BusinessMagazin

Tag: femei

  • Gina Rinehart, una dintre cele mai bogate femei din lume: “Oamenii săraci sunt săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi”

    Gina Rinehart, una dintre cele mai bogate femei din lume, are o poziţie radicală atunci când vine vorba de oamenii ce trăiesc la limita sărăciei. Ea spune că oamenii ajung săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi: “Dacă eşti gelos pe cei care au mai mulţi bani, nu trebuie să stai şi să te plângi. Găseşte o soluţie ca să câştigi şi tu mai mulţi bani – nu mai pierde timp cu băutura sau ieşirile în oraş; mai bine foloseşte timpul muncind.”

    Declaraţia făcută în urmă cu patru ani nu a fost foarte bine primită de ministrul de finanţe australian la acea vreme, Wayne Swan. “Astfel de comentarii reprezintă o insultă la adresa milioanelor de australieni care trag de ei zi de zi, încercând să câştige bani pentru mâncarea celor mici”, a răspuns acesta.

    Gina Rinehart, din Australia, a moştenit o avere de peste 30 de miliarde de dolari, devenind peste noapte una dintre cele mai bogate femei din lume.

  • Cum este în realitate viaţa unuia dintre cei mai cunoscuţi miliardari, celebru pentru petrecerile monstruase pe care le organizează

    În ciuda acestor aparenţe, Ashley, o tânără de 22 de ani, o fostă iubită a acestuia, care a locuit pentru scurtă vreme la conac, spună că cei ce cred asta nu ar putea fi mai departe de adevăr. Ea a dezvăluit detalii şocante despre perioada de doar zece zile pe care a petrecut-o în 2018 în locuinţa magnatului, spunând că nimic nu a fost aşa cum şi-a imaginat, relatează Daily Mail.

    Ashley, o fostă chelneriţă din America, povesteşte că a călătorit până în Queensland, Australia, pentru a locui cu Travers, cu soţia acestuia, Taesha şi cu diversele iubite ale miliardarului. Ea spune că s-a simţit intimidată când a intrat prima dată în conacul Helensvale, dar curând s-a obişnuit, însă descrie viaţa de acolo drept una surprinzător de monotonă.

    Tânăra mai povesteşte că iubitele lui Travers obişnuiau să ajute cu treburile casnice şi că exista un program de curăţenie pe care toată lumea trebuia să îl respecte. Din cauza programului matinal al acestuia, ele mergeau extrem de devreme şi la culcare. De multe ori, Ashley spune că se simţea singură şi fără un scop cât timp a locuit acolo, uitându-se la televizor întreaga zi sau mergând să se bronzeze.

    Potrivit ei, fotografiile postate pe contul de Instagram al conacului Candy Shop erau coregrafiate cu grijă. Petrecerile „nebune” din miez de noapte erau de fapt regizate pentru a da senzaţia că Travers tipul perfect de playboy modern. „Asistenţii veneau şi ne spuneau să fim gata la o anumită oră pentru şedinţa foto. Apoi făceam un milliard de poze. Ne arătau diferite imagini şi noi trebuia să le imităm”, povesteşte Ashley.

    Totuşi, tânăra recunoaşte că existau şi avantaje pentru fetele care locuiau în casa lui Travers, de pildă petreceri săptămânale, mese gratuite la restaurante de lux sau călătorii pe iahtul prival al magnatului. În prezent, Ashley este căsătorită cu rapperul Australian Jesse ‘Sunset’ Willesee.

    Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.

    A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem, de câteva ori apărând conducând mai multe femei ţinute în lesă.

    Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
     

  • Cum a reuşit o tânără din Bucureşti să transforme o pasiune din liceu într-o afacere de peste 100.000 de euro

    În adolescenţă, combina texturi şi culori, dar ce tânără nu face asta, în anii de liceu, din dorinţa de a evada din lumea copiilor? De la a fi atentă la felul în care se îmbracă şi se încalţă ea însăşi, Wilhelmina Tambac a trecut la a le da sfaturi – solicitate sau nu – prietenelor ei. Iar de aici până la o afacere cu pantofi şi genţi nu a mai fost decât un pas… de fapt, mai mulţi, făcuţi în încălţămintea potrivită.
    L-a cooptat în afacere pe Daniel Ştefan şi în 2013 au pus împreună bazele The 5th Element, un business care le-a adus anul trecut venituri de 120.000 de euro. Numele brandului a fost o constatare a formei pe care o ia un pantof cu toc aşezat cu vârful în jos şi tocul către dreapta, acesta devenind, de altfel, şi logoul mărcii.
    „Ceea ce a fost deosebit de important în procesul de testare a produselor noastre a fost identificarea unei nişe în piaţa de fashion. Am observat că, deşi erau foarte multe opţiuni pe piaţă pentru încălţăminte, posibilitatea selecţiei pieilor era inexistentă”, povesteşte Wilhelmina Tambac.
    Aşa se face că în atelierul tinerei de 31 de ani clientele au un întreg catalog din care pot alege tipul de piele pe care îl preferă pentru pantofii, sandalele, balerinii sau ghetele pe care urmează să le poarte, de la piele clasică la piele întoarsă, lăcuită, cu aspect de şarpe, în nuanţe sidefii sau cu reflexii colorate.
    „Încălţămintea reprezintă accesoriul care poate da tonul oricărei ţinute – fie o va pune în valoare, fie o va dezavantaja, accentuând acele forme sau elemente care nu arată bine împreună.” După pantofi, „cheful” de creaţie s-a extins, natural, şi către genţi. Tot din piele pe alese. De designul pantofilor şi al genţilor se ocupă chiar Wilhelmina Tambac, care le şi consiliază pe cumpărătoarele din showroom şi din spaţiul virtual, în vreme ce colegul ei Daniel Ştefan se ocupă de administrarea afacerii şi este implicat direct în producţie. Împreună au pornit la drum acum şase ani.
    „Investiţia iniţială a fost de 1.000 de euro, echivalentul a şase perechi de pantofi. Pe parcurs, am început să investim în modele, piei şi calapoade, iar asta ne-a mărit semnificativ investiţia”, spune Wilhelmina Tambac.
    Pentru ca încălţămintea şi genţile The 5th Element să fie exact aşa cum le imaginează ea pe hârtie, lucrează mai mulţi angajaţi din câteva ateliere de producţie din Capitală, cu care antreprenorii au parteneriate. Atelierele prelucrează manual produsul final, folosind designul, calapoadele şi pieile furnizate de The 5th Element şi aduse preponderent din Italia. „Fiecare dintre cliente are parte de consiliere, fie că primim o comandă pe site, pe Facebook, pe Instagram sau direct în showroom. Ca atare, rata de retur este de până în 7%, fiind foarte mică pentru această piaţă.”
    Showroomul din Bucureşti funcţionează doar cu scop de prezentare, fiind practic poarta de intrare pentru viitoarele cliente, care pot să probeze încălţămintea şi să vadă întregul portofoliu de piei şi calapoade, urmând plasarea comenzilor propriu-zise. Din constatările celor doi fondatori ai The 5th Element, clientele vin, de regulă, din segmentul de vârstă cuprins între 24 şi 35 de ani, dornice să poarte produse realizate manual, şi nu industrial. „Sunt acele femei din mediul urban care au viaţă complexă, care participă la multe evenimente – sociale sau personale – şi ca atare au nevoie să-şi completeze ţinuta cu accesoriul perfect”, spune Wilhelmina Tambac. Toate colecţiile create de The 5th Element începând din 2013 sunt încă active, astfel că cei doi fondatori au decis să nu păstreze stocuri, pentru că ar fi avut un volum mult prea mare de produse. În plus, stocul înseamnă produse făcute pe o singură culoare de piele şi textură, or, cum afacerea lor mizează tocmai pe personalizare, păstrarea unor astfel de prototipuri nu se justifică. „În 2019, ne-am propus să colaborăm cu alte businessuri, dezvoltându-ne portofoliul de clienţi B2B (business to business – n. red.), precum agenţii de publicitate şi multinaţionale, care au nevoie de echipamente pentru diferite campanii de marketing sau promovare. Avem deja un parteneriat cu o multinaţională din industria tutunului, iniţiat acum trei ani. Avem parteneriate şi cu alte companii, pentru care producem încălţăminte şi genţi pentru diverse proiecte”, mai spune Wilhelmina Tambac. Practic, în cadrul acestor colaborări, The 5th Element produce genţi şi încălţăminte pentru hostesse, în funcţie de sezon şi de cerinţele clienţilor. O pereche de balerini, de pildă, sub emblema The 5th Element începe de la 340 de lei, iar o pereche de cizme ajunge la 600 de lei. Media pentru o pereche de pantofi sau sandale este în jurul a 400 de lei. Dar orice femeie ştie că valoarea pantofilor nu stă în bani, ci în imboldul pe care ţi-l dau ca să cucereşti lumea.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Meleşcanu, despre votul în Diaspora: Am poze cu femei din comisie care au vânătăi

    „Vă dau imediat. Când doriţi puteţi veni la minister citiţi infograma prin care la Bologna au venit cele 5 autobuze cu 200 de oameni şi care s-au pus la coadă imediat şi după aceea au încercat să creeze probleme că de ce se stă aşa de mult la coadă. Au fost multe alte cazuri, mai ales de agresiune verbală, dar din păcate chiar şi de agresiuni fizice. Avem şi poze cu oameni din comisie care au fost bruscaţi, cu vânătăi. Din păcate, e vorba chiar despre femei”, a declarat Teodor Meleşcanu, marţi, la Parlament.

    Potrivit raportului MAE, privind problemele la votul pentru alegerile europarlamentare din Diaspora, au existat „acţiuni coordonate de aducere la vot a unui număr mare de cetăţeni” cu mai multe autocare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pentru o româncă specializată în inteligenţă artificială şi care din păcate este în Canada, Google a creat un laborator special

    Acest lucru reprezintă un foarte bun exemplu pe care alte ţări din UE ar putea să-l urmeze”.
    Ea a mai constatat că, spre deosebire de femeile din alte ţări ale UE, femeile din România sunt mult mai orientate să obţină o diplomă în inginerie sau manufactură. În plus, diferenţa salarială dintre bărbaţi şi femei este de doar 5,2% în România, faţă de media de 16% înregistrată în celelalte ţări ale UE.
    Kristalina Georgieva, o bulgăroaică, este pe lista celor care ar putea să-l înlocuiască pe Donald Tusk ca preşedinte al Consiliului Europei, o poziţie unde a fost vehiculat şi numele lui Klaus Iohannis.
    În industria IT, care are o pondere de aproape 6% în economia României cu doar 120.000 de angajaţi, ponderea femeilor este pe locul doi în Europa, după Bulgaria.
    Acum câţiva ani, un consultant mi-a spus că multe investiţii în industria componentelor auto care vin în România se bazează pe faptul că la noi femeile vin la muncă, că femeile ştiu ce înseamnă să lucrezi în producţie, în fabrici şi au experienţă.
    În alte ţări, acest lucru nu există.
    În România nu vorbim de câteva zeci de femei, ci poate de peste un milion.
    Moştenirea comunistă care a determinat şi a încurajat femeile să vină la muncă, să meargă la şcoală, să meargă la facultate se vede.
    Cristina Verchere, de origine britanică şi care a preluat acum un an conducerea executivă a Petrom, cea mai valoroasă companie din România, cu un profit de 4,1 miliarde de lei (aproape 900 de milioane de euro), spune că este foarte mândră că în Petrom 25% din poziţiile de top sunt ocupate de femei.
    „Avem ingineri femei care lucrează pe teren şi sunt foarte bune”, a menţionat ea.
    Prezenţa femeilor în managementul companiilor ţine de cultura societăţii şi cultura companiei, care încurajează acest lucru, iar România stă bine la acest capitol, a menţionat Verchere. După privatizarea din 2004, poziţia de CEO la Petrom a fost ocupată de două femei, Mariana Gheorghe şi Cristina Verchere. Nu toate ţările Europei încurajează prezenţa femeilor în top management, fiind puse foarte multe bariere nevăzute.
    După ’90, România s-a promovat în exterior pentru a atrage investiţii străine spunând că oferă forţă de muncă bine calificată (trăiască şcolile şi fabricile comuniste) şi la un preţ foarte bun (scăzut).
    Pentru următorii ani, atuul României ar putea să fie forţa de muncă reprezentată de femei, mai ales în contextul global al unor targeturi de îndeplinit pentru marile corporaţii, cât să fie ponderea femeilor în management şi în totalul personalului.
    Dacă multinaţionalele şi companiile româneşti mai puternice ar face lângă clădirile de birouri, lângă fabrici creşe, grădiniţe, şcoli, after-school, ar da lovitura.
    Româncele vor să vină la muncă după ce nasc, dar nu au cu cine să lase copiii. Dacă ar găsi aceste facilităţi lângă joburi, ar fi cele mai fidele angajate, într-o perioadă în care fluctuaţiile de personal sunt îngrozitor de mari.
    De asemenea, dacă piaţa românească ar încuraja atragerea de forţă de muncă din afară folosind ca atu familia sau reîntregirea familiei – aşa cum americanii puneau accent pe acest lucru – România ar putea să fie o destinaţie de muncă, mai ales acum, când au crescut salariile. Pentru a încetini, măcar cu un procent, declinul populaţiei României – care se îndreaptă de la 19 milioane la 12-13 milioane de locuitori în 2030-2040 –, guvernul, statul, autorităţile ar trebui să pună accent pe dezvoltarea şi susţinerea, inclusiv fiscală, a locurilor de muncă pentru femei.
    Acum două luni, am citit un articol în Financial Times legat de inteligenţa artificială, despre care vorbeşte toată lumea şi unde se investesc miliarde şi miliarde. Unul dintre oamenii menţionaţi în articolul din Financial Times era o româncă, Doina Precup, un inginer care a absolvit universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a emigrat în Canada şi care acum este la Universitatea McGill din Montreal.
    Pentu ea, Deep Mind, divizia de cercetare în inteligenţă artificială a Google, a creat un laborator special la universitate, pentru că nu a vrut să se mute în altă parte.

  • Cum a ajuns una dintre cele mai bogate femei ale lumii să trăiască din contribuţii sociale. Este poreclită „Femeia Pisică”

    Povestea lui Jocelyn Wildenstein oferă un exemplu al modului în care statutul unei persoane poate să fie afectat: la un moment dat deţinătoarea unei averi de miliarde de dolari, ea a ajuns să aibă în contul bancar 0 dolari. Spunea, într-un articol publicat de New York Post, că a ajuns să trăiască din contribuţii sociale de 900 de dolari.  

    Originară din Elveţia, dar locuitor al New York-ului, Wildenstein este cunoscută în tabloidele de acolo drept „Catwoman” din cauza aspectului neobişnuit, cauzat de operaţii estetice, care o face să aibă trăsături de felină.

    În 1999 a divorţat de soţul său, Alec Wildenstein (care a decedat ulterior) şi a primit în urma divorţului o avere de 2,5 miliarde de dolari. În timp ce erau împreună, mai multe publicaţii au scris despre faptul că aveau cheltuieli de în jur de 1 milion de dolari pe lună. Cumpărăturile ei extravagante includeau o rochie de 350.000 de dolari de la Chanel şi bijuterii în valoare de 10.000 de dolari. Nici factura ei telefonică nu era mai prejos: cheltuia 5.000 de dolari pe lună, în vremea în care mijloacele de comunicare nu erau atât de facile ca în prezent.  

    La aproximativ două decenii de la divorţ, averea sa s-a risipit. Ea spune că s-a întâmplat acest lucru nu din cauză că a cheltuit prea mult, ci din cauza firmei care îi administra averea.

    „Am fost la fel de surprinsă ca toată lumea fiindcă sunt multe lucruri implicate”, a declarat Wildenstein ziarului despre cererea de faliment, adăugând că plănuieşte să îşi dea în judecată administratorul de fond pentru a-şi primi compensaţia necesară.

    Citiţi mai multe într-un articol anterior al Business MAGAZIN.

  • Unde a ajuns acum una dintre cele mai puternice femei din telecomul românesc

    Severina Pascu, fostul director general al UPC România, a preluat, din septembrie 2018, rolul de director general al companiei în Elveţia, potrivit informaţiilor publicate pe pagina sa de LinkedIn. Acum 11 ani, Severina Pascu abia prelua rolul de director financiar în cadrul UPC, aceasta marcând şi trecerea sa de la audit la domeniul telecomunicaţiilor, din acel punct, cariera sa a evoluat constant.

    În povestea sa de carieră, din ediţia din 2008 a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, Severina Pascu îşi amintea că şi-ar fi dorit să fie profesoară, motiv pentru care a urmat Liceul Pedagogic din Râmnicu Vâlcea, numai că soarta a împins-o în altă direcţie. Primul loc de muncă, în anii studenţiei la ASE, a fost la KPMG, în departamentele de audit şi corporate finance. Ca audit manager, a decis că vrea să lucreze în industrie, alegând un domeniu pe care l-a considerat dintotdeauna interesant, telecomunicaţiile. A ajuns director financiar la Metromedia, unde în numai un an a fost promovată în funcţia de CFO pe grup, având în responsabilitate diviziile din România, Lituania, Letonia şi Republica Moldova.

    La începutul lui 2010 a preluat funcţia de conducere a operatorului local de comunicaţii prin cablu UPC pentru România şi Ungaria, iar între 2015 şi 2018 a fost directorul executiv pentru Europa Centrală şi de Est. Potrivit informaţiilor publice disponibile, Severina Pascu este, din septembrie 2018, CEO al UPC Elveţia.

     

  • Europarlamentarul Maria Grapini s-a certat cu mai multe femei după ce a sărit rândul la secţia de votare

    Maria Grapini a votat, duminică seara, la secţia deschisă la Liceul Teoretic “William Shakespeare” din Timişoara.Maria Grapini a venit însoţită de soţul său, iar după ce a votat, două femei s-au luat de ea, pe motiv că a sărit rândul.„Stimată doamnă, suntem şi noi aici”, i-a spus o femeie, care aştepta în dreptul uşii.

    „Stimată doamnă, secţia de votare…, aici se votează, era un singur domn şi nu era nimeni în uşă. Îmi cer scuze”, a răspuns Maria Grapini, iar apoi a plecat, fără a da declaraţii presei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a obţinut cel mai mare escroc al secolului XX peste 242 de milioane de dolari folosindu-se de „magie neagră”. Nu a petrecut nicio zi în închisoare

    De-a lungul anilor, a învârtit pe degete bănci, judecători, femei, şi sute de milioane de dolari. Povestea lui Foutanga Babani Sissoko, unul dintre cei mai mari escroci ai  secolului XX, este demnă de scenariul unui film, potrivit BBC.

    Povestea sa a început în august, 1995, odată cu vizita lui Sissoko la sediul central al Băncii Islamice din Dubai (DIB). După ce l-a convins pe managerul băncii să îi acorde un credit pentru o maşină, l-a invitat pe acesta să ia prânzul împreună. În timpul întâlnirii, Sissoko i-a spus lui Mohammed Ayoub că are puteri magice, şi că ar putea dubla orice sumă de bani.

    Cu toate că magia neagră este considerată blasfemie şi este interzisă în islam, Ayoub nu a rezistat tentaţiei şi la următoarea întâlnire i-a adus lui Sissoko o sumă de bani, pe care acesta, într-adevăr, a dublat-o. Încântat, managerul a căzut în plasă şi a continuat să îi furnizeze escrocului sume uriaşe, provenite, bineînţeles, din fondurile băncii.

    Când, într-un final, s-a aflat despre problemele financiare ale băncii, Sissoko era deja departe, în New York, unde, în noiembrie 1995, a pus la cale o nouă escrocherie. Şarmant, având reputaţia de „playboy”, acesta a cucerit o casieriţă a băncii Citibank, cu care s-a căsătorit, cu toate că mai avea şi alte soţii. În urma unei investigaţii a DIB împotriva Citibank, s-a descoperit că peste 151 de milioane de dolari au fost transferaţi fără autorizaţie corespunzătoare. Cazul a fost ulterior abandonat.

    Sissoko a decis să-şi urmeze visul de a-şi întemeia o companie de transport aerian pentru Africa de Vest, pe care a numit-o Air Dabia, după satul din Mali în care se născuse. Totuşi, în momentul în care a încercat să cumpere două elicoptere folosite la războiul din Vietnam, oferind o mită de 30.000 de dolari unui funcţionar, acesta l-a raportat, iar Interpolul a emis un mandat pentru arestarea lui Sissoko. Acesta a fost prins în Geneva, unde încerca să deschidă un nou cont bancar.

    Baba Sissoko a fost extrădat în S.U.A, dar nu a executat nicio zi de închisoare, deoarece a fost eliberat pe cauţiune, contra unei sumei de 20 de milioane de dolari, o sumă-record la acea vreme pentru statul Florida. Avocaţii săi au fost răsplătiţi cu automobile Jaguar şi Mercedes, achiziţii care, pentru Sissoko, erau la ordinea zilei. Acesta s-a remarcat, de asemenea, şi pentru acţiunile sale cartitabile. La un moment dat, el a donat 413.000 de dolari unei trupe de liceeni. Avocatul H. T. Smith îşi aminteşte că, într-o zi, l-a văzut pe Sissoko conducând prin cartier şi oferind bani oamenilor fără adăpost. „Mă gândeam că se aseamănă cu o variantă modernă a lui Robin Hood, deoarece nu înţeleg de ce ai fura bani pe care apoi să-i dai. Nu are sens”, spune acesta.

    Banca din Dubai încă îl căuta şi voia ca africanul să plătească. Sissoko ar fi furat de la banca din Dubai echivalentul a 242 de milioane de dolari. El a fost judecat în absenţă în Dubai şi a fost condamnat la trei ani de închisoare, dar Sissoko nu a ajuns niciodată la puşcărie deoarece între 2002 şi 2014 a fost un membru al parlamentului Mali, ceea ce îi oferea imunitate, iar în ultimii patru ani a fost protejat de autorităţile din Mali deoarece ţara nu avea niciun acord de extrădare cu nicio altă ţară.

    Întrebat de BBC dacă mai este bogat, Sissoko a zis că nu mai este bogat, ci sărac. Sfidând Interpolul, Sissoko a fost 20 de ani “pe fugă”, risipindu-şi banii. Nu poate părăsi niciodată Mali, dar este un cost mic având în vedere că nu a petrecut nicio zi în închisoare deşi a furat 242 de milioane de dolari folosindu-se de magia neagră.

  • Era gras şi sărac. Acum are o viaţă extravagantă cheltuind 100.000 de dolari pe lună doar pe distracţie- GALERIE FOTO

    Încă din timpul copilăriei petrecute în Munchen, Bastian Yotta era obsedat de Baywatch. La 38 de ani, el a ajuns să trăiască viaţa pe care şi-a dorit-o mereu, inspirată de serialul ce povestea aventurile unui grup de salvamari.

    “Am avut o viziune şi am ajuns să o trăiesc – mi-am creat propriul meu Baywatch, iar prietena mea arată chiar mai bine decât Pamela Anderson”, a povestit bărbatul. Dar lucrurile nu au stat mereu aşa: “Cu câţiva ani în urmă eram gras, sărac şi nefericit. Viaţa era principalul meu inamic. Dar am luat decizia să fac tot ceea ce ţine de mine pentru a întoarce lucrurile în favoarea mea. Da, a fost greu. Mi-a fost teamă de eşec. Dar m-am forţat să cred şi să nu uit niciodată unde vreau să ajung.”

    Yotta a devenit un antreprenor de succes în software şi ţine, de asemenea, cursuri de dezvoltare personală.

    Conduc super maşini. Organizează petreceri cu tigri în cuşti şi vor ca 10 femei frumoase să trăiască alături de ei în casa lor din Beverly Hills. Ei sunt Maria şi Bastian Yotta.