BusinessMagazin

Tag: viata

  • Un studiu al Universităţii Harvard care a durat 80 de ani a scos la iveală ceea ce ar putea să fie secretul pentru o viaţă fericită

    Studiul Grant, precum şi Studiul Harvard axat pe dezvoltarea adulţilor, au urmărit mai multe sute de oameni pe parcursul întregii lor vieţi şi au analizat diferite aspecte ale acestora. Potrivit unui articol publicat de platforma theladders.com, cercetătorii implicaţi în aceste studii au descoperit că, deşi răspunsul este complex, cei mai fericiţi dintre participanţi s-au concentrat pe trei aspecte pe parcursul vieţii lor: obţinerea succesului pe termen lung, inteligenţa emoţională şi relaţiile. 

    Începând cu anul 1938, cercetătorul Dr. Arlie Bock, de la şcoala de medicină a Harvard, a început proiectul cu 268 de bărbaţi aflaţi în cel de al doilea an de studiu la aceeaşi facultate. Participanţii la studiu au consimţit să fie subiectul unor măsurători fizice şi psihice, să răspundă unor chestionare şi interviuri pe parcursul vieţii lor, toate cu scopul de a-i ajuta pe cercetători să găsească elementele necesare pentru o viaţă mai bună. 

    Dintre cei 268 de oameni analizaţi, schimbările cele mai mari au venit la bărbaţi când aceştia se aflau în jurul vârstei de 40 de ani. Spre exemplu, unul dintre ei a devenit preşedintele Statelor Unite – John F. Kennedy, unul dintre ei a devenit un autor de succes, iar alţi patru au candidat pentru Senat. Mulţi alţii s-au confruntat cu tragedii sau cu drame în dragoste.

    Cercetătorii au descoperit că primul element necesar unei vieţi mai bune era succesul bazat pe un orizont pe termen lung. Au observat că dacă se uitau la un anumit moment din viaţa oricăruia dintre participanţi, studiul era înşelător. Participanţii au trecut prin bune şi rele pe parcursul vieţii, iar eşecurile anterioare nu reprezentau neapărat un indicator al unui viitor fără succes. Cu alte cuvinte, doar din cauza faptului că cineva a experimentat traume sau alte evenimente semnificative în viaţă, acest lucru nu însemna că nu vor reuşi să ajungă la succes pe termen lung niciodată. Din contră, mulţi dintre cei care s-au concentrat pe a merge mai departe au atins într-un final succesul.

    Pe de altă parte, cei care au avut succes foarte devreme în viaţă, nu au avut neapărat aceeaşi şansă mai târziu. Spre exemplu, unul dintre participanţi – John Hines –  era un model la Harvard şi părea că totul merge bine pentru el în tinereţe. S-a căsătorit, avea o carieră de succes şi a excelat la şcoală. Dar când avea 30 de ani, a început să fumeze şi să bea, a avut o aventură şi a murit din cauza bolii izbucnite subit. În contrast cu viaţa lui John, un alt participant, Godfrey Camille, părea că este destinat eşecului şi era catalogat ca fiind persoana cu cele mai puţine şanse să reuşească. A mâncat singur până când avea şase ani, a încercat să se sinucidă şi a fost bântuit de amintirile traumelor din copilărie. Totuşi, la 35 de ani, a experimentat o trezire spirituală şi a devenit psihiatru licenţiat, folosindu-se de  experienţele din viaţa pentru a-i ajuta pe alţii. Cercetătorii au aflat că până la finalul vieţii sale, el a fost unul dintre cei mai fericiţi participanţi dintre cei implicaţi în studiu.

    Inteligenţa emoţională presupune gestionarea obstacolelor şi problemelor din vieţile noastre şi a influenţei acestora asupra noastră. Cercetătorii au descoperit că cei care puteau răspunde problemelor din viaţă într-un mod optimist erau mai sănătoşi din punct de vedere emoţional şi fizic decât cei care s-au împotmolit în problemele din vieţile lor. Unii dintre participanţi s-au chinuit cu răspunsurile la emoţiile lor în tinereţe, dar cercetarea a arătat că inteligenţa emoţională poate fi câştigată şi îmbunătăţită pe parcursul anilor. De asemenea, câţiva dintre participanţi au început cu o inteligenţă emoţională bună, dar au dezvoltat mai târziu obiceiuri distructive. Cercetătorii au descoperit că în general însă, 

    inteligenţa emoţională a mers mână în mână cu succesul personal şi profesional; dar şi că a a fost învăţată şi a crescut odată cu vârsta.

    În cele din urmă, cercetătorii au descoperit că relaţiile cu însemnătate au reprezentat cel mai important indicator al unei vieţi bune. Există o corelaţie directă între nivelul de fericire pe care îl avem în relaţiile apropiate şi sănătatea noastră. Relaţiile puternice ajută la întârzierea declinului nostru fizic şi psihic. Să ai grijă de corpul tău este important, dar să ai grijă de relaţiile tale este o formă de grijă de asemenea.

  • Viaţa ”magică” a femeii care poate vedea 100 de milioane de culori. „Sunt foarte încântată de viaţă şi de frumuseţe”

    Concetta Antico este tetracromat, ceea ce înseamnă că are un al patrulea receptor de culoare în retină, faţă de cei trei standard pe care îi au majoritatea oamenilor.

    În timp ce noi, cei care avem trei dintre aceşti receptori, numiţi celule conice, avem capacitatea de a distinge aproximativ un milion de culori diferite, tetracromaţii văd aproximativ 100 de milioane.
    Până acum 10 ani, spune Antico, „nu ştiam că nu experimentam lumea aşa cum o fac ceilalţi oameni. Pentru mine, lumea era într-adevăr foarte colorată. Este ca şi cum nu ştii că eşti o zebră decât dacă nu eşti o zebră”, potrivit The Guardian.
    În copilărie petrecută în Sydney, Antico spune că a fost întotdeauna “puţin ieşită din tipare”, vopsindu-şi părul în culori vii şi alegând pentru dormitorul ei un covor verde-smarald şi perdele negre şi verde-lămâie. Fascinată de natură, deseori dispărea pentru o zi întreagă pe terenul din jurul unui teren de golf din apropiere. „De fapt, pictez exact ceea ce văd. Dacă este o floare roz şi apoi, dintr-o dată, se vede un pic de liliac sau albastru, eu chiar am văzut asta”.

    „Întotdeauna am simţit că trăiesc într-o lume foarte magică. Ştiu că aşa spun copiii, dar pentru mine, era ca şi cum totul era hiper-minunat, hiper-diferit. Întotdeauna exploram în natură, mă adânceam şi încercam să văd complexitatea, pentru că vedeam mult mai multe detalii în toate. Altcineva ar putea să se uite la o frunză sau la o petală a unei flori, dar pentru mine, era ca o constrângere de a înţelege cu adevărat, de a vedea cu adevărat şi, uneori, de a petrece mult timp cu ea. Şi am vrut doar să pictez şi să portretizez tot ceea ce vedeam”.

    După ce a terminat universitatea, Antico s-a mutat în Statele Unite, unde a devenit artistă şi profesoară de artă în San Diego, dezvoltându-şi stilul unic de peisaje colorate şi de floră şi faună.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Terapia susţine inovaţia şi dezvoltă calitatea. De 100 de ani pentru oameni, pentru viaţă!

    Pasiune, inovaţie şi o misiune dedicată îmbunătăţirii sănătăţii oamenilor – acestea au fost timp de 100 de ani caracteristicile celei mai importante companii de medicamente generice şi produse OTC din România: Terapia – o companie SUN PHARMA.

     

    Deşi anii au adus cu ei transformări profunde, capacitatea de inovare a companiei Terapia a permis împletirea cu succes a beneficiilor tehnologiei de ultimă oră cu tradiţia de un secol pentru obţinerea unor produse inovative la cel mai înalt standard calitativ, care contribuie la progresul în prevenirea şi tratarea bolilor. Şi în următorii 100 de ani, Terapia va continua să aibă grijă de sănătatea oamenilor şi va pune în folosul sănătăţii lor ştiinţa, tehnologia şi inovaţia!

     

     

  • Vaccinul despre care experţii spun că ar putea da imunitate pe viaţă la COVID. Este disponibil şi în România

    Vaccinul AstraZeneca ar putea oferi imunitate pe viaţă în unele cazuri, ceea ce ar putea oferi o explicaţie pentru faptul că în Marea Britanie, în ciuda numărului imens de infectări cu Covid 19, numărul deceselor este, totuşi, foarte scăzut.

    Clive Dix, fostul preşedinte al Grupului operativ pentru vaccinuri din Marea Britanie, susţine că utilizarea serului AstraZeneca în Marea Britanie ar putea fi explicaţia pentru numărul mic de decese, în comparaţie cu alte ţări din Europa.

    „Dacă te uiţi în toată Europa, odată cu creşterea cazurilor există şi o creştere corespunzătoare a deceselor, dar nu şi în Marea Britanie, şi trebuie să înţelegem asta. Cred că asta se datorează faptului că cei mai mulţi dintre cei vulnerabili au făcut vaccinul AstraZeneca. Am observat că serul dezvoltat de Oxford produce un răspuns celular durabil.Poate dura toată viaţa în unele cazuri”, a declarat el pentru Daily Telegraph, citat de Daily Mail. 

    Conform unui site al Universităţii Oxford, Marea Britanie înregistrează 1,7 decese la un milion de persoane. Cifrele din Franţa şi Germania se situează între 2,5 şi 3,5, chiar dacă Marea Britanie înregistrează mult mai multe cazuri noi zilnic.

    În Marea Britanie, vaccinul a fost aprobat spre sfârşitul lui decembrie 2020 şi a fost făcut celor în vârstă şi celor vulnerabili.
    În luna mai, autorităţile au recomandat combinarea serurilor pentru cei sub 40 de ani, în timp ce persoanele de peste 40 de ani continuau să se vaccineze cu AstraZeneca în număr foarte mare, scrie stirileprotv.ro

  • CSR 2021: A Better Future, proiectul Mastercard de dotare a spitalelor cu tehnologii şi echipamente medicale de ultimă generaţie

    Mastercard, A Better Future – Proiect inclus în anuarul CSR 2021 – Cele mai responsabile companii din România

     

    Motivaţie: Mastercard a fost dintotdeauna un facilitator al experienţelor de nepreţuit, urmând misiunea de a-i conecta pe oameni cu oportunităţi care pot contribui la un viitor mai bun, prin intermediul parteneriatelor, produselor sau al serviciilor companiei. În ultimii ani, Mastercard s-a implicat într-o serie de proiecte pentru sprijinirea sistemului medical, 2019 marcând începutul parteneriatului pe termen lung cu Asociaţia Dăruieşte Viaţă şi crearea platformei „Un Viitor mai Bun”. Astfel, Mastercard a devenit partenerul pentru inovaţie al iniţiativei #NoiFacemUnSpital, cu scopul de a construi Primul Spital Naţional de Copii pentru Cancer, Boli Grave şi Traumă, destinat atât tratării cancerului, cât şi a altor afecţiuni, fiind dotat cu secţii precum neurochirurgie şi neurologie, chirurgie, bloc operator şi ATI. Anul acesta, compania şi-a setat ca obiectiv îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale oferite prin trainingul personalului medical.

     

    Descrierea proiectului: Toate eforturile locale ale Mastercard, materializate prin produsele, serviciile şi parteneriatele companiei, au fost direcţionate pentru îndeplinirea obiectivului de a dona 1,1 milioane de euro până la finalul anului 2019. Această sumă a contribuit la dotarea spitalului cu tehnologii şi echipamente medicale de ultimă generaţie. În 2020, în noul context provocat de pandemia de COVID-19, Mastercard a reconfigurat proiectele conturate deja cu partenerii existenţi şi a redirecţionat eforturile către susţinerea cauzelor asociate. Prin urmare, Mastercard s-a alăturat iniţiativei asociaţiei Dăruieşte Viaţă de a susţine sistemul medical în lupta pentru combaterea noului virus, oferind 100.000 euro pentru achiziţia de materiale şi echipamente necesare spitalelor.

    În prezent, la trei ani după lansarea parteneriatului cu Dăruieşte Viaţă, Mastercard continuă iniţiativele de sprijinire a sistemului naţional de sănătate împreună cu Dăruieşte Viaţă prin lansarea unui proiect de training pentru echipe de medici din România. Prin valorificarea activelor globale ale companiei în domeniul asistenţei medicale, Mastercard a facilitat colaborarea cu o echipă internaţională de experţi ai celui mai prestigios institut american pentru siguranţa pacienţilor în sprijinul cadrelor medicale din Romania şi în beneficiul pacienţilor.

    Proiectul a constat într-o serie de sesiuni online de training, susţinute de specialiştii internaţionali pentru echipe de medici din diferite spitale din România, fiind primul pas pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale locale. Sesiunile de mentorat s-au desfăşurat online, pe durata a cinci luni, cu implicarea specialiştilor din cadrul unui prestigios institut american pentru siguranţa pacienţilor şi cu susţinerea Mastercard şi a celor trei emitenţi de carduri de beneficii sociale din România – Edenred, Sodexo Pass România şi Up România.

     

    Rezultate: În cadrul programului, principalele teme prezentate au fost: gestionarea fluxurilor de pacienţi, siguranţa pacienţilor în sistemele de sănătate şi prevenirea şi reducerea infecţiilor intraspitaliceşti. Astfel, medicii participanţi au aprofundat subiectele, cu scopul de a îmbunătăţi serviciile medicale oferite.

  • Catastrofă la graniţa cu România: Moartea şi degradarea sunt omniprezente. Oraşe întregi părăsite, obloanele trase, lacăte la uşi. Ţara vecină care moare şi dispare

    În Bulgaria rurală moartea şi degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar şi în cele din apropierea marilor oraşe, şiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uşi, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuinţe în paragină, gata să se prăbuşească, camere devastate, grădini năpădite de bălării şi copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până şi bisericile.

    Mor şi cimitirele – nu mai există morţi care să fie îngropaţi. Satele au fost pline de viaţă odată, mărturie stau pieţele lor mari şi deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale şi impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te ţintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afişele comemorative lipite pe panouri, pe uşi, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin staţiile de autobuz.

    Cei câţiva săteni rămaşi îşi fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcţională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ţine loc de inima satului.

    Devin prietenoşi când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afişele cu feţele morţilor. Noaptea se aud din toate părţile şacalii, făpturi ale singurătăţii, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniştea din sate şi livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.

    Aşa le-am văzut şi eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, şoselele naţionale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru biciclişti, iar de pe bicicletă poţi înţelege cel mai bine o naţiune: îi respiri aerul, îi simţi mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluţi oamenii. Poţi opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.

    Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puţin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puţin la nivel de preţul berii, satele româneşti şi cele bulgăreşti se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internaţională constând din gesturi, cuvinte în bulgăreşte învăţate din programele de desenele animate bulgăreşti interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole şi în cel mai rău caz ruseşti.


    Partea cu rusa este de înţeles. Bătrânul Jivkov a fost loial URSS-ului până la moartea imperiului, iar rusa a fost predată intens în şcoli. Tablouri cu fostul dictator încă mai pot fi văzute în cârciumile cu stil. Iar partea cu germano-spaniolo-italiano-olandeza spune totul despre prezentul şi viitorul  Bulgariei.

    Bulgaria a pierdut o cincime din populaţie din 1990 încoace. Oamenii, mai ales tinerii, au plecat din ţară, alungaţi de sărăcie, pentru a găsi un trai mai bun în alte colţuri ale Europei. Aderarea la Uniunea Europeană, unde forţa de muncă se mişcă liberă, a accelerat depopularea.

    ONU estimează că populaţia Bulgariei se va reduce de la 7,2 milioane de persoane, cât sunt în prezent, la 5,2 milioane până în 2050, ceea ce face ca Bulgaria să fie naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume. Catastrofa demografică este concentrată în zona rurală. Oraşele mici se micşorează cam cu 2.000 de persoane în fiecare an. Sunt sate care n-au mai văzut un nou-născut de două decenii. Un mit local spune că mai mulţi bulgari trăiesc în afara ţării decât în Bulgaria, cel mai sărac stat din UE. 

    Bulgaria a „donat” forţă de muncă în valoare de 40 de miliarde de leva Uniunii Europene, a calculat profesorul Boian Durankev. Comentariile sale au fost publicate de Novinite. O leva face cam o jumătate de euro. Leva este ancorată de moneda unică europeană încă de la introducerea acesteia, în 1999, pentru evitarea colapsurilor valutare, iar Bulgaria este un exemplu de cumpătare bugetară.

    Are şi ratinguri bune, superioare celor ale României. Însă acest lucru nu le este de folos oamenilor. Profesorul a precizat că ţările importante din Uniune sunt interesate să extragă personal din Bulgaria, dar şi din România şi celelalte ţări est-europene. El a explicat că este necesar ca ţările în cauză să solicite despăgubiri de la UE, iar cu aceşti bani să se creeze condiţiile care să-i încurajeze pe oameni să rămână să muncească în propriile ţări.

    „Aceasta ar însemna investiţii mult mai mari din fonduri europene în aceste economii. În al doilea rând, ar trebui un al 13-lea salariu sau o a 13-a pensie pentru toată lumea şi, de asemenea, o ridicare mult mai accelerată a salariului minim şi, treptat, a salariului mediu. Nu este nimic rău în a avea un salariu minim european comun“, apreciază profesorul Boian Durankev.

    Însă, după cum spunea Cicero, „Ubi bene, ibi patria”, unde-i bine, acolo este patria. Lipsa banilor este doar un element al ecuaţiei catastrofei demografice bulgare. Bulgaria este percepută ca fiind una dintre cele mai corupte ţări din UE, iar corupţia înrădăcinată adânc în societate şi devenită un mod de viaţă denotă un deficit de civilizaţie. Suspiciunea faţă de străini este un simptom al acestui deficit de civilizaţie.

    Guvernul de la Sofia nu ţine o evidenţă strictă a celor care pleacă să muncească în străinătate, însă unii ecomomişti, printre care Ţvetan Davidkov, estimează că cel puţin 60.000 de bulgari îşi părăsesc ţara în fiecare an. Şi chiar şi această estimare s-ar putea să fie optimistă, având în vedere că doar Germania, cea mai mare economie europeană, a primit în 2017 circa 30.000 de noi rezidenţi bulgari. Acolo, în 2006, anul de dinaintea intrării Bulgariei în UE, au venit doar 8.000 de bulgari. În anul următor, numărul a sărit la 20.000. O localitate întreagă s-a mutat în Germania.

    „Prognozele privind populaţia nu sunt optimiste, iar acest lucru este o mare problemă pentru noi”, spune pentru BBC Davidkov, profesor la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Sofia. Hemoragia de talente, continuă el, afectează toate sectoarele economiei deoarece majoritatea bulgarilor, de la doctori la muncitori în construcţii, cred că afară îi aşteaptă oportunităţi mai bune.

    Şi alte ţări est-europene suferă de o astfel de hemoragie de capital uman, inclusiv România. Însă în Bulgaria boala este deja cronică. Periferiile oraşelor mai mari sau mai mici din România se extind, apar cartiere noi, se construieşte, iar acest boom alimentează o întreagă industrie. Tineri care au plecat să lucreze în străinătate se întorc şi îşi fac familii, îşi cheltuiesc banii pe locuinţe şi maşini. În Bulgaria, odată ieşit din oraşe te întâmpină deşertul uman.

    Veliko Tîrnovo este un bun exemplu. Este un oraş istoric, frumos, plin de viaţă şi de oameni, înconjurat de frumuseţi naturale deosebite. Drumurile care ies din oraş sunt bune, dar nu duc nicăieri. Satele pustii te întâmpină de la nici 5 kilometri de ieşiri. Există şi câteva oaze de viaţă rurală în regiune: canionul şi satul Emen, frumosul sat tradiţional Bojenţite sau canionul şi cascada de la Hotniţa. Deşi ruina este încă prezentă, muzica pulsează, miroase a mâncare, maşini şi motoare urlă turate, iar copiii se aleargă şi râd. Dar mulţi dintre ei sunt români. Înjurăturile tradiţionale ale părinţilor îi dau de gol. Liniştea şi dezolarea Bulgariei rurale au farmecul lor.

    Sunt chiar atrăgătoare pentru unii. La intarea în Gorsko Kalugerovo (sau la ieşire), un scoţian şi-a instalat într-o gospodărie locală o minibrutărie, cu pâini şi pâinişoare şi prăjituri de tot felul făcute de el. Serveşte clienţilor mâncare caldă doar duminica, în rest stă pe terasa luată în primire de vreo 15 pisici la discuţii cu clienţii şi trecătorii. Oamenii îl ştiu şi-i apreciază produsele.

    Vestea locului s-a dus din vorbă în vorbă. Străinii vin şi opresc, cumpără şi discută înconjuraţi de pisici, încântaţi că engleza lor poate fi înţeleasă de cineva. Vin şi bulgari. Coşurile cu produse se golesc rapid, însă scoţianul se ţine de principiul lui, de a nu găti în fiecare zi. Banii astfel obţinuţi îi ajung să-şi plătească taxele şi să-şi hrănească pisicile.

  • Câte ore petrecem în faţa ecranelor şi care sunt riscurile uriaşe la care ne expunem în fiecare zi

    Deşi oamenii apreciază natura mai mult decât oricând, şi îşi doresc să petreacă cât mai mult timp în aer liber şi în mijlocului ei, această dorinţă rămâne de cele mai multe ori aspiraţională, relaţia cu mediul înconjurător fiind lipsită de constanţă şi substanţă. În realitate, potrivit unui comunicat trimis de compania Velux, petrecem mai puţin de o oră în fiecare zi afară, în natură, iar cei mai mulţi oameni petrec o treime din viaţă, respectiv 5.000 de ore pe an, cu ochii în ecrane. Acestea sunt câteva dintre rezultatele şi concluziile celui mai recent sondaj realizat de Kantar la cererea companiei, la care au participat respondenţi cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani, din opt ţări europene: Croaţia, Cehia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia şi Slovenia. Deşi 95% dintre cei intervievaţi au declarat că mediul înconjurător este foarte important pentru ei, că natura ar trebui protejată mai mult, făcând referire şi la schimbările climatice şi că şi-ar dori să petreacă mai mult timp în aer liber, în realitate pentru 70% dintre ei contactul zilnic cu mediul natural lipseşte cu desăvârşire. Această necesitate este şi mai puternică pentru cei care trăiesc în oraşele dezvoltate şi se află în directă corelaţie cu stilul de viaţă al comunităţii şi lipsa accesului sau existenţei spaţiilor verzi în regiunile urbane.

    Ce putem face pentru a ne putea folosi în continuare de facilităţile tehnologiei moderne, dar şi pentru a ne bucura de beneficiile naturii? Potrivit reprezentanţilor Velux, în primul rând, indicat este să devenim conştienţi de folosirea mult prea îndelungată a device-urilor şi de comportamentul nostru în relaţie cu mediul online. În al doilea rând, să petrecem mai mult timp în natură, într-o stare de prezenţă şi observare a acesteia.  

    Lipsa contactului cu natura poate duce la multe probleme de sănătate. Una dintre ele, o consecinţă directă a folosirii constante a ecranelor, este reprezentată de tulburările degenerative ale coloanei, cu precădere a celei cervicale. Acestea sunt cauzate de postura deficitară permanentizată în mişcare de aplecare şi coborâre a gâtului pentru a privi în ecrane, cel mai frecvent în cel al telefonului. Sindromul numit „Dropped Head Syndrome” („Capul aplecat” sau „Gâtul de text”) este un termen folosit de dr. Kenneth Hansraj, neurolog american, spun reprezentanţii Velux. El subliniază că această constantă coborâre a privirii aduce modificări patologice în curbura coloanei cervicale, iar sindromul „Head Down” poate cauza contracturi şi dureri musculare de la acute la cronice, atât în această zonă, cât şi la nivelul omoplaţilor sau în regiunea lombară, afectând inclusiv copiii şi adolescenţii.

    De asemenea, petrecerea timpului în compania ecranelor şi lipsa contactului cu lumina naturală pot crea o deficienţă a vitaminei D care este produsă de corpul uman prin expunerea la soare. Aceasta este esenţială nu doar pentru sănătatea structurii osoase, a dinţilor, ci şi pentru a preveni apariţia unor boli precum diabetul de tip 1.

    Indivizii maturi deţin toate premisele pentru a fi şi mai afectaţi de aceste tulburări, dat fiind faptul că un adult petrece în medie 34 de ani din viaţă cu ochii în ecrane (ale telefoanelor, laptopurilor, televizoarelor, jocurilor sau e-book-urilor), respectiv 5.000 de ore pe an, spun reprezentanţii Velux, citând metro.co.uk. Acest comportament este conştientizat de 70% dintre respondenţi, care consideră că petrec mult prea mult timp în faţa computerului sau folosind telefonul mobil. Aceste procente sunt şi mai ridicate în rândul celor cu vârste între 18 şi 34 de ani (75%) şi al celor care trăiesc în mediul urban (78%). Dintre participanţii celor opt ţări la studiul realizat de Kantar şi Velux, românii se află pe locul I, în proporţie de 80%, la consumul de tehnologie, declarând că petrec cel mai mult timp în faţa ecranelor şi cel mai puţin (68%) în contact cu natura, zilnic, comparativ cu croaţii (73%), polonezii (73%) şi sârbii (74%), în timp ce slovacii (60%) şi cehii (62%) petrec cel mai puţin timp în faţa ecranelor.

    În proporţie de 94%, respondenţii din România sunt de părere că timpul petrecut de copii în faţa calculatoarelor şi al altor device-uri ar trebui controlat şi temporizat. De asemenea, în general, convingerea că tehnologia le răpeşte oamenilor anumite lucruri cu sens din viaţă este împărtăşită de 93% dintre participanţii la studiu, iar 66% dintre români cred cu tărie că progresul civilizaţiei a produs îndepărtarea dramatică a omului omul de natură, aflându-se pe primul loc în top cu această credinţă. „Lipsa timpului, utilitatea şi atractivitatea tehnologiei moderne, comportamentele noastre, felul în care s-au schimbat canalele şi modurile de comunicare, cât şi excedentul de informaţie au devenit o barieră care ne împiedică să observăm ce se află în jurul nostru în mediul real,  să ne bucurăm de beneficiile unei plimbări zilnice, să privim cu atenţie natura şi alţi oameni. Trăind în lumea algoritmilor, nu înseamnă neapărat că trebuie să privim constant în ecrane.  Uneori, pentru a ne simţi bine şi a ne relaxa, este suficient să privim cerul, să ne uităm la copacii pe lângă care trecem în drum spre şcoală sau muncă,” declară Noemi Ritea, director de piaţă Velux pentru România şi Moldova.

    A trăi conştient o plimbare în natură şi a observa detaliile înseamnă o investiţie în sănătate şi în starea de bine, mai ales când ne confruntăm cu foarte mult stres şi o suprasarcină informaţională. Două aspecte foarte prezente în mediul urban intens dezvoltat, în care fiecare al treilea locuitor, potrivit studiului, petrece mai puţin de 2 ore afară în zilele libere de la serviciu sau de la şcoală. Rezultatele sunt mult mai scăzute pentru intervalul luni-vineri, în care 2/3 dintre aceştia petrec mai puţin de 2 ore în aer liber. În acest context, experţii estimează că 15% din populaţia globală suferă din cauza tulburării afective sezoniere (TAS) sau a depresiei de toamnă – iarnă, cauzată de lipsa luminii naturale şi de timpul în exces petrecut în faţa ecranelor. Acestea au un impact negativ asupra abilităţii oamenilor de a construi şi menţine relaţii cu semenii, zonă în care românii ating cea mai mare proporţie de dificultate, 66%, în comparaţie cu slovacii (57%) sau cu cehii, care sunt cel mai puţin afectaţi (44%).
    Dezvoltarea urbană, noile tehnologii, stilul de viaţă, creşterea traficului şi a timpului petrecut în maşină – toate contribuie la limitarea timpului petrecut în natură şi, mai ales, la a fi prezent şi a observa detalii din mediul înconjurător. Astfel, doar puţin peste jumătate dintre cei care au răspuns (57%) privesc în jur atunci când se află în afara casei şi observă cerul, norii, păsările sau soarele. În plus, 33% dintre români nu au privit niciodată cerul în ultima săptămână. Cu toate acestea, românii sunt cei mai orientaţi către natură şi consideră contactul cu aceasta foarte important în proporţie de 64%, din tot studiul şi de asemenea, se află pe locul I în topul ţărilor europene la recunoaşterea  diferitelor specii de păsări, în contextul în care 41% dintre respondeţi recunosc doar maximum 5 specii.
     

  • Proiecţie sumbră despre viitor: Următoarea pandemie ar putea fi mult mai periculoasă decât Covid-19

    Viitoarele pandemii ar putea fi chiar mai periculoase decât Covid-19, iar lumea ar trebui să se asigure că este pregătită pentru următorul atac viral, a declarat unul dintre creatorii vaccinului Oxford-AstraZeneca, potrivit Reuters.

    Noul coronavirus a ucis 5,26 milioane de oameni în întreaga lume, potrivit Universităţii Johns Hopkins, a şters trilioane de dolari din economiile mondiale şi a dat viaţa peste cap a miliarde de oameni.

    „Adevărul este că următoarul virus ar putea fi şi mai rău. Ar putea fi mai contagios, mai letal, sau chiar ambele”, a declarat Sarah Gilbert în cadrul conferinţei Richard Dimbley, potrivit BBC. „Nu va fi ultima dată când un virus ne ameninţă vieţile şi mijloacele de trai”.

    Gilbert, profesor la Universitatea din Oxford, este de părere că lumea ar trebui să se pregătească din timp pentru următorul virus.

    „Progresele pe care le-am făcut şi cunoştinţele pe care le-am dobândit în timpul pandemiei de coronavirus nu trebuie irosite sub nicio formă”.

    Eforturile de a pune capăt pandemiei de Covid-19 au fost inegale şi fragmentate, marcate de accesul limitat la vaccinuri în ţările cu venituri mici, în timp ce statele bogate aplică deja schema de vaccinare cu trei doze.

    Un grup de specialişti în sănătate înfiinţat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru a revizui gestionarea pandemiei SARS-CoV-2 a cerut finanţarea permanentă pentru dezvoltarea unei capacităţi mai mari de a investiga pandemiile.

    Focarul de Covid-19 a fost detectat pentru prima dată în China la sfârşitul anului 2019. Vaccinurile împotriva virusului au fost dezvoltate într-un timp record.

    Gilbert a spus că proteina spike a variantei Omicron conţine mutaţii despre care se ştie că măresc transmisibilitatea virusului.

    „Mutaţiile noii variante ar putea-o face mai rezistentă la vaccinuri şi la anticorpii dezvoltaţi în urma infecţiilor precedente”, a declarat Gilbert, potrivit sursei citate.

    „Până când vom şti mai multe, ar trebui să fim precauţi şi să luăm măsuri pentru a încetini răspândirea acestei noi variante”.

     

  • România va ajunge abia în 2035 la media UE în ceea ce priveşte calitatea vieţii

    România face paşi mărunţi în ceea ce priveşte progresul indicatorilor privind calitatea vieţii, în timp ce alte state fost comuniste au avut un progres mai rapid. România ocupă în 2021 locul 44 din 168 de ţări în clasamentul mondial privind calitatea vieţii şi bunăstarea socială, în urcare cu o poziţie, de pe locul 45, potrivit studiului Indicele de Progres Social 2021 privind calitatea vieţii şi bunăstarea socială, realizat de organizaţia nonprofit Social Progress Imperative cu sprijinul Deloitte.

    Sorin Cace, doctor în sociologie şi economie şi directorul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), spune că România este în urma altor ţări din fostul bloc comunist, precum ţările Vişegrad. Cu 60% din  media europeană în ceea ce priveşte calitatea vieţii, România va ajunge din urmă Europa abia în 2035.

    „La calitatea vieţii suntem cam la 60% din media europeană, spre deosebire de alte ţări din fostul bloc sovietic şi zona Vişegrad. Ele sunt la peste 80% faţă de media europeană, deci au făcut progrese mai importante, dar trebuie să ţinem cont şi de startul din 1989-1900 – au plecat în faţă şi diferenţa s-a păstrat”, spune Sorin Cace. România rămâne pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi bunăstarea socială, potrivit studiului Deloitte.

    „Ne-am fi aşteptat ca pandemia de COVID-19 să anuleze progresul social înregistrat pe parcursul a câţiva ani, dar este remarcabil faptul că, anul acesta, indicele la nivel global este uşor mai ridicat decât cel de anul trecut (65,05 puncte din 100, comparativ cu 64,68, în 2020). Acest aspect demonstrează cât de rezistenţi şi plini de resurse sunt oamenii, organizaţiile şi societăţile atunci când se confruntă cu dificultăţi mari şi persistente”, spune Alexandru Reff, country managing partner la Deloitte România şi Moldova.

    Indicele de Progres Social (IPS) măsoară calitatea vieţii şi bunăstarea socială a cetăţenilor din 168 de ţări, în baza analizei a trei dimensiuni principale – accesul la nevoi de bază (hrană, îngrijire medicală, apă etc), accesul la bunăstare (informaţii şi comunicaţii, calitatea mediului etc.) şi oportunităţi (incluziunea, accesul la educaţie avansată etc).

    Sorin Cace este de părere că, în ciuda faptului că per ansamblu indicele de calitate a vieţii nu a scăzut în pandemie, a fost totuşi o scădere vizibilă în ceea ce priveşte calitatea vieţii pentru anumite persoane.

    „La nivel global, când vorbim de o medie se poate să nu fie afectată de pandemie. Dar sunt categorii vulnerabile care au fost afectate semnificativ: şi-au pierdut locurile de muncă, au lucrat în domenii sensibile”, a mai spus sociologul.

    În ceea ce priveşte România, în clasamentul IPS din 2021 se află în primele 50 de ţări la toate cele trei categorii analizate: nevoi de bază (locul 41), oportunităţi (45) şi bunăstare (50). Cele mai bune scoruri pe care le-a obţinut România au fost pentru accesul la comunicaţii şi informaţii (locul 35), siguranţa personală (locul 38), drepturile personale (locul 41) şi accesul la educaţie terţiară (locul 43). La polul opus, coordonatele analizate pentru România care au înregistrat punctaje mai slabe sunt incluziunea (locul 85), sănătatea şi bunăstarea (locul 81) şi accesul la educaţia de bază (locul 73).

     

  • Reacţia fostului ministru al Sănătăţii Nelu Tătaru, după recordul COVID: E ca în război… viaţă contra moarte

    „442 decese! 1.667 internaţi la ATI! 16.743 cazuri noi de persoane infectate! Cu toţii suntem supuşi greşelii şi unii suntem neîncrezători, dar de această dată e ca în război…viaţă contra moarte!”, spune Nelu Tătaru, pe Facebook.

    Fostul ministru al Sănătăţii îi sfătuieşte pe cei care încă mai au dubii să încerce să treacă pe lângă un spital şi să privească spre Unitatea de Primiri Urgenţe.

    „Majoritatea celor care ajung acolo sunt dintre cei vehemenţi, nevaccinaţi sau care îşi doresc să fie salvaţi, dar deja e prea târziu. Aşa arată realitatea zilelor noastre. Sunt colmatate toate spitalele. E ca pe front…. Se moare! Se întâmplă! Există mii de apeluri în aşteptare! Epuizare! Durere! Tragedii fără margini! Nu mai avem timp să nu credem! Alegeţi cu mintea pentru viaţa dumneavoastră, pentru familie, oameni dragi…înainte să fie prea târziu”, spune Tătaru.

    Deşi, potrivit lui Nelu Tătaru, e foarte uşor „să critici, să dezbini, să arunci cu noroi, să iei decizia să nu faci nimic”, sfatul său este altul: „Aleg, ca medic, ca om, ca părinte, frate, ca simplu cetăţean să spun ceea ce cred, să spun ceea ce văd şi să fac tot ceea ce pot pentru viaţă. Zilele devin din ce în ce mai negre, iar adevărul este unul dur”.

    România bate marţi un record absolut în pandemie. Depăşeşte pentru prima dată pragul de 16.700 de infectări, 440 de decese şi 1.660 de bolnavi în ATI