BusinessMagazin

Tag: tanar

  • Un tânăr anteprenor din Cluj a pus pe picioare o afacere cu amintiri “nemuritoare”. Iar acum vrea să deschidă magazine la Londra şi Milano

    Sunt roşii, roz, albaştri, negri, albi sau multicolori, discreţi sau uriaşi. Trandafirii pe care îi comercializează sunt criogenaţi, iar petalele catifelate rezistă un sfert de veac. Buchetele de mireasă rezistă până la nunta de argint, iar trandafirii din globurile de Crăciun fac furori, scrie stiriletvr.ro
     
    Florile sunt sută la sută naturale. Până să ajungă un cadou frumos ambalat, acestea trec printr-un proces lung şi interesant.

    La maxim două ore de la tăierea trandafirului seva este extrasă şi este înlocuită cu glicerină.

    Apoi, floarea de trandafir este îngheţată instant la minus 54 de grade. Apoi, pe parcursul a două săptămâni este dezgheţat. În timpul dezgheţului este pulverizată substanţă de conservare.

    Cu timpul, afacerea a inflorit!

    Vedeta colecţiei este un trandafir în forma de inimă.

    Reconstituirea lui este foarte complexă. Conţine petalele a patru trandafiri clasici. şi este sub o formă diferită faţă de cum cunoaştem.

    Un alt obiect deosebit este dedicat Crăciunului.

    Hadrian primeşte chiar şi o mie de comenzi pe lună. Cele mai multe sunt din partea străinilor.

    Ca să poată onora toate comenzile, tânărul va deschide în curând magazine la Milano şi Londra.

  • Invenţia revoluţionară care l-a transformat pe un tânăr din Marea Britanie într-unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi din ţară

    Un tânăr din Marea Britanie a devenit peste noapte unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi din ţară după ce compania de biotehnologie Ziylo, pe care acesta a dezvoltat-o alături de unul dintre profesorii săi din facultate, a fost achiziţionată cu peste 620 de milioane de lire sterline de Novo Nordisk, un gigant la nivel global din domeniu sănătăţii. 

    Harry Destercroix este absolvent al Universităţii Bristol din Marea Britanie şi deţine o diplomă de doctorat în chimie. Alături de Anthony Davis, care i-a fost profesor, a dezvoltat, în timpul facultăţii, o companie de biotehnologie, Ziylo. Împreună cu o echipă de cercetători, cei doi au dezvoltat tratamente care ar putea să ajute cei peste 380 de milioane de oameni bolnavi de diabet la nivel mondial, din care patru milioane doar în Marea Britanie.

    Cercetând cazurilor persoanelor bolnave de diabet, Ziylo a dezvoltat o tehnologie care ar putea ajuta la dezvoltarea unui tip de insulină care ar putea să reacţioneze şi să se adapteze la nivelurile de glucoză din sânge. Acest lucru ajută la eliminarea riscului scăderii nivelului de zahăr din sânge, cunoscut sub numele de hipoglicemie, şi oferă diabeticilor un control mai bun asupra bolii.

    Cercetătorii ştiinţifici din cadrul şcolii de chimie a universităţii au început să lucreze la această problemă cu ani în urmă, înainte ca Ziylo să fie înfiinţată în anul 2014. După un studiu de 20 de ani, profesorul Davis a reuşit să proiecteze un nou tip de molecule sintetice care, îmbinate cu cele naturale, “ar putea constitui o nouă abordare a biodesignului. Aceste molecule unice au fost inspirate de natură şi lucrează în acelaşi mod ca şi receptorii naturali de glucoză”, explică Davis.

  • “Balcanii visează”, tema ediţiei din acest an a festivalului de film Divan

    Din selecţia festivalului fac parte 14 filme de lungmetraj şi 17 scurtmetraje, reunite sub tema acestei ediţii: “Balcanii visează”. Formaţiile Aida şi Noi, sZempöl Offchestra şi Mambo Siria asigură coloana sonoră a festivalului.

    Filmul care va deschide cea de-a 9-a ediţie a festivalului de film şi artă culinară vine de la regizorul turc de origine kurdă Kazim Öz. “Zer” (Germania, Turcia, SUA, 2017), un film cât se poate de curajos în contextul politic actual din Turcia, este un road movie plin de emoţie, care reconstituie călătoria unui tânăr new-yorkez prin Kurdistan, în căutarea trecutului bunicii sale şi a propriului său sine. Prin intermediul poveştii lui Zarife, bunica lui Jan, filmul atinge subiectul masacrului kurzilor din Dersim, din 1938, şi ştergerea acestui eveniment din istoria oficială a Turciei. Filmul va rula în prezenţa regizorului Kazim Öz.

    Tot din Turcia vine şi debutul curajos şi provocator în regie al actorului Onur Saylak, “Mai mult” / “More” (2017), o adaptare a unui roman semnat de Hakan Günday care abordează criza emigranţilor ce traversează Marea Egee din perspectiva unui tânăr de 14 ani pe nume Gaza. Acesta, alături de tatăl său abuziv, face parte dintr-o reţea de trafic de refugiaţi către Europa, furnizându-le adăpost temporar şi hrană până când aceştia traversează marea. Tânărul Gaza visează să fugă de această viaţă, dar e atras într-o lume guvernată de imoralitate şi suferinţă.

    “Minerul” / “The Miner” (regia Hanna Antonina Wojcik Slak, 2017), propunerea Sloveniei la premiile Oscar 2018, este un film care are la bază povestea reală a unuia dintre mulţii emigranţi bosniaci care lucrează ca mineri în Slovenia. Acesta descoperă într-o mină abandonată dovezile unei execuţii în masă şi hotărăşte să lupte pentru ca victimele să aibă parte de o înmormântare oficială, chiar dacă asta îl costă jobul în plină criză economică.

    Criza economică este un subiect important şi în documentarul croat Cafeneaua de lângă combinat / The Steel Mill Café (regia Goran Devic, 2017), care ne arată efectele dezastruoase ale căderii comunismului asupra industriei locale. Falimentul unuia dintre cele mai mari combinate din Europa de Est atrage după sine şi falimentul cafenelei din zonă, dar şi exodul est-europenilor către Vest.

    În fiecare an, muzica este prezentă la Divan Film Festival la loc de cinste, alături de film, vin şi gastronomie.

    Divan Film Festival va avea loc în perioada 24 – 26 august în Craiova, la Inspire Cinema şi Teatrul de Vară din Parcul Romanescu, şi 27 august – 1 septembrie în Port Cultural Cetate. Intrarea la evenimentele Divan FF este liberă.

    Divan Film Festival este un proiect cultural co-organizat de Fundaţia pentru Poezie “Mircea Dinescu” şi Casa de Cultură “Traian Demetrescu”, Craiova, susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei, Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria Craiova, în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi Uniunea Cineaştilor din România.

  • Lauren Simmons, singura femeie trader de la New York

    În sala de tranzacţionare a bursei din New York, bărbaţi în costume scumpe se uită concentraţi la ecranele computerelor. Bărbaţi pronunţă numere. Bărbaţi aleargă frenetic de la un compartiment de tranzacţionare la celălalt, cu căşti în urechi. Chiar şi cel care face curat după ei este bărbat.

    Aproape inobservabilă în mijlocul agitaţiei, Lauren Simmons poate fi găsită la standul de tranzacţionare al firmei de investiţii Rosenblatt Securities. Cu o înălţime mai mică de 1,60 metri, îmbrăcată într-o fustă scurtă şi cu tocuri înalte, Simmons este singura femeie din uriaşa sală de trading.

    „Cred că povestea mea este aşa de unică pentru că nu sunt doar cel mai tânăr om de aici, ci şi singura femeie. Mai mult, sunt şi singurul reprezentant al unei minorităţi”, spune fata.

    Ea s-a mutat la New York după ce a absolvit Universitatea de Stat din Kennesaw în decembrie 2016, scrie CNBC. Născută în Georgia, tânăra a lucrat ca intern la un centru local de tratament clinic în timp ce învăţa pentru o diplomă de licenţă în genetică cu o specializare în statistică. Avea de gând să urmeze o carieră în domeniul medical, dar după ce a înţeles că medicina nu este pasiunea ei, a început să caute oportunităţi în alte industrii. Şi pentru că, spune ea, iubeşte numerele încă din vremea liceului, a aplicat pentru posturi în domeniul finanţelor. Şi-a încercat talentul ca manager de vânzări, ca intern pentru resurse umane şi supervizor la un parc de distracţii acvatic. A încercat să se angajaze pe un post la bursa din New York, dar a fost respinsă, pentru ca, în cele din urmă, să câştige poziţia pe care o are acum la Rosenblatt Securities aplicând la un anunţ publicat pe LinkedIn.

    „Ceea ce iubesc cel mai mult la numere şi statistici şi motivul pentru care am venit la Bursa de Valori din New York este că numerele sunt un limbaj universal”, explică ea. „Când le puneţi pe o tablă, acestea îi leagă pe toţi, iar acesta este probabil unul dintre motivele pentru care Bursa de Valori din New York este atât de emblematică.”

    Simmons şi-a preluat rolul în martie 2017, dar până atunci, povesteşte ea, angajarea a fost condiţionată de trecerea de Seria 19, examenul pe care toţi brokerii trebuie să-l treacă pentru a-şi câştiga insigna.

    „Am avut o lună la dispoziţie să iau examenul”, spune Simmons, „şi când vă spun că mulţi oameni nu credeau că voi trece înseamnă că ei chiar au crezut că nu voi trece.”

    Examenul îşi are rădăcinile în principiile şi conceptele financiare. În pofida cunoştinţelor solide de matematică, Simmons nu a studiat finanţele în facultate şi a trebuit să se pună cu burta pe carte  intens. Când a trecut („şi am şocat pe toată lumea cu acest lucru”), a înlăturat îndoielile cu privire la posibilitatea de a-şi juca rolul, spune ea. De asemenea, a demonstrat bărbaţilor din sala de trading că este pregătită să lucreze alături de ei.

    „Când văd statisticile care spun că «80% nu trec», eu mă uit la ceilalţi 20%”, spune tânăra. „Atunci când toată lumea spunea: «Este un test greu, să nu puneţi la inimă dacă nu treceţi», în cazul meu trebuia să trec pentru a-mi demonstra că pot face acest lucru.”

    Familia şi prietenii ei au fost la început îngrijoraţi când le-a spus că intenţionează să devină trader la bursă, notează Deutsche Welle. „Singura frică a mamei mele a fost: «Câte femei mai lucrează acolo?»”, spune ea. În afară de patru traderi-femei cu jumătate de normă, Lauren este singura femeie care lucrează cu normă întreagă în sala de tranzacţionare de la New York. În întreaga istorie a pieţei de valori a mai existat o singură femeie afro-americană cu insigna NYSE. Îngrijorările iniţiale ale lui Lauren Simmons s-au evaporat de îndată ce a intrat în sala traderilor a celei mai mari bursiere din lume  o zi pe care nu o va uita niciodată.

    „Tocmai trecusem testul şi îmi primisem insigna. Mi s-a permis să sun din clopotul bursier”, povesteşte tânăra cu mândrie.

    Acum, Lauren Simmons obişnuieşte să stea pe balcon alături de Richard Rosenblatt, fondatorul companiei pentru care lucrează, afişând un zâmbet uriaş.

    Mai sunt câteva lucruri cu care Lauren, cu un chip mai degrabă de om timid decât de parior cu sânge rece, trebuie să se obişnuiască. Într-o lume dominată de bărbaţi, prevalează reguli şi obiceiuri diferite, spune ea. „Am învăţat destul de repede că aici, dacă vrei să fii ascultat, trebuie să fii la fel de tare ca bărbaţii.”

    Cu toate acestea, Lauren apreciază comunitatea din sala de trading. „Aici, bărbaţii doresc ca femeile să avanseze şi să-şi poată construi o carieră de suces”, spune ea.

    Rolul lui Simmons este de a cumpăra şi vinde acţiuni în numele investitorilor. Un pic de hotărâre, cu asumare de riscuri şi capacitate de a gestiona stresul sunt atribute vitale, spune ea. Şi, deşi aceste trăsături sunt în mod tradiţional atribuite mai ales bărbaţilor, tânăra consideră că şi femeile pot fi traderi excelenţi. Ceea ce le lipseşte sunt modelele de urmat, spune ea. „Cred că multe femei se tem să-şi părăsească zona de confort, în sensul: «Oh, dacă voi fi singură, singurul reprezentant al unei minorităţi?».”

    De aceea, a fost extrem de bucuroasă când, în luna mai, Stacey Cunningham a fost numită al 67-lea preşedinte al Bursei de Valori din New York  prima dată când o femeie urcă pe scara valorilor pentru a prelua acest rol de la înfiinţarea bursei în 1792. Lauren consideră că acesta este un pas important spre egalitatea de gen.

    „Dacă sunt mai mulţi oameni ca tine şi cu mine sau cu alţii subreprezentaţi aici… veţi vedea o schimbare în modul în care oamenii respectă oamenii.”

    Lauren Simmons speră ca povestea ei să servească drept sursă de inspiraţie pentru alte femei tinere pentru a nu mai fi singurul trader-femeie de la NYSE care părăseşte sala de tranzacţionare seara pe tocuri.

    Ea declară că industria serviciilor financiare are încă un drum lung de parcurs pentru a crea locuri de muncă care să fie privite cu inters de femei.

    În 1967, Muriel Siebert a devenit prima femeie cu dreptul de a face trading la bursă. La acea vreme, nu exista toaletă pentru femei, aşa că bursa a trebuit să construiască o cabină, una singură, în sala de trading. „Aceasta este o poveste «amuzantă» pe care mi-au spus-o când mi-am primit insigna”, spune Simmons.

    De atunci, cabina de toaletă a fost desfiinţată pentru a crea spaţiul necesar noilor computere şi ecranelor mari de afişare. Există acum o toaletă specială pentru femei  dar este mai departe decât cea a bărbaţilor.

    Simmons povesteşte că legendarele jachete pe care le poartă traderii în sala de tranzacţionare nu au fost concepute pentru femei. „Vin doar în mărimi bărbăteşti, din păcate”, spune ea. „Am câteva care au fost adaptate, dar pe sacou sunt cam zece buzunare, aşa că atunci când îl croieşti pe măsura ta, devine ciudat.”

    Peter Tuchman, unul dintre cei mai fotografiaţi traderi de pe Wall Street, este la New York Stock Exchange din 1985, când a prins o slujbă de vară ca teledactilograf. El descrie mediul de atunci din sala de tranzacţionare ca fiind foarte orientat spre familie  nu era ceva neobişnuit să vezi tatăl sau bunicul unui coleg lucrând acolo – însă erau foarte puţine femei.

    „Este un club de bărbaţi şi întotdeauna a fost aşa”, spune el. „De ce nu există femei în această afacere? Pentru că bărbaţii sunt nasoli.”
    Tuchman spune că bărbaţii din sala de trading tind să interacţioneze şi să comunice în moduri care nu sunt întotdeauna prietenoase cu femeile. „Este cumva ca la vestiare”, spune el. „Bărbaţii folosesc un limbaj pe care, probabil, nu ar trebui să-l folosească. Sunt o mulţime de ţipete, strigăte şi stresul este foarte mare. Nu este ca şi cum femeile nu pot face faţă stresului, ci pur şi simplu nu este un loc unde vin femeile.”

    Odată ce dezvoltaţi o cultură la locul de muncă dominată de bărbaţi, adaugă Tuchman, femeile cu greu se pot simţi binevenite. Însă a venit timpul schimbării.

    „Noi vedem aceasta în fiecare parte a Corporate America şi o vedem şi mai mult acum cu #MeToo”, spune el. „Mediul faţă de femei încă nu s-a schimbat în multe aspecte – şi trebuie să se întâmple.”

    Deşi sala de tranzacţionare ar putea părea în mare măsură neschimbată faţă de acum 50 de ani, există semnale că schimbarea este pe drum. Stacey Cunningham este unul dintre ele. „Sunt foarte încântată de ascensiunea lui Cunningham”, spune Simmons. „Cunningham este la fel de calificată ca orice bărbat, poate chiar mai mult. Într-adevăr, cred că vor veni noi schimbări. Ea e preşedinte, povestea mea o ştiţi, sper că şi alte femei se vor simţi încurajate să vină aici.” Cunningham, care are acum 43 de ani, a venit la bursă când acolo lucrau nici 40 de femei şi peste 1.000 de bărbaţi. 

    Simmons spune că cel mai bun sfat pe care îl poate oferi oricui încearcă să se pregătească pentru o carieră pe Wall Street, în special dacă e femeie, este să nu se limiteze.

    „Lasă confortul şi du-te după ce vrei”, spune ea. „Aplicaţi pentru acel loc de muncă  nu aveţi nicio idee ce se află în spatele uşii. Iar dacă nu obţineţi locul de muncă, nu-i nimic. Aplicaţi pentru următorul post şi mergeţi mai departe. Nu lăsaţi ca aceasta să fie o barieră în carieră, în viaţă sau în orice aţi vrea să faceţi. Cred că este important să mergem mai departe.”

    Pentru Simmons, chiar şi acum faptul că a ajuns trader este „ireal”.

    Semnătura ei apare în constituţia bursei, alături de cea a legendarului industriaş John D. Rockefeller.

  • Jocul ca afacere. Cum să faci bani în România cu unul dintre cele mai populare jocuri pe PC din istorie

    M-am jucat Counter-Strike în copilărie, iar în urmă cu câţiva ani am participat la un joc de airsoft în aer liber”, descrie Vlad Zamfir motivele pentru care s-a orientat spre un business care îmbină deopotrivă unul dintre jocurile de PC din copilăria millennialilor de azi, precum şi unul cât se poate de fizic, airsoftul.

    Devenit popular în toată lumea, acesta este un joc sportiv în care jucătorii simulează un conflict sau efectuează anumite misiuni cu ajutorul unor replici ale armelor reale. Este similar cu paintballul, iar diferenţa dintre cele două constă în materialul „muniţiei”: dacă în primul caz este vorba despre bile cu vopsea, în cazul airsoftului este vorba despre bile din material plastic. În timp ce la nivel internaţional se organizează chiar şi campionate de airsoft – Vlad Zamfir oferă exemplul Rusiei, care a organizat chiar şi un campionat între ţări, cu peste 1.000 de jucători – piaţa locală nu este una în plină dezvoltare, în special pe nişa magazinelor care comercializează echipamente de airsoft. În ceea ce priveşte arenele, Zamfir crede că mai există două astfel de spaţii în Bucureşti.

    Antreprenorul, în vârstă de 24 de ani, a construit, în urmă cu doi ani, FySnow Arena, o arenă de airsoft a cărei particularitate constă în faptul că reproduce o hartă din jocul virtual Counter-Strike, unul dintre primele jocuri de strategie pe calculator, care solicita jucătorilor să se joace pe grupuri. „Pentru mulţi jucători airsoftul reprezintă mai mult decât un hobby: este o dorinţă de aventură manifestată într-un joc ce nu cunoaşte limite în materie de arme airsoft şi scenarii cu tentă militară. Un astfel de joc ar aduce mişcare, adrenalină şi relaxare”, descrie el modul în care clienţii săi se raportează la acest joc.

    Preţul pentru o astfel de distracţie se situează în jurul a 50 de lei pe oră; potrivit lui Vlad Zamfir însă, investiţiile unui pasionat de astfel de sport pot urca semnificativ. În prezent, circa 100 de persoane vizitează arena săptămânal; au existat însă perioade în care s-a ajuns la acest număr într-o singură zi. Totodată, în unele scenarii de joc, sunt implicate chiar şi 200-300 de persoane.

    Anul trecut, cifra de afaceri a Airsoft (firma care operează FySnow Arena), a ajuns la peste 180.000 de lei, iar profitul net, la 97.000 de lei. Pentru anul în curs Zamfir previzionează un profit net de 50.000 de euro.

    Cum a ajuns tânărul de 24 de ani să construiască o astfel de afacere?

    El a povestit, în cadrul emisiunii Smart Business, că încă din copilărie, de fiecare dată când încerca ceva nou, se gândea la potenţialul transformării lucrului descoperit într-un business.

    „Căutam mereu să vând ceva, iar prima investiţie a fost în patru cutii de cretă cumpărate de la librărie, cu ajutorul cărora am marcat un teren de tenis în spatele blocului. Am răspândit apoi afişe pentru a-i direcţiona spre acel loc”, descrie el prima experienţă prin care a luat contact cu antreprenoriatul.

    Preocupat şi de airsoft, s-a gândit initial să îşi deschidă şi el un magazin de echipamente, dar în urma unui vis pe care l-a avut – la propriu – a hotărât să construiască arena inspirată de jocul adolescenţei sale. 

    Primul pas făcut a fost să găsească un loc potrivit pentru dezvoltarea proiectului – l-a găsit în Glina, lângă Bucureşti, pe o suprafaţă de aproximativ 2.000 de metri pătraţi.

    A investit 50.000 de euro în dezvoltarea acesteia – „Fondurile nu au fost în niciun caz europene sau prin proiecte ale statului”, spune el. Precizează că a observat, din experienţele sale de până acum, cum acestea ajung să te îngrădească la un moment dat: „Este o formă de ajutor care ulterior poate să îţi aducă cheltuieli mai mari decât te-ai fi aşteptat”.

    Banii au venit însă din prima sa afacere, Smartech Security Solution (spioneaza.ro), o societate care se ocupă de comercializarea de echipamente de tehnică operativă sau, mai pe înţelesul tuturor, de spionaj. A intrat în acest domeniu încă de la 16 ani, când a început să se documenteze şi să promoveze anumite echipamente existente la vremea aceea, iniţial echipamente simple – brelocuri şi brichete cu cameră. A ţinut apoi pasul cu lansările; iar dacă anul trecut, valoarea veniturilor generate de aceasta ajungea la peste jumătate de milion de lei, anul acesta spune că se îndreaptă spre pragul de 1 milion de euro.

    Vlad Zamfir spune că oricine poate cumpăra astfel de echipamente; însă folosirea acestora este permisă cât timp persoanele monitorizate sunt înştiinţate.

    Clienţii lor sunt atât persoane juridice, cât şi fizice, dar a observat că în cel de al doilea caz predomină clienţii femei.

    Preţurile acestor produse pornesc de la 200 de lei – pentru microfoane sau camere – şi pot depăşi 5.000 de lei pentru echipamentele profesionale.

    În ceea ce priveşte planurile sale în continuare, spune că acestea vizează exporturile în Europa. „Dacă ne gândim la italieni, probabil că sunt mult mai geloşi decât românii”, spune el, mai în glumă, mai în serios.

    În ceea ce priveşte airsoftul, vrea să construiască noi scenarii de joc şi noi săli; nu exclude extinderea în afara Bucureştiului şi înfiinţarea unei şcoli de airsoft.

    Iar când vine vorba de sfaturile pe care le-ar da tinerilor de vârsta lui care vor să înceapă o afacere, spune că acestea constau în transformarea greşelilor în experienţe utile şi să nu ezite când au o idee: „Primul pas este să încerci, apoi poţi să reuşeşti sau nu, dar chiar dacă a fost un eşec, tot te-ai ales cu ceva”.

    Smart Business
    este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale revistei Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.

  • Smart Business: ​Cum a ajuns un antreprenor de 27 de ani să facă un business inspirat dintr-un joc pe calculator? – VIDEO

    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i prezentăm pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.

  • Întâlnire de gradul 0 în penitenciar: Tatăl şi fiul, ambii violatori ai aceleiaşi victime

    Damian Baciu se află în puşcărie din 2006, el cerând în ultimele luni de mai multe ori să fie eliberat condiţionat. Individul va mai sta însă câteva luni în închisoare, perioadă în care se va întâlni cu fiul său. Tânărul, Virgil Baciu, a fost şi el arestat, luni, după ce şi-a violat sora de 24 de ani, o tânără cu probleme psihice. Aceeaşi victimă pe care, în 2006, a violat-o şi Damian Baciu,  scrie ziaruldeiasi.ro
     
    Acum două zile, la mai puţin de 24 de ore de când fiul său a fost arestat, Damian s-a prezentat în faţa judecătorilor şi a cerut să fie eliberat condiţionat. Deşi este eligibil pentru liberare condiţionată încă din decembrie, când a atins fracţia necesară eliberării urmare a recursului compensatoriu, Judecătoria a refuzat să îl trimită înapoi în societate pe Damian, invocând că acesta nu s-a corijat. Decizia nu este, însă, definitivă.
     
    În decembrie 2017, când o altă instanţă a respins cerere de liberare a lui Damian, aceasta motiva că „încă nu poate avea convingerea deplină că s-a realizat reeducarea condamnatului prin formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale importante încălcate prin săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat“. Bărbatul a ajuns în puşcărie după ce, în 2006, şi-a violat fiica minoră de cel puţin patru ori.
     
    Fiul lui Damian, Virgil Baciu (20 de ani), a ajuns acum trei zile în arest, el urmând a fi transferat în puşcărie după ce va fi trimis în judecată. Virgil este acuzat că a vio­lat aceeaşi victimă, sora sa, de cinci ori.  Victima este acum însărcinată în luna a cincea. Conform procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, abuzurile ar fi avut loc în perioada martie – iulie 2018. Abuzurile aveau loc, de regulă, când mama celor doi era plecată la muncă sau când tânărul se îmbăta. 

  • Tânărul de 28 de ani care deschide o afacere în fiecare săptămână şi are sediul într-un autobuz

    Colin Grussing, cunoscut pentru participarea la emisiunea “Shark Tank”, este fondator şi preşedinte al “52 Businesses”, proiectat pe care l-a demarat alături de patru prieteni, relatează Business Insider. Conceptul este aparent simplu, şi anume lansarea unui startup în fiecare săptămână. Prima afacere pornită a fost chiar “52 businesses”, iar tinerii antreprenori se află deja în săptămâna cu numărul patru.

    Sediul se află într-un autobuz denumit Bob (“Business Operations Bus”), iar Grussing a mai apelat la câţiva studenţi voluntari pentru a întregi echipa. Antreprenorii vor documenta întreaga experienţă şi vor comunica în permanenţă rezultatele prin social media.

    Reacţia publicului a fost una imediată, iar echipa de la “52 businesses” a apărut în articole şi interviuri din întreaga lume. Întrebat care a fost scopul acestui proiect, Grussing a răspuns că lumea are o impresie greşită despre pornirea unei afaceri. “Vrem să încurajăm lumea să îşi urmeze ideile, pentru ca în final să poată contribui la o economie mai puternică”, a declarat Grussing.

  • “Bună ziua, faceţi angajări?” Cum a reuşit această bunică să-i obţină nepotului locul de muncă visat

    O bunică din Londra a reuşit să-i obţină nepotului său jobul la care acesta visa. Femeia de 78 de ani l-a abordat pe CEO-ul companiei pe scările clădirii de birouri şi i-a explicat de ce ar fi bine să-l angajeze pe tânăr.

    “Eu locuiesc în Reading, iar bunica mea în Londra”, a scris nepotul pe o reţea de socializare. “Ea ştia că vreau să mă mut la Londra şi a vrut să mă ajute să găsesc un loc de muncă. Mi-a cerut un CV şi o listă a abilităţilor pe care le deţin; nu mi-am pus serios problema că ar putea ieşi ceva din asta. Ziua următoare a bătut la uşa unui vecin şi a început să îi povestească despre mine; vecinul în cauză e CEO-ul companiei la care am început să lucrez.”

    Jobul primit de Harry, nepotul femeii, i-a permis acestuia să se mute împreună cu prietena sa la Londra.

    Bunica şi-a propus acum să îi găsească şi prietenei un loc de muncă bun.

  • Tânărul francez Kylian Mbappé şi-a donat toate câştigurile de la Cupa Mondială către copiii săraci

    Kylian Mbappé, starul Franţei de la Cupa Mondială din 2018, a continuat să îşi surprindă fanii printr-o mişcare filantropică, potrivit Time.

    Vârful francezilor nu a dezamăgit echipa Paris Saint-Germain care l-au cumpărat pentru aproape 187 de milioane de euro în 2017. Cele patru goluri memorabile ale lui Mbappé înscrise în cele şapte meciuri de cupă mondială l-au transformat în al doilea cel mai tânăr jucător care a înscris într-un turneu final. Cel mai tânăr din istorie este legendarul brazilian Pele.

    Acum, tânărul de 19 ani plănuieşte să ajute copiii din spitale şi cei cu dizabilităţi să joace fotbal şi îşi donează toate câştigurile de la Cupa Mondială către organizaţii caritabile pentru a face acest lucru posibil.

    Kylian Mbappé susţine organizaţia Premiers de Cordee încă din 2017, şi a declarat petntru cotidianul L`Equipe că veniturile lui ar ajuta mai mult într-o cauză umanitară.

    Mbappé a câştigat aproximativ 20.000 de dolari per meci şi un bonus de peste 300.000 de dolari pentru victoria Franţei, potrvit Sports Illustrated. În total, vârful francez va dona peste 450.000 de dolari.

    „Kylian, el este un om foarte bun”, spune Sebastian Ruffin, manager general al organizaţiei caritabile. „Când îi permite programul, intervine pentru noi cu plăcere, are o relaţie forate bună cu copiii – mereu găseşte cuvintele potrivite să îi încurajeze”.