BusinessMagazin

Tag: alegere

  • Cele mai bune oraşe de vizitat în 2017 – GALERIE FOTO

    Bordeaux, noua destinaţie culinară a Franţei, numit oraşul nr. 1 al lumii în 2017. Principalele motive pentru care cei de la Lonely Planet au ales Bordeaux sunt noua experienţă turistică pe care acest oraş o oferă de anul acesta, Cité du Vin, o adevărată “revoluţie gastonomică”, dar şi viitoarea linie feroviară de mare viteză, scrie Gustarte.ro

    Al doilea cel mai bun oraş pe listă este Cape Town, datorită noilor atracţii culturale, precum Zeitz Museum of Contemporary Art Africa. Podiumul este completat de Los Angeles, cu 50 de noi hoteluri în construcţie şi o uriaşă expansiune a reţelei de metrou.

    1. Bordeaux, Franţa

    2. Cape Town, Africa de Sud

    3. Los Angeles, SUA

    4. Mérida, Mexic

    5. Ohrid, Macedonia

    6. Pistoia, Italia

    7. Seul, Coreea de Sud

    8. Lisabona, Portugalia

    9. Moscova, Rusia

    10. Portland, SUA

    Mai multe despre Bordeaux puteţi citi pe www.gustarte.ro

  • Cele mai bune oraşe de vizitat în 2017 – GALERIE FOTO

    Bordeaux, noua destinaţie culinară a Franţei, numit oraşul nr. 1 al lumii în 2017. Principalele motive pentru care cei de la Lonely Planet au ales Bordeaux sunt noua experienţă turistică pe care acest oraş o oferă de anul acesta, Cité du Vin, o adevărată “revoluţie gastonomică”, dar şi viitoarea linie feroviară de mare viteză, scrie Gustarte.ro

    Al doilea cel mai bun oraş pe listă este Cape Town, datorită noilor atracţii culturale, precum Zeitz Museum of Contemporary Art Africa. Podiumul este completat de Los Angeles, cu 50 de noi hoteluri în construcţie şi o uriaşă expansiune a reţelei de metrou.

    1. Bordeaux, Franţa

    2. Cape Town, Africa de Sud

    3. Los Angeles, SUA

    4. Mérida, Mexic

    5. Ohrid, Macedonia

    6. Pistoia, Italia

    7. Seul, Coreea de Sud

    8. Lisabona, Portugalia

    9. Moscova, Rusia

    10. Portland, SUA

    Mai multe despre Bordeaux puteţi citi pe www.gustarte.ro

  • O nouă destinaţie turistică din ţara care i-a cucerit pe John Steinbeck, membrii Rolling Stones sau Federico Fellini

    Există în lume munţi mult mai înalţi, mult mai greu de cucerit şi mult mai cunoscuţi. Şi totuşi, Dolomiţii italieni sunt un spectacol vizual greu de depăşit. De la bază sau din vârf, de oriunde îi priveşti, ai în faţă o pânză pictată impecabil de un pictor suprem, care a ştiut că orice detaliu în plus sau în minus nu ar face decât să strice echilibrul acestui tablou.

    Nu sunt critic de artă, ba chiar nu mă pricep deloc. Îmi place frumosul, dar atât. Când vine vorba însă de călătorii, îmi place să cred că sunt un critic ceva mai avizat, cu ochiul format de frumuseţea multor locuri din lumea asta mare. Şi totuşi, în continuare este extrem de uşor să fiu luată prin suprindere, tocmai pentru că lumea este atât de mare şi diversă.

    Înainte să merg mai departe însă, trebuie să fac o mărturisire. Când vine vorba de Italia este posibil să fiu subiectivă, nu de alta dar este ţara mea preferată, pe care am vizitat-o probabil de peste 30 de ori; probabil după încă la fel de multe nu mă voi fi săturat. Şi totuşi, eterna Romă, romantica Toscana şi spectaculoasa coastă Amalfi i-au cucerit şi pe maeştrii peniţei, ai muzicii şi ai filmului. Aşa că John Steinbeck, membrii Rolling Stones şi Federico Fellini sunt doar câţiva dintre cei care-mi susţin ideea.

    Să revin însă la Dolomiţi, un lanţ muntos cu o geometrie aparte, cu culmi golaşe dar cu păduri dese de conifere care ţin de cald munţilor pe alocuri. Nu cred că există un sezon greşit în care să ajungi în zonă, pentru că indiferent de culoarea în care este îmbrăcat peisajul, va fi un tablou demn de admirat. Totuşi, un strop de soare este posibil să schimbe întregul peisaj. În bine. Noi am vânat soarele în zilele pe care le-am petrecut pe drumuri şerpuite care ajung la 2.400 de metri altitudine, prin cabane de munte din lemn şi în cafenele cu ceai aromat. S-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, însă l-am găsit de câteva ori bune, aşa că ne-am putut bucura de el. Am aterizat pe aeroportul din Milano şi peste jumătate de oră eram la bordul unui „animalic“ Smart ForFour. Nu mă pricep la maşini, însă pentru o excursie la munte eu acum aş alege altceva. O „bestie“ mai mare poate, deşi o să vedeţi că şi acest monstru micuţ s-a descurcat admirabil pentru o echipă de piloţi formată din trei fete.

    Trei ore mai târziu, prima oprire a fost la Molveno, un fel de poartă de intrare în regiunea munţilor Dolomiţi. Lacul şerpuia printre munţii, în timp ce în orăşelul de la bază domnea liniştea. Am decis să luăm telecabina (şi apoi şi telescaunul) ca să ajungem pe la 1.500 de metri altitudine să vedem cum arată lumea de sus. Era învăluită în ceaţă, însă aveai totuşi, pentru scurt timp, o senzaţie de putere. Pentru câteva minute, cât am stat sus, doar noi trei şi norii, eram stăpânele lumii. Am coborât rapid cu picioarele pe pământ şi după ce am înghiţit o pizza fără gust (da, da, în Italia), am pornit mai departe. Înainte să ajung la Bolzano, cel mai important oraş al zonei, trebuie să mai fac o mărturisire (ultima, sper). În zona asta a Italiei nu prea eşti în cizmă, ci mai degrabă în Austria. Cei mai mulţi locuitori vorbesc germana (unii chiar nu rup boabă de italiană), iar bucătăria, bucătăria… există dar lipseşte cu desăvârşire. Cel puţin eu aşa am simţit-o după ce un singur ştrudel cu mere mi-a dus papilele gustative pe culmile plăcerii. Poate nu am găsit wurst-ul potrivit, pentru că acest fel de mâncare este de bază în multe dintre restaurantele din zonă. Noroc că se mai strecoară din când în când un sandviş cu prosciutto să ne amintească de faptul că totuşi suntem în Italia, deşi aproape de graniţa cu Austria. Când vine vorba de vin (mai ales de prosecco), nu există niciun motiv de îngrijorare. Licoarea lui Bacchus reuşeşte cu succes să spele păcatele tuturor wurst-ilor de dinainte.

    Am ajuns în sfârşit în Bolzano, la bordul aceluiaşi Smart ForFour care nu a dat niciun semn de oboseală. Bolzano este un orăşel găzduit la sânul munţilor care îl protejează, ascunzându-l între culmi înverzite. Este un bun popas către adevăraţii Dolomiţi, cum îmi place mie să spun. Cu case colorate şi pictate, cu cafenele pline ochi de turişti şi localnici însoţiţi de prietenii lor patrupezi, Bolzano merită o vizită, mai ales duminica, când este zi de târg şi când munţi de parmezan şi prosciutto se vând în plină stradă, nu înainte de o degustare pe cinste a tuturor bunătăţilor expuse. Dacă mai adaugi şi un pretzel nemţesc, doar aşa, de garnitură, atunci micul dejun e gata. Acest festin poate fi urmat de un cappuccino înspumat şi de o plimbare leneşă pe străduţele înguste şi şerpuite. Seara însă, Bolzano se transformă şi devine un oraş studenţesc, un oraş al petrecerilor în plină stradă, al barurilor aglomerate care îşi servesc clienţii în drum. Este o transformare interesantă ce merită testată, cum animalul leneş se transformă într-un party animal la lăsarea întunericului.

    Mai departe însă, cu cât te îndepărtezi de oraş, peisajele devin mai sălbatice, mai spectaculoase. Înspre Santa Maddalena culmile stâncoase se văd în depărtare, la înaintare fiind băgate dealuri cu vârfuri molatece, rotunjite, însă pictate într-un verde crud chiar şi în miez de toamnă. Casele sunt toate din lemn şi se integrează perfect în peisajul pe fundalul căruia se profilează înălţimile. Unde mai pui că întreaga zonă a Dolomiţilor este binecuvântată cu unele dintre cele mai frumoase lacuri din lume, ascunse însă în inima pădurilor sau într-o vale parcă formată special de munţi. Braies este unul dintre acele lacuri pe care le vezi în poze şi crezi că este o combinaţie de minune a naturii cu multă îndemânare în Photoshop. Odată ajuns acolo îţi dai seama că e doar natura responsabilă pentru verdele uşor turcoaz, pentru modul în care crestele pudrate cu zăpadă se reflectă în apa limpede şi liniştită. Munţii ascund multe alte comori, însă lacurile sunt ceva aparte, asemeni unor smaralde neşlefuite care reuşesc să reflecte lumina mai frumos decât orice încercare de Photoshop. Când ajungi la Carezza, un alt lac ascuns de munţi, ai senzaţia că imaginea este ireală. Este un lac mic, pe care îl poţi cuprinde uşor cu vederea, dar care ascunde parcă în adâncuri ceva pietre preţioase colorate ce se reflectă la suprafaţă. Un altfel de curcubeu. Ca să ajungi însă aici trebuie să treci prin Cortina D’Ampezzo, poate una dintre cele mai cunoscute staţiuni montane din lume. Nu ştiu să schiez, aşa că nu planificasem să merg vreodată aici, dar cum drumurile de munte te poartă pe unde cred ele, am ajuns şi am simţit nevoia ca pentru o vreme să mă opresc şi să admir măreţia naturii. Oriunde mă uitam vedeam munţi, un spectacol de care nu părea că mă pot plictisi. Am plecat mai departe cu acelaşi montru pe patru roţi iar drumul şerpuit ne-a purtat spre altitudini mai înalte; începuse să şi ningă. De-a lungul călătoriei a nins de trei ori în trei locuri diferite; o pătură subţire se aşezase pe jos şi mai ales pe creste. Înaintam şi mă gândeam că o maşină atât de mică, ce începuse cumva să gâfâie, o să obosească şi o să ne „lase“ la un moment dat. Am ajuns la 2.000 de metri şi am început coborârea; am răsuflat uşurată, dar nu ştiam că drumul avea să coboare ca să urce iar chiar mai sus, pe la 2.400 de metri. Cel mai înalt vârf din Dolomiţi ajunge aproape de 3.400 de metri, însă şi la 2.400 de metri (unde ne-a dus pe noi drumul şi maşina) eram cu capul în nori şi cu părerea că doar dacă întindem mâna putem atinge culmea.

    Am coborât şi ne-am îndreptat spre aeroport, lăsând în urmă munţii; mi-am dat seama că deja îmi lipsea aerul tare, puţin obositor şi îngheţat. Îmi lipsea să fiu acolo sus, cu capul în nori. Acolo unde se avântă vulturii.

  • Românii renunţă la încălzirea centralizată şi trec la centrale. Care este însă preţul confortului?

    Mai bine de jumătate dintre români au renunţat, în ultimii 14 ani, la sistemul centralizat de încălzire. pe lângă beneficiile legate de confort, centralele termice aduc şi importante economii; cum va evolua piaţa în viitor şi cât de mult costă o instalaţie nouă de încălzire au explicat reprezentanţii companiei Ariston Thermo România.

    „Piaţa de centrale termice din România se află în plină maturizare“, crede Cătălin Drăguleanu, country manager al Ariston Thermo România. Astfel, clienţii pun accent pe serviciile conexe precum service şi garanţii, pe funcţiile oferite, preţul nemaifiind principalul criteriu de achiziţie. „Piaţa se maturizează, observăm o tendinţă de modificare a obiceiurilor de cumpărare“, remarcă Drăguleanu. „Piaţa de centrale termice se îndreaptă tot mai mult către segmentul înlocuirilor produselor instalate în urmă cu peste zece ani. Desigur, un procent important este deţinut şi de noile instalări, acestea fiind, de cele mai multe ori, determinate de debranşările de la sistemul centralizat de încălzire.“

    Numărul apartamentelor legate la sistemul centralizat a scăzut cu 50%, explică reprezentanţii Ariston. În ceea ce priveşte achiziţionarea unor centrale noi, principalele motive sunt nevoia de înlocuire (30%), debranşarea (40%) şi mutarea într-o locuinţă nouă (30%). Astfel, în cadrul procesului de cumpărare, 60% dintre clienţi aleg singuri noua centrală, 33% consultă un instalator, iar 7% lasă decizia în seama instalatorului. În străinătate, spun cei de la Ariston, numărul celor care lasă specialiştii să se ocupe este mult mai mare. 28% dintre cei care achiziţionează o centrală nouă apelează la magazine tip DIY (ca Dedeman, Hornbach, Praktiker), în vreme cu aproape jumătate merg la magazine specializate.

    Investiţia totală într-un sistem de încălzire, în cazul unui apartament de 3 camere, se ridică la 7.800 de lei, sumă care include costul instalaţiei dar şi pe cel al debranşării. Amortizarea costurilor, potrivit reprezentanţilor companiei, se face într-un interval de 4-6 ani; acest termen scade la 2-4 ani dacă este vorba doar de costul centralei.

    Conform unei analize realizate de companie, în primele opt luni ale anului peste 10.000 de familii din România au luat decizia de a renunţa la sistemul centralizat de încălzire, optând pentru un sistem propriu de încălzire; centrala termică cu funcţionare pe gaz se plasează în topul preferinţelor, fiind principala alegere. Numărul acestora este cu 78% mai mare comparativ cu cel raportat în perioada similară din 2015. „Studiile derulate periodic arată că românii înţeleg tot mai mult avantajele unei centrale termice proprii şi sunt tot mai receptivi către noile tehnologii din domeniu. Datele oficiale arată că, din anul 2012 şi până în prezent, peste 202.674 de familii au decis să renunţe la sistemul centralizat de încălzire, iar cea mai mare parte a acestora a optat pentru instalarea unei centrale termice de apartament, pe gaz“, a mai adăugat country managerul Ariston.

    Din 2002 şi până în prezent, sistemul centralizat din România a pierdut aproape jumătate dintre abonaţi. Astfel, dacă în 2002 erau branşate circa 2,5 milioane de locuinţe, la finele lunii august 2016 mai erau racordate doar 1,25 milioane de locuinţe. În acelaşi timp însă, parcul de centrale termice instalate a crescut de mai bine de cinci ori, de la 400.000 de unităţi în 2002 la peste 2,2 milioane în acest moment. Analiza realizată de Ariston Thermo România pe baza datelor raportate de ANRSC mai arată că, la finele lunii august 2016, doar puţin peste un sfert (26%) dintre locuinţele din mediul urban din România mai erau branşate la sistemul centralizat de încălzire. De asemenea, în nouă judeţe din ţară, întreaga populaţie a ales debranşarea şi foloseşte sisteme proprii de încălzire a locuinţei, de pildă centrale de apartament sau de bloc. În plus, în alte 13 judeţe, mai puţin de 10% dintre locuinţe racordate la CET-uri. „Alte 17 judeţe din România mai au branşate doar între 10 şi 50% dintre locuinţe, în timp ce doar două judeţe şi Capitala mai au conectate puţin peste 50% dintre apartamente“, subliniază Drăguleanu.

    Dincolo de confortul sporit oferit de instalarea unei centrale termice cu funcţionare pe gaz, românii pot obţine şi economii majore. Astfel, dacă la nivel naţional preţul mediu al gigacaloriei facturate către populaţie este de 220 de lei, iar cel de producţie este de 353 lei, preţul pentru producerea unei Gcal de o centrală termică în condensare ajunge la aproximativ 163 de lei.

  • Un brand important de haine din Franţa intră în România. Primul magazin se deschide în Veranda Mall

    Grupul francez Tati, unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa vestimentară din Franţa, a ales România pentru a intra în zona Europei de Sud-Est. Marian Radu, managerul companiei care a adus brandul pe plan local, vorbeşte despre planurile firmei pentru România şi investiţia în primul magazin Tati.

    Decizia TATI de a alege România ca prim punct de desfacere pentru Europa de Sud-Est, spune Marian Radu, general manager al Peeraj Brands International, vine după doi ani în care au fost deschise nu mai puţin de 15 magazine TATI la nivel internaţional. Astfel, orientarea către această zonă a Europei a venit ca o necesitate firească, iar decizia de a alege a României ca primă ţară de  lansare a brandului „este una salutară. România este încă o piaţă tânără în domeniul retailului, care, în pofida prezenţei unor jucători de renume, poate susţine branduri şi tendinţe noi. Mai mult, dinamica acestei pieţe din România aduce cu sine şi o dinamică a forţei de muncă, lucru benefic pentru economia internă.“

    Peeraj Brands International, care deţine aproape 100 de magazine sub mai multe branduri printre care CCC, Swarovski şi Boggi, cu afaceri de peste 36 de milioane de euro în 2015, este compania care a adus brandul TATI în România. „Peeraj Brands International este unul dintre cele mai puternice grupuri de francize din zona de fashion din România, cu un număr semnificativ de branduri în portofoliul său. Expertiza deţinută de companie, precum şi un istoric de zece ani de prezenţă pe piaţa locală, fac din Peeraj partenerul potrivit pentru lansarea brandului TATI în România“, explică Marian Radu. Retailerul francez TATI a fost înfiinţat în 1948, iar din 2004 face parte din Grupul Eram. Brandul s-a aflat iniţial în centrele oraşelor, iar acum este prezent şi în suburbiile oraşelor medii şi mari, având peste 2.000 de angajaţi. Lanţul deţine 150 de magazine în Franţa şi alte 15 spaţi peste hotarele ţării-mamă; 90% dintre produse sunt vândute cu preţuri mai mici de 10 euro.

    Investiţia în primul magazin TATI se ridică la circa 1 milion de euro şi în cursul acestui an va începe aranjarea celui de-al doilea spaţiu. „Fiind un brand la început de drum, considerăm că vom putea avansa cifre concludente după deschiderea primului magazin TATI, din Veranda Mall, la sfârşitul lunii octombrie“, afirmă Marian Radu. Planurile pentru perioada următoare includ deschiderea a 25 – 30 de magazine care să acopere întreg teritoriul României. „Mai mult, vizăm şi alte 3 – 4 ţări de proximitate, însă vom putea lua o decizie după o analiză atentă a performanţei brandului în România.“

    Magazinul Tati va ocupa un spaţiu de 1.700 de metri pătraţi în mallul Veranda, incluzând atât haine, cât şi produse de înfrumuseţare şi pentru casă. Piaţa locală de îmbrăcăminte, încălţăminte şi echipamente sportive, evaluată la circa 16 miliarde de lei, a primit de la începutul acestui an peste zece nume noi. Astfel, atât grupuri deja existente şi-au întărit portofoliile cu branduri noi, cât şi mărci noi au ales să deschidă primele unităţi din Români. Decizia vine în contextul în care românii alocă circa 4% pe haine şi pantofi, cea mai mare pondere din regiune, situaţie ce confirmă astfel că piaţa locală este mai dispusă să cheltuie bani pe modă. Cu salarii de opt ori mai mici decât în Germania, dar cu preţuri similare la haine şi pantofi, românii ajung să aloce lunar cea mai mare pondere din venit pentru achiziţiile de modă, comparativ cu alte naţii. Situaţia este similară şi dacă alegem să comparăm România cu Polonia, Cehia sau Ungaria, potrivit Ziarului Financiar. În acest context, grupuri precum H&M şi Inditex – liderii pieţei locale de modă – şi-au întărit portofoliile cu nume noi, cu COS şi respectiv Uterque. Simţind apetitul consumatorilor pentru modă, spaniolii de la Inditex au adus recent în România al optulea brand al grupului, Uterque. Spre deosebire de restul care au intrat în offline mai întâi şi apoi în online, cu acest brand spaniolii au intrat direct online, urmând să testeze apoi şi operaţiunile fizice. Şi suedezii de la H&M au adus în România în acest an al doilea brand, COS, cu care au mers pe Calea Victoriei, una dintre principalele artere de shopping din Bucureşti şi din ţară. Grupul suedez a intrat pe piaţa în 2011 cu brandul fanion H&M şi încă de la început au avut local rezultate peste cele din regiune. Vânzările per magazin sunt în continuare cu până la 50% mai mari decât în Cehia sau Polonia.

    „O concurenţă acerbă ne provoacă să fim competitivi, este acel «cârlig» de care ne folosim pentru a performa cât mai bine“, spune Marian Radu. „Ne adresăm în principal familiilor cu venituri mici si medii, cu îmbrăcăminte, încălţăminte, cosmetice şi produse de îngrijire personală, produse pentru casă şi grădină.“

    Veranda Mall este un proiect nou şi reprezintă astfel, într-o anumită măsură, un pariu; de ce s-a ales această variantă şi nu deschiderea magazinului într-un mall cu un număr deja cunoscut de clienţi? „TATI este o noutate absolută pentru piaţa locală, precum Veranda Mall, ambele fiind la început de drum. Aşadar, «profilul» extrem de asemănător al celor două proiecte, densitatea demografică a zonei unde se vor deschide acestea, dar şi existenţa unei puteri medii de cumpărare destul de uniforme în cadrul ariei de adresabilitate sunt factori luaţi în calcul“, spune Marian Radu.

    Veranda va avea o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 30.000 de metri pătraţi şi va fi inaugurat în ultimul trimestru al acestui an. Principalele ancore vor fi hipermarketul Carrefour (10.000 mp) şi magazinul H&M (2.200 mp), alături de care se vor găsi peste 100 de magazine, restaurante şi cafenele. Centrul comercial va avea o parcare de 1.200 de locuri şi un spaţiu verde de 15.000 de metri pătraţi, care iarna va găzdui un patinoar şi un târg de sărbători, iar vara este destinat relaxării şi petrecerii timpului liber, inclusiv activităţi pentru copii. La etajul 1 vor fi în principal branduri de modă, cafenele pentru spaţiul verde şi diverse restaurante, iar la subsol vor fi food court-ul şi ancora Carrefour. Investiţia în proiect se ridică la 60 de milioane de euro (valoarea terenului şi construcţia), iar centrul comercial va pune la dispoziţia clienţilor săi magazine pe două niveluri, totalizând 25.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale.

    „Este posibil să avem şi o fază a doua, pentru că sunt o serie de chiriaşi pentru care pur şi simplu nu mai avem loc. Cererea pentru această zonă e imensă. Mulţi se întreabă dacă nu sunt prea multe centre comerciale în Bucureşti, dacă nu sunt prea multe malluri, dar de fapt suntem mult sub ce ar trebui,“ afirmă Andrei Pogonaru, membru al consiliului de administraţie al firmei Prodplast Imobiliare şi partener în cadrul Central European Financial Services, care se ocupă de dezvoltarea Veranda. Varşovia are, spune el, de trei ori mai mulţi metri pătraţi de retail modern decât Bucureşti în condiţiile în care populaţia este mai mică. Din perspectiva comercianţilor, numărul centrelor comerciale este insuficient, iar Pogonaru se aşteaptă ca peste 25.000 de oameni să treacă zilnic pragul noului centru comercial.

  • Porcii, animalele pe care romanii le foloseau pentru a înspăimânta elefanţii armatei inamice

    Este un lucru extrem de cunoscut faptul că animalele erau folosite în bătăliile antice, mai ales caii, elefanţii, câinii, maimuţele şi chiar rinocerii. Rolul acestora era cel de a transporta soldaţii, echipamentul sau, pur şi simplu, de a fi mascotele trupelor, pentru a îi binedispune. Dar cine ar fi crezut că porcii au fost, şi ei, folosiţi în timpul acestor bătălii?

    Porcii au fost folosiţi în bătălii de către romani, mai ales ca o măsură împotriva elefanţilor.

    Vezi aici cum au folosit romanii porcii pentru a înspăimânta elefanţii armatei inamice

  • Care sunt cele mai căutate zone rezidenţiale din Capitală

    Nordul şi centrul capitalei sunt în prezent cele mai căutate zone rezidenţiale, potrivit unui sondaj realizat de către dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor. Sondajul a fost desfăşurat în cadrul Târgului Naţional Imobiliar, în perioada 30 septembrie – 2 octombrie, pe un eşantion de 760 de respondenţi, cu scopul de a prezenta tendinţele cumpărătorilor bucureşteni în materie de achiziţionare de locuinţe.

    Întrebaţi în ce zona a capitalei sunt interesaţi să-şi achiziţioneze viitoare locuinţa, 25% dintre respondenţi au ales zona de nord, aceştia fiind atraşi de beneficii precum proximitatea faţă de pădurea Băneasa, hub-ul de birouri Pipera – Aviaţiei şi faţă de centre de învăţământ prestigioase din capitală. Pe al doilea loc în topul preferinţelor se află zona centrală, aleasă de circa 22% dintre respondenţi, datorită avantajelor precum locaţia centrală şi accesibilitatea mijloacelor de transport, în timp ce următoarele locuri sunt ocupate de zona de sud şi cea de vest, cu un procent de respondenţi  de 15% fiecare şi zona de est, aleasă de un procent de 14%. Restul de 10% dintre persoanele chestionate nu au răspuns la această întrebare. Potrivit datelor sondajului, 80% dintre participanţii intervievaţi intenţionează să se mute în mai puţin de un an.

    În ceea ce priveşte tipul locuinţei dorite, marea majoritate a potenţialilor cumpărători (43%) au optat pentru un apartament cu două camere, în timp ce mai puţin de o treime (24%) vor un apartament cu 3 camere. Procentul celor ce preferă locuinţele mai spaţioase precum apartamentele cu 4 camere sau casele este de circa 23%.

    Calitatea construcţiei este de asemenea un factor foarte important în luarea deciziei de a achiziţiona o locuinţă, iar sondajul efectuat arată faptul că marea majoritatea a cumpărătorilor sunt dispuşi să investească mai mulţi bani în achiziţionarea unui apartament de o calitate superioară. Spre exemplu, pentru un apartament cu 2 camere în nordul capitalei, peste jumătate dintre cumpărători sunt dispuşi să aloce un buget de peste 65.000 euro, în timp ce pentru un apartament cu 3 camere în aceeaşi zonă, aproximativ 57% ar cheltui un buget de peste 85.000 euro. În cazul apartamentelor cu 4 camere, circa o treime din cumpărători ar aloca o sumă de peste 100.000 euro.

    “Nordul capitalei este o piaţă rezidenţială aflată la mare căutare, fiind foarte ofertantă din punct de vedere al dezvoltărilor rezidenţiale şi al facilităţilor. Cele mai căutate tipuri de apartamente în această zonă sunt apartamentele cu 2 camere, cu un procent de 43%, urmate de cele cu 3 camere – circa 19%, în timp ce locuinţele mai spaţioase, precum casele sau apartamentele cu 4 camere sunt preferate de aproximativ o treime dintre respondenţi. Dinamismul vânzărilor în nordul capitalei se resimte şi în cadrul proiectului nostru – GREENFIELD, din Băneasa, care a ajuns în prezent la peste 3.000 rezidenţi, fiind cea mai mare comunitate urbană din sectorul 1”, a declarat Bartosz Puzdrowski, CEO IMPACT.

    Impact Developer & Contractor SA este primul dezvoltator imobiliar privat din România; printre proiectele companiei se află cartierul Greenfields – Ansamblul Platanilor. Anul acesta, compania a investit peste 44 milioane euro în lansarea celei de-a treia faze de dezvoltare a cartierului Greenfield. Acesta va ocupa o suprafaţă de 10 ha şi va cuprinde 39 de blocuri cu 888 de apartamente şi Parcul Platanilor, amenajat pe o suprafaţă de 6.000 mp, care va dispune de facilităţi pentru întreagă familie, precum locuri de joacă, teren de sport multifuncţional, zonă de fitness şi zonă de recreere.

  • Turiştii, boala destinaţiilor turistice

    City break-urile au devenit un hobby veritabil pentru mulţi europeni şi nu numai. Însă odată cu numărul tot mai mare de turişti s-a format un nou curent: locuitori din oraşe precum Berlin, Praga sau Barcelona se revoltă, pentru că vor să ”respire“ cultură locală. Cu localnici sufocaţi şi deranjaţi de hoardele de turişti, protestele din marile oraşe stau să explodeze din clipă în clipă.

    Sunt multe modalităţi de a face o impresie proastă într-o ţară străină, iar Martin, un tip de 24 de ani din California, a ales una dintre metodele cu cele mai mari şanse de a-i supăra pe localnicii oraşelor vizitate. Tânărul militar american, mare iubitor de distracţie, şi-a propus să colinde Europa şi a pornit la drum înarmat doar cu recenzii foarte bune. Aşadar, nu a stat pe gânduri, ci a petrecut pe străzile din Barcelona, într-un apartament de vacanţă din Ibiza şi pe un iaht de unde muzica răsuna în noapte. A doua zi dimineaţa are de gând să plece la Praga, dar mai întâi vrea să-şi facă drum şi prin Berlin, pentru a participa la faimoasa petrecere de băut dintr‑un club în altul – Original Berlin Pub Crawl.

    Martin, care poartă încălţări cu lumini intermitente, a băut deja patru beri şi două shoturi de tequila pentru a prinde curaj. Original Berlin Pub Crawl este un fel de excursie cu ghid în trei pub-uri şi un club, unde se testează diversele tipuri de băuturi specifice. The Pub Crawl începe în fiecare seară la ora 10 la un hostel de lângă Alexanderplatz, unde participanţii îşi fac încălzirea – primesc câte un shot de lichior gratis pentru fiecare bere sau cocktail pe care îl beau. În al doilea pub distracţia trece la nivelul următor: petrecăreţii îşi toarnă alcool de mentă din sticlă direct în gură. Organizatorul, un om de afaceri irlandez stabilit în Berlin, oferă astfel de tururi în alte 12 oraşe europene. Grupul este relativ mic în ziua respectivă; mic însemnă totuşi în jur de 80 de persoane, iar în weekenduri numărul lor creşte vertiginos, depăşind 200 de amatori de astfel de distracţii. Printre aceştia se numără britanici minori care beau vodcă ieftină în timpul deplasării de la un pub la altul, americani încântaţi de faptul că alcoolul pe străzi este permis în Europa şi trei germani tatuaţi din Saxonia care fac concurs de râgâit.

    Ajunşi în metrou, grupul se află în cea mai bună formă, iar „Olé, Olé, Olé” este cea mai inofensivă melodie pe care o interpretează; se poate spune că suporterii de fotbal sunt îngeri în comparaţie cu aceşti oameni. Astfel de evenimente cimentează reputaţia de oraş al petrecerii pentru Berlin, iar în acelaşi timp îi deteriorează imaginea. „Exact genul acesta de activităţi nu ni le dorim. Este un coşmar”, spune Burkhard Kieker, şeful turismului din Berlin. În general este foarte greu să te înţelegi cu turiştii, iar de când excursiile spre destinaţii mai apropiate sau mai îndepărtate au devenit o distracţie naţională, locuitorii din toate oraşele populare se plâng de lipsa de ospitalitate din zonele în care locuiesc, tendinţă care a devenit din ce în ce mai accentuată. Afacerile oraşelor cu astfel de turişti sunt înfloritoare, din Asia, în America de Sud, chiar şi Europa, unde numărul turiştilor a crescut cu aproape 40% din 2005 până în 2014. Oraşele germane precum München au înregistrat chiar şi mai mulţi turişti în această perioadă, iar unele companii, precum retailerul de cafea Tchibo sau discounterul alimentar Aldi, şi-au crescut afacerile datorită tursimului. Promovarea este suţinută şi de companii precum Airbnb, care pune la dispoziţie cazări într-o piaţă deja suprasaturată. Spre exemplu, numărul de spaţii unde un turist poate să se cazeze este foarte mare în Paris, unde apartamentele disponibile sporesc cu aproape 50% numărul de locuri de cazare faţă de hoteluri.

    Lucrurile se mişcă: pentru industria turismului, pentru călători şi pentru furnizorii de locuinţe. Dar localnicii sunt intrigaţi, mai ales în oraşele europene dens populate, acolo unde atracţiile sunt adesea concentrate într-o zonă de câţiva kilometri pătraţi, de pildă în Barcelona, Praga şi Salzburg. Destinaţiile turistice resimt mulţimile de turişti ca pe o boală; rezidenţii fug din acele zone, iar micile afaceri, cum ar fi brutăriile sau diversele magazine alimentare, dispar odată cu ei, fiind înlocuite cu magazine de suveniruri şi spaţii de schimb valutar. Cartiere din centrul oraşului au devenit din ce în ce mai pustii. Ceea ce prevestea scriitorul german Hans Magnus Enzensberger în urmă cu 60 de ani în tratatul său „O teorie a turismului” pare să se adeverească; el susţinea că turiştii, prin simpla lor prezenţă, ameninţă şi distrug exact ceea ce caută, adică originalitatea şi culoarea locală. Vizitatorul caută tot timpul noutatea, senzaţii tari şi atracţii, iar când ajunge la destinaţie îi ia din puritatea sa, din mister, şi o comercializează. Acesta este motivul pentru care turistul se află mereu în căutare de destinaţii necunoscute. Un exemplu concludent este Veneţia, un oraş care şi-a pierdut magia. Din 1980, populaţia a scăzut de la 120.000 la doar 60.000. În schimb, 80.000 de turişti individuali şi nave de croazieră vizitează oraşul zilnic. „Veneţia a fost în mare parte «mumificată» şi transformată într-un peisaj al unei cărţi poştale în mişcare”, a scris publicaţia Frankfurter Allgemeine Zeitung.

    Pentru a-şi proteja oraşul de la o soartă similară, locuitorii din oraşele europene se răzvrătesc. Cei mai hotărâţi sunt cei din Barcelona, unde boomul turistic a început odată cu Jocurile Olimpice din 1992. Capitala regiunii Catalonia s-a reinventat pentru evenimentul global, urbaniştii şi arhitecţii au construit clădiri futuriste şi o plajă lungă de nisip care a transformat comunitatea de pescuit Barceloneta într-un loc de joacă. Pentru a atrage vizitatorii, restaurantele de pe faleze şi din centru au afişe cu imaginile îmbietoare şi neoane aprinse. Însă, dincolo de plajă, pe străzile înguste ale Barcelonetei, locuitorii protestează împotriva mulţimilor de turişti agăţând la ferestre steagurile districtului lor, imagini ale unei bărci cu pânze şi un far pe un fond galben-albastru; la tot pasul pot fi văzute bannere cu sloganuri precum: „Nu avem apartamente pentru turişti!”. Au existat demonstraţii repetate de-a lungul anilor, începând cu anul 2014, după ce trei turişti italieni dezbrăcaţi s-au plimbat printr-un supermarket, bănuindu-se atunci că erau cazaţi în apartamente de vacanţă.

  • Înapoi în viitor: Mercedes-Benz, maşinile electrice şi noul brand EQ

    Mercedes-Benz a prezentat la Salonul Auto de la Paris un număr impresionant de modele, dar a atras atenţia mai ales prin maşinile pe care urmează să le producă în următorii câţiva ani. Producătorul german a înţeles că este pe cale să-şi piardă locul la masa automobilelor electrice şi a ieşit la atac cu noua EQ, o generaţie de maşini menită să redefinească transportul cu emisii zero.

    În viitor, mobilitatea se va sprijini pe patru concepte: conectat, autonom, folosit în comun şi electric”, a spus Dieter Zetsche, CEO al Daimler şi şeful diviziei de autoturisme Mercedes-Benz, cu ocazia lansării oficiale de la Paris. „Automobilul cu emisie zero reprezintă viitorul. Iar noul nostru brand, EQ, depăşeşte ideea maşinilor electrice. EQ reprezintă un ecosistem electric de servicii, tehnologii şi inovaţie. În 2007, conceptul e-smart a fost un pioner al motoarelor electrice. Acum suntem pregătiţi să lansăm o ofensivă a produselor electrice care va acoperi toate segmentele auto, de la maşini compacte la cele de lux.”

    Generaţia EQ reprezintă astfel noul brand al Mercedes-Benz pentru maşini electrice. Denumirea EQ, a explicat Dieter Zetsche, se referă la termenul de „inteligenţă electrică” şi este derivat din alte sintagme asociate companiei.

    Conceptul EQ prezentat la Paris este bazat pe platforma de GLC şi seamănă destul de mult cu un SUV coupe. Alegerea nu este întâmplătoare: vânzările de SUV‑uri au crescut în mod constant în ultimii ani, reprezentând una dintre cele mai solide surse de venituri pentru Mercedes-Benz. Acest lucru este evident şi pe piaţa românească; e suficient să vă uitaţi cu atenţie prin parcări publice: SUV-urile sau crossoverurile sunt la tot pasul. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie. O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop. Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan. Noua generaţie de automobile propusă de cei de la Mercedes-Benz va fi bazată pe o arhitectură modulară, care să permită scalarea diferitelor componente în funcţie de baterii. Astfel, spun reprezentanţii companiei, arhitectura în cauză va reprezenta o soluţie viabilă pentru SUV-uri, limuzine sau alte modele de serie.

  • Schimbarea la faţă a inelului de logodnă

    Inelul de logodnă este, de regulă, unul cu diamant, dar lucrurile par să se schimbe, fie datorită unor companii care încearcă să câştige o poziţie pe piaţa acestor produse, fie datorită celor care vor ceva aparte, scrie The Telegraph.
     
    Casa Faberger propune astfel inele de logodnă viu colorate cu smaralde, rubine sau safire şi chiar seturi de verighete cu astfel de pietre preţioase în încercarea de a atrage şi un public mai tânăr. Creatorii de bijuterii constată şi ei o cerere pentru inele mai deosebite, fie prin culoare, fie prin pietrele preţioase folosite, mai ales din partea persoanelor aflate la a doua căsătorie.
     
    Pe lângă aspectul aparte, spun experţii din domeniu, o piatră preţioasă colorată este, de multe ori, ceva mai ieftină decât un diamant, astfel încât în bugetul alocat intră o nestemată mai mare şi, ca atare, mai impresionantă.