeilor.

    Astfel, femeile din Filipine au primit două săptămâni pentru “a-şi revizui garderoba.”

    Preşedintele a declarat război drogurilor, însă spre deosebire de alţi preşedinţi care au făcut asta, Duterte şi-a îndemnat cetăţenii să ucidă traficanţii şi dependenţii de droguri suspectaţi, scrie publicaţia britanică Daily Mail.
     
    Un efect al acestei campanii brutale este faptul că închisorile s-au umplut. Aproape 60.000 de dependenţi de droguri filipinezi s-au predat, relata Daily Mail pe 24 iulie. Acţiunea preşedintelui este susţinută şi de grupuri din cadrul poliţiei, dar a întâmpinat şi critici, care spun că acesta doar incintă populaţia la violenţă care va scăpa de sub control şi va crea o naţiune fără judecători.

    “Sunt aici să incurajez poliţia, să nu le fie frică de investigaţii ale congresului sau ale senatului. Noi îi vom apăra….eu sunt apărătorul poliţiei”, a spus Jose Calida, un apropiat al preşedintelui. “Drepturile omului au fost sacrificate în această campanie împotriva drogurulor, iar poliţiştii îşi iau rolurile de acuzatori şi de executori. Este imposibil de determinat vinovăţia unei persoane dacă aceasta este împuşcată pe loc”, a declarat Vencer Crisostomo, liderul unei mişcării de protest împotriva lui Duerte. “Drogurile sunt un simptom al unor probleme sociale mai adânci, precum sărăcia, foamea şi şomajul”, adaugă el.

  • ALERTĂ METEO de ploi însoţite de descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Vezi zonele afectate

    Administraţia Naţională de Meteorologie a emis o atenţionare de ploi moderate cantitativ, valabilă în intervalul 05 septembrie, ora 17 – 06 septembrie, ora 10.

    În intervalul menţionat va ploua în Banat, Crişana, Maramureş, vestul Transilvaniei şi al Olteniei, iar cantităţile de apă vor depăşi pe arii restrânse 20…30 l/mp şi izolat 40 l/mp, îndeosebi în zona Carpaţilor Occidentali şi în vestul Carpaţilor Meridionali. Vor fi mai ales averse, însoţite de descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro