BusinessMagazin

Tag: femei

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Cataloagele Business Magazin: manualele reuşitei în afaceri

    “După afirmaţia (justificată) că, fie şi cu 100 de nume, lista tot rămâne deschisă, o altă întrebare logică ar putea fi: «Ei bine, atunci cum i-aţi ales?»“ se întrebau redactorii Business Magazin în editorialul care deschidea primul catalog „100 tineri manageri de top“ şi primul demers editorial de tip catalog al publicaţiei. Iniţiativa de a face un catalog a venit în contextul în care la Business Magazin apăruse ideea de a face „ceva“ despre tinerii manageri. Redactorii revistei nu ştiau dacă va fi un cover story sau o analiză de tendinţe, poate un top al celor mai bine plătiţi sau al celor mai şcoliţi tineri din afaceri.

    Observaseră de-a lungul zecilor de interviuri că la conducerea companiilor sau în primele linii de conducere a acestora dominau trei categorii de manageri: expaţi – categoria cu cea mai mare greutate în 2006 -, şefi cu ştate vechi – oameni cu vârsta de peste 50 de ani şi mai bine, care avuseseră responsabilităţi manageriale şi înainte de 1990 – şi tineri cu vârste în jurul a 30 de ani, care lucrau deja cu milioane sau miliarde de euro şi păreau, în ochii tuturor, veriga sănătoasă a economiei. Au luat în mod natural decizia de a face un catalog despre cei mai importanţi 100 de tineri manageri de pe piaţă, portretul lor robot fiind: maximum 40 de ani, român şi cu o poziţie în boardul companiei.

    Au fost luate în calcul, cel puţin la început, doar companiile din top 100 după cifra de afaceri, acesta fiind unul dintre criterii, însă nu şi singurul. Cele mai mari companii din România proveneau dintr-un număr limitat de domenii: industrie, telefonie mobilă sau bunuri de larg consum. O serie de alte sectoare mai mult decât dinamice – precum IT, consultanţă, avocatură, turism – nu generau vânzări de miliarde, însă aveau potenţial managerial, aşa că au fost incluse şi cele mai mari firme din fiecare domeniu. Lista cu primii 100 de manageri s-a conturat astfel repede în 2006 şi a cuprins cei mai mulţi directori generali, faţă de următoarele ediţii, când managerii nu s-au repetat şi nominalizările au cuprins şi ceilalţi membri ai boardului, parteneri, directori financiari şi de marketing, de dezvoltare sau orice altă funcţie de management care presupune luarea unor decizii strategice pentru companie. Treptat, au fost luaţi în calcul şi antreprenori, consultanţi şi avocaţi, pentru a aduce în faţă şi tinerii valoroşi din mediul de business care nu au luat contact cu multinaţionalele.

    Dacă în 2006 managerii prezentaţi în catalog au fost împărţiţi în 15 domenii (publicitate, turism, auto, imobiliare şi construcţii, petrol şi industrie, retail, FMCG, farmaceutice, piaţa de capital, consultanţă, fonduri de investiţie, asigurări, bănci, comunicaţii, tehnologia informaţiei), anul acesta numărul de domenii a fost restrâns la patru: servicii financiare, IT&C,  industrie, consum şi alte servicii. Diversitatea industriilor asupra cărora redactorii Business Magazin s-au oprit la început a făcut imposibilă şi, după cum spuneau redactorii de atunci, inutilă realizarea unei ierarhii. Astfel că, în cei opt ani care au urmat, am păstrat tradiţia criteriilor de la început şi am observat că, dincolo de diferenţele existente între tinerii manageri, mai importante erau o serie de asemănări ce îi legau.

    Mobilitatea, depăşirea graniţei dintre „meserie de viitor sau la modă“ şi „ceea ce mi se potriveşte“ a devenit evidentă prin poveştile unor medici deveniţi bancheri, bancheri deveniţi metalurgi, chimişti deveniţi brokeri sau constructori de avioane deveniţi şi specialişti în marketing. Al doilea punct în comun al tinerilor manageri este importanţa pe care o acordă echipei, fapt care pare să scape unei părţi din zona conducătorilor mai în vârstă, care preferă să acţioneze singuri. Tinerii în cauză fie şi-au construit echipe de colaboratori de la zero, fie au schimbat ceea ce au găsit, dar şi într-un caz, şi în celălalt colaborarea este socotită esenţială. A treia asemănare este elasticitatea de care dau dovadă, în momentul în care se dovedesc mult mai conştienţi de valoarea lor şi în care nu se feresc să recunoască că sunt tentaţi de joburi mai provocatoare, mai bine plătite sau care aduc ceva nou. Este un abandon al principiului „câştiguri mai mici, dar sigure“, specific zonei mai mature.

    Pentru mulţi dintre cei 100 de tineri manageri ale căror poveşti de succes sunt prezentate în acest catalog, apariţia într-o publicaţie economică este o premieră, tocmai de aici rezultând, credem noi, importanţa demersului jurnalistic. Printre tinerii scoşi în faţă în cataloagele noastre cu tineri s-au aflat Dan Ostahie, fondatorul Altex, Iulian Dascălu, primul român care a avut puterea să se lupte cu marile grupuri străine în domeniul construcţiei de malluri, sau Dragoş Dinu, care în 2006, odată cu lansarea catalogului, devenea CEO-ul A&D Pharma. În paginile anuarului şi-au găsit locul însă şi personalităţi mai discrete, precum Radu Merică, cel care a condus cinci ani afacerile din România ale lui Ion Ţiriac, sau Ghiţă Nistor, care, de la un simplu maistru în fabrică ce nu credea că va ajunge să dea mâna cu cei mai puternici oameni din industria auto mondială, a devenit director de producţie şi asamblare al Star Transmission, principala ancoră a grupului german Daimler în România.

  • Un bărbat şi o femeie au trimis CV-uri identice la aceeaşi companie. Cine a reuşit să se angajeze

    Un studiu publicat recent de Hays dezvăluie că directorii de resurse umane sunt predispuşi să angajeze mai mult bărbaţi decât femei. Pentru a demonstra acest lucru, cei de la Hays au trimis două CV-uri având acelaşi conţinut dar semnate cu nume diferite unui număr de peste 1.000 de directori de resurse umane. Primul CV aparţinea unui bărbat pe nume “Simon”, iar cel de-al doilea unei femei pe nume “Susan”.

    Dintre angajatorii care oferă mai mult de 20 de joburi pe an, 65% au declarat că ar chema bărbatul la interviu, în vreme ce doar 51% au declarat că ar chema femeia. În cazul angajatorilor care ofereau mai puţin de 20 de locuri de muncă pe an, diferenţa a scăzut la doar 3%.

    Responsabilii de resurse umane din companiile cu peste 500 de angajaţi au declarat, în proporţie de 62%, că ar chema bărbatul la interviu; doar 56% au declarat că ar chema femeia. Cât despre companiile cu mai puţini angajaţi, diferenţa dispare.

    Un aspect interesant al studiului este că femeile care au citit CV-ul lui “Susan” au notat că aceasta îndeplineşte 14 din cele 20 de condiţii impuse, în vreme ce “Simon” bifează doar 6 din cele 20 de condiţii. În cazul angajatorilor bărbaţi, răspunsul a fost diferit: “Simon” îndeplinea 14 condiţii, iar “Susan” doar 6. Cu toate acestea, atât femeile cât şi bărbaţii au spus că mai degrabă i-ar oferi lui “Simon” şansa unui interviu.

    Concluzia este că egalitatea între sexe, atunci când vine vorba de şansa unui loc de muncă, nu este încă una perfectă.

  • Motivele pentru care femeile sunt nervoase zece zile pe an

    În timp ce femeile admit cu uşurinţă că au o stare proastă până la cinci ore pe săptămână, barbaţii sunt de părere că jumătăţile lor sunt nervoase mai des, iar această stare ţine până la opt ore pe săptămână, potrivit unui sondaj de opinie citat de dailymail.co.uk.

    Două treimi dintre persoanele de sex feminin chestionate au fost de acord cu afirmaţia că femeile sunt mai instabile în ceea ce priveşte starea de spirit comparativ cu bărbaţii. Astfel, una din şapte femei a declarat că o stare de spirit proastă durează mai mult în cazul persoanelor de sex feminin decât o stare de bine.

    Dintre cei o mie de bărbaţi chestionaţi, 68% au admis că prefere să se retragă când partenerele lor au o stare proastă şi doar 15% au declarat că îşi confruntă jumătatea şi îi cer să îşi revină.

    “Stările de spirit sunt un barometru al stării de sănătate fizică şi mentală”, a declarat psihoterapeutul Sally Brown. “Cercetarea arată că şi bărbaţii şi femeile sunt susceptibili instalării unor stări de spirit proaste din când în când, dar ce este mai interesant este cum administrează cele două sexe aceste stări. Femeile duc lipsă de timp petrecut doar cu ele însele, în timp ce bărbaţii se bazează pe partenerele lor pentru a fi ajutaţi să depăşească stările neplăcute. De asemenea, nu este deloc suprinzător că 23% dintre respondenţi au spus că schimbările dese ale stării de spirit le afectează relaţia.

    Provocările zilnice, de la traficul rutier la tehnologia care uneori eşuează le fac pe femei să treacă repede de la o stare de spirit la alta. Chiar trecerea de la un anotimp la altul are un efect negativ în acest sens. Trebuie ţinut însă cont şi de factorii hormonali, pentru că în cazul femeilor hormonii au un impact mai mare asupra stării de spirit, a explicat Sally Brown.

    “Din fericire, unele alegeri ce ţin de stilul de viaţă, cum ar fi aceea de a ne înconjura de oameni cu o stare de spirit pozitivă, pot funcţiona ca un antidot şi de multe ori există soluţii simple care ajută la ridicarea moralului, după cum susţin jumătate dintre respondenţi, care au declarat că o simplă baie caldă îi poate calma şi îi poate face să se simtă mai bine”, a mai spus psihoterapeutul.

    Cercetarea a fost efectuată asupra unui eşantion de o mie de femei şi o mie de bărbaţi şi a arătat că un sfert dintre femei consideră că partenerul de viaţă este de cele mai multe ori cauza stării de spirit negative.

    Factorii care pot face o femeie să aibă o stare de spirit proastă sunt sentimentul de a fi subapreciat, chinul de a ţine sub control treburile casnice şi a avea prea multe lucruri de făcut în general. Majoritatea femeilor chestionate a spus că a avea câteva ore doar pentru ele însele este suficient pentru a avea o stare de spirit pozitivă, în timp ce una din cinci femei a spus că ajutorul necesar vine din partea copiilor.

    Totodată, 22% dintre persoanele de sex feminin chestionate consideră că exerciţiile fizice sunt utile în această problemă, una din zece a spus foloseşte ciocolata ca o soluţie, iar două cincimi au răspuns că un pahar cu vin ajută la ridicarea moralului. De asemenea, o cincime dintre femei a spus că mersul la cumpărături ajută, în timp ce una din 20 de femei a identificat un somn bun ca fiind soluţia pentru o stare de spirit pozitivă.

  • RAPORT: Doar 16,3% dintre filmele europene sunt regizate de femei

    Raportul, intitulat “Female directors in European film productions” (“Regizorii femeie în producţia de film european”, n.r.), arată că doar 8,9% dintre biletele vândute în cinematografe pentru filmele europene au fost pentru producţii semnate de femei.

    Studiul a acoperit peste 9.000 de producţii cinematografice europene realizate şi lansate în perioada 2003-2012, care au totalizat 3,2 miliarde de spectatori. Peliculele cuprinse în studiu au fost realizate de femei, bărbaţi, dar au existat şi unele la care cele două sexe au împărţit regia.

    În ceea ce priveşte coproducţiile internaţionale, raportul femei versus bărbaţi arată că 26,3% dintre filmele realizate de femei au primit finanţare străină, faţă de 28% dintre producţiile regizate de bărbaţi, în aceeşi perioadă.

    Diferenţa este mai mare când vine vorba de numărul de spectatori atraşi de coproducţiile semnate de femei comparativ cu cele regizate de bărbaţi. Raportul este de 41,7%, adică 119 milioane de spectatori, pentru peliculele regizate de femei, la 46,9%, adică 1,38 miliarde de intrări, pentru filmele realizate de regizori bărbaţi.

    Concluzia raportului este că mai multe femei au primit o şansă în exercita profesia de regizor, dar acest lucru nu a avut un efect direct proporţional asupra încasărilor filmelor realizate de femei.

    Mai mult, lista ţărilor în care s-a observat o creştere în ce priveşte volumul producţiei cinematografice, numărul de spectatori şi performanţele filmelor regizate de femei, este scurtă şi include Danemarca, Olanda, Polonia şi Turcia.

    Observatorul European al Audiovizualului (European Audiovisual Observatory) a fost înfiinţat în decembrie 1992 cu misiunea de a colecta şi distribui informaţii referitoare la industria audiovizualului din Europa.

    Observatorul este o instituţie europeană în serviciu public şi are 36 de state membre, alături de Comunitatea Europeană, reprezentată prin Comisia Europeană. Observatorul European al Audiovizualului are sediul la Strasbourg, operează în baza reglementărilor Consiliului Europei şi colaborează cu o serie de parteneri şi organizaţii profesionale din cadrul industriei, precum şi cu o reţea de corespondenţi.

  • Piramida lui Juncker, dominată de adepţi ai austerităţii

    La rândul lor, cei şapte vicepreşedinţi vor fi coordonaţi de prim-vicepremierul Frans Timmermans, care devine cel mai important om din CE după preşedintele Jean-Claude Juncker.

    Cele şapte echipe se vor ocupa de locuri de muncă şi investiţii (coordonator: finlandezul Jyrki Katainen – PPE), piaţa comună digitală (estonul Andrus Ansip – ALDE), uniunea energetică (slovena Alenka Bratusek – ALDE), uniunea economică şi monetară (letonul Valdis Dombrovskis – PPE; în subordinea lui va lucra şi Corina Creţu de la Politică Regională), legislaţie şi stat de drept (olandezul Frans Timmermans – S&D), buget şi resurse umane (bulgăroaica Kristalina Georgieva – PPE) şi politică externă (italianca Federica Mogherini – S&D).

    Au fost create două noi portofolii, Migraţie şi Consumatori, iar cel pentru Piaţă Internă se numeşte acum şi “pentru IMM”, ca să arate importanţa IMM-urilor în viziunea noii CE. În schimb, a fost desfiinţat portofoliul Extinderii UE, întrucât UE nu are în plan nicio primire de noi membri până în 2020.

    Sistemul ierarhizat cu vicepreşedinţi şi grupuri de comisari îi va permite lui Juncker să controleze mai eficient prestaţia unor comisari cu alte viziuni economice decât a lui, cazul cel mai des invocat de presă fiind cel al socialistului francezul Pierre Moscovici, care în teorie are un portofoliu foarte important (Afaceri Economice şi Monetare), dar care în practică va avea puteri limitate de dubla subordonare faţă de Timmermans şi de Dombrovskis.

    Dintre cei şapte vicepreşedinţi, patru sunt est-europeni (Bratusek, Dombrovskis, Ansip, Georgieva) şi mai toţi sunt cunoscuţi pentru viziunea lor economică pro-austeritate, unii dintre ei fiind chiar foşti premieri ale căror partide au fost aspru sancţionate de electorat pentru politicile de austeritate promovate (Bratusek, Dombrovskis).

    Audierea în Parlamentul European a noilor comisari propuşi de Juncker va începe la sfârşitul lunii şi nu se anunţă deloc simplă, având în vedere în special acuzaţiile că unii dintre nominalizaţi au interese private de afaceri care îi fac nepotriviţi pentru portofoliile respective (spaniolul Miguel Arias Canete la Energie, irlandezul Phil Hogan la Agricultură, britanicul Jonathan Hill la Servicii Financiare).

  • Ce înseamnă “constructivism” în politica românească

    Predoiu a expus în câteva cuvinte toată filozofia opoziţiei din România: “Dacă unii ies la atac la Ponta şi alţii joacă la “ofsaid”, pretextând constructivismul politic, o să ajungem în şanţ. Cu Ponta nu ai ce construi. Cu Ponta nu avem decât de luptat”, continuându-şi o idee din urmă cu câteva zile: “Numai aşa vom reuşi, pentru că noi trebuie să ne dinamizăm armatele şi să trecem la un atac furibund la PSD. Aici nu e tango, e judo!” Cu alte cuvinte, ar fi o trădare ca opoziţia din România să nu lupte neîncetat pentru distrugerea cu orice preţ a adversarului, inclusiv când această luptă loveşte în interesul României.

    Aşa au respins “constructivismul” şefii ACL, Vasile Blaga şi Klaus Iohannis, trimiţând către şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi către şeful PPE, Joseph Daul, o reclamaţie în care au susţinut că propunerea de către guvern a Corinei Creţu încalcă legea, întrucât Creţu nu a fost audiată în Parlament. Legea 373/2013 invocată de ei nu precizează însă nicăieri când trebuie audiat în Parlament candidatul desemnat pentru un post de membru în Comisia Europeană.

    Această imprecizie din lege (unul dintre fruntaşii PDL, Radu Carp, a sugerat chiar că precizarea din lege privind audierea în Parlament drept o simplă dovadă de formalism inutil al unui PSD care a dorit să includă Parlamentul peste tot unde nu avea niciun rol înainte) ar fi trebuit să fie benefică pentru capacitatea de negociere de către România a unui post de comisar european, în contextul în care tripla provocare urmărită de Jean-Claude Juncker (echilibrul de interese între populari şi socialişti, între ţările din vest şi cele din est şi creşterea numărului de comisari femei la 9 pentru ca noua CE să obţină votul PE) a dus la amânări şi schimbări de tactică succesive în selecţia viitorilor comisari.

    Juncker a mers până la a promite funcţii mai bune ţărilor care vin cu propuneri de comisari femei, ceea ce a făcut ca atât România, cât şi Polonia, Malta sau Cipru să-şi dubleze prima propunere cu o a doua vizând o femeie, iar Slovenia să vină cu trei propuneri. Faptul că guvernul a acceptat să negocieze cu Juncker după aceste noi tactici în loc să insiste pe formula veche cu un singur candidat propus din timp (Dacian Cioloş) l-a iritat întâi pe preşedintele Traian Băsescu, apoi pe fruntaşii ACL, care au decis să invoce legea referitoare la audierea în Parlament a candidaţilor pentru CE pur şi simplu spre a câştiga puncte electorale pentru combativitate în lupta cu guvernul Ponta.

    La rândul său, Frunzăverde a atribuit furia lui Predoiu faptului că acesta a pierdut în favoarea liberalului Klaus Iohannis poziţia de candidat ACL la prezidenţiale şi l-a îndemnat pe colegul său pedelist să accepte situaţia, pentru că “aceasta înseamnă constructivism” (cu termenul folosit înainte de Predoiu). Frunzăverde critica astfel luptele interne din ACL, care au alimentat mereu speculaţii privind o posibilă înlocuire a lui Iohannis ba cu Predoiu sau Antonescu, ba cu Udrea sau Macovei, speculaţii generate nu atât de prestaţia slabă a lui Iohannis în “precampanie”, cât de orgoliile rănite ale altor pretendenţi la statutul de prezidenţiabil suprem al dreptei.

    Una peste alta, aşadar, nu e de mirare că politicienii nici nu cunosc sensul termenului de “constructivism” şi chiar când cred că el are legătură cu ideea de “a fi constructiv”, îl traduc aproape automat fie prin “blat cu justificări înalte”, fie prin “combinatorică de moment”.
     

  • Groupon iese din România. Eşec total pentru cea mai mare companie de cupoane de reduceri din lume

    Cel mai mare operator de cupoane de reduceri online din lume a anunţat că va renunţa la operaţiunile de pe piaţa locală, după trei ani de prezenţă, invocând “rata redusă de utilizare a Internetului.”

    “După o analiză riguroasă a pieţei din România, am hotărât să ne încetăm operaţiunile în această ţară, cu începere din 03.09.2014. Printre altele, rata redusă de utilizare a internetului din România a determinat o profitabilitate sub aşteptări, ceea ce a dus, în cele din urmă, la această decizie. Deoarece nu se întrevede posibilitatea de a realiza profituri în România în viitorul apropiat, am luat decizia de a înceta imediat serviciile noastre”, se arată într-un comunicat Groupon.

    Conform celor mai recente date disponibile, în România, subsidiara gigantului american a avut în 2013 afaceri de 400.000 euro, în scădere cu 36% faţă de anul precedent. Groupon a pierdut anul trecut în România jumătate de milion de euro, conform datelor de la ministerul de Finanţe.

    Groupon avea 34 de angajaţi în România.

    În 2012, Groupon România a reuşit să îşi reducă pierderile la 770.000 euro, de la 1,2 milioane euro în 2011. Pe plan local, Groupon se situa pe locul doi, cel mai mare jucător de pe piaţă fiind Zumzi, ale cărui afaceri aproape s-au dublat în decurs de un an.

  • Româncele, din ce în ce mai interesate de shopping-ul online

    Studiul calitativ, realizat de Mediafax, a scos la iveală preferinţele de achiziţie în mediul online pentru femei cu vârsta cuprinsă între 20 şi 39 de ani. Conform rezultatelor, acestea cumpără de pe Internet din ce în ce mai multe haine, cosmetice sau accesorii, făcând din asta mai degrabă o activitate de relaxare, decât o necesitate în adevăratul sens al cuvântului. În medie, femeile alocă 100 de RON pentru fiecare achiziţie şi preferă ca această activitate să fie făcută în a doua parte a zilei.

    În general, spun participantele la studiu, cele mai importante criterii pentru care ajung pe anumite site-uri de cumpărături sunt recomandările prietenilor, preţurile produselor, dar şi experienţa anterioară de achiziţie de pe un anumit site. În plus, şi reţelele sociale au un impact destul de mare asupra fixării părerilor despre shopping-ul online, Facebookul fiind adus în discuţie tot mai des ca mediu de promovare al magazinelor online pentru femei.

    În funcţie de comportamentul de achiziţie, femeile care cumpără frecvent produse de pe Internet se împart în două categorii. Consumatoarea îndrăzneaţă este cea care a încercat aproape tot şi îi place să testeze produse noi, iar consumatoarea conservatoare (clasică) este cea care consumă un produs dintr-o anumită gamă bine cunoscută care i-a câştigat deja încrederea şi foarte rar face rabat de la această practică de consum.

    Participă şi tu la a doua etapă a studiului despre femei şi cumpărături online