Scopul calculelor FMI este sa vada in ce masura cresterea pe
plan mondial a deficitelor bugetare si a datoriei publice, ca efect
al crizei financiare si economice actuale, va influenta un viitor
destul de apropiat, in care imbatranirea populatiei va necesita
cheltuieli sociale mai mari cu 4-5% din PIB pana in 2030.
Ajustarea este calculata la nivelul deficitului bugetar primar
(fara dobanzi), excluzand influenta ciclurilor economice, si are la
baza tendintele demografice si fiscale din ultimul deceniu. FMI ia
in considerare scaderea cu 0,3% a populatiei in intervalul
2001-2007, respectiv o crestere a PIB cu 0,1% in perioada 2008-2010
si o crestere medie reala a veniturilor cu 0,4% pe an si a
cheltuielilor cu 2,6% in aceeasi perioada. Pentru 2010, deficitul
bugetar primar al Romaniei, independent de influenta ciclurilor
economice, este calculat la 1,4% din PIB, fiind evident inferior
deficitului general de 6,5-6,8% discutat de guvernul roman cu FMI.
Datoria publica bruta este estimata pentru 2010 la 35% din PIB, cu
potential de a ajunge la 39,4% in 2014.
Carlo Cottarelli, directorul departamentului fiscal al FMI, care
a prezentat studiul respectiv ca document insotitor al editiei din
luna mai a Monitorului Fiscal al Fondului, a precizat ca toate
cifrele avansate sunt ilustrative pentru un scenariu conservator,
unde nu se ia in calcul o crestere economica potentiala mai mare
decat in perioada dinainte de criza.
Concret, pentru tarile dezvoltate, FMI a calculat ca datoria
publica va creste cu 36% din PIB in perioada 2007-2014, asa incat
pentru a o aduce la un nivel de cel mult 60% din PIB, va fi nevoie
de o ajustare fiscala medie de 8,7% din PIB intre 2010 si 2020.
Pentru economiile emergente, unde datoria publica n-ar trebui sa
depaseasca 40% din PIB, va fi nevoie de o ajustare fiscala mult mai
mica, in medie de 2,7%.
In calculul FMI, cele mai mari dezechilibre depasesc cu cateva
procente media de mai sus: SUA vor avea nevoie de o ajustare a
deficitului cu 12% din PIB, Japonia cu peste 13%, Irlanda cu 9,8%,
Spania cu 9,4%, Grecia cu 9,2% si Marea Britanie cu 9%. In privinta
economiilor emergente, cele mai mari ajustari ar fi necesare in
Egipt (8,5% din PIB), Polonia (7,2% din PIB) si India (7% din
PIB).
Diferentele pe ansamblul tarilor reflecta atat diferentele de
pozitie fiscala si datorie publica dinainte de criza, cat si
evolutia demografica si a veniturilor, respectiv amploarea si
generozitatea cheltuielilor sociale.
FMI imparte tarile in patru categorii, in functie de cresterea
estimata in urmatorii zece ani a cheltuielilor sociale legate de
imbatranirea populatiei si in functie de amploarea estimata a
ajustarii fiscale de care ar fi nevoie. Romania face parte din cea
mai avantajata categorie, cea unde atat ajustarea fiscala necesara,
cat si cresterea proiectata a cheltuielilor sunt sub media grupului
de tari din care face parte (economiile emergente); in plus,
Romania nu trebuie sa faca eforturi de a-si aduce datoria publica
sub pragul de 40%, ci doar s-o impiedice sa depaseasca acest
prag.
CE E DE FACUT
FMI sustine ca pentru a realiza astfel de ajustari in tarile
considerate, ar trebui luate in calcul, in functie de amploarea
dezechilibrului dintre venituri si cheltuieli, urmatoarele masuri
de reducere a cheltuielilor:
– cresterea varstei de pensionare (in tarile dezvoltate, o
crestere cu 2 ani a varstei de pensionare ar contrabalansa
cresterea de 1% din PIB a cheltuielilor cu pensiile in urmatorii 20
de ani); alternativele sunt fie reducerea de ansamblu a pensiilor
(dar cu grija de a evita pauperizarea pensionarilor), fie cresterea
contributiilor sociale, in tarile unde nivelul de impozitare a
salariilor o permite
– inghetarea cheltuielilor reale pe cap de locuitor pentru 10
ani (limitarea cresterii salariilor, scaderea cheltuielilor sociale
printr-o focalizare mai echitabila, reducerea subventiilor la
energie, care consuma circa 1% din PIB-ul mondial, reducerea
cheltuielilor militare)
– cresterea veniturilor si a eficientei sistemului fiscal
(eliminarea exceptiilor si a reducerilor la TVA, extinderea taxelor
pe proprietati, cresterea accizelor, a taxelor pe poluare,
combaterea evaziunii).
Conform calculelor FMI, daca in 2010 cheltuielile cu pensiile
vor fi in Romania de 8,4% din PIB, ele vor ajunge in 2020 la 8,8%
din PIB, la 10,4% in 2030, la 12,6% in 2040 si 14,8% in 2050.
Pentru perioada considerata de studiu, adica pana in 2030,
cresterea estimata este deci de 2%, mult superioara Bulgariei,
Ungariei, Estoniei si Poloniei (unde cheltuielile sunt asteptate sa
scada cu 0,5%, 0,3%, respectiv 0,8% si 1,4%), dar mult inferioara
Ucrainei (unde vor creste cu 6%) si Rusiei (4,6%).
Pana in 2030, cheltuielile cu pensiile ar urma sa creasca in
medie atat in tarile dezvoltate, cat si in economiile emergente cu
1,1%. In tarile dezvoltate, aceste cheltuieli vor creste cel mai
mult in Luxemburg (5,6%) si in Grecia (5,5%). FMI noteaza insa ca
dupa 2030, imbatranirea populatiei va fi mai accentuata in aceste
tari decat in tarile dezvoltate.
Studiul FMI indica pentru Romania o speranta medie de viata dupa
pensionare (63,3 ani) de 16,9 ani. Luand in considerare o crestere
preconizata a varstei de pensionare cu 1,8 ani, FMI estimeaza ca
speranta de viata dupa pensionare va creste in 2030 la 19,2
ani.
La ora actuala, cea mai ridicata varsta legala de pensionare
intre toate tarile considerate o are Islanda (67 de ani), iar cea
mai coborata Indonezia si India (55, respectiv 58 de ani). Pe
ansamblul tarilor dezvoltate, media varstei de pensionare este de
64,2 ani, iar speranta de viata dupa pensionare este de 17,7 ani;
in economiile emergente, media este de 61,2 ani, iar speranta de
viata ulterioara este de 18,2 ani. Pana in 2030, varsta medie
legala de iesire la pensie ar urma sa creasca in tarile dezvoltate
cu un an, iar speranta de viata ulterioara ar creste la 19,7 ani,
in timp ce in economiile emergente momentul iesirii la pensie ar
creste cu 0,2 ani, iar speranta de viata ulterioara s-ar lungi la
20,3 ani.
——————————
Economii avansate: Australia, Austria, Belgia, Canada, Cehia,
Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Hong Kong, Islanda,
Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Coreea, Olanda, Noua Zeelanda,
Norvegia, Portugalia, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania,
Suedia, Elvetia, Marea Britanie, SUA.
Economii emergente: Argentina, Brazilia, Bulgaria, Chile, China,
Columbia, Estonia, Ungaria, India, Indonezia, Kenya, Letonia,
Lituania, Malaezia, Mexic, Nigeria, Pakistan, Peru, Filipine,
Polonia, Romania, Rusia, Arabia Saudita, Africa de Sud, Thailanda,
Turcia, Ucraina.