Interesul pentru plasamentele în aur de la sfârşitul lui ianuarie contrastează cu situaţia din decembrie, când preţurile au scăzut cu peste 10%, cel mai amplu declin lunar consemnat după prăbuşirea băncii Lehman Brothers. La ora 15:23 GMT, aurul era tranzacţionat în creştere cu 0,8%, la 1.742,59 dolari uncia, după un vârf de 1.747,39 dolari uncia atins în timpul tranzacţiilor, cel mai ridicat nivel după jumătatea lui decembrie şi în urcare cu circa 11% pe parcursul acestei luni. Cererea este susţinută de informaţii sub aşteptări privind încrederea americanilor în economia SUA, temeri că Portugalia ar putea urma un parcurs asemănător cu cel al Greciei, dar şi de aşteptările unei evoluţii economice slabe a zonei euro în primul trimestru.
Tag: evolutie
-
Cui i-a crescut salariul cu peste 30% în ultimii trei ani de criză
Cele mai consistente măriri salariale, de peste 30% faţă de nivelul din noiembrie 2008 când în România au început să se resimtă efectele crizei financiare, s-au înregistrat în industria extractivă, în domeniul asigurărilor private, al energiei electrice şi al intermedierilor financiare. La polul opus s-au aflat angajaţii din sectorul public, unde câştigul mediu net lunar este cu circa 20% mai scăzut decât nivelul de la sfârşitul lui 2008.
-
Vom trăi mai bine în 2012?
Deciziile majore şi răsturnările de situaţie spectaculoase ar putea fi principalele caracteristici ale acestui an, în opinia lui Vasile Iuga, country managing partner al PwC România. “Glumind puţin”, completează tot el, “am putea spune că, din această perspectivă, 2012 poate fi cu adevărat un <An al Dragonului>, aşa cum este el definit în horoscopul chinezesc, respectiv un an al deciziilor majore şi al răsturnărilor de situaţie spectaculoase”.
Chiar dacă unde de optimism mijesc prin varii unghere ale economiei, aşteptările mediului de afaceri autohton sunt, în cel mai bun caz, rezervate. Gabriel Zbârcea, managing partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii, spune că “sunt un optimist din fire, vreau să cred că nu va putea fi mai rău”. Evident, răspunsul său se referă la evoluţia generală, de vreme ce casa de avocatură este cea mai mare de pe piaţă în funcţie de încasări, având în 2010 o cifră de afaceri de 22,4 milioane de euro şi un profit de 16,4 milioane de euro. Gabriel Zbârcea se încadrează astfel în categoria optimiştilor rezervaţi, de vreme ce alte răspunsuri primite se profilează a fi mai degrabă păreri despre cât de rău va fi. Dorin Catană, director general al Centrofarm, nu crede că este posibil ca în 2012 să trăim mai bine, “în condiţiile în care se anunţă a fi un an mult mai dificil decât 2011”. Efectele crizei datoriilor din zona euro vor influenţa piaţa românească, se va ajunge până la îngheţarea salariilor, a pensiilor. Inevitabil vor exista limitări din partea băncilor şi privatizarea unor companii de stat.
De altfel, cei mai mulţi dintre interlocutori subliniază că evoluţia ţării este strâns legată de cea mondială. George Mucibabici, preşedinte al Deloitte România, spune că este greu de crezut că vom trăi mai bine decât în 2011: “Depindem foarte mult de ce se va întâmpla în Europa pe cele două paliere fundamentale, respectiv cum îşi vor gestiona statele supraînda-torate datoriile suverane, cum se vor reorganiza din punct de vedere financiar şi ce se va întâmpla cu moneda euro.” “Pierderea monedei euro poate aduce nişte marasme financiare fără dimensiune”, consideră Mucibabici. România depinde de Uniunea Europeană şi în acest moment este clar că nu mai poate exista independent de ea. Dacă Europa este în criză, “e clar că nu ne poate fi bine”, subliniază preşedintele Deloitte România.
Între economia românească şi cea europeană există numeroase zone de interacţiune şi canale de transmitere a efectelor crizei (comercial, financiar etc.). În aceste condiţii, evoluţia locală va depinde într-o măsură ridicată de ce se va întâmpla la nivel european, crede Marius Popescu, director general al ING Pensii. În plus, mai spune el, prognozele actuale arată că, cel puţin în cazul României, va exista progres (respectiv creştere economică), însă unul inferior ritmului de dezvoltare cu care a fost România obişnuită în perioada de boom.
În momentul de faţă, bugetul pentru 2012 este construit pe o estimare de creştere economică între 1,8 şi 2,3%, iar prognoza Băncii Mondiale vizează o creştere a PIB de 2%; prognoza ING Bank pentru anul viitor este de 0,8%. În plus, la acest peisaj se mai adaugă o altă serie de factori, între care Robert Redeleanu, fost director general al Scandia Food, enumeră faptul că în următorii ani inflaţia se va plasa la cel puţin 1,5-2%, veniturile nu vor creşte, iar o strategie sustenabilă de investiţii nu este vizibilă. Şi chiar dacă salariile vor continua să crească în termeni nominali, “nu cred că se va simţi o îmbunătăţire semnificativă a nivelului de trai”, punctează Radu Crăciun, director de investiţii al Eureko Pensii.
Pe aceeaşi linie, chiar dacă indicatorii de creştere sunt de partea cu plus, efectele pozitive se vor face simţite pe termen mediu, în cel mai bun caz, “depăşind <tradiţionalele> şase luni cu care ne-au obişnuit analiştii”, apreciază Ciprian Moga, managing director al iQuest Consulting. În acest context, “cu siguranţă vom trăi mai cumpătat”, declară Moga. La extrema pesimismului se plasează Irina Ionescu, managing partner la The 3 BM Consulting, care spune succint: “Nu, nu vom trăi mai bine în 2012. Poate mai rău?!”
Depăşind însă cifrele şi prognozele imediate, Marius Popescu crede că realităţile şi evenimentele ultimilor ani produc, şi vor continua să o facă şi pe viitor, schimbări de substanţă în privinţa modului cum fiecare dintre noi percepem şi ne construim un viitor mai bun. “Cred că a trăi mai bine în noua economie care se conturează va depinde foarte mult şi de o abordare mai responsabilă a viitorului, atât la nivelul personal al fiecăruia dintre noi, cât şi a mediului de afaceri”, completează directorul general al ING Pensii.
-
The Telegraph: Ungaria ar putea fi abandonată de UE şi lăsată să intre în faliment
Forintul a scăzut ieri cu mai mult de un procent până la un minim record faţă de euro, iar randamentele obligaţiunilor au trecut de pragul de 10%. Guvernul ungar, care a înfuriat Bruxellesul după ce a introdus modificări radicale ale constituţiei, a renunţat la o emisiune de obligaţiuni din cauza costurilor de finanţare prea mari. Traderii, deja tensionaţi din cauza crizei din zona euro şi a ofertei de vânzare de acţiuni cu un discount de 43% făcută de banca italiană UniCredit, se tem că se va deschide un nou front al crizei în Europa de Est, regiune care nu a fost direct afectată de problemele din Vest.
-
Preţurile apartamentelor din zona Bucureşti-Centru au crescut în ultimul an
Conform Indexului Rezidenţial calculat de EFG Eurobank Property Services, preţurile locuinţelor par a se fi stabilizat în al treilea trimestru al anului, regiunea Bucureşti-Ilfov plasându-se în fruntea îmbunătăţirilor, cu o revenire, de la o scădere anuală de 1,6% a preţurilor medii în ultimii 5 ani şi de 6,3% în ultimul an, pe o creştere de 1,3% în al treilea trimestru din 2011. “Creşterea preţurilor pentru unele regiuni şi oraşe pe bază trimestrială trebuie tratată cu precauţie, din moment ce evoluţia este influenţată de sezonalitate şi consecvenţa poate fi folosită mai ales pentru date statistice. O perspectivă sigură privind evoluţia pe termen lung a preţurilor poate fi dată de indexurile anuale care ţin cont de discrepanţele sezonale, dar exprimă informaţii mai rare (în ritm anualizat) şi deci mai puţin relevante pentru estimarea aşteptărilor imediate”, a declarat Dimitra Marini, director general al EFG Eurobank Property Services România.
-
Club BM: 2011 – un an care putea fi mai bun
BUSINESS MAGAZIN: Vrem să vorbim despre retrospectiva anului 2011 şi perspectivele lui 2012. La începutul anului, am avut o ediţie despre optimism. În a doua jumătate a anului 2011, optimismul nostru nu a mai fost la fel de susţinut, chiar dacă cifrele oficiale arată o creştere. Este adevărat că anul a fost mai degrabă pesimist? Cum a fost anul dumneavoastră?
BOGDAN POPESCU, METRO: Putea să fie mai bun şi nu a fost din motive subiective. Aproape se cronicizează starea de pesimism din piaţă, din societate. Este nedrept, dar este real ce se întâmplă. Pe de altă parte, nicio criză nu durează la infinit şi va veni un moment în care criza se va termina sau cel puţin se va înmuia. Atunci, cei care vor putea să schimbe rapid starea de pesimism în optimism vor câştiga.
ADRIAN CRIVII, DARIAN: Aş putea sintetiza că primăvara a durat o singură zi. După primele luni cu semne bune de relansare, anul a continuat destul de confuz. Însă pentru anul viitor pot să previzionez că problemele care vor apărea în finanţare s-a putea să aibă efecte dramatice pentru viitorul economiei. Trebuie, din acest punct de vedere, să facem ceva în direcţia atragerii de fonduri europene. Partea pozitivă, dacă o putem numi aşa, este că nu prea mai avem unde să cădem, având în vedere nivelul de trai atât de scăzut pe care îl avem. Nu mai avem foarte mult de pierdut. Secretul reuşitei pentru economia românească o să fie finanţarea, care va fi greu de obţinut.
BOGDAN POPESCU, METRO: La o rată de absorbţie de 5%, eu zic că viitorul sună bine.
DINU MALACOPOL, AKTA: Nu cred că vom depăşi cu mult această rată de absorbţie, poate vom ajunge la 10%, 12%, 15%, dar nu mai mult pentru că nu cred că administraţia din România şi firmele au ca scop principal atragerea şi gestionarea acestor fonduri. Nu cred că atragerea de fonduri europene va putea să schimbe ceva în economie. Dar, revenind la 2011, eu cred că această criză a polarizat foarte mult piaţa. Uitaţi exemplul Black Fraiday: pe de o parte, consumul a încetinit, pe un fond de neîncredere, pe de altă parte, într-o singură zi s-a vândut de milioane.
ADRIAN CRIVII, DARIAN: Vă dau un contraexemplu la ce aţi spus, că fondurile europene nu pot face o minune: păi, vara asta, ploaia a făcut o minune. Ca să vedeţi la ce nivel de jos ne aflăm.
LAURENŢIU ISPIR, ORESA VENTURES: Asta este o parte bună: că nu avem nevoie de foarte mult, de sume uriaşe de bani, pentru a ne reveni. Discutăm de câteva miliarde de euro pe an investite deştept.
GABRIEL PANTELIMON, XEROX: Depinde şi de industrie. Eu vin de la Xerox, industria de imprimare. Venind dintr-o gaură foarte mare, anul acesta am crescut şi am crescut foarte bine. Noi lucrăm pe segmentul de business to business şi aici anul acesta lucrurile s-au mai mişcat. Fiecare trimestru a fost mai bun decât cel similar din anul trecut.
DINU MALACOPOL, AKTA: O creştere între 1,5% şi 5% nu spune nimic. Putea să fie şi de 5% şi nu era altă situaţie.
ADRIAN CRIVII, DARIAN: Trebuie să recunoaştem că am simţit impactul pozitiv în prima parte.
DINU MALACOPOL, AKTA: Industria în care sunt este mai ancorată în realitatea românească din afara marilor oraşe. Şi vă spun două lucruri care se întâmplă şi care sunt detrimentale pe termen lung. În primul rând, populaţia tânără pleacă din ţară. România se goleşte de oameni care pot să producă ceva. Aici rămân bătrânii şi copiii. Al doilea trend este că populaţia care rămâne se polarizează în marile oraşe.
CĂTĂLIN OLTEANU, FM LOGISTIC: Părerea mea este că problema cea mai mare vine de la pesimismul generalizat. Toţi ne plângem de milă. În ţara asta nu se trăieşte neapărat rău. Toată lumea spune să facem economie, dar pe de altă parte ne plângem că nu avem consum. -
2011 – Anul cârtiţei. Ce s-a întâmplat cu economia?
A apărut cel mai tare politician al lumii, care nu se numeşte nici Obama, nici Sarkozy, nici Merkel, ci Piaţa, ne anunţa zilele trecute preşedintele Traian Băsescu. “Piaţa ne-a pus pe toţi cu spatele la zid, cel puţin pe europeni, şi ne cere mai mult decât putem da”, spunea Băsescu, remarcând că nu a mai auzit în ultimele luni “politicieni care să vorbească despre ce este de făcut pentru popoarele lor, care este situaţia financiară a celor care i-au ales”, ci numai discuţii despre cum pot fi satisfăcute cererile pieţei.
Această realitate este de departe cel mai important fenomen care a definit anul 2011 din punct de vedere economic şi politic: pentru politicieni, ea a însemnat reducerea importanţei lor până la ieşirea totală din scenă (cazul lui Berlusconi sau Papandreou), în timp ce pentru cetăţenii de rând a însemnat pierderea de facto nu numai a suveranităţii statelor lor, ci şi a individualităţii economiilor, judecate tot mai mult în bloc de către pieţe (blocul Europei de Est, blocul periferic al zonei euro, nucleul zonei euro, zona cu bănci austriece, zona cu bănci greceşti). Este ceea ce constata acelaşi preşedinte Băsescu de fiecare dată când îi acuza ori pe liderii europeni că din cauza indeciziei lor creşte CDS-ul României, ori pe bancherii austrieci că din cauza intenţiei lor de reducere a supraexpunerii în Est rămâne economia românească nefinanţată, ori pe liderii opoziţiei autohtone că periclitează siguranţa naţională atunci când cer relaxări fiscale sau când depun moţiuni de cenzură. Marja tot mai restrânsă în care pot acţiona decidenţii politici (vorba vine) în beneficiul electoratului se completează cu ceea ce evidenţia Jeffrey Franks de la FMI – urgenţa de a adopta o atitudine nu doar prudentă, ci defensivă exact ca la război, în faţa pieţelor care “îşi caută următoarele victime printre statele vulnerabile” şi le vânează asemenea hoţilor care caută maşini fără sisteme de protecţie.
În această logică, Jeffrey Franks spunea că România poate evita să devină o victimă a pieţelor dacă elimină principalele slăbiciuni din economie, dacă îşi asigură fonduri-tampon de protecţie a sistemului financiar şi dacă îşi respectă strategia asumată pe termen lung. Problema e însă cum pot fi corect calibrate aceste trei elemente, astfel încât zelul de a face pe plac FMI, pieţelor, investitorilor în anumite privinţe să nu creeze vulnerabilităţi ulterioare la fel de periculoase în alte privinţe. L-am citat recent pe Paul Donovan, economist al UBS, ce rezuma cea mai nouă tendinţă manifestată pe pieţe, care nu mai cer statelor doar austeritate, ca în 2010, ci şi creştere economică, după ce şi-au dat seama că austeritatea simplă nu poate duce decât la un nou episod de recesiune şi deci la şanse şi mai mici de a-şi recupera banii investiţi în obligaţiuni suverane. Tema riscului de recădere în recesiune ca efect al austerităţii nu e nouă, însă în ultimele luni a căpătat şi forma unor estimări concrete pentru 2012, lansate deja de cei mai pesimişti analişti inclusiv la adresa României: britanicii de la Capital Economics anticipează că economia românească va scădea la anul cu 0,5%, alături de cele din Cehia, Ungaria sau Bulgaria, din trei motive principale: vulnerabilitatea la turbulenţele financiare (deci un posibil deficit de finanţare), recesiunea din zona euro (care deprimă activitatea din industrie şi export) şi faptul că 2012 nu va mai fi un an agricol la fel de bun ca 2011. Punând răul înainte, ce resurse are România să se apere de o astfel de perspectivă?
-
Bursele europene au deschis vineri în urcare, datorită datelor economice peste estimări din SUA
Indicele FTSEurofirst 300 al celor mai importante acţiuni europene a crescut cu 0,3% până la ora 8:04 GMT, dar este în coborâre cu 2,1% pe ansamblul acestei săptămâni. “Este o senzaţie tot mai răspândită că Banca Centrală Europeană face o treabă destul de bună şi este pregătită să cumpere obligaţiuni mai agresiv dacă va fi nevoie, fapt care previne o prăbuşire completă a burselor. Însă în acelaşi timp perspectiva retrogradării ratingurilor de ţară atârnă ca sabia lui Damocles, deci creşterile sunt de scurtă durată’, comentează un analist francez.
-
Produsul Intern Brut a crescut faţă de trimestrul anterior. Ce domenii au susţinut creşterea economică
Produsul Intern Brut – date ajustate sezonier – estimat pentru trimestrul al treilea a fost de 143,467 miliarde de lei, în creştere în termeni reali cu 1,8% faţă de trimestrul anterior. În serie brută, PIB estimat pentru trimestrul al treilea a fost de 154,933 miliarde de lei, în creştere în termeni reali cu 4,4% faţă de perioada corespunzătoare din 2010, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Agricultura, vânatul şi silvicultura, pescuitul şi piscicultura a fost ramura care a înregistrat cea mai mare creştere a volumului de activitate, cu 22,1%, urmată de construcţii (+6,9%) şi industrie (+5,9%).
-
Moneda euro scade de patru săptămâni, cel mai îndelungat declin într-un an şi jumătate
Euro a scăzut vineri cu 2,1%, la 1,3239 dolari, de la 1,3525 dolari la finele săptămânii anterioare. Faţă de yen, moneda unică a pierdut 1,1%, la 102,91 yeni pe unitate. Pe de altă parte, dolarul a crescut pentru prima dată în ultimele trei săptămâni faţă de valuta japoneză, apreciindu-se cu 1,1%, la 77,73 yeni.