BusinessMagazin

Tag: alegere

  • Se caută antichităţi

    Antichităţile chinezeşti se bucură de mare succes la licitaţii în ultima vreme, mai ales dacă provin din colecţii ale unor muzee ori ale un colecţionari particulari care le-au deţinut mulţi ani, scrie New York Times.

    Un ceainic de secol XVIII, spre exemplu, s-a vândut recent la o licitaţie Sotheby’s pentru suma de 3,5 milioane de dolari, o vază smălţuită din perioada Kangxi (1662-1722) deţinută de Metropolitan Museum of Art din New York s-a vândut pentru suma de 2 milioane de dolari, iar un bol pentru ceai din perioada Dinastiei Song (1127-1279) provenit din colecţia unui colecţionar japonez s-a adjudecat pentru 11,7 milioane de dolari, aproape de zece ori mai mult decât se estima iniţial.

    Cei dispuşi să plătească asemenea preţuri sunt în mare parte chinezi care doresc să readucă antichităţile în ţara lor de origine, urmaţi de americani şi japonezi.

  • Mobila ca divertisment

    Electronicele de odinioară erau nişte obiecte masive comparativ cu cele de azi, intrând în rândul pieselor de mobilier ale casei, scrie The Guardian. Televizoarele mari în carcasă de lemn, cocoţate pe picioruşe subţiri, ori aparatele de radio voluminoase, mai ales dacă erau prevăzute şi cu pickup, erau o prezenţă obişnuită în casele oamenilor, până când progresul tehnologic a permis producerea unor aparate ceva mai mici.

    Cum însă istoria se repetă şi moda revine, aşa cum o dovedeşte recenta creştere de popularitate a discurilor de vinil considerate depăşite odată cu apariţia CD-urilor, se găsesc companii care par să-şi caute inspiraţia şi în vremurile electronicelor ca piese de mobilier. Un exemplu în acest sens este Panasonic, care a ales pentru gama sa de televizoare DX800 un design aparte, acestea având un cadru special care-i permite utilizatorului să le instaleze pe podea.

    Pentru cei cărora le place să se relaxeze cu o carte bună şi să asculte muzică, o soluţie este Sonic Chair, un fotoliu dotat cu tot ce-i trebuie pentru redarea muzicii şi nu numai, acesta putând fi prevăzut şi cu măsuţă pentru laptop pentru ca utilizatorul său să poată şi lucra atunci când trebuie.

    Tot pentru amatorii de muzică se recomandă Steel Speaker, o boxă ce pare a fi un element decorativ construit din oţel, aluminiu şi lemn de arţar. Aceasta are o formă de paralelipiped prevăzut la partea inferioară cu o bilă de lemn care ajută la distribuirea sunetului.

    La rândul său, Modern Audio Console, un pick-up cu difuzoare, amplificator şi posibilitatea de redare de muzică pe iPod sau telefoane ori de pe internet, aminteşte de electronicele anilor ’50 prin lămpile cu care este dotat şi care în prezent se mai regăsesc doar în unele aparate destinate audiofililor.

  • Ce faci când vânzările de sare nu-ţi mai merg ca altădată? Pui sarea în cosmetice

    Ce faci când vânzările de sare nu-ţi mai merg ca altădată? Pui sarea în cosmetice, soluţie la care a apelat o companie taiwaneză, Taiwan Salt, care s-a reinventat sub denumirea de Taiyen Biotech Co. Ltd., mizând pe faptul că în ţara sa de origine, sarea este percepută ca având beneficii pentru sănătate, scrie LA Times.

    Compania a lansat o serie de produse cosmetice şi de îngrijire personală cu apă de mare, precum şi săpunuri cu sare. Produsele sale, mai ales şamponul sau pasta de dinţi cu sare se vând cel mai bine către femeile de vârstă mijlocie, iar Taiyen Biotech Co. Ltd. are de gând să lanseze o gamă de produse pentru ţările musulmane, care evită să folosească produse cu alcool.

  • Românul care se luptă cu giganţii McDonald’s şi KFC

    Ştefan Mandachi a ales să folosească pregătirea de avocat pentru a dezvolta un lanţ de restaurante în regim de franciză. După aproximativ patru ani, Spartan a ajuns la 27 de unităţi, cu venituri totale de peste 11 milioane de euro, iar planurile avocatului-antreprenor vizează depăşirea graniţelor ţării.

    L-am întâlnit pe Ştefan Mandachi la un popas pe care l-a făcut într-o călătorie între două din francizele restaurantelor Spartan – care au ajuns în prezent la un număr de 27 de unităţi –, 11 deţinute de societatea francizoare a lui Mandachi, Strong MND Corporation, iar alte 16 de către cinci alţi francizori. La 30 de ani, Mandachi este unul dintre antreprenorii care consideră că trebuie să vadă cu propriii ochi cum decurg lucrurile în afacerile sale, indiferent că este vorba despre îndeplinirea anumitor standarde din restaurante sau a modului de lucru al angajaţilor şi colaboratorilor, motiv pentru care mare parte din timp şi-o petrece călătorind în toată ţara, deşi biroul central al afacerii este în Suceava.

    Ghidându-se după aceste principii, a construit o afacere care a ajuns la rulaje de 3,5 milioane de euro anul trecut, 200 de angajaţi proprii; previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. Adunând însă cifra de afaceri proprie cu cifrele de afaceri ale francizaţilor, apreciază că la finalul lui 2016 valoarea cumulată a acestora va depăşi 11 milioane de euro.

    Încă de la primele întrebări, Ştefan Mandachi insistă asupra definirii conceptului restaurantelor Spartan. „Nu este o tavernă grecească, pentru că nu întruneşte elementele unei taverne. La fel cum Spartan nu are mai nimic în comun cu shaorma sau kebabul“, explică el. Conceptul restaurantelor Spartan este, potrivit lui, unul atipic, al unor produse gândite în colaborare cu tehnologii şi care îmbină unele elemente specifice bucătăriei greceşti, dar adaugă şi influenţe, spre exemplu din zona Milişăuţi-Suceava, prin sosurile cu legume folosite în baza unor reţete proprii. „Spartan este un concept care are la bază ingrediente fresh, din zona mediteraneană, are o carne cu o structură specifică gyrosului grecesc, însă elementele originale şi inedite care au fost adăugate, fac acest concept propriu şi nou. De aceea, clienţii trebuie să înţeleagă că la noi nu vor găsi ceva identic cu ceea ce au mâncat în Grecia sau în alte ţări“, descrie Ştefan Mandachi conceptul la care lucrează de mai bine de patru ani.

    Ştefan Mandachi a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi în 2009. De altfel, chiar dacă este concentrat pe dezvoltarea propriei afaceri, nu a renunţat la Drept nici acum şi este avocat definitiv în cadrul Baroului Suceava. „Desigur, timpul nu îmi permite să mai profesez decât în contextul comercial, în cadrul companiei, în principal în sfera Dreptului Muncii, ca ramură de drept prezentă mai mult în viaţa unei societăţi comerciale“, explică el.

    Totodată, contractele de franchising sunt configurate şi avizate chiar de Ştefan Mandachi. „Cred că oricărui antreprenor îi sunt imperios necesare studii minime de drept“, descrie el o nevoie pe care a observat-o din propria experienţă.
    Încă din perioada studiilor la Drept, Ştefan Mandachi a fost pasionat de filme şi antreprenoriat. „Pasiunea pentru arta cinematografică, cu care rezonez şi acum, m-a ajutat în zona producţiei spoturilor publicitare pentru restaurante şi a configurării semnalisticii şi proiectelor ce ţin de arte vizuale“, explică el. În ce priveşte antreprenoriatul, a studiat în timpul facultăţii, pe cont propriu, literatură financiară şi de afaceri. „În acea perioadă am fost implicat în proiecte imobiliare, în afaceri de tip networking, în producţie de decoraţiuni din piatră, domenii online şi alte câteva afaceri mai mărunte. Aceste activităţi mi-au generat venituri pentru a investi ulterior în primele restaurante“, descrie el primele sale experienţe de afaceri. 

    Un pas important în dezvoltarea afacerii a fost perioada de câteva săptămâni pe care a petrecut-o în SUA, în 2011. Atunci a început să se contureze pentru el ideea de a avea propriul lanţ de restaurante. Mandachi a urmărit cu interes politici de marketing şi mai ales, procedurile şi sistemele marilor lanţuri de restaurante; s-a uitat apoi spre piaţa francizelor americane, pe care le consideră cele mai stabile şi mai performante pe plan mondial. A fost interesat de cum au evoluat unele branduri din SUA şi pe alte pieţe, de pildă Emiratele Arabe Unite, Asia, ţările scandinave. „Lecţia de bază pe care am învăţat-o este că trebuie să existe o congruenţă şi o îmbinare foarte bună între marketing, vânzări şi managementul personalului. Cred că americanii au succes şi datorită faptului că acordă o importanţă esenţială propriilor angajaţi. Aceştia sunt trataţi corect şi sunt consideraţi pilon de bază în companie, atmosfera din timpul serviciului fiind relaxantă şi prietenoasă“, descrie Mandachi principalele lecţii de business american.

     

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Omul care l-a cunoscut cel mai bine pe Putin dezvăluie adevăratul plan al Rusiei. România este vizată direct

    Înainte cu trei săptămâni de a se stinge, Shimon Peres a dat ultimul interviu scriitorului şi jurnalistului David Samuels, unul dintre interlocutorii săi preferaţi. Dialog spumos (întrebări non-conformiste, răspunsuri foarte interesante), desfăşurat în engleză şi ivrit, citabil în întregime.

    Am ales să decupez paragrafele referitoare la Vladimir Putin. Fiindcă vin din partea unui om care l-a cunoscut bine, pe care Putin l-a respectat şi l-a consultat, la fel cum au făcut preşedinţii Xi şi Obama. Ce spunea Peres: “Sunt foarte bun prieten cu Putin şi o să-ţi relatez, pe scurt, conţinutul uneia dintre discuţiile noastre recente” 

    Omul care l-a cunoscut cel mai bine pe Putin dezvăluie adevăratul plan al Rusiei. România este vizată direct

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Românul care se luptă cu giganţii McDonald’s şi KFC

    Ştefan Mandachi a ales să folosească pregătirea de avocat pentru a dezvolta un lanţ de restaurante în regim de franciză. După aproximativ patru ani, Spartan a ajuns la 27 de unităţi, cu venituri totale de peste 11 milioane de euro, iar planurile avocatului-antreprenor vizează depăşirea graniţelor ţării.

    L-am întâlnit pe Ştefan Mandachi la un popas pe care l-a făcut într-o călătorie între două din francizele restaurantelor Spartan – care au ajuns în prezent la un număr de 27 de unităţi –, 11 deţinute de societatea francizoare a lui Mandachi, Strong MND Corporation, iar alte 16 de către cinci alţi francizori. La 30 de ani, Mandachi este unul dintre antreprenorii care consideră că trebuie să vadă cu propriii ochi cum decurg lucrurile în afacerile sale, indiferent că este vorba despre îndeplinirea anumitor standarde din restaurante sau a modului de lucru al angajaţilor şi colaboratorilor, motiv pentru care mare parte din timp şi-o petrece călătorind în toată ţara, deşi biroul central al afacerii este în Suceava.

    Ghidându-se după aceste principii, a construit o afacere care a ajuns la rulaje de 3,5 milioane de euro anul trecut, 200 de angajaţi proprii; previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. Adunând însă cifra de afaceri proprie cu cifrele de afaceri ale francizaţilor, apreciază că la finalul lui 2016 valoarea cumulată a acestora va depăşi 11 milioane de euro.

    Încă de la primele întrebări, Ştefan Mandachi insistă asupra definirii conceptului restaurantelor Spartan. „Nu este o tavernă grecească, pentru că nu întruneşte elementele unei taverne. La fel cum Spartan nu are mai nimic în comun cu shaorma sau kebabul“, explică el. Conceptul restaurantelor Spartan este, potrivit lui, unul atipic, al unor produse gândite în colaborare cu tehnologii şi care îmbină unele elemente specifice bucătăriei greceşti, dar adaugă şi influenţe, spre exemplu din zona Milişăuţi-Suceava, prin sosurile cu legume folosite în baza unor reţete proprii. „Spartan este un concept care are la bază ingrediente fresh, din zona mediteraneană, are o carne cu o structură specifică gyrosului grecesc, însă elementele originale şi inedite care au fost adăugate, fac acest concept propriu şi nou. De aceea, clienţii trebuie să înţeleagă că la noi nu vor găsi ceva identic cu ceea ce au mâncat în Grecia sau în alte ţări“, descrie Ştefan Mandachi conceptul la care lucrează de mai bine de patru ani.

    Ştefan Mandachi a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi în 2009. De altfel, chiar dacă este concentrat pe dezvoltarea propriei afaceri, nu a renunţat la Drept nici acum şi este avocat definitiv în cadrul Baroului Suceava. „Desigur, timpul nu îmi permite să mai profesez decât în contextul comercial, în cadrul companiei, în principal în sfera Dreptului Muncii, ca ramură de drept prezentă mai mult în viaţa unei societăţi comerciale“, explică el.

    Totodată, contractele de franchising sunt configurate şi avizate chiar de Ştefan Mandachi. „Cred că oricărui antreprenor îi sunt imperios necesare studii minime de drept“, descrie el o nevoie pe care a observat-o din propria experienţă.
    Încă din perioada studiilor la Drept, Ştefan Mandachi a fost pasionat de filme şi antreprenoriat. „Pasiunea pentru arta cinematografică, cu care rezonez şi acum, m-a ajutat în zona producţiei spoturilor publicitare pentru restaurante şi a configurării semnalisticii şi proiectelor ce ţin de arte vizuale“, explică el. În ce priveşte antreprenoriatul, a studiat în timpul facultăţii, pe cont propriu, literatură financiară şi de afaceri. „În acea perioadă am fost implicat în proiecte imobiliare, în afaceri de tip networking, în producţie de decoraţiuni din piatră, domenii online şi alte câteva afaceri mai mărunte. Aceste activităţi mi-au generat venituri pentru a investi ulterior în primele restaurante“, descrie el primele sale experienţe de afaceri. 

    Un pas important în dezvoltarea afacerii a fost perioada de câteva săptămâni pe care a petrecut-o în SUA, în 2011. Atunci a început să se contureze pentru el ideea de a avea propriul lanţ de restaurante. Mandachi a urmărit cu interes politici de marketing şi mai ales, procedurile şi sistemele marilor lanţuri de restaurante; s-a uitat apoi spre piaţa francizelor americane, pe care le consideră cele mai stabile şi mai performante pe plan mondial. A fost interesat de cum au evoluat unele branduri din SUA şi pe alte pieţe, de pildă Emiratele Arabe Unite, Asia, ţările scandinave. „Lecţia de bază pe care am învăţat-o este că trebuie să existe o congruenţă şi o îmbinare foarte bună între marketing, vânzări şi managementul personalului. Cred că americanii au succes şi datorită faptului că acordă o importanţă esenţială propriilor angajaţi. Aceştia sunt trataţi corect şi sunt consideraţi pilon de bază în companie, atmosfera din timpul serviciului fiind relaxantă şi prietenoasă“, descrie Mandachi principalele lecţii de business american.

     

  • Prin ce experienţe a trecut şi cum s-a descurcat o româncă în China fără să ştie un cuvânt în chineză

    Întâmplarea a făcut ca exact la hotelul unde eram cazat în Shenzhen, China, să o întâlnesc pe moldoveanca Anca Vizitiu, care lucrează de doi ani pe tărâmul îndepărtat de ţara natală. Povesteşte de ce a ales un loc de muncă într-o ţară aflată în cealaltă parte a globului, cât de uşor s-a adaptat la o cultură total diferită, cum sunt văzuţi expaţii, cât de deosebiţi sunt chinezii şi cum plănuieşte să se întoarcă în Vest.

    S-a aventurat în China fără să cunoască un cuvânt în chineză, iar acum Anca Vizitiu este guest relation manager la hotelul de cinci stele Grand Skylight International Hotel. Barul hotelului de la parter era aproape pustiu când am discutat cu ea; era abia 22.00 şi în afară de noi doi se mai aflau doar alte patru persoane la o masă. A venit îmbrăcată într-o rochie de vară, colorată şi părul cârlionţat îi era liber. O imagine diferită faţă de cea din timpul serviciului, când poartă o uniformă formată dintr-o fustă şi o bluză neagră; trebuie să poarte părul prins, buzele date cu ruj roşu, iar unghiile curate şi necolorate.

    China nu a fost o alegere deliberată, ci mai degrabă o întâmplare, o consecinţă. Anca Vizitiu s-a născut la Bacău şi a urmat cursurile Facultăţii de geografie a turismului din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi; cu toate acestea, a lucrat în vânzări şi în marketing la Iaşi şi la Bucureşti. În Capitală a lucrat mai întâi pentru o editură, apoi a trecut la Altex, dar poziţia sa din cadrul retailerului a fost restructurată şi „am decis să fac un pas mai mare. Am fost membră a AISEC în timpul facultăţii şi m-am hotărât să aplic pentru un internship în cadrul organizaţiei. Am început interviurile pentru poziţii în Europa, dar n-a fost să fie şi am mers mai departe. Am ales un oraş la întâmplare şi am ajuns în Shantou, China“, povesteşte ea.

    La hotelul Grand Skylight din Shantou a fost angajată timp de şapte luni, timp în care niciun client nu a trecut pragul hotelului. Nu pentru că ar fi dus lipsă de clienţi, ci pentru că hotelul se afla într-o perioadă de „pre-opening“. „Toate hotelurile din China au o perioadă de pre-opening. Mi-am învăţat colegii engleză şi simulan diferite scenarii posibile la hotel, de pildă interacţiunea cu un client mofturos, o altă persoană care se plânge de cameră, de mâncare etc.“ Plictisită de inactivitate, a decis să plece de la hotel şi să aplice la alte joburi din ţară cu toate că încă nu ştia chineză. Mărturiseşte că la început folosea bileţele pe care erau scrise mesaje precum „unde e metroul?“, scrise de colegi, pentru a se putea deplasa prin oraş. „Am avut interviuri peste tot în zona asta şi când mă rătăceam căutam o staţie de autobuz şi mă uitam după prima staţie de metrou. E foarte dificil, pentru că nu poţi să citeşti nimic, nu merge Google, totul e în chineză“, spune ea. Odată depăşite aceste obstacole au o savoare aparte: „Cele mai mici lucruri devin o victorie când te poţi descurca singur. După ce ai scăpat de stresul acesta te poţi relaxa, bucura de cultura lor. China nu mai este atât de mare, devine mai mică“, adaugă românca zâmbind.

    A ajuns în Shenzhen şi s-a angajat la o companie americană, „unde am lucrat în departamentul de social media timp de opt luni. Însă a fost foarte greu deoarece angajaţii chinezi nu vorbeau engleză, iar lucrul cu echipa de grafic design era un coşmar. În plus, diferenţa de fus orar era un calvar“, povesteşte ea a doua experienţă ca angajată în China. După asta a hotărât să se întoarcă în domeniul ospitalităţii şi s-a angajat din nou în cadrul reţelei de hoteluri Grand Skylight, dar de data aceasta în Shenzhen. Acolo se ocupă de activităţile de comunicare, interacţiunea cu clienţii străini, cumpără şi aranjează florile din hotel şi face traininguri cu asistenţii manageri din front-office. „Am avantaje pe care nu le-aş avea în altă ţară. Aici mi se oferă cazare, pot mânca la restaurantul hotelului, lucrez 8 ore în ture şi mă lasă să-mi organizez programul singură. Nu mai am stresul financiar, la fel ca acasă, unde toţi banii se duceau pe chirie şi pe mâncare“, evaluează Anca Vizitiu. De fapt, spune că latura financiară constituie motivul principal pentru care a părăsit ţara, „unde toată lumea se plânge fie de politică, fie de fotbal, fie de mai ştiu eu ce“;  completează că „aici lumea nu se plânge pentru că nu are timp de asta. Toată lumea munceşte“. În plus, faţă de munca de la hotel românca are şi un job part time la o grădiniţă unde predă engleza copiilor de 3-4 ani, câteva ore pe săptămână.

  • Senatul a luat act de demisia lui Gabriel Oprea

    Senatorii au luat act marţi de demisia lui Gabriel Oprea din Senat, în absenţa fostului vicepremier şi ministru de interne pentru care DNA ceruse începerea urmăririi penale pentru ucidere din culpă în dosarul morţii poliţistului Bogdan Gigină.

    ”Senatul ia act de încetarea prin demisie a mandatului de senator al dlui. Gabriel Oprea începând cu data de 1 octombrie 2016 şi declară vacant locul de senator ales în circumscripţia 42 Bucureşti, colegiul uninominal nr. 3”, se arată în hotărârea Senatului care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial.

    După publicarea în Monitorul Oficial, DNA poate cere din nou începerea urmăririi penale, însă cel care va trebui să încuviinţeze solicitarea este preşedintele Klaus Iohannis.

    Decizia de vacantare a mandatului lui Gabriel Oprea a fost luată cu 80 de voturi pentru.

    Gabriel Oprea a demisionat din Senat luni, 26 septembrie 2016 pe fondul protestelor declanşate de respingerea de către plenul Senatului a cererii DNA de începere a urmăririi penale pentru ucidere din culpă în dosarul morţii poliţistului Bogdan Gigină.