BusinessMagazin

Tag: evolutie

  • De ce capitalismul în forma lui actuală nu mai poate exista

    Aceste vorbe nu sunt ale vreunui filosof, influencer sau socialist. îi aparţin lui Ray Dalio, fondatorul Bridgewater, cel mai mare fond de hedging din lume, un investitor în angajatori notorii pentru faptul că oferă salarii mici, ca Walmart şi KFC. Dalio, un om cu o avere de apromativ 18 miliarde de dolari, potrivit Forbes, este un produs model al capitalismului. Totuşi, el şi alţi miliardari de succes au început să se teamă pentru sistemul care le-a adus o prosperitate pe care n-o au nici regii.

    Capitalismul creează prosperitate, după cum scrie Bloomberg. Prin canalizarea energiilor în producţie şi inovaţie, a permis la miliarde de oameni să trăiască mai bine decât împăraţii de demult. Însă capitalismul concentrează puterea în mâinile celor care deţin proprietatea, inclusiv ale miliardarilor greu de iubit şi ale corporaţiilor multinaţionale. Este învinovăţit pentru lărgirea decalajului dintre bogaţi şi săraci. Mulţi oameni îl echivalează cu cronismul şi cu guvernele captive unor interese speciale.

    În umbra capitalismului cronic s-au dezvoltat guverne care acum pun în pericol ordinea şi valorile liberale şi au crescut companii cu puteri mai mari decât cele ale guvernelor.

    Există o tabără care spune că soluţia pentru aceste dezechilibre este curăţarea capitalismului: stoparea subvenţiilor şi protecţiilor pentru întreprinderi, distrugerea monopolurilor şi reducerea birocraţiei. O altă tabără spune că guvernul trebuie să joace un rol mai mare, deoarece pe motivaţia capitaliştilor – profitul – nu se poate pune baza pentru îndeplinirea nevoilor societăţii.

    Inegalitatea a devenit atât mai benefică, cât şi mai rea. Inegalitatea dintre naţiuni s-a diminuat odată cu ascensiunea Chinei, Indiei şi a altor naţiuni care au adoptat capitalismul şi pieţele libere. În acelaşi timp, inegalitatea dintre bogaţii şi săracii unei ţări s-a agravat. În general, jumătatea de jos a lumii, pe scara averii, deţine mai puţin de 1% din averea la nivel mondial, în timp ce primii 1% dintre adulţi deţin 47%. Capitalismul şi pieţele libere sunt contestate atât de stânga politică, cât şi de dreapta. Doi senatori americani care fac campanie pentru a deveni candidaţi la preşedinţie ai Partidului Democrat, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, susţin că sistemul economic este „manipulat” pentru a aduce beneficii bogaţilor.

    În spectrul politic de dreapta, preşedintele Donald Trump s-a etichetat drept „omul tarifelor” şi spune că vrea să restricţioneze imigraţia, chiar dacă fluxul liber de bunuri şi oameni este combustibil pentru creşterea economiilor capitaliste. Ray Dalio, miliardarul fondator al Bridgewater Associates, avertizează că nemulţumirea faţă de distribuirea inegală a avuţiei ar putea duce la revoluţie.

    Capitalismul este construit pe principiul căutării de profit de către proprietari privaţi. Persoanele fizice şi companiile deţin terenuri, maşini şi alte active şi angajează muncitori pentru a utiliza acest „capital” cu scopul de a crea produse şi servicii destinate vânzării. În teorie – şi, de obicei, în practică – concurenţa pentru clienţi îi forţează pe capitalişti să progreseze, să aducă îmbunătăţiri ofertei lor. Mai degrabă „mâna invizibilă” a pieţei libere decât guvernul ghidează cine ce face, spune teoria.

    Economistul scoţian Adam Smith scria în 1776: „Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a producătorului de bere sau a brutarului ne aşteptăm să ne vină cina, ci de la nevoia lor de a-şi urma interesul”. Economistul american Milton Friedman argumenta în anii ’70 că maximizarea profiturilor pentru acţionari, sub rezerva respectării legii, ar trebui să fie singurul obiectiv al corporaţiilor. Boardurile companiilor au îmbrăţişat în mare parte până acum acest mesaj. Însă acum este în plină ascensiune un curent care promovează aşa-numitul capitalism pentru stakeholderi, care cere corporaţiilor să echilibreze interesele acţionarilor cu cele ale angajaţilor, clienţilor şi societăţii.

    În august 2019, Business Roundtable, o asociaţie a executivilor unora dintre cele mai puternice companii din SUA, a susţinut această idee, abandonând sprijinul pentru principiile lui Friedman. Noile principii ale Business Roundtable spun că deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat şi maximizat profitul pentru acţionari, ci să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.

    Este o schimbare de filosofie majoră pentru asociaţie, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM, Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Walmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard şi KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele businessului american.

    Germania cere deja o reprezentare de 50% a angajaţilor în consiliile de supraveghere ale marilor corporaţii, care iau decizii strategice. Remediul pieţei libere pentru capitalism este şi mai mult capitalism: spargerea giganţilor din tehnologie ar echilibra condiţiile de joc pentru concurenţi. Renunţarea la tarife ar aduce beneficii celor fără avere, care cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe produsele importate. Relaxarea limitelor privind tipurile de case care pot fi construite ar face ca locuinţele să fie mai abundente şi mai accesibile.

    Restricţiile privind activităţile de lobby ar oferi companiilor neconectate din punct de vedere politic şanse mai mari de succes. Multe dintre aceste corecţii sunt susţinute de politicieni de centru-stânga, cum ar fi Elizabeth Warren, care se descrie ca fiind „capitalistă până în măduva oaselor”. În ceea ce priveşte impozitele, capitaliştii sunt împărţiţi. Unii spun că impozitele mai mici vor stimula creşterea şi prosperitatea. Alţii menţionează ca model Scandinavia, cu impozite ridicate: dezlănţuiţi antreprenoriatul privat pentru a crea prosperitate, apoi folosiţi impozitele şi transferurile pentru a compensa distribuirea inegală a veniturilor – un rezultat inevitabil.

    O altă abordare – fie în loc de, fie, mai des, în plus faţă de îmbunătăţirea capitalismului – este ca guvernul să preia anumite părţi ale economiei în care sistemul capitalist nu a reuşit să acopere nevoile de bază. În această viziune, guvernul ar construi mai multe locuinţe în loc să ofere pur şi simplu stimulente pentru construcţii private. Aceasta ar garanta locuri de muncă la stat pentru persoanele care au fost concediate în sectorul privat, evitându-se reducerea ocupării forţei de muncă de fiecare dată când economia încetineşte. Aceste idei vin din stânga spectrului politic.
    În dreapta, mişcarea „conservatorismului naţional” ar ţine în frâu pieţele libere prin implicarea în planificarea industrială şi protejarea industriilor cheie împotriva concurenţei externe. Rezultatul: unii din stânga îmbrăţişează capitalismul, iar alţii din dreapta nu au încredere în el.

    O reformă a capitalismului cere Thomas Piketty, un tânăr economist francez în vogă, cu orientări socialiste, cu conexiuni politice şi specializat pe inegalitate şi avuţie. Ultimul său blockbuster a adus inegalitatea în centrul dezbaterilor economice şi politice. În cea mai recentă analiză, francezul propune soluţii radicale, îndreptate contra miliardarilor, în care cuvântul de ordine este exproprierea.

    „A venit vremea să ieşim din această fază unde proprietatea este sacră şi să trecem dincolo de capitalism”, a spus economistul într-un interviu pentru revista franceză L’Obs. Piketty spune că este o greşeală să consideri inegalitatea ca fiind înrădăcinată în natură sau determinată de schimbările tehnologiei. Cauzele sale reale se regăsesc în politică şi ideologie – iar acest lucru o face mai uşor de abordat.

    Corecţiile propuse de Piketty sub stindardul „socialismului participativ” presupun schimbări dramatice în economiile dezvoltate ale lumii – iar până acum succesul ideilor sale la urnele de vot a fost limitat.

    Candidatul socialist pe care economistul l-a susţinut în alegerile din Franţa din 2017 s-a prăbuşit chiar în primul tur, deşi guvernul preşedintelui Emmanuel Macron cel puţin a imitat îndemnul lui Piketty de a regândi capitalismul, aminteşte Bloomberg.
    În noua sa lucrare, potrivit L’Obs, Piketty scrie că niciun acţionar nu ar trebui să controleze mai mult de 10% din drepturile de vot la o companie – chiar dacă deţine o participaţie mult mai mare.

    El sprijină un fel de predare a capitalului în mâinile publicului – o variantă a banilor aruncaţi din elicopter. Ideea lui Piketty de „moştenire pentru toată lumea” presupune a acorda tuturor cetăţenilor o sumă forfetară, de 120.000 de euro în cazul Franţei, la împlinirea vârstei de 25 de ani.
    Apoi, economistul susţine aplicarea un impozit pe avere pentru a consacra ideea că dreptul de proprietate peste o anumită valoare nu poate fi decât „temporar”. În Franţa, de exemplu, scara ar varia de la o taxă de 0,1% pentru o avere sub media naţională de 200.000 de euro până la 90%.

    „Sistemul pe care îl propun face posibilă deţinerea câtorva milioane de euro, sau chiar zeci de milioane, cel puţin pentru un timp“, a explicat Piketty pentru L’Obs. „Dar cei cu câteva sute de milioane de euro, sau câteva miliarde, va trebui să împartă puterea.”

  • Imobiliarium: Segmentul rezidenţial middle class se vinde cel mai bine, fiind singurul care evoluează într-un ritm constant

    Potrivit Imobiliarium, expoziţia imobiliară cu cel mai mare număr de dezvoltatori – expozanţi, segmentul rezidenţial middle class din Capitală este singurul care se află pe un trend ascendent şi menţine un ritm susţinut, fiind stabil şi din punct de vedere al raportului calitate -preţ. De altfel, peste 80% dintre dezvoltatorii prezenţi la Imobiliarium Universitate au oferte ce se încadrează în categoria middle – class. 
    „Piaţa construcţiilor noi rezidenţiale a crescut ca număr de unităţi locative, majoritatea axându-se pe middle class, mai ales în ultimii doi ani. Această tendinţă este determinată şi de încetinirea apetitului crescut pentru achiziţii, respectiv o chibzuinţă mai ridicată afişată de cumpărător, atât în ceea ce ţine de zona bugetară, cât şi de modalităţile de construcţie. Aşadar, chiar dacă statisticile anunţă diverse efervescenţe ale pieţei, putem afirma că la nivel middle class acestea nu se resimt, fiind, momentan, sectorul cel mai stabil”, a declarat Adrian Stănescu, project manager Imobiliarium.

    Potrivit reprezentanţilor Imobiliarium, bugetul mediu pentru o locuinţă din acest segment se situează între 80.000 şi 120.000 de euro, unde trebuie luaţi în calcul şi factori precum locaţia sau suprafaţa construită. În medie, estimarea de preţ mediu este de circa 1400 euro/mp în Bucureşti, relativ mai scăzut în zonele adiacente Ilfov, iar în perioada următoare creşterea sau scăderea va fi minimă. Totodată, raportat la evoluţia geografică a acestui segment, zonele de middle class care s-au dezvoltat cel mai mult în ultimii ani sunt Nordul şi Estul Capitalei.

    Conform specialiştilor Imobiliarium, în profilul cumpărătorului pe acest segment se regăsesc persoanele între 30 şi 40 de ani, cu un job corporate, căsătorit/ă, interesat/ă de un apartament de două sau trei camere, cu un buget disponibil de peste 80.000 de euro. Printre criteriile de achiziţie ale acestuia se numără locaţia – în primul rând, urmată de calitatea construcţiei, infrastructura – accesul facil, facilităţile din împrejurimi, precum marketuri, şcoli, spitale etc.. şi preţul pe metrul pătrat.

    Categoria de locuinţe middle class va fi reprezentată de circa 80% dintre dezvoltatorii prezenţi la Imobiliarium Universitate – expoziţie de locuinţe organizată în premieră de Imobiliarium pentru a acoperi, cu precădere, acest segment al pieţei. Târgul va avea loc între 21 şi 22 septembrie, în Piaţa Universităţii din Bucureşti.
     

  • Puteţi lua credite liniştiţi: Cei care sunt responsabili de stabilitatea financiară a României consideră că nu este necesară acum restricţionarea creşterii creditului, dar cere monitorizarea evoluţiei dezechilibrelor structurale

    Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM), întrunit în cea de-a patra şedinţă din acest an, a decis că îndatorarea totală la nivelul pieţei continuă să se menţină sub pragul de alertă şi recomandă BNR menţinerea ratei amortizorului anticiclic de capital la nivelul de 0%, nivel la care se află din ianuarie 2016..

    Membrii CNSM au cerut şi monitorizarea atentă a evoluţiei dezechilibrelor structurale şi a îndatorării la nivel agregat şi sectorial.

    Amor­­ti­zorul anticiclic de capital este un instru­ment macro­pru­denţial pentru pre­venirea şi limi­tarea creşterii exce­sive a cre­ditului şi a îndatorării sectorului ne­guvernamental.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Pesta porcină evoluează în peste 300 de localităţi: Judeţele cu cele mai multe focare active

    Potrivit ANSVSA, pesta porcină africană evoluează în 316 localităţi din 25 de judeţe, cu un număr de 1.108 de focare.

    În alte 4 judeţe există doar cazuri la mistreţi.

    În total au fost eliminaţi 449.452 de porci afectaţi de boală şi există 2.046 de cazuri la mistreţi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Previziuni de la unul dintre cei mai cunoscuţi analişti financiari ai lumii

    „Principala întrebare este: cum face faţă SUA ascensiunii Chinei? Aceasta este întrebarea de bază cu care se confruntă lumea şi este o întrebare bună. În primul rând, ar trebui să spunem că este minunat pentru lume faptul că China devine din ce în ce mai bogată şi doreşte să-şi asume o poziţie de leadership mult mai mare pe plan global, în general. Există circa 1,4 miliarde de oameni acolo, o şesime din populaţia lumii, şi este extraordinar că ei devin din ce în ce mai bogaţi. Dar, evident, dacă eşti american, aceasta reprezintă o ameninţare – este un cuvânt prea puternic – , dar este o provocare competitivă. Deci asta este ceea ce se află cu adevărat în spatele războiului comercial. Există o mulţime de elemente, dar elementul principal care se află în spatele războiului comercial este că America încearcă să se asigure că această concurenţă a sa cu China este una corectă şi că există condiţii de concurenţă echitabile acum că sunt pe picior de egalitate. Deci asta se întâmplă”, spune Paul Smith, preşedintele CFA Institute, într-o discuţie pe tema îngrijorărilor prezentului.

    Despre întrebări de tipul „când se va sfârşi războiul comercial?”, el susţine că sunt greşite, pentru că acest război nu se va termina până când una dintre cele două ţări – SUA şi China – nu va decide că echilibrul a fost resetat pentru totdeauna. Iar acest lucru va dura o generaţie.

    La nivel global se profilează un război comercial, precum şi un război între politicile monetare, respectiv un război valutar între marile puteri. Administraţia de la Washington a transmis mesaje mai mult sau mai puţin voalate prin care a acuzat China şi Uniunea Europeană că sunt implicate într-un joc major de manipulare monetară pentru a concura cu Statele Unite. Recent, SUA au acuzat în mod oficial China de manipulare valutară, după ce guvernul de la Beijing a permis la începutul lunii august deprecierea valorii yuanului peste pragul de 7 unităţi pentru un dolar, la un nivel record din ultimul deceniu, în contextul în care devalorizarea monedei ar ajuta companiile chinezeşti să contrabalanseze costurile suplimentare generate de taxele vamale mai ridicate impuse recent de SUA pe fondul războiului comercial dintre cele două ţări. Intervenţia băncii centrale chineze nu a rămas fără ecouri pe pieţele valutare din Asia şi pe bursele de acţiuni europene, venind la scurt timp după ce preşedintele american, Donald Trump, a susţinut că va impune pe 1 septembrie tarife de 10% asupra tuturor importurilor din China rămase netarifate, potrivit Reuters.

    „Când vorbesc cu tinerii, le spun mereu: «Aceasta este viaţa voastră. Viaţa noastră a fost Războiul Rece şi Rusia. Viaţa voastră este ascensiunea Chinei şi conflictul comercial – sper să nu fie şi alt conflict – dintre China şi America, care va continua pentru cel puţin următorii 30 de ani».”

    Vorbind despre filosofia Chinei de a face afaceri de-a lungul secolelor, şeful CFA aminteşte că ei au fost dintotdeauna comercianţi. „Când mă uit la istoria chineză, colonialismul pentru China a fost întotdeauna colonialism economic. Mătase, porţelan… tot felul de lucruri. Nu a fost ceea ce a fost pentru englezi, nu a fost colonialism fizic. Nu spun că acest lucru va fi neapărat adevărat, dar cred că atunci când cineva se gândeşte la un conflict, ne gândim la ceva într-un fel în stil american sau britanic, care s-a încheiat întotdeauna cu omorârea oamenilor. În conceptul chinez, conflictul nu se referă la conflictul armat, ci la conflictul comercial. Cred că aceasta este o veste bună, nu o veste proastă. Nu văd ca acest conflict dintre America şi China să fie un război cu arme, îl văd ca pe un război comercial care va dura 30 de ani.”

    Paul Smith a adus în discuţie şi problema Chinei cu Taiwanul, vorbind şi despre Hong Kong. Taiwan are un guvern propriu şi este un stat independent, însă nu şi-a declarat în mod formal independenţa de China. Iar administraţia de la Beijing consideră că insula este o provincie a Chinei. În plus, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a susţinut că doreşte să obţină o „reunire” paşnică  cu Taiwan, care va avea un viitor bun sub controlul chinez; pe de altă parte, China îşi rezervă şi dreptul de a folosi forţa pentru a readuce Taiwanul sub controlul său.

    „Hong Kong este, în multe privinţe, un test pentru China în ceea ce priveşte ce se va întâmpla în Taiwan. Şi cum a tratat continentul Hong Kong. Şi, evident, acesta este un subiect foarte fierbinte în acest moment, faptul că există multe tensiuni politice în Hong Kong. Dar lucrul pe care China nu l-a făcut a fost să trimită trupe. Cred că este foarte încurajator, este foarte interesant. Cu englezii, ştim care a fost răspunsul nostru iniţial. Dacă unul dintre interesele noastre comerciale era în pericol, trimiteam o navă şi începeam să tragem. Şi nu a fost nicio negociere, a fost foarte simplu. În ceea ce-i priveşte pe chinezi, cred că răspunsul lor iniţial este mult mai civilizat. Noi (Marea Britanie – n.red.) nu suntem o naţiune civilizată, în această privinţă”.

    Fostă colonie britanică, Hong Kong a fost cedat Chinei de către Marea Britanie în anul 1997, cu condiţia ca acest teritoriu să menţină un nivel ridicat de autonomie, cu excepţia afacerilor externe şi a domeniului apărării, pentru o perioadă de 50 de ani. Astfel, acest teritoriu are un sistem legislativ diferit de cel al Chinei, prin intermediul principiului „o ţară, două sisteme”. Hong Kong a fost în ultima perioadă scena unor ample proteste provocate de un proiect de lege despre care criticii susţin că ar permite extrădarea disidenţilor politici din Hong Kong pe teritoriul Chinei.

    Dincolo de China şi SUA, aruncând o privire la nivelul întregii lumi, şeful CFA spune că trăim „într-o lume multipolară”, situaţia fiind complicată.

    „Trăim într-o lume multipolară. Când a căzut Zidul Berlinului, timp de 25 de ani am trăit într-o lume unipolară, dominată de americani. Acum trăim într-o lume multipolară şi, deci, nu sunt doar UE, China, Rusia… Deci este un mediu mult mai complicat. Şi cred că, din punctul de vedere al unui analist financiar, ceea ce aş spune este că globalizarea era despre eficienţă şi crearea eficienţei. Dar generaţia viitoare va avea legătură cu ineficienţa. Şi ştiu că este un lucru ciudat de spus, dar vom avea blocurile de tranzacţionare şi acestea creează ineficienţă, la fel ca protecţionismul, de exemplu. Deci, într-un mod ciudat, pentru profesionişti, dacă vă întrebaţi cine beneficiază de asta, profesioniştii beneficiază. Cine nu beneficiază? Consumatorul, persoana obişnuită nu beneficiază.”

    În ceea ce priveşte Europa, există temerea că va avea două viteze. În aceste condiţii, cât de important este pentru o ţară ca România, care are o monedă fragilă şi, uneori, politici fragilizante, să adopte euro este o întrebare cheie. Vorbind despre cauzele din spatele Brexitului şi despre unele dintre provocările legate de Italia sau Grecia versus Europa, Paul Smith a arătat că Europa are „un corset”, mizându-se pe ideea că o singură mărime se potriveşte tuturor. El susţine că oamenii de la Bruxelles trebuie să se gândească mai creativ la care sunt punctele forte ale Uniunii Europene, care le oferă oamenilor protecţie, securitate.

    „Cred că ceea ce trebuie să gândească Bruxelles-ul este să spună că 27 de ţări au 27 de nevoi diferite şi că a avea o singură abordare care se potriveşte tuturor este puţin probabil să funcţioneze. Şi poate că lucrul bun care va ieşi în urma Brexitului ar putea fi să se recunoască la Bruxelles că, de fapt, ceea ce trebuie să se construiască este o Uniune Europeană care are niveluri diferite de participare, unde ţările se pot îndrepta spre centru, spre ceea ce poate Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Luxemburg ar putea considera o uniune foarte strânsă, însă alte ţări pot avea o relaţie deficitară cu UE, dar se pot îndrepta spre centru, deoarece fragilitatea sistemelor lor se îmbunătăţeşte practic.”

    Când ne întoarcem la partea de reglementare financiară, moneda este doar unul dintre lucrurile auzite. „Mergeţi în unele ţări mai mici din UE, iar autoritatea de reglementare a pieţei de valori mobiliare – poate fi formată doar din şase persoane – primeşte toate aceste regulamente europene, care sunt bune pentru Deutsche Bank sau pentru Société Générale, şi li se spune: bine, acum trebuie implementate. Şi ei spun: Bine, suntem şase oameni, este imposibil şi, în plus, nu se potriveşte pieţei noastre financiare sau băncilor, industriei financiare de la noi. Trebuie să ajutăm să crească o economie în curs de dezvoltare. Şi cred că aceasta este o provocare pentru Bruxelles, ei trebuie să se gândească mai mult – şi nu ştiu care sunt răspunsurile – dar trebuie să se gândească mai creativ la care sunt adevăratele puncte forte ale Uniunii, care le oferă oamenilor protecţie, securitate, o privire asupra propriilor lor guverne, poate că există altcineva, nu doar politicienii locali, altcineva care este acolo, asigurându-se că politica economică este sensibilă, că drepturile omului sunt protejate, toate aceste lucruri. Deci sunt bune libertăţile de a călători peste graniţe şi de a mişca comerţul peste graniţe, acestea sunt elementele de bază a ceea ce înseamnă Europa. Dar o mulţime dintre reglementări trebuie să fie, cred, mult mai opţionale decât sunt astăzi. Libertatea de mişcare şi a forţei de muncă se numără printre elementele care au afectat implicarea Marii Britanii. Cred că ideea de la Bruxelles este că trebuie să aibă un morcov şi un băţ (o combinaţie de strategie de recompensare şi de pedeapsă – n.red.) şi trebuie să îndrepte oamenii puternic înainte în direcţia corectă. Şi s-ar putea să aibă dreptate – evident, acesta este un proiect care va dura decenii. Dar cred că atunci când te uiţi la tensiunea din acest moment, cred că trebuie să ne dezvoltăm puţin gândirea”.
    De ce este necesară Adoptarea euro?

    Referindu-se la necesitatea adoptării monedei unice europene de către ţările din Uniunea Europeană, şeful CFA Institute susţine că pentru ţări mici are mai mult sens să adopte euro, în timp ce în cazul ţărilor mari are mai puţin sens. Iar România şi alte ţări ar putea să îşi păstreze moneda naţională dacă ar avea instituţii puternice şi independente de controlul politic.

    „Este o generalizare, dar cred că pentru ţările mai mici adoptarea monedei euro are mult mai mult sens. Dacă eşti o ţară mai mare, poate că are mai puţin sens. Când călătoresc în această regiune, nu doar în România, observ că beneficiile de a face parte din zona euro – din punctul de vedere al stabilităţii politice, din punctul de vedere al uşurinţei de a face tranzacţii, al integrării cu o comunitate mai mare – depăşesc probabil dificultăţile. Dar, evident, există provocări pe termen scurt – opinii, politici, toate aceste lucruri. Însă punându-le în balanţă aş spune că, pe ansamblu, da – este util pentru ţările mai mici să adopte euro.”

    Pe de altă parte, şeful CFA susţine că o ţară mică poate să aibă o monedă independentă, dar are nevoie de instituţii puternice şi de instituţii care sunt independente de controlul politic. „Deci dacă aveţi aşa ceva în România, moneda naţională poate rămâne a voastră.”

    O întrebare provocatoare este de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro. „Trebuie să vă întrebaţi de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro, de ce ar vrea să îşi păstreze propria monedă. Pentru că atunci când adopţi euro, renunţi la o anumită putere. Aceasta este o întrebare interesantă la care trebuie să răspundă politicienii. Puterea este că dacă păstrezi controlul asupra monedei tale, îţi poţi manipula economia internă într-un mod în care nu poţi dacă ai euro. De exemplu, dacă doriţi să vizaţi persoane relativ sărace din ţara dumneavoastră, printaţi bani şi le acordaţi gaze subvenţionate, alimente subvenţionate, le oferiţi tot felul de lucruri, ceea ce, în cele din urmă, duce la inflaţie şi aduceţi mai mulţi bani. Un politician are o perioadă de patru ani, deci sunt concentraţi în mod natural pe termen scurt. Aceasta nu este o critică, ci doar o realitate. Vârsta de pensionare este de 60 sau 65 de ani, dar aceasta ar trebui să fie 75 de ani. Nu ne putem permite să ne pensionăm la 60 şi 65 de ani. Trebuie să fie 75. Dar niciun politician nu va face asta, pentru că este problema viitoarei generaţii. Şi dacă ai face-o astăzi pentru tine, ai fi foarte supărat. Deci ei ştiu că este corect, ştiu că până la urmă cineva va trebui să facă asta, dar poate fi o problemă căreia un politician peste 15 ani trebuie să-i facă faţă, nu trebuie să-i facem faţă astăzi. Deci, în mod natural, oamenii vor împinge astăzi ceea ce pot face mâine. Acesta este doar modul în care lucrăm. Nu suntem roboţi, încă.”

    Viitoarea mare criză economică

    Unul dintre lucrurile de care avem nevoie acum este „ceva mai multă inflaţie în lume”, în opinia şefului CFA.

    „Teoria economică spune că o inflaţie de 3-4% ajută de fapt la ungerea roţilor economiei. Pentru că, dacă te gândeşti la mine, mă voi pensiona, am bani, dar nu pot pune aceşti bani la treabă. Nu pot să-i pun la treabă în depozite bancare, aşa că pentru pensionari aceasta este o mare problemă. Deci, un pic de inflaţie ajută, dar multă inflaţie distruge economiile oamenilor. Aşadar, este un echilibru pe care trebuie să-l atingă o economie. Dar, în momentul de faţă, trăim la nivel global, nu neapărat aici în România, ci la nivel global trăim într-o lume deflaţionistă, care este destul de îngrijorătoare, destul de dăunătoare, pentru că funcţionează împotriva dorinţei oamenilor de a investi. Un pic de inflaţie te ajută să fii mai agresiv în ceea ce priveşte abordarea investiţională decât deflaţia.”

    De altfel, despre următoarea criză economică, şeful CFA anticipează că se va contura în jurul inflaţiei. „Nu sunt sigur, dar cred că următoarea mare criză va fi probabil în jurul inflaţiei. În America şi în Marea Britanie, în Europa de Vest, oricum nu am mai avut experienţe pe care le-aţi avut aici în anii ’90, timp de decade. Aşadar, există o întreagă generaţie de oameni, care au să zicem 45 de ani, care nu au trăit niciodată într-o perioadă de inflaţie ridicată, deci nu înţeleg că ieşim dintr-o perioadă sau suntem într-o perioadă cu o inflaţie foarte scăzută. Aşadar, dacă vă gândiţi la care va fi următoarea criză, bănuiesc că va fi o criză a inflaţiei, de un fel sau altul. Acesta va fi pariul meu.”

    România ar putea să popularizeze experienţa avută la începutul anilor ’90, cu hiperinflaţie de circa 300%. De la inflaţie de aproape 300% pe an, România a ajuns în mai mult de două decenii la inflaţie de mai puţin de 1% în anii trecuţi. Practic, România a ajuns să aibă pe an inflaţia dintr-o singură zi din 1993. Însă, în 2018 şi în acest an, inflaţia a revenit pe o pantă ascendentă de 4-5%. „Unul dintre lucrurile pe care le spun în ţara mea, în Marea Britanie, şi în America, este că am început să lucrez în 1980, acum aproape 40 de ani, iar ratele dobânzilor din Marea Britanie la acea vreme erau de 18-19%. Au fost zilele de şoc petrolier, iar oamenii din ţara mea în ultimii 20 de ani au văzut o inflaţie de 3 sau 4%. Deci sunt de acord că experienţa inflaţiei mari este o experienţă pe care oamenii o pierd ca amintire. Deci un lucru pe care îl ştim este că asta se va întâmpla în viitor. Oamenii au uitat cum este traiul în hiperinflaţie, aceasta este aproape sigur următoarea criză financiară. Nu sunt sigur, gândindu-mă la oameni, dacă există vreun mod de a evita acest lucru.”

    Dar cât de important va fi rolul băncilor centrale în următoarea criză?

    „Ca întotdeauna, crucial de important. Cred că atunci când ne uităm înapoi la 2008, puteţi învinui băncile centrale pentru unele condiţii care au dus la criză, dar cred că băncile centrale s-au ocupat de criză cu adevărat bine. Poate puteţi spune: «Ei bine, aţi făcut criza» şi poate că este adevărat, dar cred că ar trebui să fim foarte pozitivi în ceea ce priveşte modul în care băncile centrale s-au ocupat de criză. Cineva mi-a spus odată că în 2008 băncile centrale au avut o alegere: ori Marea Depresiune din anii 1930, ori Revoluţia Franceză. Şi au ales Revoluţia Franceză, care este în esenţă situaţia cu care ne confruntăm astăzi. Acesta este motivul pentru care nu am intrat într-o Mare Depresiune. Dar ceea ce am făcut cu bună ştiinţă este că am creat un decalaj mai mare între bogaţi şi săraci, care, în cele din urmă, face ca sistemele noastre politice să fie supuse tensiunii. Cu asta trăim astăzi. Politicile de după 2008 au creat o societate foarte inegală, nefericită, iar instituţiile noastre politice se luptă să facă faţă acestei provocări. Aşadar, sperăm, trebuie să creştem din nou, motiv pentru care spun că inflaţia ar putea fi următoarea provocare, pentru că trebuie să introducem ceva benzină în motor, trebuie să creştem din nou şi trebuie să începem să readucem societatea în centru, unde toată lumea priveşte. Şi este nevoie de creştere pentru a putea face asta. Aceasta este provocarea următorului deceniu. Dar putem să o depăşim, să nu fim negativi.”

  • Povestea lui Joey Cao, un chinez îndrăgostit de România: „Am fost mereu nemulţumit de poziţia în care mă aflam într-un anume moment şi mereu mi-am dorit mai mult”

    Joey Cao este general manager al filialei locale a TP-Link, furnizor global de produse şi accesorii de reţea. „M-am născut într-un oraş mic de lângă Shanghai, China. În timpul studenţiei, mama mea a pus mereu presiune pe mine, deoarece şi-a dorit, ca orice părinte, să reuşesc în viaţă“, povesteşte Joey Cao. Cu toate acestea, spune că presiunea cea mai mare a venit tocmai din partea lui.

    „Am fost mereu nemulţumit de poziţia în care mă aflam într-un anume moment şi mereu mi-am dorit mai mult. Întotdeauna când îmi îndeplineam obiectivul propus îmi setam un alt obiectiv mai îndrăzneţ decât cel precedent. Astfel, cheia succesului meu a fost că întotdeauna mi-am propus obiective din ce în ce mai mai curajoase: de la cea mai bună şcoală gimnazială la cel mai bun liceu şi până la o universitate de top din China. Mi-am îndeplinit constant obiectivele propuse.“

    Primul său loc de muncă a fost în cadrul TP-Link, imediat după ce a absolvit studiile universitare. Fondat în 1996, TP-Link este liderul pieţei de echipamente WLAN şi CPE broadband, cu distribuţie în peste 170 de ţări (potrivit companiei de analiză a pieţei IDC).

    Profilul lui Joey Cao a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, publicat anul acesta.

     

  • Un funcţionar public câştigă, în medie, cu 58% mai mult decât angajaţii din restul economiei

    Cei peste 211.000 de angajaţi din sectorul ”administraţie publică şi apărare” au ajuns la un salariu mediu net de 4.961 de lei net în luna iunie a acestui an, în creştere cu 18% faţă de perioada similară din 2018, arată datele Institutului Naţional de Statistică.

    Spre comparaţie, salariul mediu net la nivel naţional a fost 3.142 de lei net în iunie 2019 (+15% faţă de perioada similară din 2018), ceea ce înseamnă că un funcţionar public câştigă, în medie, cu 58% mai mult decât angajaţii din restul economiei.

    „Problema nu este că salariile funcţionarilor publici sunt prea mari, ci că sunt prea mari comparativ cu ceea ce fac şi ceea ce oferă ca servicii. Dacă ar oferi servicii bune, nu ar avea nimeni nimic de spus în legătură cu nivelul lor salarial. (…) În mediul privat, ca să câştigi 5.000 de lei net pe lună trebuie să ai ani buni de experienţă profesională sau să fii angajat în sectorul IT“, a explicat Cristina Săvuică, preşedinte şi director general al grupului de companii Lugera, cu activităţi de recrutare şi închiriere de forţă de muncă ăn regim temporar, care are în prezent peste 8.000 de salariaţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce se mai întâmplă pe piaţa imobiliară din România: Preţul apartamentelor s-a scumpit în iulie în aproape toate oraşele mari. Bucureştiul conduce clasamentul creşterilor de preţ, evoluţie identică cu cea din perioada similară a anului 2018

    Valoarea actuală este cu doar 3,1% mai mare decât cea consemnată în perioada similară a anului trecut, respectiv 1.212 euro pe metru pătrat util. Deşi majorări de preţ au fost consemnate şi pe segmentul locuinţelor vechi, cele mai semnificative scumpiri au avut loc pe segmentul celor nou-construite.

    În iulie, apartamentele disponibile spre vânzare s-au apreciat cel mai mult în Capitală: este vorba despre un avans de 2,6%, de la 1.284 la 1.318 euro pe metru pătrat util. Interesant este că această evoluţie nu a făcut decât să aducă Bucureştiul la nivelul de preţ valabil în urmă cu 12 luni, valoarea actuală fiind chiar identică cu cea din perioada similară din 2018. Locuinţele din blocurile vechi au înregistrat un plus de 1,8% luna trecută (de la 1.228 la 1.250 de euro pe metru pătrat), în vreme ce, în cazul unităţilor locative din cadrul noilor ansambluri rezidenţiale, creşterea a fost mai semnificativă, cifrându-se la 3,9% (de la 1.323 la 1.375 de euro pe metru pătrat).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tânăra care se ocupă de cel mai mare proiect de regenerare urbană şi comunitară din România

    Sorina Boşcu s-a alăturat echipei Ceetrus în anul 2014 şi a contribuit, din rolul de leasing manager, la două proiecte majore pentru companie: dezvoltarea Coresi Shopping Resort în 2015 şi repoziţionarea Centrului Comercial Drumul Taberelor într-un hub al comunităţii în perioada 2017-2018.

    Din 2019, ocupă poziţia de director al centrului comercial Coresi Shopping Resort din Braşov, cel mai mare proiect de regenerare urbană şi comunitară din România. „Misiunea mea la Coresi a început în ianuarie 2019, când am preluat functia de director al Coresi Shopping Resort, centru comercial cu un trafic de 11,3 mil. vizitatori în 2018, ce şi-a păstrat trendul de creştere şi a înregistrat o evoluţie de 10% faţă de anul anterior”, spune ea.

    De altfel, unul dintre momentele marcante ale carierei sale a fost chiar experienţa inaugurării Coresi Shopping Resort, ca reprezentant al departamentului de leasing. „Am făcut parte din echipa care a contribuit la ceea ce reprezintă astăzi acest centru comercial, atât pentru oraş, regenerarea urbană a 10% din suprafaţa utilă a Braşovului, cât şi pentru comunitatea locală – peste 300 de parteneriate de susţinere şi dezvoltare a iniţiativelor civice din oraş.” Deşi nu exclude posibilitatea unei experienţe internaţionale pe viitor, Sorina Boşcu spune că „atât personal, cât şi profesional întotdeauna mi-am dorit să rămân în România”.

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Dan Puică, CEO BestJobs

    Dan Puică a preluat, în primăvara acestui an, conducerea platformei de recrutare online BestJobs de la Călin Fusu, cel care a fondat şi condus compania în ultimii 18 ani. El este responsabil astfel de planurile de dezvoltare a BestJobs, care are în prezent 90 de angajaţi, peste 2,5 milioane de profesionişti conectaţi la piaţa muncii şi peste 20.000 de joburi active.
    „Obiectivul meu principal, oriunde am lucrat, a fost acela de a creşte afaceri şi oameni. Piaţa muncii devine tot mai provocatoare, odată cu transformările tehnologice, dar rolul nostru este de a fi cea mai bună reţea de conectare profesională a talentelor umane şi pentru asta cred ca trebuie să fim realişti şi ambiţioşi în alegerile pe care le facem şi să îmbinăm cu succes adoptarea de noi tehnologii cu atenţia pentru dezvoltarea echipei”, spune Dan Puică. 
    CEO-ul BestJobs are o experienţă profesională de peste zece ani în roluri de finance şi business management în companii româneşti şi internaţionale. El şi-a început cariera în domeniul financiar imediat după terminarea Facultăţii de Business Administration and Management din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, când s-a alăturat echipei de consultanţă şi audit de la KPMG România. De atunci, a ocupat mai multe poziţii de management în companii din România, iar în ultimii patru ani a făcut parte din Grupul OLX, iniţial în poziţia de finance manager şi ulterior în rolul de business manager al categoriei Imobiliare. Un moment definitoriu pentru el se leagă de momentul în care a luat contact cu domeniul online, acesta fiind definitoriu pentru evoluţia sa profesională. „Practic, afinitatea pentru date şi pentru crearea de strategii, pornind de la aceste date, s-a potrivit foarte bine cu domeniul online, unde, de cele mai multe ori, datele nu sunt exploatate la adevăratul potenţial”, consideră Puică.