BusinessMagazin

Tag: carte

  • In sfarsit, un bancher marturiseste ca e hot

    Sub numele Cresus se ascunde un fost director al unei banci
    franceze, unii spun ca ar fi fost numarul doi ierarhic, care a ales
    pseudonimul din pricina acuzelor de o deosebita gravitate pe care
    le aduce lumii finantelor. Dorind, aparent, sa-si marturiseasca
    regretul pentru toate ticalosiile in care a fost implicat, un
    bancher povesteste, in premiera, fapte greu de imaginat (investitii
    hazardate, pierderi disimulate, lipsa controlului riscurilor,
    delicte comise de initiati, incompetenta actorilor financiari,
    paradisurile fiscale, coruptia, laxismul etc.).

    Tot in premiera, avem, in sfarsit, descrierea informata si
    minutioasa a unei escrocherii dirijate din interior. Cinicul Cresus
    demistifica meseria de bancher, povestind, pas cu pas, jocurile
    financiare cetoase, produsele bancare toxice sau procedeul
    tranzactiilor fictive. Practici din care el insusi s-a infruptat,
    fara regret, ani de zile, cu unicul scop de a spori castigurile
    bancii pe care a slujit-o si, implicit, de a-si umfla propriul
    buzunar. Nici nu mai conteaza daca “bancherul” si-a scris sau nu
    singur povestea, daca l-a ajutat un ziarist sau autorul e chiar un
    ziarist financiar sau, mai mult, autorul este unul colectiv. Dupa
    cum nici nu mai conteaza ca editorul a uitat sa scrie, sub titlul
    cartii, cuvantul “roman”.

    “Pseudonimul,” spune postfatatorul volumului, “poate ascunde un
    grup de frustrati care au dorit sa se razbune pe sistem sau unul de
    idealisti care au sperat sa contribuie la reformarea acestuia. In
    mod sigur insa, lectura cartii va pune sub semnul nelinistii si al
    indoielii orice viitoare intalnire bancher-client sau
    bancher-bancher.” Cartea scrisa de “Cresus” este atat de
    captivanta, incat poate fi citita si ca un roman politist – si, din
    acest motiv, spre a nu dizolva suspansul, nu trebuie povestita
    viitorului cititor. Un lucru e sigur: chiar daca acest volum nu va
    reusi sa ajute la recuperarea milioanelor pierdute prin smecherii
    financiare, va izbuti, cu siguranta, sa aduca, gratie succesului
    sau de piata, milioane in buzunarele autorului si editorului
    sau.

  • Ramele goale din cel mai mare muzeu al lumii

    Ce il face deosebit este faptul ca e pur fictiv. Este un raft cuprinzator al memoriei noastre colective, unde au fost stivuite spre contemplare nostalgica mari opere de arta care au fost sustrase din colectii private sau din spatii muzeale publice. Mai pe sleau spus, opere furate si pe care, foarte probabil, nu le vom mai revedea niciodata altfel decat in reproduceri.

    Simon Houpt, autorul volumului pe care vi-l prezentam, a facut primii pasi in compunerea acestui muzeu imaginar. A inventariat, antologat si categorisit tablouri sau sculpturi disparute si ni le-a readus in fata ochilor. Mai mult, a adaugat acestor „imagini spre aducere-aminte” istoria, expusa ca intrun veritabil roman politist, a felului cum se presupune ca au fost sustrase (si, unele dintre ele, putine, chiar recuperate): de la descinderi in plina zi, ca, de pilda, in cazul raptului unui Matisse din muzeul Chacara du Ceu, din Rio Janeiro, cu luare de ostatici, si pana la furtul nazdravan al unui tablou de Klimt, operat, se pare, cu ajutorul unei undite, de pe acoperisul muzeului Ricci Oddi din Piacenza.

    Aceste povestiri palpitante sunt intotdeauna insotite de reflectii morale si de analize privind multiplele implicatii pe care le dezvolta furtul de arta, precum si de notatii istorice privind piata licitatiilor de arta, falsurile, comertul cu arta furata sau furtul oficial „organizat” pe timp de razboi. Asa cum veti putea vedea parcurgand aceasta carte-album, furtul de arta a ajuns o problema globala. Este o infractiune care ne afecteaza pe toti. Aproape jumatate dintre lucrarile recuperate se afla in afara tarii din care au fost furate. In ceea ce priveste lucrarile cu valoare mare, cele care au fost scoase din tara de origine sunt si mai numeroase. Sunt implicate sume uriase de bani, exista legaturi cu crima organizata, iar piesele disparute ale mostenirii noastre culturale sunt de neinlocuit.

    Cu toate acestea, exceptand Italia, furtul de arta nu se numara printre prioritatile politiei nicaieri in lume, desi Interpolul are o lista cu peste 25.000 de opere sustrase. De ce? Ne raspunde Simon Houpt: „Pentru ca, din pacate, publicul larg nu intelege gravitatea acestui fenomen, iar politicienii nu sunt dispusi sa cheltuiasca banii contribuabililor pe resursele necesare pentru a se lupta cu acest tip de infractiune”. Asa ca era nevoie de un semnal de alarma, iar jurnalistul Houpt s-a invrednicit sa-l lanseze inainte, poate, sa fie mult prea tarziu.

  • Ce vor oamenii care au totul

    Raspunsurile, numeroase, la aceasta intrebare au fost adesea poluate de paranoia si au constituit subiectul predilect al teoreticienilor conspiratiei. Cum insa raspunsurile irelevante nu discrediteaza intrebarea, David Rothkopf (consultant si profesor, a condus firma Kissinger Associates, este cercetator pentru “Carnegie Endowment for International Peace”) s-a straduit sa ofere propria rezolvare a problemei. In opinia sa, asa cum dezvoltarea statelor-natiune a produs niste clase conducatoare nationale, globalizarea a dus la nasterea unei noi elite mondiale (superclasa), constituita din intreprinzatori si oameni din domeniul finantelor, precum si din politicieni ce dirijeaza organizatiile supranationale precum Uniunea Europeana sau Fondul Monetar International.

    Acestia au in comun cu predecesorii lor faptul ca functioneaza in “cluburi” cu acces limitat, insa, spre deosebire de ei, opereaza pe scena mondiala, departe de electoratele lor nationale. Potrivit lui Rothkopf, membrii “superclasei” frecventeaza aceleasi universitati (principalele pepiniere fiind Harvard, Stanford si Universitatea din Chicago), sunt formati in aceleasi institutii (Goldman Sachs) si fac parte din aceleasi cluburi (The Council on Foreign Relations din New York). Multi dintre ei fac naveta intre sectorul public si cel privat si se intalnesc in cadrul unor evenimente internationale precum Forumul Economic Mondial de la Davos sau Comisia Trilaterala. Poate ca meritul principal al cartii lui Rothkopf este ca ne poarta intr-o vizita ghidata prin toate aceste institutii interzise oamenilor de rand, ne deschide usa biroului lui Lloyd Blankfein, CEO al Goldman Sachs, ne arata culoarele misterioase ale Carlyle Group, ne dezvaluie fascinantul sistem de vase comunicante care functioneaza intre Pentagon si industria armamentului si, in fine, incearca sa ofere raspunsul la intrebarea din titlul acestui articol.

    David Rothkopf  “Superclass”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009

    Ultimele aparitii:
     

    • O inima care merge ceas
      Ne aflam in orasul Edinburgh, in anul 1874. “Afara ninge si iar ninge”, iar “un frig de-ti ingheata sangele zabreleste orasul in tacere”. Se naste Jack, a carui inima, din cauza gerului de-afara, ramane de gheata. Moasa care l-a adus pe lume, pe jumatate vrajitoare, pe jumatate saman, ii inlocuieste organul defectuos printr-un orologiu, care trebuie intors in fiecare dimineata. Ca sa ramana in viata, Jack va trebui sa evite orice exces emotional: niciun pic de furie si, mai ales, niciun strop de dragoste. Viata nu asculta insa de interdictii, iar micul Jack se va trezi sedus de privirile de foc ale unei artiste a strazii.

      Mathias Malzieu “Mecanica inimii”,
      Editura Nemira, Bucuresti, 2009

     

    • Vise destramate
      Atunci cand l-a intalnit pe Frank Wheeler, April credea ca e cel mai interesant barbat din lume. Relatia lor se cufunda insa, dupa casatorie, intr-o rutina dezolanta. April si Frank se complac intr-un menaj american tipic: el ia in fiecare zi trenul spre New York, unde lucreaza ca publicitar, iar ea desfasoara ritualurile casnice mic-burgheze pe care pe vremuri le dispretuia. Acest gol lipsit de speranta incepe sa-i chinuie, iar cuplul intra intr-o criza vizibila. Aceasta poveste despre eroziunea viselor, despre inertia pe care o inoculeaza un menaj traditional si despre lupta zadarnica impotriva conformismului a devenit scenariul unui film nominalizat la Oscar si la Globul de Aur.

      Richard Yates “Revolutionary Road”
      Editura Vellant, Bucuresti, 2009
       

  • Bun venit pe piata cumparatorului

    Invocand intreaga lor experienta, cei doi traseaza un tablou al pietei imobiliare romanesti, al evolutiei sale istorice, al psihologiei actorilor imobiliari, al mecanismelor ei globale si locale, incercand sa configureze niste posibile linii de evolutie a domeniului. Primele capitole ofera raspunsuri la intrebari simple, dar esentiale: Cum trebuie aleasa amplasarea unei proprietati imobiliare? Trebuie sa apelam la serviciile unui broker imobiliar? Cum sa evaluam o proprietate? Ulterior suntem introdusi in nuantele subiectului, in laturile sale cu vizibilitate mai redusa: Cum sa cumperi cu banii altora? Ce trebuie sa stii inainte de a semna actele de proprietar? Cum sa investesti putin si sa castigi mult?

    Sectiunea de final a cartii ne aduce in prezentul imobiliar, oferindu-ne sfaturi despre modul cum trebuie sa reactionam in acest moment de deruta economica. Iata cateva dintre ele: “O piata imobiliara fluctuanta are propriul sistem imunitar care o fereste de boli grave. Perioadele de scadere sau cele de criza reprezinta mecanismul imunologic prin care piata imobiliara se curata de tot felul de neaveniti si oportunisti, care reprezinta pentru ea ceea ce reprezinta virusii pentru organismul uman”. Sau: “Este o mare greseala sa te abtii de la investitii in perioadele de scadere.

    Banii trebuie folositi pentru a cumpara cand preturile se apropie de cel mai scazut nivel”. Rezumand, autorii sustin ca in perioadele de criza economica generala apar foarte multe oportunitati, ca se “deschid portile raiului”, pentru ca in aceste momente se nasc noi legaturi comerciale care in perioadele de crestere sunt aproape imposibile si ca s-a intrat in perioada numita “piata cumparatorului”, cand se pot cumpara case la preturi bune.

  • Branding: generatia urmatoare

    Martin Lindstrom, conferentiar si autor de bestseller-uri pe teme economice (intre care se detaseaza “Buyology – adevaruri si minciuni despre ceea ce cumparam”), editorialist pentru New York Times si Wall Street Journal si consultant pentru numeroase firme, a inteles aceasta situatie si are ambitia sa ne arate modul cum brandul poate si trebuie sa devina o experienta senzoriala complexa.
     

    Aroma floricelelor de porumb, textura si sunetul cerealelor crocante sau mirosul distinct al unei masini noi au foarte putin de-a face cu produsul in sine sau cu performantele de care acesta este capabil, dar au un rol important in relatia noastra cu produsul. Stimularea senzoriala a fost incorporata in memoria noastra de durata si a devenit parte constitutiva a procesului de luare a deciziilor. Tocmai pentru ca experienta noastra asupra lumii presupune conjugarea celor cinci simturi (vaz, auz, miros, gust si simt tactil), folosirea lor plenara in dezvoltarea unui alt tip de discurs adresat clientului indica drumul catre modul cum va evolua in viitor crearea brandului.
     
    “In urmatorul deceniu vom asista la schimbari radicale ale modului cum percepem brandurile. Putem compara aceasta cu trecerea de la televizorul alb-negru sau cel color cu sunet mono la ecranele color de inalta fidelitate, avand instalat sunet de tip surround”, scrie Lindstrom. Expertul foloseste, pentru a-si explica viziunea, rezultatele unui studiu multinational, realizat special pentru cartea sa de catre institutul de cercetare Millward Brown si avand ca obiect atat modul de creare a unui produs, cat si experienta de vanzare.
     
    Martin Lindstrom
    “Branduri senzoriale”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
     
    Aparitii noi
    • Yasunari Kawabata
      “Vechiul oras imperial”
      Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

      Singuratatea prezentului
      Kawabata, cel dintai scriitor japonez care a primit premiul Nobel (1969), ne propune un roman a carui panza de fundal este chiar Kyoto, stravechiul oras imperial, care devine un personaj in adevaratul sens al cuvantului, cu ciresii din Gion, cu pinii negri si templele, cu toate ritualurile legate de arta ceaiului, cu sarbatorile milenare care ritmeaza viata cotidiana a oamenilor. Si totusi, vantul schimbarii incepe sa sufle. Parabola acestei metamorfoze este ilustrata de povestea a doua surori gemene, despartite in copilarie, care se intalnesc intamplator dupa 20 de ani.

    • Christopher Reich
      “Clubul patriotilor”
      Editura Humanitas, Bucuresti, 2009

      Avantajul unei copilarii grele
      Christopher Reich a studiat finantele la Universitatea Georgetown si apoi a lucrat in domeniul bancar, in SUA, dar si la Geneva si la Zürich. Romanele sale, “Numbered Account”, “The Runner” si “The First Billion”, au devenit bestseller-uri internationale, iar “Patriot’s Club” (2005), romanul pe care vi-l prezentam, a inaugurat seria premiilor acordate anual de asociatia International Thriller Writers. Personajul principal al romanului este Thomas Bolden, un om de afaceri care a cunoscut succesul pe Wall Street, dupa o copilarie de orfan, petrecuta pe strazile din Chicago intr-o saracie lucie. Viata lui este perturbata atunci cand e rapit si supus unui interogatoriu nemilos. Thomas va trebui sa-si aminteasca de lectia copilariei lui grele si sa-si puna in joc toate tehnicile de supravietuire invatate atunci.

     

  • Americanii si frica politica

    Cartea lui Corey Robin incearca sa destrame acest val tesut din ignoranta si din prejudecati, realizand o analiza provocatoare a fenomenului fricii, o analiza generos intampinata la aparitia ei in SUA, in 2004: Publishers Weekly o considera una dintre cele mai bune carti ale anului, iar American Political Science Association ii decerna “Best First Book Award in Political Theory”. Conjugand o analiza istorica a ideii de frica (de la Hobbes – frica si monarhia – la Hannah Arendt – teroarea totala a tiraniilor din secolul XX; trecand prin Montesquieu – teroarea despotica – si Tocqueville – nelinistea democratica) si descrierea lipsita de complezenta a vietii politice americane actuale, Robin demonstreaza cum frica poate constitui o parghie fundamentala a puterii, chiar si in democratiile liberale avansate. Autorul are ambitia de a denunta mecanismele care leaga manipularea fricii si elitele aflate la putere, dorind sa demonstreze ca nici constitutia si nici organizarea civila a tarii sale nu ii apara pe cetatenii americani de Frica. Ba chiar Statele Unite par, in viziunea autorului, unul dintre cele mai propice spatii, din punct de vedere cultural, politic si social, pentru dezvoltarea acestei derive. Desi consacra un amplu epilog felului in care administratia Bush a exploatat ideea de frica, mai ales dupa evenimentele din 11 septembrie, analiza lui Robin este centrata pe perioada anilor ‘50 si pe descrierea maccarthysmului, arhetip machiavelic al utilizarii spaimei generalizate intr-o democratie. In acei ani, pentru delicte politice, cel mult 200 de persoane, barbati si femei, au petrecut in inchisoare nu mai mult de unul sau doi ani, iar numarul de condamnari si de puneri sub acuzare a ajuns la cateva sute. Violenta de stat in perioada maccarthysmului a fost practic neinsem­nata, insa perioada a fost caracterizata printr-un climat de frica profunda.
     
    Corey Robin – “Frica, istoria unei idei politice”,
    Editura Vremea, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Disconfortul de a fi genial
     
    Rumika, zisa Rumi, fiica a unor indieni emigrati in Marea Britanie, este un copil supradotat, care din frageda pruncie a manuit cifrele cu incredibila indemanare. Pentru ea, totul devine un pretext de a-si perfectiona acest har, iar tatal ei, traind sub amenintarea marginalizarii intr-o societate straina, o impinge la randul lui sa-si dezvolte capacitatile, organizandu-i un sever program extrascolar (in fiecare zi, dupa scoala, Rumi trebuie sa stea cel putin doua ore in biblioteca si sa studieze). Incet-incet, apropiindu-se de varsta adolescentei, fata va simti acut nevoia sa evadeze din acest univers rigid, sa-si gaseasca prieteni si descopere realele placeri ale vieti, spre dezaprobarea totala a parintilor ei.
     
    Nikita Lalwani “Harul”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009
     
     
    Cum vrea tatal
     
    Despre Niccolo Ammaniti, liderul miscarii literare italiene a “canibalilor”, se spune ca, fiind student la biologie, si-a transformat schitele lucrarii de diploma in ceea ce avea sa fie primul sau roman, “Branhii”, publicat in 1994. Si-a abandonat studiile stiintifice si s-a dedicat exclusiv literaturii, devenind un autor multipremiat, tradus in zeci de limbi si caruia prozele i-au fost adaptate in pelicule cimetografice de succes. Romanul “Cum vrea Dumnezeu” (premiul Strega, in 2007), descrie aventura apocaliptica a lui Rino Zena si a fiului sau, Cristiano. Somer, alcoolic si cu puternice convingeri fasciste, Rino traieste sub stricta supraveghere a serviciilor sociale, care il ameninta sa-i retraga custodia fiului. In ciuda dragostei viscerale pe care i-o poarta lui Cristiano, il educa in spiritul violentei si al fortei brute. 
     
    Niccolo Ammaniti – “Cum vrea Dumnezeu”,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

  • Ciuma vremii noastre

    Consideratiile de mai sus sunt o comparatie pe care Paul Krugman, reputatul laureat al premiului Nobel 2008 pentru economie, a construit-o ca sa vorbeasca despre declinul economiei mondiale la care tocmai asistam. Marea criza a anilor ’30 (ciuma) a ajuns sa fie considerata in zilele noastre o boala pentru care exista toate remediile posibile, de la interventiile de stat la politica Fondului Monetar International. Iata insa ca nu a fost asa, desi preventia ar fi fost posibila, pentru ca semnalele existau, iar declinul putea fi banuit, fie si daca am fi privit cu mai multa atentie recesiunea din Asia din anii ‘90. “Acum cincisprezece ani, nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca natiunile moderne vor fi obligate sa indure caznele cumplite ale unei recesiuni doar de teama speculantilor valutari”, scrie Krugman. Nimeni nu banuia ca marile natiuni avansate se vor trezi repetat incapabile sa genereze suficiente cheltuieli pentru a-i tine ocupati pe oameni. “Sistemul economic mondial s-a dovedit a fi un loc mult mai primejdios decat ne-am inchipuit.” Autorul nu se multumeste sa constate, ci vorbeste si despre ce e de facut – adica despre masurile de urgenta. Intai, “responsabilii politicilor de guvernare din toata lumea trebuie sa realizeze doua lucruri: sa puna iarasi in miscare creditarea si sa stimuleze cheltuielile”; “Solutia evidenta este sa se introduca in sistem cat mai mult capital”; “Banuiala mea este ca recapitalizarea va trebui in cele din urma sa devina mai consistenta si mai ampla si ca va trebui in cele din urma sa existe o asumare in grad mai mare a controlului guvernamental – in fapt se va apropia mai mult de o nationalizare temporara, dar completa a unei portiuni semnificative din sistemul financiar”. Si din punctul nostru de vedere: “Propagarea crizei financiare spre pietele emergente face ca un efort global de salvare pentru tarile in curs de dezvoltare sa reprezinte parte din solutia la criza”.
     
    Paul Krugman – “Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Medic in jurul lumii
    Fara sa aiba sansa pionieratului, ca un Mihai Tican Rumano, dar beneficiind de un remarcabil talent de povestitor, Corneliu Nicolae Dimache a izbutit sa inchege un jurnal de calatorie care ne poarta din cele mai inaccesibile colturi ale Africii pana in cele mai exotice tari ale Asiei si in cele mai pitoresti tinuturi ale Australiei. Absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, doctorul Dimache a emigrat in Italia in 1969. S-a specializat in endocrinologie la Pavia si practica medicina interna in nordul Italiei. Pasionat de munte, a facut numeroase ascensiuni in Alpi si a escaladat cele mai inalte varfuri alpestre din Europa. A participat la mai multe expeditii extraeuropene.
    Corneliu Nicolae Dimache – “O privire dincolo de orizont. Jurnal de calatorie in jurul lumii”,
    Editura Vremea, Bucuresti, 2009
     
    Detectivi ai propriului trup
    Uneori este imposibil sa trecem cu vederea anumite simptome precum durerea, febra sau sangerarile. Alteori, insa, corpul nostru trimite mesaje atat de misterioase si de greu de interpretat, incat ni se pare mai simplu sa nu le bagam in seama. Cu toate acestea, parul, dintii, pielea, unghiile sau orice alta parte a trupului ne comunica foarte multe despre starea noastra de sanatate, ajutandu-ne sa identificam tulburari benigne, usor de tratat, sau, dimpotriva, afectiuni grave. Spre a decripta mesajele pe care ni le transmite corpul, autoarele acestui volum ne indeamna sa invatam sa ne folosim toate cele cinci simturi. 
    Joan Liebmann-Smith, Jacqueline Nardi Egan – “Semnele trupului”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009

  • Viata in China lui Mao

     

    Nu este doar drama ei, ci a intregii lumi in care a trait: China anilor ‘60-’70, China sangeroasei revolutii culturale, China tuturor privatiunilor, tara unde nimeni dintre muritorii de rand nu avea privilegiul liberului arbitru si unde toti erau siliti sa indure consecintele alegerilor facute de oamenii desemnati sa aleaga, ale partidului si ale lui Mao Zedong.Sa incepem cu un happy-end: Anchee Min, autoare si personaj principal al Azaleei Rosii, traieste acum in SUA, la San Francisco si este o scriitoare de succes (romanele sale, “Imparateasa Orhidee” si “Ultima imparateasa”, au fost traduse in peste 20 de limbi si au avut tiraje de best-seller). Nascuta in 1957, a emigrat in SUA in 1984 gratie sprijinului pe care i l-a acordat actrita de origine chineza Joan Chen. Primul ei volum, “Azaleea rosie” (tradus acum la Polirom), este o carte de memorii care descrie episoadele cele mai semnificative din copilarie, adolescenta si prima tinerete, descriind in acelasi timp viata de zi cu zi din China, absurdul ca politica de stat, perfidele si neiertatoarele procedee prin care autoritatea de partid si de stat patrundea in intimitatea oamenilor. Puterea de seductie a cartii vine din simplitatea cu care este scrisa, din aerul de jurnal de bord. Fiica de intelectuali, Anchee Min a “devenit adult la varsta de cinci ani”, aidoma tuturor copiilor de conditia ei, care erau siliti sa aiba grija de toata liota de frati si surori, in timp ce parintii se aflau la serviciu. La 9 ani face deja parte din Micile Garzi Rosii. Indurand foamea, mizeria materiala, promiscuitatea unui trai la comun, dar, mai presus de orice, si umilinta de a nu putea cracni si de a nu avea idei proprii, tanara este trimisa, la varsta de 17 ani, la ferma “Focul rosu”, unde era obligata sa munceasca de dimineata de la ora 5 pana seara la 9. Intr-un tarziu este aleasa sa joace intr-un film (intitulat chiar “Azaleea rosie”) pe care urma sa il produca faimosul studio cinematografic al doamnei Mao, Jiang Ching. Exact cand viata parea sa i se schimbe in bine, in 1976, Mao moare, iar sotia sa devine, sub efectul propagandei noului conducator iubit, Hua Kuo-fen, oaia neagra a poporului chinez. Odata cu ea, toti cei care ii fusesera alaturi sunt stigmatizati, in ciuda faptului ca prezenta lor in compania doamnei Mao nu fusese alegerea lor.
     
    Anchee Min – “Azaleea Rosie”,
    Editura Polirom, Iasi, 2009
     
    Noutati
     
    Jocul de-a Dumnezeu
    Jacob Levy Moreno este una dintre cele mai importante figuri ale psihologiei moderne. A fost alaturat lui Freud, Jung si Adler si va ramane in istoria gandirii moderne drept fondator al psihodramei. Aceasta carte autobiografica a celui care, copil fiind, se juca de-a Dumnezeu, ii reface intreg traseul existential intr-o povestire plina de umor, dar si de tandrete, al carei compas geografic se deschide intre Marea Neagra si Statele Unite. Fiu al unui mic negustor evreu sefard, Moreno s-a nascut pe un vapor care mergea dinspre Turcia spre Romania. Primii ani ai vietii si i-a petrecut la Bucuresti, dar a fost scolit la Viena, unde l-a cunoscut pe Sigmund Freud. Devenit medic, emigreaza in America, in 1926, unde ezita intre teatru, sociologie si medicina, pentru a deveni apoi unul dintre pionierii psihoterapiei de grup.
    Jacob Levy Moreno – “Povestea vietii mele”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009
     
    Moartea In direct
    Dorind sa califice acest bestseller al lui Suzanne Collins, amestec de thriller si de fantasy, Stephen King a dat glas unui entuziasm ado­les­centin: “Pur si simplu am citit fara sa ma pot opri! O lectura in­­robitoare”. Volumul a inspirat rapid niste jocuri video, iar drepturile de adaptare cinematografica au fost deja cumparate. Despre ce este vorba? Candva, intr-un viitor sumbru, peste ruinele Americii de Nord are loc un concurs sangeros: Jocurile foamei. 24 de adolescenti sunt rapiti de langa familiile lor si aruncati intr-o lupta pe viata si pe moarte, televizata in direct.  
    Suzanne Collins – “Jocurile foamei”,
    Editura Nemira junior, Bucuresti, 2009

     

     

  • Invataturile lui Branson

    Indemnuri banale, demonetizate prin repetitie excesiva, pe care le-am auzit de mii de ori, fie in viata de zi cu zi, fie in avalansa de carti care au invadat in ultimele decenii spatiul public. Ele inceteaza sa fie vorbe goale si capata o rezonanta particulara atunci cand sunt alaturate experientelor de viata si afacerilor de succes personale pe care miliardarul britanic Richard Branson ni le istoriseste in acest volum cu titlu imperativ: „Screw It, Let’s Do It”. Nascut in 1950, in Shamley Green, Marea Britanie, Branson a fost un copil dislexic, cu rezultate scolare mediocre, caruia se pare ca unul dintre dascalii sai timpurii i-a spus: „Fie o sa ajungi la puscarie, fie o sa devii miliardar!”. Partea cu puscaria, in paranteza fie spus, de-abia a ocolit-o (atunci cand, la inceputurile sale, era sa intre dupa gratii pentru evaziune fiscala), insa a ajuns, cu tenacitate, cutezanta si inteligenta, unul dintre cei mai bogati oameni ai lumii. A inceput sa faca afaceri in domeniul presei, la revista Students, s-a lansat fara succes in cresterea de brazi si de papagali, a vandut discuri prin corespondenta si apoi, din pricina unei greve a serviciilor postale britanice, si-a deschis un prim magazin la Londra. Ulterior investeste banii castigati intr-un studio de inregistrari, care isi propune sa promoveze doar artisti valorosi, insa necunoscuti. Este momentul cand afacerea sa este botezata Virgin, nume ce reia fraza uneia dintre colaboratoarele sale: „In materie de afaceri, suntem cu totii virgini”. Primul succes rasunator este reprezentat de lansarea discului „Tubular Bells” al necunoscutului, pe atunci, Mike Oldfield. Au urmat Sex Pistols, Phil Collins, Culture Club si o ploaie de jamaicani obscuri, interpreti de reggae. In anii ’80, casa Virgin face progrese uluitoare si isi diversifica activitatile: carti, productii video, restaurante.   
     
    Richard Branson – “Lectii din Scoala vietii”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Graal-ul muzicii clasice
     
    Joseph Gelinek a fost un pianist virtuoz pe care Ludwig van Beethoven l-a surclasat intr-un celebru duel muzical, desfasurat la Viena, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In semn de omagiu subtil pentru personalitatea titanului din Bonn, numele lui Gelinek a devenit pseudonimul unui muzicolog, interpret si compozitor spaniol contemporan, care s-a concentrat asupra reconstituirii si a popularizarii repertoriului mai putin cunoscut al lui Beethoven. Pornind de la intrebarea daca acesta a compus sau nu Simfonia a X-a (intrebare intemeiata pe anumite aluzii din corespondenta muzicianului, care, se pare, planuia ca ultima lui compozitie simfonica sa fie in intregime instrumentala), ibericul Gelinek a scris un roman in care diverse grupuri – de la obscuri oameni de afaceri pana la descendenti ai lui Napoleon – se lupta, ajungand uneori si la la crima, pentru a intra in posesia „Sfantului Graal” al muzicii clasice, partitura Simfoniei a X-a.
     
    Joseph Gelinek – “Simfonia a X-a”,
    Editura Rao, Bucuresti 2009
     
     
    Calatoare intre doua lumi
     
    „Ca majoritatea oamenilor, am trait multa vreme cu mama si tatal meu. Tatei ii placea sa se uite la lupte greco-romane la televizor, iar mamei ii placea sa se ia la tranta; n-avea importanta cu ce sau cu cine.” Dusmanii personajului care isi incepe astfel confesiunea sunt Satana (in multiplele-i infatisari), Vecinii de alaturi, Trantorii; iar prietenii: Dumnezeu, Cainele nostru, Matusa Madge, romanele lui Charlote Brönte si Insec­ticidele. Intr-un univers de o ciudata severitate, in care viata graviteaza in jurul Bibliei, al predicatorilor, Jeanette (romanul autoarei britanice este in mare masura autobiografic) este o fata adoptata de o familie de evanghelisti din nordul Angliei, care creste in preajma unei mame adoptive excentrice ce a hotarat sa faca din fiica ei o aleasa a lui Dumnezeu, o misionara insarcinata sa raspandeasca cuvintele Domnului. Ajunsa la varsta maturitatii, o legatura amoroasa secreta a fiicei prici­nuieste un scandal urias, care o obliga sa rupa atat relatiile cu mama ei, cat si cu biserica sub idealurile careia slujise pana atunci.
     
    Jeanette Winterson – “Portocalele nu sunt singurele fructe”,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

  • Masina de gandit

    In 2004, Time Magazine l-a inclus pe lista celor mai influenti 100 de ganditori ai lumii contemporane. „How the Mind Works”, volumul sau din 1996, tradus acum la editura All, a primit distinctia New York Times pentru cartea anului si reprezinta o sinteza a celor doua preocupari majore ale autorului: popularizarea stiintifica (o antologare si explicare clara a ceea ce deja stim in privinta mintii umane) si cercetarea propriu-zisa (care propune noi definitii personale asupra subiectului). Pinker opereaza o selectie a teoriilor provenite din numeroase discipline (de la economie la neurostiinte si de la psihologie la biologie) pentru a discuta despre structura complexa a mintii, iar ideea sa principala poate fi exprimata intr-o singura fraza: mintea este un computer natural ce utilizeaza un set de reguli sau de algoritmi pentru a procesa datele din mediu, proiectat prin selectie naturala sa solutioneze acelasi gen de probleme cu care s-au confruntat si stramosii nostri, in intelegerea si manipularea naturii, dar si a oamenilor din jur. Scrisa cu umor si verva, reabilitand cu putere de convingere idei clasice pe care ne-am obisnuit sa nu le mai consideram la moda (ca, de pilda, vechea teorie a lui Rousseau potrivit careia omul este bun, dar a fost corupt de societate), folosind exemple plastice si ilustratii pentru evocarea misterelor perceptiei, cartea lui Pinker explica o sumedenie dintre imponderabilele vietii noastre cotidiene: De ce ni se pare ca o fata fardata arata mai bine decat una necosmetizata? De ce gandul de a manca viermi ni se pare atat de dezgustator? De ce barbatii se provoaca intre ei la duel si isi ucid fostele sotii? De ce ne simtim emotionati in fata operelor de arta? De ce sunt copiii, in general, nazurosi si prost-crescuti? De ce creativitatea este esentialmente irationala?  
     
    Steven Pinker – “Cum functioneaza mintea”,
    Editura All, Bucuresti, 2009
     

    Noutati
     
    Noul rol al planificarii
    Henry Mintzberg este profesor de strategie si organizare, titular al catedrei de studii de management la Universitatea McGill din Canada. A primit de doua ori premiul McKinsey pentru cel mai bun articol din publicatia Harvard Business Review. Prezentul volum infatiseaza povestea de marire si decadere a planificarii strategice si incearca sa clarifice raportul dintre planificare si strategie. In ultima instanta, el defineste trei erori fundamentale ale procesului de planificare: credinta ca discontinuitatile pot fi prevazute, ca strategii se pot detasa de partea operationala a unei organizatii si ca procesul insusi de creare a strategiei poate fi formalizat. O carte care stimuleaza gandirea strategica si care ii pune in evidenta noul rol in cadrul gandirii manageriale.
    Henry Mintzberg – “Ascensiunea si declinul planificarii strategice”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Manual de autodepasire
    Pornind de la premisa ca in interiorul nostru colcaie forte adormite, niste forte uimitoare care ne-ar revolutiona viata daca le-am trezi si le-am pune la lucru, doctorul Robert K. Cooper a alcatuit o carte despre autodepasire, despre credinta in viitorul potentialului uman. Cele cinci chei (sau alegeri) la care se rezuma aceasta teorie a ameliorarii personale, bazata pe doua decenii de cercetari, sunt: 1. directie, nu dinamica; 2. concentrare, nu timp; 3. capacitate, nu conformism; 4. energie, nu efort; 5. impact, nu intentii. Aplicandu-le in viata cotidiana, cititorul poate intelege ce se petrece in propriul sau creier, ce anume il conduce cu adevarat, care sunt acele parti contraproductive ale mintii si care sunt partile eficiente. Plina de istorisiri cu talc despre o sumedenie de situatii reale despre imposibilul devenit posibil, cartea confirma ca prima frontiera ce ne sta in cale se afla nu in fata, ci in interiorul fiecaruia dintre noi.
    Robert K. Cooper – “Nu-ti sta in cale”,
    Editura Allfa, Bucuresti, 2009