Tag: Wall Street

  • 200 de romani fac bani pe Wall Street

    “Pentru multi dintre investitori, plasamentele pe bursele de
    peste Ocean sunt ca un al doilea job. Dupa ce termina orele de
    program la locul de munca, acestia aloca cateva ore pentru a face
    bani pe bursele straine. Valoarea medie a unui cont de
    tranzactionare deschis de clientii nostri urca pana la 30.000 de
    euro”, a spus Ser¬giu Mandis, seful departamentului de
    tranzactionare din cadrul societatii de brokeraj Fairwind
    Securities, con¬trolata de Dinu Patriciu. Bursele americane se
    deschid la ora 16.30 (ora Ro¬ma¬niei), ultima tranzactie avand loc
    la ora 23.30.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Fost trader de pe Wall Street, condamnat la 26 luni de detentie, dupa care va fi deportat in Siberia

    Fostul trader Alexei Koval, in varsta de 37 de ani, a pledat
    “vinovat” in ianuarie la acuzatiile ca, impreuna cu prietenul sau
    Igor Poteroba, a comis frauda conform legislatiei valorilor
    mobiliare cu actiunile a sase companii de sanatate din portofoliul
    UBS, intre anii 2005 si 2009. Poteroba a pledat de asemenea vinovat
    in luna decembrie si a fost condamnat in martie la 22 de luni de
    inchisoare. Procurorii au demonstrat in fata instantei ca Poteroba
    si Koval au folosit mesaje email codate, referindu-se la actiuni si
    titluri drept “frequent flyer miles” (mile de calatorie acordate de
    companiile de transport aerian ca bonus pasagerilor care calatoresc
    des) si la bani drept “potatoes” (cartofi). Koval a recunoscut de
    asemenea ca a platit diverse sume de bani pentru a obtine
    informatii confidentiale, utilizandu-le apoi pentru a face
    tranzactii profitabile cu actiuni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • NYT: O societate secreta de pe Wall Street conduce piata tranzactiilor cu instrumente derivate

    Scopul comun al celor noua este de a proteja interesele marilor
    grupuri financiare, pe care le reprezinta, pe piata derivatelor,
    una dintre cele mai profitabile si mai controversate din industria
    financiara. Detaliile intalnirilor si identitatile lor au fost
    pastrate in cea mai stricta confidentialitate, insa intre cele noua
    banci se regasesc si Morgan Stanley, Deutsche Bank, UBS, Barclays,
    Credit Suisse, Bank Of America si Citigroup, potrivit unor surse
    citate de NYT.

    Bancherii formeaza o comisie foarte puternica implicata in
    supravegherea pietei derivatelor, in valoare de mii de miliarde de
    dolari, care asemenea asigurarilor, sunt folosite pentru protejarea
    fata de risc. In teorie, grupul apara integritatea pietei
    instrumentelor derivate. In practica, apara si dominatia pietei de
    catre marile banci. Ei au luptat pentru a bloca intrarea altor
    banci pe piata si incearca sa blocheze si eforturile de a face
    disponibile informatii detaliate despre preturi si comisioane.


    Cititi mai multe
    pe www.zf.ro

  • De ce s-a sinucis fiul lui Bernard Madoff

    Madoff-fiul avea 46 de ani, s-a sinucis, in timp ce copilul sau de doi ani
    dormea in camera alaturata, impreuna cu cainele familiei. Conform
    unor surse, sinucigasul i-ar fi trimis sotiei
    sambata dimineata, inainte de a se spanzura, niste e-mailuri in
    care sugera ca familiei i-ar fi mai bine fara ca mostenirea grea a
    fraudei sa atarne pentru totdeauna asupra ei. “O sa aveti o viata
    mai buna daca eu nu mai sunt cu voi”, ar fi scris Mark Madoff.

    “Mark a fost o victima nevinovata a faptelor monstruoase ale
    tatalui sau, cedand dupa doi ani de presiuni continue, de acuzatii
    false si insinuari”, a declarat avocatul sau, Martin Flumenbaum.

    Mark Madoff, cel mai mare dintre cei doi fii ai escrocului care a
    fost condamnat anul trecut la 150 de ani de inchisoare pentru
    pagube de 65 de miliarde de dolari provocate investitorilor care au
    apelat la firma lui de brokeraj, Bernard L. Madoff Investment
    Securities LLC, conducea una dintre diviziile acestei firme, insa a
    negat de la bun inceput, ca si fratele sau Andrew, ca ar fi stiut
    ceva de malversatiunile tatalui.

    Ulterior insa, lichidatorul afacerii, care incearca sa recupereze
    bani in beneficiul pagubitilor, a intentat succesiv sute de procese
    unui mare numar de banci americane si europene, fonduri de
    investitii, angajati ai lui Bernard Madoff si rude ale acestuia,
    cerand daune totale de peste 50 de miliarde de dolari
    si recuperand pana acum 2,6 miliarde.

    Printre cei dati in judecata de lichidatorul Irving Picard
    pentru complicitatea la escrocherie intr-un fel sau altul,
    presupusa pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii, se numara
    banci ca JP Morgan, Merrill Lynch, UBS, HSBC, Citibank, Natixis,
    Fortis, ABN Amro, BBVA din Spania, Bank Austria, UniCredit, Nomura
    International, dar si cei doi fii ai lui Bernard Madoff si fratele
    acestuia, Peter, vizati de un proces in care li se cereau daune de 200
    de milioane de dolari.


    Ultima actiune de acest fel, anuntata miercuri, cu doar patru zile inainte
    de termenul-limita fixat de legea federala (sambata, 11 decembrie)
    pana la care Picard mai putea intenta procese de recuperare a
    banilor fraudati, vizeaza sapte banci din lista celor de mai sus,
    precum si pe cinci dintre nepotii lui Bernard Madoff si pe parintii
    lor.

    Unul dintre procesele intentate miercuri urmareste recuperarea a
    274.000 de dolari pe care Bernard Madoff si sotia lui Ruth i-ar fi
    transferat copiilor lui Mark Madoff, precum si actualei si fostei
    sotii ale acestuia. Procesul este intentat impotriva lui Mark
    Madoff, a sotiei lui Stephanie Morgan si a copilului lor de doi
    ani, identificat cu initialele A.V.M., precum si fostei sotii a lui
    Madoff, Susan Elkin, a fiului lor Daniel Madoff si a fiicei lor,
    identificata ca K.M.

    Celalalt proces ii vizeaza pe Andrew Madoff, fratele lui Mark, pe
    sotia lui Deborah, care a intentat divort la vremea arestarii lui
    Bernard Madoff, in decembrie 2008, si pe copiii lor minori,
    identificati in actele procesului ca A.M. si E.M. si carora Bernard
    si Ruth Madoff le-ar fi transferat ilegal fiecaruia fonduri de cate
    80.000 de dolari.

    Peter, Mark si Andrew Madoff au fost acuzati tot miercuri si in
    cadrul unui proces separat, intentat la Londra de catre lichidatori
    si care urmareste recuperarea a 80 de milioane de dolari de la ei
    si de la fosti directori si parteneri ai Madoff Securities
    International Ltd, firma lui Bernard Madoff care se ocupa de
    afacerile din strainatate. Irving Picard sustine ca directorii si
    functionarii firmei au facut plati frauduloase, de care au
    beneficiat inclusiv membrii familiei lui Madoff, in urma carora
    banii au fost folositi in scop personal de acestia, intre altele la
    cumpararea unui iaht, a unor masini de lux si a unor proprietati
    imobiliare in Franta si SUA.

    O a treia actiune intentata miercuri priveste fundatiile
    nonprofit ale familiilor lui Mark si Andrew Madoff, care ar fi
    primit ilegal cate 2 milioane de dolari fiecare din conturile
    bancare ale lui Bernard si Ruth Madoff, unul dintre aceste conturi
    fiind deschis la banca Lehman Brothers.


    Tabloidul financiar Dealbreaker a scris in primavara ca, dupa
    incercari nereusite de a se transfera in alta firma de brokeraj de
    pe Wall Street, Mark Madoff intentiona sa-si deschida “un boutique
    de cercetare financiara”, Strategic Research, pornind cu un site
    care sa adune laolalta principalele informatii de business
    publicate in presa. Mai nou insa, The Wall Street Journal scrie ca s-ar fi lansat
    intr-o afacere de dezvoltare de aplicatii pentru iPad. Fratele sau,
    Andrew, s-a redresat mai repede dupa drama familiei, conducand
    impreuna cu prietena lui o firma de consultanta financiara pentru
    “prevenirea situatiilor de urgenta financiara”, numita Black
    Umbrella.

    In vara, Mark Madoff si-a scos la vanzare, pentru 7,5 milioane de
    dolari, vila din Nantucket pe care o cumparase in 2008 pentru
    6,5 milioane, impreuna cu sotia sa Stephanie. La vremea respectiva
    (inainte de arestarea tatalui), Mark Madoff si sotia isi vandusera
    o alta proprietate din Nantucket, vrand sa se mute intr-o casa mai
    mare cu ocazia nasterii copilului lor. Intr-un proces separat, din
    octombrie 2009, Picard il acuzase pe Mark Madoff personal ca a
    folosit ilegal aproape 67 de milioane de dolari scosi din firma
    tatalui sau, cu acordul acestuia, pentru a-si finanta stilul de
    viata luxos si cumpararea proprietatilor imobiliare din Manhattan,
    Connecticut si Nantucket.

    Sursa foto: Dealbreaker.com.

  • Indicatorul Wall Street valoreaza 116.500 de dolari

    Vanzatorul, Kevin Lessin, a cumparat indicatorul vintage cu
    aproximativ 25 de ani in urma de la un dealer care se ocupa cu
    vanzarea proprietatii unui colectionar de obiecte specific
    new-yorkeze. Semnul este format din doua placute emailate asezate
    incrucisat care indica strazile Wall si Broad cu litere albe pe un
    fundal albastru cobalt.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Neica-nimeni si plutocrati

    Intrebarea-cheie este cat de multi senatori cred ca pot sa
    mearga inainte sustinand ca razboiul e de fapt pace, sclavia este
    libertate, iar reglementarea activitatii bancilor mari le face
    acelor banci o favoare.
    Cateva elemente de istorie: aveam un sistem functional pentru
    evitarea crizelor financiare, care se baza pe garantiile
    guvernamentale si pe reglementari. Pe de o parte, depozitele
    bancilor erau asigurate, prevenind aparitia unor imense cozi de
    oameni panicati la ghisee pentru retragerea banilor (ceea ce a fost
    cauza centrala a Marii Crize). Pe de alta parte, bancile erau
    strict reglementate astfel incat sa nu profite de garantiile
    guvernamentale si sa-si asume riscuri excesive pe seama
    acestora.

    Cam din 1980 incoace, totusi, sistemul s-a destramat treptat,
    partial din cauza politicilor de dereglementare, dar in special din
    cauza inmultirii “fantomelor bancare”: institutii si practici – cum
    sunt finantarea investitiilor pe termen lung cu imprumuturi pe
    termen foarte scurt – care au recreat riscurile sistemului bancar
    de moda veche, fara ca acum sa mai fie acoperit de garantii sau de
    reglementari. Ca urmare, in 2007, sistemul financiar era la fel de
    vulnerabil la o criza severa pe cat era si in anii ’30. Si criza a
    venit.

    Si acum? Am recreat, de fapt, garantiile tip New Deal: cand
    sistemul financiar a plonjat in criza, guvernul a sarit sa salveze
    companiile financiare cu probleme astfel incat sa evite colapsul
    total. Si ar trebui sa tineti minte ca pachetele cele mai mari de
    salvare financiara au fost acordate in timpul unei administratii
    republicane conservatoare, care sustinea ca e profund atasata
    valorilor pietei libere. Avem toate motivele sa credem ca aceasta
    va fi regula si de acum inainte: cand e cazul, indiferent cine e la
    putere, sectorul financiar va fi salvat. De fapt, datoriile
    bancilor fantoma, ca si depozitele bancilor conventionale, au acum
    o garantie guvernamentala.

    Singura intrebare este daca industria financiara va plati un pret
    pentru acest privilegiu, daca Wall Streetul va fi obligat sa se
    comporte responsabil ca rasplata la sprijinul oferit de guvern. Si
    cine s-ar putea impotrivi?

    Pai, ce ziceti de John Boehner, liderul minoritatii republicane din
    Camera Reprezentantilor? De curand, Boehner a tinut un discurs in
    fata bancherilor in care i-a incurajat sa blocheze eforturile
    Congresului de a impune reglementari mai stricte. “Nu-i lasati pe
    acei neica-nimeni de consilieri ai congresmanilor sa profite de voi
    si aparati-va”, i-a somat el. Prin “sa profite” el subintelegea
    impunerea unor conditii sectorului financiar, in compensatie pentru
    sprijinul guvernamental.

    Barney Frank, presedintele Comisiei de Servicii Financiare din
    Camera Reprezentantilor, a confectionat rapid insigne cu
    “Neica-nimeni de consilier” si le-a distribuit angajatilor
    Congresului.
    Dar Boehner nu e problema: Frank a obtinut deja o majoritate pentru
    aprobarea in Camera a unei reforme financiare solide. Problema este
    mai degraba ce se va intampla in Senat.
    In Senat, proiectul pus in discutie a fost initiat de senatorul
    Chris Dodd din Connecticut. E semnificativ mai slab decat cel al
    lui Frank si trebuie intarit, subiect pe care-l voi discuta in
    comentarii ulterioare. Dar niciun proiect nu va deveni lege daca
    republicanii din Senat stau in calea reformei.

    Dar opozantii reformei nu se tem oare ca vor fi catalogati drept
    aliati ai tipilor rai (ceea ce si sunt)? Poate ca nu. In ianuarie,
    Frank Lutz, strategul republicanilor, a lansat un memoriu despre
    cum acestia ar trebui sa se opuna reformei financiare. Ideea lui
    principala era ca republicanii ar trebui sa sustina ca susul e de
    fapt jos – ca legislatia de reforma este de fapt “o mare lege de
    salvare a sectorului financiar” si nu un set de restrictii care sa
    le fie aplicate bancilor.

    In urma cu cateva zile, senatorul Richard Shelby din Alabama,
    intr-o scrisoare care ataca proiectul lui Dodd, a sustinut ca o
    parte esentiala a reformei – supravegherea mai stricta a
    companiilor financiare mari, importante pentru sistem – este de
    fapt o salvare, pentru ca “piata va privi aceste firme ca <prea
    mari pentru a cadea> si implicit sprijinite de guvern”. Hm,
    domnule senator, piata deja priveste acele firme ca avand o
    sustinere guvernamentala implicita, pentru ca o au: orice ar spune
    acum oameni ca Shelby, in orice criza din viitor acele firme vor fi
    salvate, indiferent care partid este la putere.
    Singura intrebare este daca o sa reglementam activitatea
    bancherilor astfel incat sa nu abuzeze de privilegiul de a fi
    sustinuti de guvern. Si aceasta reglementare – nu viitoarele
    salvari – incearca de fapt sa o blocheze adversarii reformei.

    Astfel ca avem de-a face cu un razboi intre neica-nimeni si
    plutocrati – cei care vor sa impuna reguli de comportament unor
    banci scapate de sub control si bancheri care vor libertatea de a
    impinge economia pe buza prapastiei, libertate accentuata de
    constiinta faptului ca in cele din urma contribuabilii oricum ii
    vor salva dintr-o criza. Orice ar spune, realitatea este ca oameni
    ca Shelby sunt de partea plutocratilor; americanii ar trebui sa fie
    de partea acelor neica-nimeni, care incearca sa le protejeze
    interesele.

  • Messi a castigat in 2009 de 2,5 ori mai mult decat cel mai bine platit bancher de pe Wall Street

    Spre comparatie, cel mai bine platit bancher de pe Wall Street,
    John Stumpf, seful Wells Fargo, a castigat anul trecut 18,7
    milioane de dolari (13,8 mil. euro). James Dimon, directorul
    executiv al JP Morgan, a castigat 17 mil. dolari (12,6 mil.
    euro).


    Cititi mai multe
    pe www.zf.ro

  • Ca sa scape de stres, bancherii de pe Wall Street se intalnesc seara sa se lupte

    “Vin multi baieti din finante. E un mod bun de a se relaxa dupa
    munca. Daca ai pierdut sute de mii de dolari, e bine sa vii sa te
    descarci”, spune Max McGarr, luptator profesionist si instructor la
    o sala de fitness preferata de bancheri.

    Unii dintre acestia, precum John Cholish de la Merrill Lynch, au
    trecut deja la nivelul de luptatori profesionisti, atrasi de stilul
    “artelor martiale mixte” promovat de competitia Ultimate Fighting
    Championship, care a castigat in ultimii ani popularitate in
    intreaga lume.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Imblanzirea bancilor

    n opinia mea, procesul de re-reglementare a bancilor este
    absolut necesar si incepe sa aiba tot mai multa sustinere politica.
    Metodele pe care executivul le-a utilizat in relatia cu asa zisele
    banci “too-big-to-fail”, au creat un decalaj moral intre Wall
    Street si Main Street. Intre 1933 si 1999, conform legii
    Glass-Steagall, bancile comerciale erau restrictionate de la a
    subscrie actiuni si obligatiuni iar bancile de investitii nu aveau
    dreptul sa preia depozite de la clienţi. Se pare ca o cauza foarte
    plauzibila a actualei crize bancare la nivel mondial ar putea fi
    abrogarea din anul 1999 a legii Glass-Steagall, care a oferit
    gigantilor financiari o putere greu de controlat.

    Pe 12 ianuarie, presedintele Barack Obama a anuntat un plan de a
    colecta 120 miliarde de dolari pe o perioada de 10 ani, printr-o
    taxa aplicata institutiilor financiare, cu scopul de a recupera
    pierderile din programul Troubled Asset Relief Program (TARP).
    “Orice impozit nou este intotdeauna mai complicat de implementat
    decat s-a anticipat “, a spus Ed Kleinbard – profesor de drept de
    la Universitatea South California. Kleinbard a adaugat ca Marea
    Britanie se luptă deja pentru a implementa impozitarea cu 50% a
    bonusurilor in valoare mai mare de 25.000 de lire sterline obtinute
    de bancheri. Unii politicieni se tem ca o impozitare mai ridicata
    ar cauza plecarea a 9000 de bancheri din tara.

    Cu toate acestea, se pare ca Statele Unite nu va impozita nici
    bonusurile obtinute pe Wall Street si nici veniturile obtinute din
    prestarea de tranzactii financiare. Conform estimarilor
    analistilor, cele mai mari 10 banci din SUA preconizeaza sa obtina
    venituri nete de 45 miliarde de dolari in 2009. Este evident pentru
    toata lumea ca acest plan este o masura politica, cu tendinte clare
    de populism. Bancile au rambursat guvernului SUA 165 miliarde de
    dolari anul trecut, permitand guvernului sa recupereze aproximativ
    doua treimi din investitiile sale totale in sistemul bancar.
    Conform Departamentului de Trezorerie, TARP a primit 12,9 miliarde
    de dolari in comisioane, dividende si dobanzi, altfel spus o
    rentabilitate de 8 % la investitii sale bancare.

    Pe 22 ianuarie, presedintele Barack Obama a facut publice
    intentiile sale de a reduce activitatea de “proprietary trading”
    din cadrul sectorului bancar. Obama a propus sa se limiteze marimea
    activelor bancilor si sa li se interzica bancilor posibilitatea de
    a investi in fonduri speculative. Unele tari europene, inclusiv
    Marea Britanie, forteaza insa firmele sa isi reduca riscul prin
    cresterea rezervelor de capital. Planul presedintelui Obama este de
    a gasi sprijin politic in Europa. Pe de o parte, ministrul de
    finante francez Christine Lagarde a declarat: “In cazul in care
    bancile se angajeaza in activitati de risc foarte mare, acestea pot
    pune in pericol banii deponentilor lor”. Pe de alta parte,
    cancelarul Exchequer Alistair Darling a exclus sugestiile lui
    Mervyn King – guvernatorul Bancii Angliei, ca bancile de investitii
    sa nu mai atraga depozite de la consumatori, sustinand ca aceastea
    desfasoara operatiuni de trading pentru beneficiul lor si nu pentru
    beneficiul clientilor lor.

    Consiliul de Stabilitate Financiară (FSB), care coordoneaza
    reglementarile financiare ca urmare a crizei economice globale,
    trebuie sa adopte un plan final pana in octombrie 2010. Pana
    atunci, orice miscare unilateral luata de catre orice guvern ar
    putea crea diferente substantiale in cadrul mecanismului financiar
    global, urmate de posibilitati de speculare de catre
    investitori.

    Pentru alte detalii si puncte de vedere pe diverse teme, va
    astept pe http://toniiordache.ro

  • Obama vrea banci mai mici si riscuri mai putine pe Wall Street

    Presedintele american Barack Obama are de gand sa ia masuri
    care sa puna noi limite privind marimea si riscurile pe care si le
    asuma cele mai mari banci, acesta fiind cel mai recent atac al
    administratiei la adresa bancherilor de pe Wall Street, scrie The
    Wall Street Journal.

    Aceasta mutare ar putea marca, cel putin teoretic, o
    reglementare mai dura a activitatii jucatorilor din sistemul
    financiar, similara celei din timpul Marii Recesiuni din anii
    ’30.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro