BUSINESS MAGAZIN RIDICA ÎN VARA ACESTUI AN O ÎNTREBARE MENITĂ SĂ SURPRINDĂ UNA DINTRE TENDINŢELE CARE SE REMARCĂ ÎN PIAŢA SERVICIILOR MEDICALE: tot mai mulţi dintre pacienţii cu o situaţie financiară foarte bună aleg să se trateze în străinătate în loc să apeleze la alternativa creată în ultimii doi-trei ani, cea a spitalelor private din Capitală. La acea vreme, vocile chestionate vorbeau de zeci de mii de cazuri de acest fel şi de o valoare de milioane de euro, dar nu peste o sută, cheltuite pentru tratamentele din clinicile din afara graniţelor. Cum piaţa serviciilor medicale private din România ajunge la circa jumătate de miliard de euro pe an, cincimea pierdută de reţelele autohtone e o felie pe care se bat mulţi. Nume precum AKH din Viena sau Anadolu şi Acibadem din Turcia au trecut chiar şi pe la urechile celor care nu şi-ar permite vreodată să se trateze acolo, mai ales pe seama persoanelor publice apărute în presă ca tratându-se în acele spitale. De ceva vreme, concurenţa pentru spitalele menţionate anterior nu mai vine doar de la Bucureşti, ci şi din Orientul Mijlociu.
“Ajungi mai repede de la Tel Aviv decât la Braşov”, spune Ronit Zilberman, directorul general al Romed, încercând să explice că, deşi pare departe, Israelul are zboruri directe operate de TAROM care exclud din start un eventual dezavantaj legat de transport. De profesie farmacist, Zilberman a plecat din România în Israel în anii ’70. După ce businessul său format din trei farmacii a fost pus în umbră de concurenţa venită de la lanţurile venite din statele vestice a decis să lucreze pentru un importator de medicamente şi, în paralel, să dezvolte o afacere pe seama turismului medical. Era 2006 când a început să atace piaţa românească – “era normal să încep cu ce cunoşteam”, în timp ce piaţa israeliană se adresa mai ales statelor fostei URSS – Rusia, Ucraina, Belarus şi ţările de la Marea Caspică. De fapt, 70% din cei 30-40.000 de bolnavi care ajung în Israel cu scopul de a se trata provin de acolo. Motivul este că nivelul este unul identic cu cel american – “ai SUA la două ore de zbor”, atât tehnologia, cât şi competenţa personalului. “Orice aparat care iese pe piaţă e în spitalele din Israel a doua zi. Asta în timp ce costurile sunt cu până la jumătate mai mici faţă de preţul mediu din Europa de Vest, dar similare celor din mediul privat din România”, explică Zilberman. Peste trei sferturi din cei care ajung în Israel o fac pentru oncologie şi radiologie, specialităţile medicale de top pe care se axează în mare parte clinicile de acolo, însă şi ramurile chirugicale complicate – neurochirurgie, cardio şi pediatrie – sunt căutate.
În mare parte, unităţile spitaliceşti din Israel sunt deţinute de stat – peste trei sferturi – iar farmacista vorbeşte despre atenţia pe care o acordă statul sistemului sanitar. În medie, sub 10% din pacienţii trataţi anual într-un spital israelian sunt străini, tocmai pentru ca turismul medical să nu îi priveze pe localnici de accesul la servicii medicale. “Regula e ca pacienţii să fie luaţi din aeroport şi duşi direct la profesorul cu care au programată consultaţia”, spune Zilberman, care, dincolo de pacienţii români, se ocupă de turism medical şi în Albania. Admite că 80.000 de pacienţi români se tratează în Europa de Vest, din care un număr de ordinul sutelor aleg Israelul. Spitalele de la Tel Aviv îi atrag şi pe pacienţii care vor să ia parte la studiile clinice ale companiilor farmaceutice, de regulă cei aflaţi în stadii avansate ale bolii şi care nu răspund la tratamentele convenţionale sau nu au posibilitatea financiară să se trateze.
“E mai greu să vinzi Israelul decât Austria sau Germania pentru că românii sunt orientaţi către vest. Accesul acolo e mai uşor chiar cu maşina, iar mulţi au prieteni acolo. Dacă gândeşti out-of-the box, îţi dai seama că la Tel Aviv e mai ieftin şi ai parte de aceleaşi servicii”, explică Zilberman. Formalităţile legate de accesul pentru tratament într-un stat ca Israel sunt similare ca cele din Uniunea Europeană, astfel că accesul e permis cu paşaport timp de 90 de zile. Farmacista spune că în câţiva ani numărul celor care vor adăuga Orientul Mijlociu pe harta locurilor în care se tratează va ajunge la mii şi nu exclude să aducă şi israelieni la Bucureşti pentru spitalizare în anii următori, pe seama potenţialului medicilor înalt calificaţi care profesează în România. Recent, omul de afaceri Eli Davidai, cunoscut pentru aducerea pe piaţa locală a unor branduri ca Pepsi şi Burger King, anunţa că va finanţa câte şase medici rezidenţi români pentru a-i trimite la specializare în spitalele de top din Israel, în 2012 şi 2013, urmând ca mai apoi ei să profeseze în spitalele româneşti.
SPERANŢA DE VIAŢĂ DIN ISRAEL, una dintre cele mai ridicate la nivel mondial, de peste 80 de ani, are de-a face, dincolo de aspecte legate de stilul de viaţă, şi cu un sistem sanitar performant. Câtă vreme concurenţa determină preţuri mai competitive pe plan european, intrarea Israelului în focusul pacienţilor de pe bătrânul continent este firească. Deşi mică în ecuaţia cifrelor, România e o piaţă pe care spitalele străine pariază, având drept sprijin sistemul de stat învechit şi un sistem privat care încă acoperă destul de puţin faţă de necesarul cerut în piaţă.
