BusinessMagazin

Tag: tinta

  • Românul care a construit de la zero împreună cu fratele său o afacere care valorează mai mult de 50 de milioane de euro

    Corneliu Bodea a construit de la zero împreună cu fratele său o afacere care valorează mai mult de 50 de milioane de euro, care este prezentă în China şi SUA şi care exportă tehnologii pe patru continente. Tinta pentru următorii cinci ani? Dublarea.

    În biroul lui Corneliu Bodea se află numeroase poze cu fiica sa adolescentă, balerină selectată în trupa Teatrului Balşoi din Moscova, despre care glumeşte că „este mai celebră decât mine“. Moscova a devenit astfel locul în care face cele mai dese drumuri, dat fiind că fiica sa s-a mutat acolo, alături de Bruxelles, unde reprezintă de anul trecut România în cadrul Centrului Român al Energiei, poziţie prin care susţine priorităţile sectorului energetic în cadrul Uniunii Europene, şi de Amsterdam, unde are rezidenţa holdingul ABBC. Este concentrat pe activităţile companiei din Europa, în timp ce fratele său, Adrian Bodea, este responsabil de deplasările pe celelalte trei continente pe care grupul ABBC are contracte, cât şi la compania grupului din Cleveland, Statele Unite ale Americii, ori la joint venture-ul din China.

    Deşi este licenţiat în inginerie, nu a profesat nicio zi în acest domeniu, alăturându-se fratelui său în afacere încă din timpul facultăţii, în 1994. Corneliu Bodea are o experienţă de aproape 20 de ani în domeniul energetic atât pe partea de produse şi soluţii de automatizare şi SCADA pentru furnizorii de utilităţi (energie electrică, energie termică, gaz), cât şi pe partea de servicii integrate precum proiectarea, execuţia şi mentenanţa liniilor de distribuţie a energiei electrice, administrarea grupurilor de măsură a energiei electrice şi citirea indexului de consum al contoarelor de energie electrică şi gaze naturale. Din anul 2000 până în 2014, a fost vicepreşedinte al Adrem Invest, perioadă în care compania a derulat proiecte pentru furnizori strategici din domeniul energetic: SNTGN Transgaz, Electrica S.A., CEZ România, E.ON, ENEL, E.ON, RADET Bucureşti, CFR Electrificare, RAT Timişoara.

    Grupul din care face parte Adrem Invest, alături de Adrem Automation şi Adrem Industries, are ambiţii mari. „Vrem să creştem profitul şi ne-am propus să ajungem la venituri de 100 de milioane de euro până în 2020“, explică Bodea, acţionar al grupului ABBC, pentru care 2015 a fost primul an de funcţionare în această structură şi care va înregistra anul acesta o cifră de afaceri de aproximativ 251 de milioane de lei (57 milioane de euro) – în creştere faţă de anul trecut, când compania a avut o cifră de afaceri de 228 de milioane de lei (cca. 51 mil. euro).

    Cea mai mare pondere în cifra de afaceri a grupului este activitatea de servicii energetice – relaţia cu clienţii CEZ, E.ON, Enel, prin care, potrivit lui Corneliu Bodea, se realizează puţin sub jumătate din cifra de afaceri şi unde lucrează şi cei mai mulţi angajaţi, 900 din numărul total de aproximativ 1.000 ai grupului.

    La capitolul investiţii pe care le consideră de succes, Corneliu Bodea vorbeşte despre joint venture-ul cu E.ON, prin care au creat compania de servicii pentru gaz şi electricitate SEA Complet (care are 600 de angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro). Pariul necâştigător pentru afacerile fraţilor Bodea este centrala de cogenerare pe biomasă de la Suceava, o investiţie de aproximativ 90 de milioane de euro, care a început să funcţioneze în iarna 2013-2014. Aceasta a fost afectată de incapacitatea de plată a distribuitorului local de energie, firma Termica a consiliului local, care a intrat în insolvenţă şi acum este în faliment. Termica a creat un volum consistent de noi datorii, ce au pus centrala în situaţia dificilă de a nu-şi putea plăti la zi creditele. Chiar dacă centrala este eficientă şi produce cea mai ieftină gigacalorie din ţară, dificultăţile de care s-au lovit i-au făcut să aibă îndoieli în ce priveşte proiectul. „Investiţia este perfectă, este exact ce mi-am dorit din punct de vedere al tehnicii şi al capacităţii de producţie, dar dacă ne-am fi imaginat care pot fi dificultăţile şi piedicile şi până la urmă lipsa de responsabilitate în sistemul de încălzire centralizată, care este responsabilă de 60% din pierderile de energie care există în România, ne-am fi gândit mai bine dacă să investim“.

    Potrivit lui Bodea, acţionarii grupului au finanţat cu aproximativ cinci milioane de euro proiectul anul trecut, astfel încât centrala să se menţină în funcţiune. „Am beneficiat de susţinerea băncii finanţatoare, Raiffeisen Austria, care ne-a restructurat creditele, şi vom încerca în acelaşi timp recuperarea datoriilor cu Termica prin procedura de faliment“, descrie Bodea situaţia de la Suceava. Săptămâna trecută, Thermonet SRL Suceava, un joint venture format dintre asocierea Adrem Invest Bucureşti, Elsaco Botoşani şi Transagent SA Suceava, a câştigat licitaţia pentru transportul şi distribuţia agentului termic în municipiul Suceava, luând astfel locul Termica.

     

  • Cele mai mici căşti wireless din lume, cel mai nou succes de pe Kickstarter

    Pugz sunt cele mai mici căşti wireless din lume, deocamdată caută finanţare pe Kickstarter şi au o dată de livrare în noiembrie 2015.

    Cei de la Pugz şi-au depăşit ţinta de 50.000 de dolari, ajungând la peste 410.000 de dolari cu încă 20 de zile de finanţare rămase.

    Ce este atât de special la aceste căşti?

    Pe lângă faptul că ar fi cele mai mici, producătorii susţin că sunt şi primele căşti wireless care se încarcă prin intermediul telefonului. Astfel, dacă gadgetul este descărcat încă le poti utiliza conectândule cu un cablu la telefon. Folosind doar 3% din capacitatea bateriei telefonului, căştile pot fi folosite pentru 4,5 ore de ascultat muzică sau 10 zile de standby. Iar o încarcare completă la priză se face în doar o oră. 

    Căştile Pugz sunt compatibile cu toate dizpozitivele dotate cu bluetooth, fie că vorbim de o tabletă cu android sau un smartwatch Apple.

    Modelul standard se va vinde cu 199 de dolari.

     

  • Cele mai mici căşti wireless din lume, cel mai nou succes de pe Kickstarter

    Pugz sunt cele mai mici căşti wireless din lume, deocamdată caută finanţare pe Kickstarter şi au o dată de livrare în noiembrie 2015.

    Cei de la Pugz şi-au depăşit ţinta de 50.000 de dolari, ajungând la peste 410.000 de dolari cu încă 20 de zile de finanţare rămase.

    Ce este atât de special la aceste căşti?

    Pe lângă faptul că ar fi cele mai mici, producătorii susţin că sunt şi primele căşti wireless care se încarcă prin intermediul telefonului. Astfel, dacă gadgetul este descărcat încă le poti utiliza conectândule cu un cablu la telefon. Folosind doar 3% din capacitatea bateriei telefonului, căştile pot fi folosite pentru 4,5 ore de ascultat muzică sau 10 zile de standby. Iar o încarcare completă la priză se face în doar o oră. 

    Căştile Pugz sunt compatibile cu toate dizpozitivele dotate cu bluetooth, fie că vorbim de o tabletă cu android sau un smartwatch Apple.

    Modelul standard se va vinde cu 199 de dolari.

     

  • Intră în club, îşi fixează ţinta şi apoi acţionează. Cine sunt “clienţii obişnuiţi” care le-au pregătit patronilor de pe litoral o surpriză foarte neplăcută

    Radu intră într-un bar, îşi comandă ceva de băut şi începe să privească cu mare atenţie ce se întâmplă în jurul lui. Este atent la fiecare detaliu. În cazul în care observă ceva ciudat, dă un telefon pentru a chema ajutoare.

    Acesta este jobul lui. Şi nu este singur. Mai are încă 1.700 de colegi şi toţi acţionează în acelaşi fel. Nu le place să-şi spună “spioni”, chiar dacă asta sunt, eu numind asta “muncă de documentare la faţa locului”. 

    Intră în club, îşi fixează ţinta şi apoi acţionează. Cine sunt “clienţii obişnuiţi” care le-au pregătit patronilor de pe litoral o surpriză foarte neplăcută 

  • Mutare agresivă a lui Putin: PUNCTUL ROŞU de pe harta României. Ruşii ameninţă că nu vor ezita să acţioneze: „E ţinta principală”

    Rusia face o primă mutare agresivă la adresa României după ce ţara noastră, din calitate de membru NATO, a ales „să joace cu americanii”. Putin a ales „punctul roşu” de pe harta României:

    PUNCTUL ROŞU de pe harta României. Ruşii ameninţă că nu vor ezita să acţioneze: „E ţinta principală”

  • Cronică de film: Terminator: Genisys

    Filmul este regizat de Alan Taylor („Thor: The Dark World”, „The Emperor’s New Clothes”) şi îi are în distribuţie pe Arnold Schwarzenegger, Emilia Clarke („Game of Thrones”, „Dom Hemingway”) şi Jason Clarke („Zero Dark Thirty”,„Marele Gatsby”).

    Producătorii au mizat pe faptul că marketarea filmului în regim de blockbuster va fi suficientă pentru a a aduce oamenii la cinema, folosind astfel o soluţie simplă şi relativ liniară. Scenariul filmului urmează, în mare măsură, următoarea secvenţă: explozie, glumă mai puţin reuşită, explozie, scenă romantică, explozie, apariţia personajului negativ, explozie – nu cred că are rost să continuu.

    Această ultimă producţie din franciza Terminator nu este, cel puţin din punctul meu de vedere, destinată fanilor. Este mai curând o încercare a producătorilor de a aduce un nou grup în mijlocul acţiunii, drept pentru care scenariul se vrea şi un soi de retrospectivă a filmelor din anii ‘80 şi ‘90.

    Vreau să fiu cât se poate de clar: „Terminator” nu este un film rău, nici pe departe. Îi lipseşte însă acea parte imprevizibilă pe care James Cameron a implementat-o cu succes în primele două părţi.

    Drept concluzie, aş spune că marea greşeală a producătorilor a fost lipsa unei idei coerente. Spun acest lucru referindu-mă la faptul că acest nou Terminator pare destinat unei noi audienţe, dar încearcă în bună măsură să reia momentele definitorii ale seriei originale (ca exemplu, celebrul “I’ll be back”). Dacă sunteţi însă în căutarea unui film bun de acţiune, fără a intra în sala de cinema gândindu‑vă la filmele lui Cameron, „Genisys” reprezintă o alegere excelentă.

  • Rareş Măcinică: “Aventura antreprenoriatului este potrivită mai degrabă după 40 de ani”

    „Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a crescut cu peste 40% faţă de 2013, ajungând la 6 milioane de euro, iar pentru 2015 am bugetat circa 8 milioane de euro şi cred că o să depăşim această ţintă“, spune Rareş Măcinică.

    A primit un telefon de la un head-hunter, care i-a propus să conducă filiala locală a companiei austriece, prezentă pe piaţă din 2003, şi are acum birouri la Arad, Timişoara, Bucureşti, Otopeni şi Iaşi. Pe lista de planuri pentru anul în curs se plasează deschiderea unui nou punct de lucru, la Cluj, birourile în ţară fiind un bun motor de creştere: „am deschis de un an şi jumătate un birou la Iaşi care are deja o cifră de afaceri de 1 milion de euro“.

    Primul loc de muncă, în timpul studenţiei, când urma cursurile SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice, a fost la o revista franceză, What’s up, unde vindea spaţiu pentru publicitate. În 2002 a intrat în domeniul logisticii, angajându-se la o publicaţie de specialitate, apoi a lucrat vreme de doi ani la o firmă românească mică, despre care spune că a fost „o veritabilă şcoală pentru mine“. Prima slujbă într-o multinaţională din domeniul transporturilor şi logisticii a fost în 2005 şi a dobândit experienţă în cadrul Gebruder Weiss, Cargo Partner şi KLG.

    Despre tentaţia antreprenoriatului Rareş Măcinică spune că vede potrivită această aventură mai degrabă după vârsta de 40 de ani, „simt că atunci va fi maturitatea, acum mai acumulez experienţă“. În plus, activitatea de acum este ca un veritabil MBA, având de gestionat situaţii din diferite zone ale afacerii, de pildă juridic, financiar, asigurări sau resurse umane. Pe de altă parte, chiar rolul de acum i se pare o situaţie antreprenorială, „mă gândesc la decizii de parcă ar fi investiţia mea. Este vorba de imaginea şi performanţa mea ca manager“.

    Iar pentru postura antreprenorială crede că sunt necesari cinci ani în poziţia de director general, pentru a se lovi de toate situaţiile posibile şi a trage învăţămintele necesare de pe urma lor. 

  • LC Waikiki ţinteşte 40 de magazine pe piaţa locală

    Românilor le place moda, odată ce se hotărăsc să cheltuiască”, spune Yenal Gökyıldırım, director al LC Waikiki Retail Management, cea mai mare comanie din retailul de fashion de pe piaţa turcească, unde operează aproape 400 de magazine.

    Opt din zece vizitatori care trec pragul magazinelor pe plan local aleg să şi cumpere, rata de conversie fiind bună, afirmă Gökyıldırım, care spune că de obicei, în acest domeniu, raportul este mai mic, de 6/10. În plus, banii pe care sunt dispuşi românii să-i cheltuiască în magazine, adică echivalentul a 22 de dolari (circa 88 de lei), plasează LC Waikiki România în rândul ţărilor cu cel mai mare apetit de consum din cele 25 de pieţe în care retailerul are acum operaţiuni. De notat însă că această comparaţie nu se face cu ţări cu putere de cumpărare ridicată, cum sunt cele din Europa Centrală şi de Vest, retailerul turc fiind prezent în Albania, Azerbaidjan, Bulgaria, Maroc, Georgia, Irac, İran, Kazahstan, Kîrgîzstan, Kosovo, Macedonia, Egipt, Polonia, Ucraina.

    În urmă cu şase ani, LC Waikiki a hotărât să se extindă peste hotarele ţării natale şi România a fost ţara în care au făcut primul pas. „În 2009 am deschis primul magazin internaţional, iar România a fost aleasă pentru acest pas, în alegere contând dimensiunea pieţei şi apropierea ei de Turcia”, spune Yenal Gökyıldırım. Au ales apoi politica paşilor mărunţi în expansiune, astfel încât la finalul anului 2012 ajunseseră la opt magazine, număr care s-a menţinut până anul trecut. Alte pieţe s-au arătat mai interesante, devreme ce compania a ajuns să aibă acum
    137 de magazine în 24 de ţări. „În fiecare săptămână deschidem cel puţin un magazin”, spune reprezentantul companiei; de fapt, pentru anul în curs planurile vizează deschiderea a peste 70 de noi spaţii de vânzare.

    Pe ansamblu, suprafaţa de vânzare gestionată de Gökyıldırım este de 680.000 mp, adică echivalentul a 115 terenuri de fotbal. Cifra de afacei a companiei în 2014 a fost de 2,53 miliarde de dolari, iar pentru anul în curs previziunile companiei vizează o cifră de 2,7 miliarde de dolari, pe plan internaţional şi în mediul online. În Turcia, retailerul are o cotă de piaţă de 18%, în condiţiile în care următorii nouă competitori au o cotă cumulată de 14%.

    Anul trecut însă, România a revenit pe lista de investiţii, când planurile de expansiune realizate de directorul general al companiei, Ramona Stănciulescu, care deţine această funcţie de trei ani şi jumătate, au primit undă verde de la Istanbul. Concret, este vorba despre dezvoltarea unei reţele de 40 de spaţii de vânzare, în Capitală şi oraşele cu peste 100.000 de locuitori; până la finalul anului LC Waikiki ar urma să ajungă la 18 magazine, prin deschiderea a încă patru. Şi cifra de afaceri, care ar urma să ajungă conform previziunilor anul acesta la 32 de milioane de euro, va marca, un plus de peste 60% faţă de 2014, când s-a plasat la 20,5 milioane de euro.

    „Am analizat preferinţele de consum, specificul pieţei”, argumentează reprezentanţii companiei aşteptarea de mai bine de doi ani înainte de a continua deschiderile de magazine. Iar diferenţele faţă de alte pieţe sunt clare, conform oficialilor companiei LC Waikiki. „Avem o colecţie globală şi alegem din ea produsele potrivite pentru fiecare piaţă”, afirmă Yenal Gökyıldırım. Consumatorii români se aseamănă mai mult cu mediteraneenii în ce priveşte preferinţele, deosebindu-se de vecinii din regiune. Diferă preferinţele în ceea ce priveşte culorile, combinaţiile, croiala. „Românii sunt mai interesaţi de felul în care arată, preferând ţinute mai elegante decât alte naţii, cum ar fi ruşii, de pildă. Seamănă, din punctul acesta de vedere, mai degrabă cu italienii,” mai spune Gökyıldırım.

    „Călătoriile sunt jobul meu, trăiesc în avion”, spune râzând Yenal Gökyıldırım, referindu-se la faptul că în calitate de director al LC Waikiki Retail Management trebuie să se ocupe de reţelele din toate ţările. Cel puţin două zile pe săptămână este plecat în afara birourilor, iar în România ajunge cel puţin o dată pe trimestru. Prima oară, îşi aminteşte el, a venit în România în urmă cu 20 de ani, pe vremea când lucra pentru Philips, la Istanbul, Dubai şi Viena. „Văd schimbări frumoase”, spune el referindu-se la România: „curăţenia, iar în domeniul retailului văd proiecte foarte frumoase. Infrastructura s-a îmbunătăţit considerabil. Sigur, sunt unele lucruri pozitive care s-au păstrat, nu sunt noi, iar între acestea cel mai important este calitatea resursei umane”.

    Yenal Gökyıldırım, în vârstă de 47 de ani, şi-a construit cariera în retail şi companii cu activităţi în domeniul consumului. De la finalul anului trecut el a fost desemnat managing director for retail operations, preluând şi funcţia de domestic retail managing director. Mandatul său nu este  uşor, ţinta companiei fiind ca până în 2023 să ajungă în rândul celor mai importanţi trei retaileri de haine din Europa, cu vânzări anuale plasate la circa 10 miliarde de dolari, dintre care 6 miliarde de dolari în străinătate.

    Iar dacă până acum LC Waikiki a cucerit pieţe cu putere de cumpărare mai reduse, marea miză sunt ţările aflate dincolo de Timişoara. „România este pentru noi o piaţă importantă, fiind poarta de intrare în vestul Europei”, conchide Yenal Gökyıldırım.

  • Pensiile private facultative devin o ţintă pe termen lung

    Creşterea salarială de mici dimensiuni şi stagnarea bugetelor alocate pentru beneficiile extrasalariale pot fi explicate de contextul economic fragil din ultimii ani“, explică Marius Popescu, directorul general al NN Asigurări de Viaţă, referindu-se la modul în care angajatorii din România distribuie beneficiile propriilor angajaţi. Dacă salariile din mediul privat au crescut anul trecut cu 4,1%, toate tipurile de beneficii extrasalariale au scăzut, arată studiul PayWell realizat de firma de audit şi consultanţă fiscală PwC România la finalul anului trecut.

    Astfel, venitul fix, reprezentat de salariul de bază şi de bonusurile fixe, reprezenta 92% din totalul pachetului total de remunerare (în comparaţie cu 69% în 2008), în timp ce bonusurile de performanţă au scăzut la 5% din totalul remuneraţiei, iar beneficiile extrasalariale la 3%. Spre comparaţie, în Germania, ponderea salariului în totalul pachetului salarial este de doar 75%.

    „Pentru industria pe care o reprezint, este mai impor-tantă dublarea numărului de companii care oferă angajaţilor pensii facultative în perioada 2010 – 2014 şi faptul că, dintr-o paletă largă de beneficii – de la tichete de masă şi până la servicii medicale – , pensiile facultative sunt beneficiul ex-trasalarial cel mai puţin accesat de companii pentru a-şi motiva, răsplăti şi loializa angajaţii. Astfel, există un potenţial mare ca pensiile facultative să urce în clasamentul beneficiilor oferite de către angajatori angajaţilor lor“, argumentează Popescu referindu-se la potenţialul de creştere al pieţei, pe seama creşterii numărului de participanţi înscrişi la fondurile de pensii facultative (Pilon III). În 2011, contribuţiile pentru pensia facultativă erau plătite de angajator pentru 40% dintre noii partici-panţi, în 2012 procentul a crescut la 41%, iar în 2014 ponderea a fost de 49%.

    În acelaşi timp, în 2014 au fost înregistrate 10% contracte cu contribuţie mixtă a angajatorului şi angajatului, procent relativ similar cu cel înregistrat în 2011. Un argu-ment în plus pentru creşterea pieţei este măsura reducerii CAS cu cinci puncte procentuale implementată la finalul anului trecut, ce ar putea să impulsioneze companiile din România să utilizeze acest tip de beneficii.

    Preferinţele angajaţilor în materie de beneficii extrasalariale sunt în continuare dominate de tichetele de masă, urmate de vacanţe, de servicii de transport (carduri de combustibil şi abonamente la Metrorex/RATB), de pensii private, de cursuri de dezvoltare profesională sau de limbi străine şi de asigurările de sănătate, potrivit unui studiu realizat prin platforma de beneficii personalizate Benefit Systems, după un an de activitate pe piaţa locală. Alegerea unei pensii facultative ca benefi-ciu a fost desemnată de 12,9% dintre respondenţi, fiind aleasă pentru utilitatea ei în planificarea viitorului financiar, pentru salariaţii care au posibilitatea de a opta.

    „Între beneficiile oferite de angajatori angajaţilor lor nu ar trebui să existe concurenţă, iar soluţia ar fi un pachet de benefi-cii extrasalariale echilibrat, care să răspundă nevoilor imediate ale acestora, dar care să le ofere şi siguranţă pe termen lung, fiind incluse astfel şi pensiile facultative“, descrie Marius Popescu modul ideal în care ar trebui să funcţioneze schemele de beneficii extrasalariale. 11% dintre respondenţii unui studiu realizat la iniţiativa NN Asigurări de Viaţă consideră angajatorul drept principalul responsabil pentru asigurarea veniturilor proprii după momentul pensionării. „Există încă un decalaj în privinţa gradului de cunoaştere a beneficiilor pensiilor facultative şi a modului în care funcţionează sistemul, atât în rândul angajatorilor, cât şi la nivel individual. Lucrurile se schimbă însă treptat, un rol extrem de important în acest sens avându-l demersurile de informare pe care administratorii fondurilor de pensii facultative le-au intensificat în ultimii ani“, explică Popescu.

  • România produce cele mai ieftine maşini comparativ cu ţările vecine. De ce are Dacia avantajul că produce un brand care se confundă cu ţara de origine

    Miza industriei auto creşte constant la nivel mondial, în contextul în care o uzină auto poate atrage zeci de alte investiţii ale producătorilor de componente, salarii peste medie şi o contribuţie importantă la PIB-ul şi la exporturile unei ţări. Auto-mobile Dacia a reuşit în 2013 o cifră de afaceri record de 4,16 miliarde de euro, care i-a asigurat prima poziţie în topul companiilor româneşti după cifra de afaceri, situaţie care cel mai probabil se va repeta şi pentru rezultatele din 2014, în condiţiile în care businessul companiei a urcat cu 2% în primele şase luni ale anului trecut.

    Întrebarea recurentă a industriei rămâne însă: de ce România a atras până acum numai asamblarea unor automobile cu preţuri de cel mult 20.000 de euro, cele mai scumpe fiind Dacia Duster şi Ford B-Max la Craiova? În regiune, atât în Ungaria, cât şi în Cehia sau Slovacia, deja se produc maşini ce depăşesc 100.000 de euro şi sunt sau vor fi asamblate parţial automobile care ajung la 200.000 de euro (precum Porsche Cayenne şi viitorul Bentley Bentayga în Slovacia sau automobile Audi şi Mercedes-Benz în Ungaria).

    „Ceea ce contează cu adevărat pentru viabilitatea industriei auto nu este «sonoritatea» mărcilor şi preţul ridicat al pro-duselor, ci competitivitatea acestora reflectată de marja operaţională realizată, bazată la rândul ei pe raportul calitate/preţ şi pe adaptabilitatea gamelor de produse la cerinţele în evoluţie ale pieţei globale. În acest context trebuie să remarc fap-tul că marca Dacia a fost mult mai puţin afectată de criza economică pe care am traversat-o în comparaţie cu mărcile din clase superioare pe care le-aţi enunţat“, este de părere Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Auto-mobile din România şi membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia, dar totodată şi cel mai longeviv executiv român din industria auto.

    În opinia lui Constantin Stroe, României „nu i-ar fi lipsit nimic să producă, în loc de Dacia Duster, Touareg, dacă Volks-wagen ar fi decis să investească în România în acest scop. Eu mă bucur că fabricăm Duster la Mioveni şi apreciez sincer acest autoturism, care da multă satisfacţie. Suntem mândri că am reconstruit şi am impus atenţiei pe pieţele din vest marca noastră, Dacia, cu nimic mai prejos decât ungurii care montează Audi şi Mercedes, sau de slovacii care montează Touareg sau Bentley“.

    În 2014, cifra de afaceri în întreg sectorul de componente şi accesorii auto naţional a fost de 12,56 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creştere de 8% faţă de 2013. Trebuie făcută precizarea că, pentru a evalua evoluţia economică a sectorului de componente, în accepţiunea lui extinsă (cea folosită şi de ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile), ACAROM cumulează datele statistice disponibile pentru grupa CAEN „componente şi accesorii auto“, cu datele extrase din bilanţurile publicate de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la componente care intră în structura automobilelor, dar sunt încadrate statistic în alte grupe CAEN: anvelope, cablaje, baterii, piese din mase plastice şi cau-ciuc. Creşterea de anul trecut s-a bazat pe componente auto mai complexe şi cu valoare adăugată mai mare decât în anii precedenţi. „În acest context, o contribuţie la creşterea înregistrată o are Star Transmission Sebeş-Cugir, filială românea-scă a concernului Daimler, unde în 2014 a fost pusă în funcţiune linia de ansamblare a cutiilor de viteze 7-DC şi a început construcţia halelor industriale din noul proiect NAG 3 care va avea ca rezultat în 2016, în materie de produs, cutia de viteze automată 9G-Tronic cu nouă viteze, probabil cea mai modernă cutie de viteze din lume“, a spus Constantin Stroe.

    n 2014, s-au investit deja la Star Transmission 69 milioane de euro din cele 300 de milioane de euro, cât valorează nouă investiţie făcută de Daimler. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 37,5 milioane de euro în 2013 la 57,2 milioane de euro în 2014, după datele companiei, iar numărul de salariaţi a ajuns la 1.500 în cele două uzine.
    „În creşterile cifrei de afaceri pentru componentele auto se face simţit şi efectul altor investiţii noi, cum sunt cele ale lui Continental, Bosch, Lisa Dräxlmaier etc. Alte investiţii noi sau extinderi de capacităţi, aflate acum în derulare, vor influenţa pozitiv cifrele din 2015 şi 2016“, explică preşedintele ACAROM.

    El a subliniat că „este un lucru bine cunoscut că investiţiile străine directe sunt de mai bine de 15 ani vectorul principal de dezvoltare a sectorului de componente auto din România. Trebuie remarcat că sectorul de componente auto reprezintă aproape 70% din producţia auto naţională şi cam acelaşi procent din exportul realizat de industria auto în 2014. Chiar în componenţa lui statistică limitată, prezentată mai sus, exportul auto are o pondere de peste 23% în exportul total al României“.