BusinessMagazin

Tag: vladimir putin

  • O nouă forţă geopolitică se naşte în deşerturile arabe, ajutată de războiul lui Putin

    Când Europa se luptă cu o criză de energie şi a preţurilor ener¬gi¬ei care o va duce cel mai pro¬babil în recesiune, statele pro¬du¬cătoare de petrol şi gaze din Golf se scaldă în bani şi se bucură de creşteri economice cum avea China în zilele ei bune.

    Toţi ochii sunt pe aceste ţări arabe pentru că de ele depind prezentul şi viitorul energiei în Europa, scrie revista germană Spiegel. Iar influenţa lor creşte şi în alte sectoare, ceea ce aduce în prim-plan o problemă: conducătorii statelor din Golf sunt consideraţi ca fiind au¬to-ritari, regi şi şeici pentru care valorile de¬mocratice şi libertăţile occidentale contează prea puţin.
    Campionatul Mondial de Fotbal este unul dintre cele mai urmărite evenimente sportive. Câştigarea concursului pentru organizarea ediţiei de anul acesta de către Qatar a fost întâmpinată încă de la început cu critici care n-au încetat nici până acum, când mai sunt câteva zile până primul fluier pentru înce¬pe¬rea primului meci. Există acuzaţii de corupţie, bogăţiile Qatarului înlesnind suspiciunile că acestă ţară şi-a cumpărat dreptul de or¬ganizare.

    De asemenea, există acuzaţii că pre¬gătirile pentru eveniment s-au făcut cu muncitori, mai ales străini, care au lucrat în con¬diţii apropiate de sclava¬gism. Mulţi dintre ei au mu¬rit în accidente de mun¬că. Merită un astfel de preţ? Stadioane noi, strălucitoare, care au cos¬tat peste 6,5 miliarde de dolari sunt gata şi-i aş¬teaptă pe fanii fotbalului.
    Cinci din cele opt stadioane pe care se va juca sunt deservite de un sistem de metrou fără manipulant care a costat şi el 36 de miliarde de dolari. Cam¬pionatul Mondial de Fotbal din Qatar este cel mai scump din istoria competiţiei.
    Cheltuielile cu infrastructura necesară acestuia sunt estimate la 230-300 de miliarde de dolari. Spre comparaţie, Cupa Mondială din Brazilia a costat „doar“ 11,5 miliarde de dolari. Cam aceasta este puterea financiară a ţărilor din Golf.
    Fondurile suverane de investiţii alte celor şase state din regiune valorează împreună 4.000 de miliarde de dolari şi au investiţii în orice şi peste tot în lume, de la companii ger¬mane precum VW, Porsche şi RWE la echipe de fotbal, de Formula 1 şi ligi de golf profe¬sionist. Arabia Saudită are propriul program spaţial şi îşi construieşte un centru de cer¬cetare a hidrogenului, energia viitorului.
    OMV, compania care până nu demult domina în sectorul energetic central şi est-euro¬pean, are printre acţionarii principali (25% din acţi¬uni) compania Mubadala Petroleum and Petro¬che-micals din Abu Dhabi, o sursă de bani inepuizabilă şi fără de care nu poate lua decizii.
    Colosul de petrol şi gaze polonez de stat PKN Orlen a ce¬dat către Aramco, compania naţio-nală de petrol a Arabiei Saudite, o parte din rafinăria de la Gdansk. În schimb, Aramco va acoperi până la 45% din nevoie de petrol a Orlen, care se îndepărtează astfel de com-bustibilul rusesc. Pentru statele din Golf, criza de energie europeană este o oportunitate. 3.500 de miliarde de dolari vor intra în cufe¬rele lor în următorii cinci ani dacă preţurile petrolului şi gazelor naturale rămân la nive¬lurile ridicate din prezent – un cadou din partea preşedintelui Rusiei Vladimir Putin, comentează Spiegel.
    Pentru că Europa nu mai este interesată să importe energie rusească, petrolul din Ara¬bia Saudită şi gazele naturale din Qatar au devenit marfă preţioasă pe care o vor europenii indiferent de preţ. Astăzi pare clar că statele din Golf vor juca un rol principal în noua ordine mondială, în prezent în faza de aşezare. Qatar şi Iran au cele mai mari rezerve de gaze din lume, iar Arabia Saudită este întrecută doar de Venezuela la rezerve dovedite de petrol.

  • Belgradul a devenit noua Casablanca a Europei: Încercând să scape de furia lui Putin, de sancţiuni, de război şi de recrutare, sute de mii de ruşi au fugit şi au descoperit un nou refugiu departe de Moscova

    În spatele unui birou pe care se sprijină munţi de acte şi documente, avocata Tijana Vujovic din Belgrad se pregăteşte pentru o nouă întâlnire cu clienţii. Patru din aceştia sunt ruşi şi reprezintă doar o fărâmă din cei peste 100.000 care au văzut în Belgrad un refugiu din calea regimului lui Vladimir Putin, scrie Bloomberg.

    Tijana este specializată în imigraţie şi ea se ocupă cu documentaţia necesară migranţilor şi punerea acestora în legătură cu agenţii imobiliari din inima Serbiei. Sutele de mii de ruşi care au ajuns în Serbia şi-au lăsat deja amprenta asupra Belgradului, acolo unde au adus la viaţă peste 2.000 de intreprinderi şi au stimulat piaţa imobiliară locală. Tot mai mulţi dintre aceştia caută acum să se stabilească în capitala Serbiei pe termen lung, stimulaţi de mobilizarea parţială ordonată de Putin în septembrie.

    „La începutul războiului toţi clienţii căutau să închirieze o locuinţă. În ultimele luni tot mai mulţi clienţi s-au arătat interesaţi de achiziţionarea unui imobil şi de a locui aici pe termen îndeleungat” a declarat avocata.

    Chiria pentru un apartament de dimensiuni medii în centrul Belgradului ajungea în trecut la 300 de euro, însă odată cu războiul, crizele multiple, inflaţia şi exodul ruşilor preţul s-a dublat. Foarte mulţi dintre autohtoni au fost forţaţi să părăsească oraşul unde salariul mediu lunar ajunge la 800 de euro.

    Exodul ruşilor combinat cu atacurile tot mai intense ale lui Putin în Ucraina, au făcut ca relaţia dintre Serbia şi Rusia să fie din ce în ce mai tensionată. Liderii Uniunii Europene, la care Serbia vrea să adere, l-au avertizat pe preşedintele Aleksandar Vucic că ţara sa trebuie să-şi aleagă o tabară, cu atât mai mult cu cât Serbia nu a fost de acord cu impunerea de sancţiuni Moscovei.

    „Belgradul s-a transformat în Casablanca în ultimele săptămâni”, a mai spus avocata, făcând la referire la pelicula din 1942 care descria oraşul ca fiind paradisul spionilor şi al celor ce fug din calea războiului.

    Peste 100.000 de ruşi şi câteva sute de ucraineni au venit în Serbia de la începutul conflictului, 17.000 dintre aceştia au devenit rezidenţi cu acte în regulă, în timp ce restul au plecat către alte ţări sau şi-au păstrat statutul de vizitator al Serbiei.

    În trecut, o mare parte din Europa i-a primit cu braţele deschise pe aristocraţii şi intelectualii ruşi care fugeau de haosul revoluţiei bolşevice din 1917. Un secol şi ceva mai târziu, ruşii care fug din calea regimului au foarte puţine opţiuni de refugiu în Europa. Serbia rămâne o alegere bună în acest sens. Ruşii care ajung acolo pot rămâne în ţară fără viză timp de 30 de zile, iar compania aeriană naţională a Serbiei încă păstrează în picioare trei zboruri către Moscova şi alte oraşe ruseşti.

    Istoria şi relaţiile ruso-sârbeşti se pot observa uşor în inima Serbiei. Un punct de reper în acest sens este Hotelul Moskva, ridicat în stil art noveau, şi centrul cultural Ruski Dom. Steaua Roşie Belgrad, cea mai de succes echipă de fotbal din ţară este sponsorizată de gigantul Gazprom.

    Serbia şi-a reînviat relaţia cu Rusia în anii 1990, în timpul dezmembrării  Iugoslaviei, când unele părţi ale federaţiei au obţinut independenţa cu sprijinul Occidentului. Încercările lui Slobodan Milosevic de a contesta acest lucru pe câmpul de luptă au declanşat sancţiuni şi izolare. Sârbii au căutat sprijin în est, obţinând ajutorul Rusiei în timpul bombardamentelor NATO din 1999.

    Ruşii au venit în Serbia în trei valuri. Primii au fost bogaţii şi cei cu expertiză în diferite domenii care şi-au mutat afacerile în Belgrad pentru a scăpa de sancţiuni. În vară, primul val a fost urmat de familii întregi de ruşi pentru care viaţa în propria ţară devenea din ce în ce mai dificilă pe fondul sancţiunilor şi a problemelor economice ale Rusiei care ridicau costul vieţii. În final, ultimul val şi cel mai mare, a fost format din ce care au fugit de mobilizarea lui Putin.

    „Tot ce avem acum pe piaţa imobiliară dispare aproape instant. În curând nu va mai rămâne nimic în Belgrad”, a mai declarat Tijana Vujovic.

     

  • Putin este pe cale să piardă cel mai important aliat din istoria Rusiei. Gospodăriile şi guvernele din Europa primesc o gură de oxigen

    Rusia este pe cale să îşi pierdă cel mai important aliat din istoria ei. Iarna grea, care a jucat un rol vital pentru Rusia în timpul invaziei lui Napoleon sau al Germaniei naziste, pe care Putin se baza în războiul hibrid cu Europa se lasă aşteptată. În septembrie preşedintele rus ameninţa că Europa “va tremura de frig la iarnă şi îi va îngheţa coada” precum lupului dintr-un basm rusesc.

    Totuşi, “generalul iarnă” pare că se dezice de conducerea de la Kremlin. Meteorologii se aşteaptă la o lună noiembrie blândă, ceea ce va reduce presiunea asupra depozitelor de gaze naturale din Europa.

    Previziunile pe termen lung ale companiilor de prognoză Maxar Technologies LLC şi Marex arată că nu vor fi perioade reci în această lună – o gură de aer pentru gospodăriile îngrijorate de costul încălzirii şi pentru guvernele îngrijorate de stocurile de gaz pentru sezonul rece.

    “În ceea ce priveşte cererea de energie, începutul cald al lunii noiembrie ar fi un semn binevenit, având în vedere starea actuală a energiei la nivel mondial”, a declarat Matthew Dross, meteorolog la Maxar.

    “Cu toate acestea, nu pot fi excluse episoade ocazionale de aer rece pentru luna noiembrie şi pentru sezonul de iarnă 2022-2023 în ansamblu”.

    Preţurile europene la gaze au scăzut semnificativ de la vârful atins în luna august, dar sunt încă cu aproximativ 80% peste nivelurile din anul trecut.

    Meteorologii germani de la Deutscher Wetterdienst au precizat că vremea caldă din Germania va continua, în timp ce serviciile meteorologice din Franţa estimează, de asemenea, că temperaturile vor continua să fie mai ridicate decât în mod obişnuit.

    Şi în România veştile sunt bune din acest punct de vedere. Temperaturile lunii noiembrie vor fi mai ridicate decât cele normale, potrivit prognozei pentru următoarele patru săptămâni transmisă marţi de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM). Doar spre finalul lunii, mediile termice încep să fie apropiate sfârşitului de toamnă.

    O lună noiembrie călduroasă ar fi departe de a rezolva problemele energetice ale Europei, dar un început întârziat al sezonului de încălzire ar oferi cel puţin un oarecare spaţiu de manevră factorilor de decizie. Iar dacă regiunea va fi scutită de temperaturi exterm de reci în această iarnă – aşa cum anticipează oamenii de ştiinţă de la Copernicus Climate Change Service – consumatorii ar putea primi un răgaz binevenit din cea mai gravă criză a costului vieţii din ultimele decenii, relatează Bloomberg într-o analiză.

  • Putin este pe cale să piardă cel mai important aliat din istoria Rusiei. Gospodăriile şi guvernele din Europa primesc o gură de oxigen

    Rusia este pe cale să îşi pierdă cel mai important aliat din istoria ei. Iarna grea, care a jucat un rol vital pentru Rusia în timpul invaziei lui Napoleon sau al Germaniei naziste, pe care Putin se baza în războiul hibrid cu Europa se lasă aşteptată. În septembrie preşedintele rus ameninţa că Europa “va tremura de frig la iarnă şi îi va îngheţa coada” precum lupului dintr-un basm rusesc.

    Totuşi, “generalul iarnă” pare că se dezice de conducerea de la Kremlin. Meteorologii se aşteaptă la o lună noiembrie blândă, ceea ce va reduce presiunea asupra depozitelor de gaze naturale din Europa.

    Previziunile pe termen lung ale companiilor de prognoză Maxar Technologies LLC şi Marex arată că nu vor fi perioade reci în această lună – o gură de aer pentru gospodăriile îngrijorate de costul încălzirii şi pentru guvernele îngrijorate de stocurile de gaz pentru sezonul rece.

    “În ceea ce priveşte cererea de energie, începutul cald al lunii noiembrie ar fi un semn binevenit, având în vedere starea actuală a energiei la nivel mondial”, a declarat Matthew Dross, meteorolog la Maxar.

    “Cu toate acestea, nu pot fi excluse episoade ocazionale de aer rece pentru luna noiembrie şi pentru sezonul de iarnă 2022-2023 în ansamblu”.

    Preţurile europene la gaze au scăzut semnificativ de la vârful atins în luna august, dar sunt încă cu aproximativ 80% peste nivelurile din anul trecut.

    Meteorologii germani de la Deutscher Wetterdienst au precizat că vremea caldă din Germania va continua, în timp ce serviciile meteorologice din Franţa estimează, de asemenea, că temperaturile vor continua să fie mai ridicate decât în mod obişnuit.

    Şi în România veştile sunt bune din acest punct de vedere. Temperaturile lunii noiembrie vor fi mai ridicate decât cele normale, potrivit prognozei pentru următoarele patru săptămâni transmisă marţi de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM). Doar spre finalul lunii, mediile termice încep să fie apropiate sfârşitului de toamnă.

    O lună noiembrie călduroasă ar fi departe de a rezolva problemele energetice ale Europei, dar un început întârziat al sezonului de încălzire ar oferi cel puţin un oarecare spaţiu de manevră factorilor de decizie. Iar dacă regiunea va fi scutită de temperaturi exterm de reci în această iarnă – aşa cum anticipează oamenii de ştiinţă de la Copernicus Climate Change Service – consumatorii ar putea primi un răgaz binevenit din cea mai gravă criză a costului vieţii din ultimele decenii, relatează Bloomberg într-o analiză.

  • Ameninţările nucleare ale lui Putin, utile asupra lui Scholz. Germania este “principala zonă vizată”, au fost numite trei ţinte

    Cancelarul Olaf Scholz a fost unul dintre primii politicieni de top din Occident care a abordat această problemă. În aprilie, el a declarat pentru SPIEGEL: “Fac totul pentru a preveni o escaladare care va duce la un al treilea război mondial. Nu trebuie să existe un război nuclear“. Unul dintre ei a făcut ameninţarea, celălalt a luat-o în serios. Terenul era pregătit pentru o nouă perioadă de frică.

    Ameninţarea nucleară, din nou prezentă în Europa

    Joachim Krause, în vârstă de 71 de ani, este directorul Institutului de Politică de Securitate de la Universitatea din Kiel, un şoim de şcoală veche, un om care ar fi fost numit “contra-rachetă” în timpul Războiului Rece, pentru că vrea să ştie exact câte arme are fiecare ţară.

    În această tradiţie, Krause a continuat neobosit să numere şi să calculeze, cu un rezultat discutabil în prezent. Există din nou un decalaj de rachete nucleare în Europa. Rusia , scrie Krause într-una dintre numeroasele sale lucrări, pe care aproape numai experţii o iau în seamă, “şi-a extins şi rafinat masiv ameninţarea nucleară împotriva Europei fără provocare occidentală” în ultimii zece ani. Krause numără în jur de 2.000 de arme nucleare cu rază medie de acţiune din partea Rusiei. Germania este “principala zonă vizată”.

    Krause a considerat Războiul Rece “mai puţin riscant” în comparaţie cu situaţia actuală. În opinia sa, exista o singură situaţie cu adevărat periculoasă la acea vreme: În timpul crizei rachetelor cubaneze din 1962, navele americane au forţat un submarin sovietic să iasă la suprafaţă fără să ştie că acesta era înarmat cu o torpilă nucleară. 

    Ştie Scholz ceva ce cetăţenii nu ştiu?

    Dacă Germania ar livra Ucrainei tancuri de luptă Leopard 2, Putin ar putea folosi arme nucleare. Acest scenariu pare să bântuie mintea cancelarului german. De ce? Ştie Scholz ceva ce cetăţenii nu ştiu?

    Un zvon circulă de luni de zile în Berlin. Se spune că Putin l-ar fi ameninţat pe Scholz la telefon cu un atac nuclear. Scholz neagă acest lucru. Acest lucru este mai concret: mai multe surse din cercurile de securitate au confirmat pentru SPIEGEL că serviciile secrete occidentale au interceptat mesaje radio ale marinei ruseşti de la o manevră în Marea Baltică la sfârşitul anului trecut. S-a vorbit despre lovituri nucleare împotriva Germaniei şi au fost numite trei ţinte: Berlin, baza aeriană americană de la Ramstein şi baza aeriană Büchel, unde americanii îşi depozitează bombele atomice.

    Nu este neobişnuit ca utilizarea armelor nucleare să fie discutată şi exersată în cadrul unui exerciţiu militar, iar acest lucru se întâmplă şi în timpul manevrelor NATO. Cu toate acestea, unii experţi în securitate consideră că este posibil ca ruşii să fi numit în mod deliberat ţintele pentru a intimida Occidentul, ştiind, desigur, că acestea vor fi interceptate. Astfel, au vrut să stârnească teama de care au nevoie pentru a ţine Occidentul în şah. Din acel moment, Scholz a încercat să evite escaladarea situaţiei.

    A fost o greşeală gravă, consideră Krause. “Semnalul nuclear” este o formă specială şi complexă de comunicare politică care s-a dezvoltat în timpul Războiului Rece. Prin aluzii pe care doar cunoscătorii le înţeleg, cealaltă tabără este anunţată la ce să se aştepte. Krause spune că în ciuda ameninţărilor, este important ca un lider să rămână calm şi raţional, să nu arate frică.

    Germania, republica fricii

    Scholz i-a semnalat stângaci lui Putin că poate intimida Germania dacă ameninţă cu arme nucleare. Descurajarea este o chestiune de mentalitate. Germanilor le lipseşte în general mentalitatea de descurajare, asta este ceea ce îl înnebuneşte uneori pe Krause: refuzul de a aborda raţional subiectul războiului, de a gândi la rece, de a calcula cu exactitate şi de a elabora o strategie inteligentă. Faptul că germanii lasă frica să domine, nu raţiunea.

    De unde vine această teamă? O teorie vede originea în Războiul de Treizeci de Ani, când mari părţi ale Germaniei au fost devastate cu brutalitate. Alţii localizează rădăcinile mai degrabă în Primul şi al Doilea Război Mondial, deoarece tradiţiile sunt încă vii.

    ADN-ul german: Responsabilitatea pentru două războaie mondiale, responsabilitatea pentru Holocaust. Istoricul Frank Biess scrie în cartea sa “Republica fricii”: “Cultura rememorării în Republica Federală a activat diferite aspecte ale acestui trecut, care au constituit apoi baza unor idei precare, adesea anxioase şi ocazional apocaliptice despre viitor.” Teama pronunţată de războiul nuclear este, prin urmare, proiecţia unui trecut catastrofal în viitor.

  • NATO încearcă să se pregătească pentru scenariul în care Putin ar folosi opţiunea nucleară

    Evoluţia conflictului din Ucraina şi eşecurile de pe front ale armatei ruse fac NATO să creadă că Vladimir Putin este gata să ducă războiul la un alt nivel. Alianţa nu exclude sub nicio formă scenariul în care liderul de la Kremlin ar folosi opţiunea nucleară, scrie Bloomberg.

    Oficiali NATO au declarat sub protecţia anonimatului că în prezent nu există niciun semn că Moscova se pregăteşte să lanseze o lovitură nucleară, chiar dacă îşi intensifică discursul privind acest subiect.

    Analiştii militari şi aliaţii Ucrainei sunt de părere că intensificarea retoricii nucleare a Kremlinului nu are ca scop pregătirea terenului pentru o lansare de armă nucleară ci mai degrabă intimidarea Occidentului pentru retragerea sprijinului oferit. Până în prezent, această campanie de intimidare nu a funcţionat.

    Războiul nu se desfăşoară sub nicio formă conform planurilor lui Vladimir Putin, iar trupele sale pierd încet dar sigur teritorii, pe care liderul de la Kremlin a promis că le va apăra prin toate mijloacele posibile. Cei 300.000 de rezervişti chemaţi la arme de liderul rus vor avea nevoie de luni bune pentru finalizarea instrucţiei, iar stocurile de rachete cu care Putin loveşte infrastructura ucraineană începe să se epuizeze.

    „Încercările Rusiei de a tăia ajutorul Occidentului oferit de Ucraina nu sunt altceva decât semnele unei disperări puternice. Rusia nu poate ţine pasul cu ceea ce Occidentul oferă Ucrainei, motiv pentru care caută să ne ţină departe cu retorica şi ameninţarea nucleară”, a declarat Samantha Bender, cercetător în cadrul Royal Institute of International Affairs.

    În spatele uşilor închise, aliaţii Kievului fac planuri de reacţie în faţa unui atac nuclear însă opţiunile sunt puţine. De asemenea, au loc discuţii privind modul în care se poate continua aprovizionarea cu arme, ajutorul umanitar şi continuarea anchetelor privind crimele de război.

    Kremlinul deţine în continuare o serie de strategii pentru o escaladare a războiului care nu presupune utilizarea armelor nucleare. Printre aceestea se numără un atac asupra barajului Kakhova, care ar genera indundaţii masive şi ar putea opri alimeentarea sistemului de răciree a centralei nucleare din Zaporojie.

    Pe front venirea iernii ar putea complica semnificativ luptele, limitând mobilitatea şi vizibilitatea trupelor din ambele tabere. Cu toate acestea, echipamentul militar livrat de SUA şi Europa ar putea oferi ucrainenilor un avantaj împotriva soldaţilor ruşi mai puţin dotaţi în acest scenariu.

     

  • Calea către pace: Vestul ar trebui să nu mai viseze la îngenuncherea Rusiei şi să facă planuri de viitor pentru integrarea ruşilor în Occident după ce războiul va fi ajuns o poveste, iar Putin la groapa de gunoi a istoriei

    În cele opt luni de la invazia Ucrainei, Vladimir putin a continuat să sublinieze în discursurile sale că războiul declanşat este de o importanţă vitală pentru Rusia şi că el reprezintă o luptă pentru o nouă ordine mondială. Acum, voci importante ale politicii occidentale par să ajungă la aceeaşi concluzie, discursul vestic trece de la a ajuta Ucraina la a contura o ordine globală postbelică care ar marginaliza Rusia, făcând-o incapabilă să mai provoace probleme pe viitor, scrie Bloomberg.

    Această schimbare ignoră planul care presupunea încheierea războiului printr-un compromis negociat înainte sau după căderea lui Putin. Există multe personaje importante din Occident şi Europa Centrală, care consideră că Rusia nu va putea fi schimbată niciodată. Tot mai multe voci afirmă că ţara trebuie adusă în genuchi precum s-a întâmplat cu Germania nazistă sau Japonia, înainte de a putea fi reconstruită şi reintegrată în lumea civilizată.

    „A fost o greşeală să încercăm să comunicăm cu o Rusie postcomunistă bazată pe iluziile apărute din speranţele anilor ’90. Occidentul nu ar trebui să mai fie timid în a-şi stabili propriile obiective de război, chiar dacă nu se implică direct în conflictul din Ucraina. Aceste obiective ar trebui să includă o retragere a Rusiei din fiecare ţară în care regimul lui Putin este prezent. Rusia trebuie să fie transformată într-o ţară normală, adică în opusul unui imperiu, iar acest lucru nu se poate întâmpla doar din interior”, a spus politologul francez Nicolas Tenzer.

    Fiona Hill, unul dintre cei mai respectaţi experţi privind politica şi societatea rusă, a oferit o versiune mai puţin radicală a discursului lui Tenzer. Ea a cerut de asemenea ca Rusia să-şi piardă dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

     

  • Preşedintele turc Erdogan anunţă că va colabora cu Putin pentru a transforma Turcia într-un hub de gaze naturale. Acordul va marca următorul pas în încercările lui Putin de a continua să vândă combustibil rusesc în Europa

    Preşedintele rus Vladimir Putin – ale cărui planuri de a vinde direct gaze naturale în Europa au fost respinse – solicită acum ajutorul Turciei pentru a vinde combustibil pe continent, scrie Business Insider.

    Miercuri, preşedintele turc Tayyip Erdogan a declarat că ţara sa va colabora cu Rusia pentru a crea un „nod de gaze naturale”, a informat agenţia turcă Anadolu.

    Evoluţia vine la o săptămână după ce Putin s-a oferit să redirecţioneze livrările de gaze naturale către Europa prin Turcia – o propunere care i-a surprins pe oficialii turci.

    “Este prima dată când auzim asta. Prin urmare, este devreme să facem o evaluare”, a declarat la acea vreme ministrul turc al Energiei, Fatih Donmez, potrivit Reuters. „Acestea sunt lucruri care trebuie discutate în amănunt”.

    Putin şi Erdogan s-au întâlnit la o zi după ce preşedintele rus a sugerat planul, iar liderul turc a declarat pe 14 octombrie că autorităţile energetice din cele două ţări vor începe imediat să lucreze la propunere.

    Susţinerea rapidă de către Erdogan a propunerii lui Putin de a crea un hub de gaze naturale în Turcia evidenţiază adâncirea legăturilor dintre Moscova şi Ankara, o evoluţie care îngrijorează Occidentul.

    Turcia – membră NATO şi ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană – a condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia, dar nu a sancţionat Rusia şi nu a închis spaţiul al aerian ţării. Rusia este unul dintre principalii parteneri comerciali ai Turciei.

    Acordul dintre Erdogan şi Putin vine la trei săptămâni după ce s-au descoperit scurgeri pe conductele cheie Nord Stream care transportă gaze naturale din Rusia în Germania.

    Nord Stream 2 nu a început niciodată operaţiunile comerciale, deoarece Germania a renunţat la proiect cu câteva zile înainte ca Rusia să invadeze Ucraina pe 24 februarie. Construcţia conductei, care trece pe sub Marea Baltică din Rusia până în Germania, a fost finalizată în septembrie 2021.

    Alexander Novak, viceprim-ministrul rus, a declarat în septembrie că exporturile de gaze ale ţării către UE vor scădea cu aproximativ 50 de miliarde de metri cubi în 2022, a informat agenţia de presă Interfax. Cantitatea reprezintă aproximativ o treime din cele 155 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc pe care UE i-a importat în 2021, conform datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

     

  • Calea către pace: Vestul ar trebui să nu mai viseze la îngenuncherea Rusiei şi să facă planuri de viitor pentru integrarea ruşilor în Occident după ce războiul va fi ajuns o poveste, iar Putin la groapa de gunoi a istoriei

    În cele opt luni de la invazia Ucrainei, Vladimir putin a continuat să sublinieze în discursurile sale că războiul declanşat este de o importanţă vitală pentru Rusia şi că el reprezintă o luptă pentru o nouă ordine mondială. Acum, voci importante ale politicii occidentale par să ajungă la aceeaşi concluzie, discursul vestic trece de la a ajuta Ucraina la a contura o ordine globală postbelică care ar marginaliza Rusia, făcând-o incapabilă să mai provoace probleme pe viitor, scrie Bloomberg.

    Această schimbare ignoră planul care presupunea încheierea războiului printr-un compromis negociat înainte sau după căderea lui Putin. Există multe personaje importante din Occident şi Europa Centrală, care consideră că Rusia nu va putea fi schimbată niciodată. Tot mai multe voci afirmă că ţara trebuie adusă în genuchi precum s-a întâmplat cu Germania nazistă sau Japonia, înainte de a putea fi reconstruită şi reintegrată în lumea civilizată.

    „A fost o greşeală să încercăm să comunicăm cu o Rusie postcomunistă bazată pe iluziile apărute din speranţele anilor ’90. Occidentul nu ar trebui să mai fie timid în a-şi stabili propriile obiective de război, chiar dacă nu se implică direct în conflictul din Ucraina. Aceste obiective ar trebui să includă o retragere a Rusiei din fiecare ţară în care regimul lui Putin este prezent. Rusia trebuie să fie transformată într-o ţară normală, adică în opusul unui imperiu, iar acest lucru nu se poate întâmpla doar din interior”, a spus politologul francez Nicolas Tenzer.

    Fiona Hill, unul dintre cei mai respectaţi experţi privind politica şi societatea rusă, a oferit o versiune mai puţin radicală a discursului lui Tenzer. Ea a cerut de asemenea ca Rusia să-şi piardă dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU.

    „Acesta este un conflict între marile puteri, ale treilea conflict în spaţiul european în mai puţin de un secol. Este sfârşitul ordinii mondiale existente, iar lumea noastră nu va mai arăta ca înainte”, a declarat Hill.

    În această paradigmă – ca şi în cea a lui Putin – interesele occidentale merg mai departe de îngenuncherea regimului actual. Obiectivul strategic principal este o diminuare permanentă a puterii Rusiei şi a capacităţii sale de a reprezenta o ameninţare.

    Vladimir Putin nu se va împiedica de acuzele pe care i le impută comunitatea internaţională, aşa cum au arătat numeroasele voturi ale Adunării Generalele ONU care au fost împotriva sa. Întrebarea care se cere într-un astfel de context este: Cum să renunţe Rusia la prezenţa şi influenţa militară pe care o manifestă pe întreg teritoriul fostei URSS dacă nu este învinsă într-un conflict mai mare decât războiul din Ucraina? Chiar şi dacă Rusia va fi forţată să se retragă din Ucraina, ar poseda în continuare dimensiunea şi resursele necesare pentru a-şi menţine influenţa şi a porni un nou război.

    Politologii şi cele mai influente personaje din politica vestică nu cer guvernelor să declare război Rusiei, dar pledează pentru obţinerea unor rezultate ce nu pot fi atinse decât printr-un război la scară largă. Există o reţinere foarte mare pentru acest demers, care este o rămăşiţă a Războiului Rece, când se credea că Rusia va răspunde la o provocare de o asemenea anvergură printr-un bombardament atomic. Fie că ar putea sau nu sa ia o astfel de măsură, teama este suficient de puternică pentru ca nimeni să nu sugereze sau să facă presiuni pentru deschiderea unui război direct între Occident şi Rusia.

    Presiunea realizării oricărei perspective pentru o nouă ordine mondială, cu o Rusie docilă se află acum pe umerii ucrainenilor. La nivel general, există o speranţă că vor putea învinge armata roşie fără a fi bombardaţi nuclear. Ceea ce nu se spune este că dacă totuşi opţiunea nucleară intră în joc, ei se vor transforma în martiri şi sacrificiul lor va transforma Rusia într-o paria cu acte în regulă.

    Defectul strategiei de „înfrângere strategică” este că în timp ce arsenalul nuclear al Rusiei este văzut ca asul din mâneca lui Putin, Occidentul nu deţine instrumente pentru a flexibiliza şi domestici Rusia. Pentru a face ca strategia să funcţioneze Vestul ar trebui să se implice direct.

    Ceea ce trebuie să li se ofere ruşilor este o viziune de incluziune, nu o înfrângere eternă şi umilitoare. Singurul viitor care ar putea să unească şi să motiveze rezistenţa rusească zdrenţuită împotriva lui Putin, a războiului şi imperialismului rusesc, este unul în care Rusia face parte din Occident, cu toate constrângerile şi beneficiile aferente.

     

     

  • Prietenul lui Putin spune că războiul se poate termina într-o săptămână. Două ţări deţin cheia conflictului

    O soluţie la conflictul din Ucraina poate fi găsită într-o săptămână, a spus preşedintele Belarusului, Aleksander Lukaşenko, într-un interviu acordat postului american NBC.

    „Totul depinde de Statele Unite şi de Regatul Unit. Dacă mâine trebuie să ne aşezăm la masa negocierilor şi să găsim o soluţie, credeţi-mă, o găsim într-o săptămână”, a spus prietenul lui Putin.

    Aleksander Lukaşenko a reiterat apoi că Belarus nu a luat parte la „operaţiunea militară specială” rusă din Ucraina şi nu va face acest lucru nici în viitor.

    „În primul rând, nimeni, şi mă refer la Rusia, nu ne cere să participăm la această operaţiune şi nu o vom face. Întotdeauna am spus asta”, a spus el.