Tag: tren

  • Sunt într-un tren abandonat intr-o halta mica, in camp practic. Eu si alţi vreo 200 de oameni, bătrâni, copii. Nu exista nici un CFRist in tren. Nu e curent, nu e apa, evident nu e mancare, si nu sunt toalete functionale in tren. Am sunat la politie”

    Pe Facebook, Madalina Rosca a scris: „Sunt într-un tren abandonat intr-o halta mica, in camp practic. Eu si alţi vreo 200 de oameni, bătrâni, copii. Nu exista nici un CFRist in tren, la halta (Arpasu) este pus lacătul.

    Trenul vine de la Bucuresti, trebuia sa fie in Sibiu acum aproape o ora. Nu e curent, nu e apa, evident nu e mancare, si nu sunt toalete functionale in tren. Am sunat la politie. Ne-au sfătuit sa o luam pe jos (?!?!).

    Update 22:35: rectific, mai e un tren in aceeasi situatie.

    Pasagerii lui ar fi trebuit sa fie in Sibiu la 19:15.

    Update 22:49: O tânără chinezoaica ma intreaba “if some bus is going to pick us up, and when?”. well. Cativa călători au luat-o pe jos pe langa sine, cu bagajel, prin intuneric. Imagini stranii, nu imi vine sa filmez. Se face frig.

    update 23:03 oamenii continua sa coboare si sa o ia pe jos. unii încearcă sa isi organizeze transport din împrejurimi. Altii cauta prin jur vreun om”

    Update: am dat de o angajata in halta. Doamna M.T. ne a vorbit despre lucrarile la un pod care ar fi trebuit sa se fi terminat la 18:00. Repet, sunt oamnei care credeau ca vor fi la Sibiu acum 4 ore. Am rugat-o pe doamna sa isi contacteze superiorii, pentru ca avem nevoie macar de apa… Este draguta doamna, dar mi-a explicat “ca ei la CFR sunt impartiti”, si ca dansa nu are legatura cu pasagerii. In tren au inceput dialogurile “normal ca pleaca din tara copiii. Lasa sa plece, sa ramana doar ei”.

    „Update 23:56: a plecat trenul. Cu mecanicul care “si-a depasit timpul”, care mi-a zis saracu ca si lui ii e sete. Peste un pod care nu e gata. Veselie, delir!

  • Sunt într-un tren abandonat intr-o halta mica, in camp practic. Eu si alţi vreo 200 de oameni, bătrâni, copii. Nu exista nici un CFRist in tren. Nu e curent, nu e apa, evident nu e mancare, si nu sunt toalete functionale in tren. Am sunat la politie”

    Pe Facebook, Madalina Rosca a scris: „Sunt într-un tren abandonat intr-o halta mica, in camp practic. Eu si alţi vreo 200 de oameni, bătrâni, copii. Nu exista nici un CFRist in tren, la halta (Arpasu) este pus lacătul.

    Trenul vine de la Bucuresti, trebuia sa fie in Sibiu acum aproape o ora. Nu e curent, nu e apa, evident nu e mancare, si nu sunt toalete functionale in tren. Am sunat la politie. Ne-au sfătuit sa o luam pe jos (?!?!).

    Update 22:35: rectific, mai e un tren in aceeasi situatie.

    Pasagerii lui ar fi trebuit sa fie in Sibiu la 19:15.

    Update 22:49: O tânără chinezoaica ma intreaba “if some bus is going to pick us up, and when?”. well. Cativa călători au luat-o pe jos pe langa sine, cu bagajel, prin intuneric. Imagini stranii, nu imi vine sa filmez. Se face frig.

    update 23:03 oamenii continua sa coboare si sa o ia pe jos. unii încearcă sa isi organizeze transport din împrejurimi. Altii cauta prin jur vreun om”

    Update: am dat de o angajata in halta. Doamna M.T. ne a vorbit despre lucrarile la un pod care ar fi trebuit sa se fi terminat la 18:00. Repet, sunt oamnei care credeau ca vor fi la Sibiu acum 4 ore. Am rugat-o pe doamna sa isi contacteze superiorii, pentru ca avem nevoie macar de apa… Este draguta doamna, dar mi-a explicat “ca ei la CFR sunt impartiti”, si ca dansa nu are legatura cu pasagerii. In tren au inceput dialogurile “normal ca pleaca din tara copiii. Lasa sa plece, sa ramana doar ei”.

    „Update 23:56: a plecat trenul. Cu mecanicul care “si-a depasit timpul”, care mi-a zis saracu ca si lui ii e sete. Peste un pod care nu e gata. Veselie, delir!

  • „Cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni Abur, penumbră, frig a într-un film noir”

    Pe Facebook, Tudor Laurentiu-Ciprian a scris: „Din categoria “România de izbelişte”. Câteva întrebări: cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni (ca măcar să le poţi spune alor tăi să nu vină la ora la care trebuia să ajungi). Apoi, cum să mergi atâtea ore cu picioarele în gură?!

    Spaţiul alocat unui om este atât de strâmt încât un suprapoderal ar fi, în mod sigur, prins fără scăpare. Pe de altă parte, la dus, am ales varianta cuşetă. Trenul a plecat la 00.30 venind de la Bucureşti. Abur, penumbră, frig…ca într-un film noir.

    Nea ceferistul (evident, neamabil, parcă în ciuda slujbei lui) îmi cere biletul, îmi pune în braţe o pungă cu lenjerie şi îmi indică cam pe unde am pătucul. Ajung pe la mijlocul vagonului şi intru…ca într-un fel de cavou. Beznă. Trebuie să urc în dreapta. Ăsta mai e singurul loc liber din cele patru.

    Problemă: cum să te mişti fară să vezi, unde să laşi bagajul, unde să îţi pui hainele de pe tine, unde să te schimbi şi, mai ales, cum să pui lenjeria pe pătuc fară să deranjezi, fără să cazi sau fără să calci pe cap pe cineva. Apoi, pătucul (înclinat şi nesigur) e, iarăşi, atât de mic încât mă tot întreb ce aş fi făcut dacă aş fi fost supraponderal sau cu vreo dizabilitate motorie.

    Aşa că zic: vreun idiot de la conducerea CFR de când nu o mai fi mers cu trenul?! Cum poţi să faci servicii civilizate dacă tu (idiotul) nu le foloseşti?! Cum au putut transforma acest fel de a voiaja (altădată plăcut) într-o experienţă atât de dezagheabilă?! Plăteşte cineva pentru asta?! Păcat, păcat, de trei ori păcat!!!! Şi, evident, RUŞINE!”

     

  • „Cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni Abur, penumbră, frig a într-un film noir”

    Pe Facebook, Tudor Laurentiu-Ciprian a scris: „Din categoria “România de izbelişte”. Câteva întrebări: cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni (ca măcar să le poţi spune alor tăi să nu vină la ora la care trebuia să ajungi). Apoi, cum să mergi atâtea ore cu picioarele în gură?!

    Spaţiul alocat unui om este atât de strâmt încât un suprapoderal ar fi, în mod sigur, prins fără scăpare. Pe de altă parte, la dus, am ales varianta cuşetă. Trenul a plecat la 00.30 venind de la Bucureşti. Abur, penumbră, frig…ca într-un film noir.

    Nea ceferistul (evident, neamabil, parcă în ciuda slujbei lui) îmi cere biletul, îmi pune în braţe o pungă cu lenjerie şi îmi indică cam pe unde am pătucul. Ajung pe la mijlocul vagonului şi intru…ca într-un fel de cavou. Beznă. Trebuie să urc în dreapta. Ăsta mai e singurul loc liber din cele patru.

    Problemă: cum să te mişti fară să vezi, unde să laşi bagajul, unde să îţi pui hainele de pe tine, unde să te schimbi şi, mai ales, cum să pui lenjeria pe pătuc fară să deranjezi, fără să cazi sau fără să calci pe cap pe cineva. Apoi, pătucul (înclinat şi nesigur) e, iarăşi, atât de mic încât mă tot întreb ce aş fi făcut dacă aş fi fost supraponderal sau cu vreo dizabilitate motorie.

    Aşa că zic: vreun idiot de la conducerea CFR de când nu o mai fi mers cu trenul?! Cum poţi să faci servicii civilizate dacă tu (idiotul) nu le foloseşti?! Cum au putut transforma acest fel de a voiaja (altădată plăcut) într-o experienţă atât de dezagheabilă?! Plăteşte cineva pentru asta?! Păcat, păcat, de trei ori păcat!!!! Şi, evident, RUŞINE!”

     

  • Peste 150 de ani vom circula în siguranţă cu trenul în România. Nu-i grabă

     Până acum s-au modernizat 400 de kilometri de cale ferată, dar infrastructura feroviară măsoară de 10 ori mai mult. Se modernizează doar culoarele principale de tranzit iar costurile sunt uriaşe. Este de presupus că liniile cu circulaţie medie vor fi închise deoarece nu vor fi bani pentru modernizare.
     
    Întârzierile zilnice ale trenurilor sunt, de fapt, o consecinţă a lipsei de investiţii. După Revoluţie, au fost modernizaţi doar 400 de km de cale ferată, dintr-un total de peste 4.000 de km de reţea principală, scrie stiri.tvr.ro

    Acum, CFR anunţă investiţii de peste un miliard de euro. Va fi modernizat tronsonul dintre Braşov şi Sighişoara. A fost atribuit şi studiul de fezabilitate pentru refacerea magistralei Bucureşti-Giurgiu.

    În curând, am putea avea şi trenuri moderne. Autoritatea de Reformă Feroviară a anunţat că va cumpăra noi garnituri în valoare de peste 300 de milioane de euro, fonduri europene. Locomotivele şi vagoanele vor ajunge atât la CFR Călători, cât şi la operatorii privaţi.

    În România, viteza medie de circulaţie a trenurilor este de 50 km pe oră, mai puţin de jumătate din media europeană.

  • Panică în gara din Wimbledon. Pasagerii unui tren au fost EVACUAŢI după ce un bărbat a început să citească cu voce tare din Biblie

    Călătorii s-au panicat atunci când acesta a început să citeze versete precum „moartea nu este sfârşitul”, a mărturisit un pasager. Liniile de înaltă tensiune ale trenului au fost tăiate după ce pasagerii au început să se auto-evacueze, a transmis poliţia. 

    Citeşte mai multe pe www.gandul.info

  • Panică în gara din Wimbledon. Pasagerii unui tren au fost EVACUAŢI după ce un bărbat a început să citească cu voce tare din Biblie

    Călătorii s-au panicat atunci când acesta a început să citeze versete precum „moartea nu este sfârşitul”, a mărturisit un pasager. Liniile de înaltă tensiune ale trenului au fost tăiate după ce pasagerii au început să se auto-evacueze, a transmis poliţia. 

    Citeşte mai multe pe www.gandul.info

  • Povestea femeii care a creat unul dintre cele mai iubite personaje de film din lume

    Rowling s-a născut în familia lui Peter Hanes Rowling, un inginer de aeronave Rolls-Royce, şi Anne Rowling, tehnician ştiinţific, pe 31 iulie 1965, în Yate, Gloucestershire, Anglia, la aproximativ 16 kilometri de Bristol. Părinţii ei s-au întâlnit într-un tren care a pornit din gara Kings Cross Station (care apare şi în romanele Harry Potter), în 1964, şi s-au căsătorit un an mai târziu. Când era copil, Rowling scria deseori povestiri fanteziste pe care le citea surorii ei mai mici, Dianne.

    Adolescenţa ei a fost influenţată de cartea autobiografică Hons and Revels, scrisă de Jessica Mitford. Mitford a devenit idolul lui Rowling, care i-a citit toate cărţile. Rowling a declarat ulterior dobândirii renumelui international că anii de adolescenţă au fost nefericiţi din cauza vieţii de acasă – marcată de o boală a mamei şi o relaţie rece cu tatăl său, cu care acum nu vorbeşte. A mai spus că a creat personajul Hermione bazându-se pe propria ei persoană la 11 ani. Steve Eddy, unul dintre profesorii ei, şi-o aminteşte drept ”nu excepţională, dar într-un grup de fete inteligente şi destul de bune la limba engleză“.

    În 1982, a încercat să intre la Universitatea Oxford, dar nu a fost acceptată; a studiat astfel la Universitatea franceză Exeter – prin intermediul căreia a beneficiat şi de un an de studiu în Paris. În 1986, la absolvire, s-a mutat în Londra pentru a lucra ca cercetător şi secretar bilingv pentru organizaţia axată pe drepturile omului Amnesty International. Apoi, a decis împreună cu prietenul ei de atunci să se mute în Manchester, unde a lucrat la Camera de Comerţ. În 1990, când se afla într-un tren întârziat, călătorind din Manchester spre Londra, i-a venit ideea poveştii unui băiat care vrea să se înscrie la şcoala de magie. A început să scrie imediat ce a ajuns la apartamentul său. Pierderea mamei ei, după câteva luni, a afectat-o profund, astfel că şi şi-a canalizat sentimentele generate de aceasta în sentimentele personajului Harry Potter din prima carte a seriei.

    La şapte ani după absolvirea universităţii, Rowling îşi vedea viaţa profesională drept un eşec, pe care l-a descris ulterior drept ”eliberator“, pentru că i-a permis să se concentreze pe scris. În 1995, a terminat scrierea manuscrisului pentru Harry Potter şi Piatra Filosofală, primul volum al seriei, la o maşină veche de scris. După un răspuns entuziast al lui Bryony Evens, cel care a făcut recenzia primelor trei capitole, agenţia Christopher Little Literary Agents a convenit să o reprezinte pe Rowling în încercarea de publicare.

    Cartea a fost trimisă la 12 edituri, iar toate au respins manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptată de editorul Barry Cunningham, care lucra pentru editura Bloomsbury din Londra, decizie însoţită de primirea a 1.500 de lire în avans. Publicarea a fost încurajată după ce Alice Newton, fata de opt ani a preşedintelui editurii Bloomsbury, a cerut imediat al doilea capitol al cărţii după ce tatăl său i l-a dat pe primul. Chiar dacă a fost de acord cu publicarea, i-a spus lui Rowling că ar trebui să se angajeze, având puţine şanse să facă bani din publicarea cărţilor pentru copii.

    În iunie 1997, Bloomsbury a publicat Harry Potter şi Piatra Filosofală în 1.000 de copii, dintre care 500 au fost distribuite în librării – astăzi, aceste ediţii valorează între 16.000 şi 25.000 de lire sterline. Cinci luni mai târziu, cartea a câştigat un prim premiu. La începutul anului 1998, o licitaţie s-a ţinut în Statele Unite pentru drepturile de publicare a romanului şi a fost câştigată de Scholastic Inc., pentru 105.000 de dolari. Au urmat şase noi volume în serie; ultimul, Harry Potter şi the Deathly Hollows (Harry Potter şi Talismanele morţii), s-a vândut în 11 milioane de copii în prima zi în care a fost lansat în Regatul Unit şi Statele Unite. Harry Potter este un brand global estimat la 15 miliarde de dolari, iar ultimele patru volume au stabilit recorduri de cel mai bine cărţi din istorie. Seria totalizează 4.195 de pagini şi au fost traduse, în întregime sau parţial, în 65 de limbi.

  • Cum arata primul tren de lux din România. “Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina”

    Astra Vagoane Călători a prezentat la începutul lui 2017 primul tren de lux fabricat la Arad, Transcarpatic. Trenul are vagoane de lux şi de clasă, cuşetă, şi a preluat de la modelele de vagoane pentru export tipul de grup sanitar.

    Pe Facebook, Mihaela Nedelcu Luncan a adăugat fotografii cu mesajul: „Cu Transcarpatic. Foarte tare trenul ăsta privat! Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina. Din păcate, nu circulă decât pe rutele Bucureşti-Braşov-Sighişoara-Alba Iulia-Deva-Arad şi Bucureşti-Constanţa şi retur.

    E super-curat şi super-elegant, iar preţurile sunt comparabile cu ale cfr-ului. Pentru cei foarte pretenţioşi, la clasa I cabinele sunt cu unul sau două paturi şi au toaleta proprie. Dar ce mi s-a părut extraordinar a fost atitudinea stewardului: “Bună dimineaţa, doamnă! Cum aţi dormit? Vă servesc cu o cafeluţă?” Şi… mi-a adus cafeaua, la cabină, pe tavă din inox”.

    Astra Vagoane Călători a fost înfiinţată în anul 1998 prin desprinderea din fabrica de vagoane Astra Arad.

  • Cel puţin patru răniţi după ce un tren a deraiat în urma unei coliziuni cu un vehicul blindat

    Incidentul a avut loc în apropiere de orăşelul Trosa, aflat la sud de capitala suedeză.

    “Mecanicul trenului a suferit răni uşoare”, a declarat un purtător de cuvânt al operatorului feroviar SJ. Trenul avea trei vagoane şi transporta aproximativ 70 de pasageri, a adăugat oficialul.

    Autorităţile suedeze au transmis că circulaţia feroviară a fost oprită în zonă în urma “accidentului”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro