Tag: salariu minim

  • Jumătate dintre contractele de muncă ale românilor sunt cu salarii nete mai mici de 1.600 de lei

    „Piaţa muncii din România este la 66% din productivitatea orară medie a Uniunii Europene, însă costul brut al orei de muncă este la doar 35% din media UE“ ♦ În decembrie 2020, circa 36,9% din contractele de muncă sunt pe salarii nete între 1.600 şi 3.200 de lei pe lună, iar 12,8% din contractele de muncă înregistrate sunt pe salarii de peste 3.200 de lei pe lună ♦ În economia locală erau înregistrate 5,57 milioane de contracte de muncă la finalul lunii decembrie 2020.

    Mai bine de jumătate dintre contractele de muncă (50,3%) care erau înregistrate în REVISAL la nivelul lunii decembrie 2020 erau pentru salarii nete de sub 1.600 de lei, conform datelor de la Confederaţia Naţională Sindicală (CNS) Cartel Alfa.

    „Jumătate din contractele de muncă sunt cu salarii nete mai mici de 1.600 lei! Vi se pare o situaţie normală? Demnă de un stat social european? Într-o ţară în care costurile de trai se apropie cu paşi rapizi de media din UE. Aveţi soluţii pentru asta? Aveţi de gând în mandatul dumneavoastră să acţionaţi pentru deblocarea negocierilor colective şi restabilirea dreptului la asociere sindicală?“, spun reprezentanţii Cartel Alfa într-un mesaj adresat ministrului muncii, Raluca Turcan pe un site de socializare.

    Mai mult, organizaţia sindicală Cartel Alfa arată că 36,9% din contractele de muncă sunt pe salarii nete între 1.600 şi 3.200 de lei pe lună, iar 12,8% din contractele de muncă înregistrate sunt pe salarii de peste 3.200 de lei pe lună.

    „În ceea ce priveşte distribuţia salariilor din România, doar 13% sunt la un nivel peste salariul mediu. Datele din REVISAL ne arată că avem 1,6 milioane de lucrători cu normă întreagă la nivelul salariului minim, însă ceea ce este şi mai îngrijorător, jumătate din totalul lucrătorilor sunt încadraţi cu salarii care nu depăşesc 1.600 lei net/2.700 brut, un nivel care nu permite lucrătorilor un trai demn din munca lor“, conform unui comunicat de presă semnat de Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa.

    Conform datelor de la Ministerul Muncii, la data de 31 decembrie 2020 erau circa 5,57 milioane de contracte de muncă înregistrate în REVISAL.

    Salariul minim net pe economie este de 1.386 de lei în anul 2021, în creştere de la 1.346 de lei la nivelul anului 2020, ceea ce înseamnă că mai bine de jumătate dintre angajaţii din economia locală au un salariu cu circa 200 de lei mai mare decât salariul minim net. Pe 11 ianuarie 2021, Cartel Alfa a decis să înceapă o serie de acţiuni de protest, în urma politicii de austeritate în domeniul salarizării anunţată de autorităţi, adică faptul că salariul minim a crescut cu doar 41 de lei net), iar anumite drepturi salariale au fost îngheţate.

    „Concret, ne opunem politicii de auste­ritate în domeniul salarizării. Nici menţine­rea salariului minim la un nivel atât de scă­zut, nici îngheţarea unor drepturi salariale nu se justifică având în vedere că salarizarea din România este mult în urma productivi­tăţii şi a nivelului preţurilor pentru bunuri şi servicii. Astfel, piaţa muncii din România este la 66% din productivitatea orară medie a UE (Eurostat), însă costul brut al orei de muncă este la doar 35% din media UE“, transmitea Bogdan Hossu.

    ramona.cornea@zf.ro

  • Veşti bune: Tinerii vor primi mai mulţi bani atunci când vor face un internship

    Începând din 2021 salariul minim brut pe ţară a crescut la 2.300 de lei, astfel cei care vor efectun un internship vor primi mai mulţi bani, conform legii privind internshipul.

    Legea nr. 176/2018 privind internshipul, intrată în vigoare la 18 august 2018,  reglrementă indemnizaţia pentru cei care desfăşoară stagii de internship – “Cuantumul indemnizaţiei pentru internship stabilită potrivit alin. (1) este egal cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată”.

    În momentul de faţă, cum salariul minim brut pe ţară este de 2.30 de lei, astfel indemnizaţia de internship se situează la cel puţin 1.150 de lei brut.

    Creşterea salariului minim brut pe ţară  este prevăzută de HG nr. 4/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 40.

    Neachitarea de către organizaţia-gazdă a indemnizaţiei pentru internship în condiţiile reglementate de lege se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 4.000 de lei.

    De asemnea, nerespectarea obligaţiei de a încheia contractul de internship anterior începerii activităţii se sancţionează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei.

    Constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către: Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile sale teritoriale, pentru anumite contravenţii prevăzute de legea internshipului.

     

  • Veşti bune: Tinerii vor primi mai mulţi bani atunci când vor face un internship

    Începând din 2021 salariul minim brut pe ţară a crescut la 2.300 de lei, astfel cei care vor efectun un internship vor primi mai mulţi bani, conform legii privind internshipul.

    Legea nr. 176/2018 privind internshipul, intrată în vigoare la 18 august 2018,  reglrementă indemnizaţia pentru cei care desfăşoară stagii de internship – “Cuantumul indemnizaţiei pentru internship stabilită potrivit alin. (1) este egal cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată”.

    În momentul de faţă, cum salariul minim brut pe ţară este de 2.30 de lei, astfel indemnizaţia de internship se situează la cel puţin 1.150 de lei brut.

    Creşterea salariului minim brut pe ţară  este prevăzută de HG nr. 4/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 40.

    Neachitarea de către organizaţia-gazdă a indemnizaţiei pentru internship în condiţiile reglementate de lege se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 4.000 de lei.

    De asemnea, nerespectarea obligaţiei de a încheia contractul de internship anterior începerii activităţii se sancţionează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei.

    Constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către: Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile sale teritoriale, pentru anumite contravenţii prevăzute de legea internshipului.

     

  • Guvernul vrea să crească salariul minim brut cu 70 de lei

    Guvernul vrea să crească salariul minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2021 cu 70 de lei. Astfel, conform unui comunicat al Guvernului, salariul minim brut ar urma să crească de la 2230 de lei la 2.300 de lei brut/lunar.

    Potrivit Executivului, premierul Florin Cîţu şi ministrul Muncii, Raluca Turcan, au avut luni consultări cu reprezentanţii Consiliului Naţional Tripartit pentru Dialog Social pe tema creşterii salariului minim brut pe ţară garantat în plată, pentru anul 2021.

    „La nivelul Guvernului vom decide creşterea salariul minim pe economie pentru anul viitor cu un procent care va ţine cont de argumentele reprezentanţilor sindicatelor, ai patronatelor, precum şi de contextul economic şi social. Ne dorim să asigurăm o viaţă mai bună pentru români, având însă grijă să păstrăm locurile de muncă şi să protejăm iniţiativa antreprenorială”, a declarat premierul Florin Cîţu.

    În cadrul discuţiei, ministrul Muncii a prezentat trei scenarii referitoare la evoluţia acestui indicator în 2021.

    „Guvernul are în vedere creşterea salariului minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2021 cu un nivel care să depăşească rata inflaţiei, respectiv cu 70 de lei brut, de la 2230 de lei la 2.300 de lei brut/lunar. Acest nivel a fost stabilit în contextul în care reprezentanţii sindicatelor au solicitat creşterea salariului minim pe economie la 2.400 de lei/lunar, iar cei ai patronatelor au solicitat îngheţarea salariului minim pe economie la nivelul actual, cel puţin pentru primele luni ale anului viitor, argumentând situaţiile dificile cu care se confruntă anumite sectoare economice”, au transmis reprezentanţii Guvernului.

    Hotărârea privind stabilirea salariului minim brut pe ţară garantat în plată va fi adoptată în şedinţa Guvernului din 30 decembrie 2020.

    Totodată, premierul, ministrul Muncii şi reprezentanţii partenerilor sociali au agreat încheierea, în prima jumătate a anului viitor, a unui Acord prin care să fie stabilit un mecanism de creştere a salariului minim brut pe economie pentru următorii patru ani.

  • Salariile IT-iştilor le-au întrecut pe cele ale bancherilor. Salariul brut în IT este de 11.000 de lei

    Evoluţia salariului minim şi mediu brut pe economie şi evoluţia salariului mediu brut din industrie, IT&C, industria bancară şi comerţ.

    Salariile angajaţilor din sectorul IT&C au crescut puternic în ultimii 20 de ani, iar IT-iştii au ajuns încet-încet să fie angajaţii cu cele mai mari salarii din economia locală, întrecând sectoare vestite pentru salariile lor mari, precum sectorul bancar. În 2014 s-a dat lupta pentru supremaţie între IT-işti şi bancheri, iar primii au pierdut la mustaţă, cu un salariu mediu brut cu doar 261 de lei mai mic decât cel din industria bancară.

    Începând din 2015, salariile angajaţilor din industria de IT le-au întrecut pe cele din sectorul bancar din ce în ce mai mult, iar în 2019 IT-iştii câştigau un salariu mediu brut de peste 11.000 de lei, în timp ce bancherii câştigau circa 8.400 de lei.

    În industrie şi comerţ nu putem vorbi despre o luptă pentru supremaţie, ci mai degrabă despre una pentru supravieţuire. Angajaţii din industrie şi cei din comerţ nu câştigau nici jumătate din salariul mediu brut al IT-iştilor în 2019. În industrie, salariile medii brute au crescut cu peste 1.000 de lei în 2018 faţă de anul precedent, iar cele din comerţ au avansat şi ele cu 900 de lei în perioada menţionată, însă angajaţii din aceste sectoare continuă să fie unii dintre cel mai prost plătiţi din economia locală.

  • Comisia Europeană propune instituirea unor salarii minime adecvate în ţările UE

    Comisia Europeană propune instituirea unor salarii minime adecvate în ţările UE. Specialiştii au redactat o directivă care, dacă va fi aprobată, va asigura faptul că lucrătorii din UE sunt protejaţi prin existenţa unor salarii minime adecvate care să le permită un trai decent peste tot unde muncesc.

    Directiva a fost anunţată miercuri de membrii Comisiei Europene. Potrivit acestora, atunci când sunt stabilite la niveluri corespunzătoare, salariile minime produc nu doar un impact social pozitiv, ci şi beneficii economice mai ample, întrucât duc la reducerea inegalităţii salariale, contribuie la susţinerea cererii interne şi la consolidarea stimulentelor de a lucra.

    Salariile minime adecvate pot ajuta şi la reducerea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi, întrucât sunt mai multe femei decât bărbaţi care câştigă salariul minim. Propunerea are şi rolul de a contribui la protejarea angajatorilor care asigură salarii decente lucrătorilor, prin garantarea concurenţei loiale.

    „Propunerea de astăzi privind salariile minime adecvate este un semnal important că şi în vremuri de criză demnitatea muncii trebuie respectată cu sfinţenie. Am văzut că pentru prea mulţi oameni munca nu mai este rentabilă. Lucrătorii trebuie să aibă acces la salarii minime adecvate şi să îşi poată permite un nivel de trai decent. Propunem astăzi un cadru pentru salariile minime, cu respectarea deplină a tradiţiilor naţionale şi a libertăţii partenerilor sociali. Odată cu îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă vor fi protejaţi nu numai lucrătorii noştri, ci şi angajatorii care plătesc salarii decente, creându-se totodată baza pentru o redresare echitabilă, incluzivă şi rezilientă”, a declarat preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

  • Bugetul statului, ca francii elveţieni: România este mult mai pregătită pentru această criză decât acum zece ani, cu trei excepţii – datoriile comerciale private s-au triplat şi dacă cineva nu plăteşte se infectează tot lanţul, explozia deficitului bugetar, care va aduce o creştere majoră a datoriei publice, ceea ce va pune România cu spatele la zid în faţa creditorilor

    Dacă ne uităm pe datele statistice macro ale României din perioada 2008-2009, când a venit criza precedentă, şi le comparăm cu datele de astăzi, vom constata că România este mult mai bine pregătită pentru noua criză atât la nivelul populaţiei, cât şi al companiilor.

    Dar statul este total nepregătit şi ca să supravieţuiască trebuie să facă împrumuturi majore, care se vor vedea peste trei ani într-o creştere accelerată a datoriei publice, ceea ce va trimite România cu spatele la zid şi la mâna creditorilor.

    Faţă de criza de acum zece ani, România stă mult mai bine la dobânzile la lei şi în euro, la stabilitatea cursului, la nivelul salarial, la raportul dintre credite şi depozite, chiar şi la contul curent, care a fost cea mai mare vulnerabilitate în criza anterioară.

    Dacă ne uităm la deficitul bugetar, ne trezim în faţa unei explozii.

     

    Analiza indicatorilor:

     

    1. PIB-ul s-a dublat în zece ani: În 2008, PIB-ul a fost de 514 miliarde de lei (142 miliarde de euro), pentru ca în 2009 să scadă la 498 miliarde de lei (118 miliarde de euro), după o cădere economică de 7%.

    În 2019 PIB-ul a fost de 1.059 miliarde de lei (220 de miliarde de euro), iar prognoza pentru 2020 indică o scădere economică cuprinsă între 1,9% şi 8%.

    Economia s-ar putea să fie mult mai rezilientă pe parcursul anului decât arată datele datele de acum.

    Interesant este că această dublare PIB în zece ani a venit pe fondul creşterii numărului de salariaţi cu numai 20%, de la 4,8 milioane în 2008, 4,5 milioane în 2009 şi până la 5,2 milioane în 2019.

     

    2. Creşterea salariilor: În 2009, salariul minim net a fost de 469 de lei (112 euro) şi un salariu mediu net de 1.361 de lei, adică 325 de uro.

    În 2008 salariul minim net a fost de 442 de lei, adică 122 de euro, cu un salariu mediu net de 1.309 lei, adică 348 euro.

    În 2020, salariul minim net este de 1.346 de lei, adică 280 de euro, cu un salariu mediu net de 3.300 de lei, adică 680 de euro.

     

    3. Cursul leu/euro este mult mai stabil faţă de acum 10 ani: În 2008 cursul mediu a fost de 3,68 lei/euro, pentru ca în 2009 să crească la 4,23 lei/euro, adică un plus de 15%.

    În 2020 cursul este de 4,84 lei/euro, iar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR promite că vom vedea o stabilitate a cursului, o flucutaţie de doar câteva procente fiind acceptabilă.

    Din 2009 până acum, cursul a crescut cu numai 20%, în timp ce economia şi salariile s-au dublat.

     

    4. Inflaţia a scăzut substanţial faţă de criza precendetă: În 2008 inflaţia a fost de 7,85%, în 2009 a fost de 5,59%, iar acum inflaţia este de 2,6%, iar BNR face eforturi să nu scadă prea mult.

     

    5. Dobânda BNR: În 2008 BNR avea o dobândă de 10,25% (decembrie 2008), care a scăzut la 8% în decembrie 2009, pentru ca în mai 2020 să fie de 2%, iar Isărescu spune că trendul de scădere va continua.

     

    6. Dobânzile la nivelul băncilor: În 2008 dobânda medie la creditele în lei era de 17,3%, iar la depozite era de 11,89%, pentru ca în martie 2020 dobânda medie la creditele în lei să fie de 6,86%, iar la depozitele în lei de 2,03%.

     

    7. Depozitele rezidenţilor neguvernamentali în bănci (lei şi valută), care arată câţi bani au populaţia şi companiile la bănci: În 2008 soldul era de 151 de miliarde de lei, în 2009 a crescut la 167 de miliarde de lei, pentru ca în martie 2020 să fie de 375 de miliarde de lei.

    Economisirea populaţiei (lei şi valută) a crescut de la 82 miliarde de lei în 2008 la 97 de miliarde de lei în 2009, până la 230 de miliarde de lei în martie 2020, adică de aproape trei ori.

    Depozitele companiilor la bănci au fost de 59 de miliarde de lei în 2008, au scăzut la 56 de miliarde de lei în 2009, pentru a ajunge în martie 2020 la 127 de miliarde de lei.

     

    8. Creditul intern acordat sectorului privat (populaţie plus companii, în lei şi valută) a fost în martie 2020 de 272 de miliarde de lei, dintr-un total al creditului intern de 398 de miliarde de lei, de unde rezultă un sold al creditului guvernamental de 126 de miliarde lei.

    În decembrie 2008 soldul creditului intern a fost de 215 miliarde de lei, din care creditul neguvernamental a fost de 198 de miliarde de lei.

    În decembrie 2009 creditul intern a fost de 246 de miliarde de lei, din care creditul neguvernamental a fost de numai 199 de miliarde de lei.

    Între decembrie 2008 şi decembrie 2009 creditul guvernamental a explodat de la 17 miliarde de lei la 46 de miliarde de lei.

     

    9. Rezerva valutară (aur plus valută): În 2008 rezerva internaţională a fost de 28 de miliarde de euro, pentru a creşte la 30 miliarde de euro în 2009 (au intrat primii bani de la FMI). În aprilie 2020 rezerva internaţională a fost de 38,4 miliarde de euro, fără nicio datorie la FMI.

     

    10. Balanţa comercială: În 2008 exporturile României au fost de 33 de miliarde de euro, în 2009 au scăzut la 29 de miliarde de euro, pentru ca în 2019 să se dubleze, ajungând la 63 de miliarde de euro.

    În 2008, importurile au fost de 52 de miliarde de euro, au scăzut la 35 de miliarde de euro în 2009, pentru a creşte la 80 de miliarde de euro în 2019.

    La nivelul soldului comercial, în 2008 am avut un deficit de 19 miliarde de euro la un PIB de 144 de miliarde de euro, care a scăzut la 6 miliarde de euro în 2009 la un PIB de 118 miliarde de euro, pentru a ajunge la 17 miliarde de euro în 2019, dar la un PIB de 220 de miliarde de euro.

     

    11. Contul curent, care exprimă relaţia României cu exteriorul: În 2008 am avut un deficit de 16 miliarde de euro, cea mai mare vulnerabilitate a României în criza precedentă, care a scăzut apoi la 5 miliarde de euro în 2009, pentru a ajunge la 10 miliarde de euro în 2019, dar la un PIB dublu.

     

    12. Pilonul II de pensii: În 2009 nu cred că s-au strâns 1 miliard de euro, întrucât de-abia se înfiinţase, dar în martie 2020 a ajuns la 13 miliarde de euro, ceea ce reprezintă un amortizor destul de bun pentru piaţa titlurilor de stat, adică finanţarea bugetului şi piaţa bursieră, unde fondurile de pensii Pilon II au ajuns să fie cei mai mari acţionari ai Băncii Transilvania, cea mai mare bancă din România.

     

    13. Cifra de afaceri a tututor companiilor: În 2008 cifra de afaceri a tuturor companiilor din România a fost de 1.082 miliarde de lei, adică 300 de miliarde de euro, pentru ca în 2018 să ajungă la 330 de miliarde de euro, iar pentru 2019 va depăşi 360 de miliarde de euro.

     

     

    La polul opus, vulnerabilităţile României:

     

    1. Creditul comercial, adică datoriile pe care le au companiile una la cealaltă, au ajuns la 125 de miliarde de lei (sold unic) şi la 380 de miliarde de lei soldul creditelor comerciale extinse.

    Creditele comerciale sunt de 3 ori peste creditele bancare pe termen scurt, care sunt de numai 34 de miliarde de lei.

    Acum zece ani, creditele bancare erau de 3 trei ori mai mari decât creditele comerciale.

    Pentru sectorul privat, creditul comercial reprezintă cea mai mare vulnerabilitate pentru că, dacă o firmă nu-şi plăteşte factura, infectează tot lanţul.

     

    2. Deficitul bugetar: În 2008, deficitul bugetar a ajuns la 24 de miliarde de lei, în condiţiile în care, cu un an în urmă era de numai 9 miliarde de lei. În 2009, deficitul a crescut la 36 de miliarde de lei.

    În 2019, deficitul bugetar a fost de 48 de miliarde de lei, iar în martie 2020, când aveam numai 2 săptămâni de criză, deficitul bugetar a urcat deja la 18 miliarde de lei.

    Conform prognozei guvernului, deficitul bugetar ar trebui să fie de 72 de miliarde de lei în acest an, adică 13 miliarde de euro, dar analiştii cred că ar putea depăşi în final 100 de miliarde de lei, ceea ce ar fi un dezastru având în vedere că trebuie finanţat.

    Problema este că şi în 2021 deficitul bugetar se va situa în jurul a 75 de miliarde de lei, dacă nu chiar mai mult.

    Din cauza rigidităţii bugetului, unde salariile şi pensiile consumă 80% din venituri, aproape că nu mai există bani pentru altceva.

     

    3. Datoria publică a statului (internă şi externă, în lei şi valută) a crescut în martie 2020 la 401 miliarde de lei, reprezentând 37,9% din PIB, iar până la finalul anului, probabil că va atinge 450 de miliarde de lei, dar la un PIB în valoare nominală mai redus, ceea ce va duce datoria publică la peste 40% din PIB, nivelul de alarmă fiind de 45% din PIB, nivel care va fi atins fără probleme în 2021, dacă deficitul bugetar se va menţine.

    În decembrie 2019, soldul datoriei publice a fost de 373 de miliarde de lei, adică 35% din PIB.

    În 2007, datoria publică a fost de 50 de miliarde de lei, adică 11,9% din PIB, a crescut la 66 de miliarde de lei în 2008, adică 12% din PIB, pentru a exploda în 2009 la 115 miliarde de lei, adică 21,8% din PIB.

    Din această datorie publică, în martie 2020 datoria externă a statului era de 41 de miliarde de euro, dintr-un total de 106 miliarde de euro al datoriei externe totale a României (public şi privată).

    În 2008 datoria externă a statului era de numai 11 miliarde de euro, la care s-a adăugat datoria externă privată de 61 de miliarde de euro, rezultând un total de 72 de miliarde de euro.

     

    Ca o concluzie, România intră în această nouă criză mai bine echipată, mai ales că expunerea externă pe valută s-a diminuat considerabil în sectorul privat, iar dobânzile la lei au scăzut substanţial, iar BNR promite că acest trend va continua.

    Creşterea salariilor a uşurat substanţial sarcina de plată a ratelor la bancă pentru casă pentru persoanele fizice, ponderea într-un salariu coborând la 30%, faţă de 80% cât era acum 10 ani.

    Dacă mai punem la socoteală că preţul apartamentelor a scăzut cu 30-50%, presiunea pe plata ratelor şi posibilitatea achiziţiei unui apartament s-au îmbunătăţit semnificativ.

    Nu mai există credite în franci elveţieni şi nici în euro pentru persoanele fizice, iar BNR, prin controlul dobânzii la lei, poate influenţa mult piaţa.

    Problema majoră a României o reprezintă bugetul de stat, cu 1,2 milioane de salariaţi şi 5 milioane de pensionari, care are un cost extrem de ridicat şi care nu poate fi redus atât de uşor prin tăieri de salarii sau creşteri de taxe sau impozite.

    Economia s-ar putea să meargă mai bine în acest an decât estimările analiştilor, dar asta nu însemnă că şi bugetul statului o va duce bine, ci dimpotrivă.

    Din păcate, ajustarea bugetului şi a deficitului bugetar nu va putea fi făcută lin, ci prin măsuri radicale, care însă vor afecta economia când se vor lua.

  • Câteva idei care vor răsări după această criză

    Cele mai multe idei vor fi catalogate ca fiind socialiste, pentru că vor implica o mult mai mare intervenţie a statului în economiile capitaliste, în sectorul privat, care are limitele lui.
    Fără stat, niciun capitalist nu poate rezista unei crize majore şi mai ales urmărilor pe care le aduce.
    Sutele de milioane de şomeri care vor rezulta pe termen scurt din această criză – 40 de milioane în SUA, 60 de milioane în Europa, de exemplu vor avea un cuvânt greu de spus în privinţa viitorului, în privinţa modului de reconfigurare a lumii, a economiilor, a priorităţilor naţionale şi individuale.
    Naţionaliştii vor câştiga teren, pe ideea că trebuie să ne apărăm ţara din punct de vedere economic şi politic în faţa unor crize mondiale, unde deciziile se iau în altă parte. Chiar şi în ţările occidentale se discută tot mai mult despre problema naţională şi mai puţin despre problemele globale.
    Vechile sisteme, administrate de instituţii mondiale, vor fi contestate, mai ales când se va pune problema unor restructurări, unor noi reforme care încep şi nu ştii când se sfârşesc.
    Establishmentul, adică liderii politici, economici, va fi zguduit, mai ales dacă economiile nu-şi vor reveni rapid.
    1. La nivel mondial, se vorbeşte despre introducerea unui venit minim garantat pentru fiecare locuitor al unei ţări, pentru a asigura o plasă de siguranţă în cazul în care apar crize economice majore. În această criză a COVID-19, deşi este sanitară, impactul cel mai mare va fi la nivel economic şi de aceea se discută această soluţie, pentru a asigura un venit minim în cazul apariţiei unor crize, indiferent de natura lor.
    Nu toată lumea agreează această idee, dar cei aflaţi la putere ar putea să fie nevoiţi să apeleze la această soluţie, mai ales dacă vor reveni crizele.
    2. La nivelul economiilor puternice, Uniunea Europeană şi chiar SUA, se va repune în discuţie introducerea salariului minim pentru angajaţi, pentru a da satisfacţii şi a asigura liniştea pe piaţa muncii.
    În SUA, Jeff Bezos, cel care a creat Amazon şi a ajuns cel mai bogat om din lume, pledează pentru introducerea şi creşterea salariului minim în SUA, peste nivelul actual. La nivelul companiei pe care o conduce, a introdus un salariu minim care este peste salariul federal, iar Jeff Bezos pledează ca şi statele americane fie să introducă, fie să majoreze salariul minim. Dacă şi cel mai bogat capitalist discută acest lucru, înseamnă că este o problemă care trebuie rezolvată cândva, şi cât mai repede.
    La nivelul Uniunii Europene, se va relua discuţia introducerii unui salariu minim, o variantă pe care nu toate statele o agreează, dar probabil se va ajunge la un consens, pentru că presiunea de pe piaţa muncii va cere acest lucru.
    În România, salariul minim ar trebui să crească de la 1.286 de lei spre 2.000 de lei net, dacă s-ar introduce un nivel european.
    3. Criza a scos la iveală faptul că sistemul privat, acest capitalism privat are limite şi nu poate sta în picioare când vin crize majore.
    Mari companii, cum ar fi Lufthansa, au implorat intervenţia statului pentru a nu intra în insolvenţă, întrucât grupul nu are suficiente resurse pentru a supravieţui.
    În astfel de crize, sistemul bancar, care este în mare majoritate privat, nu a fost dispus să intervină cu linii de finanţare fără să aibă susţinerea şi garanţia unui stat.
    În Franţa, Renault discută o linie de finanţare de 5 miliarde de euro cu statul, pentru a nu avea probleme de lichidităţi.
    De asemenea, Airbus, mândria Uniunii Europene în războiul cu americanii de la Boeing, sunt în aceeaşi situaţie, de a avea nevoie de linii de finanţare de miliarde de euro de la stat, întrucât nu pot accesa pieţele financiare private.
    Niciun stat puternic nu-şi poate permite să lase companiile naţionale, care sunt private, să intre în faliment.
    Capitalismul privat este bun până vine criza. Când vine criza, pierderile se naţionalizează, iar profiturile se privatizează.
    4. Situaţia sistemului medical, ca infrastructură, va câştiga teren în opinia publică, iar guvernele vor fi nevoite să investească mult mai mulţi bani pentru a da confort populaţiei când apar astfel de crize.
    În România sistemul medical privat are limitele lui, iar acest lucru s-a văzut.
    5. Sistemul de educaţie se va digitaliza tot mai mult, mai repede sau mai târziu, iar profesorii şi programele şcolare va trebui să se reformeze şi să se adapteze tehnologiilor prezente.
    6. Globalizarea, care a fost trendul în ultimii 30 de ani, va intra într-un trend de deglobalizare, mai ales că opinia publică se va adapta sloganurilor şi lozincilor de genul „Trebuie să ne apărăm ţara, pentru că în criză nu ne ajută nimeni!”.
    Deglobalizarea va fi economică şi politică, iar cei care vor ridica steagul naţionalismului vor câştiga teren. Nu va mai conta dacă în spatele acestei lozinci se va afla ceva real.
    La nivelul marilor puteri, SUA şi Uniunea Europeană, se pune deja problema delocalizării capacităţilor de producţie, din China cel puţin, pentru a da satisfacţie locuitorilor că ţara de la care a pornit virusul SARS-CoV-2 este pedepsită.
    Dar această deglobalizare va pune statele şi guvernele în situaţia de a vedea dacă pot produce local tot ce au nevoie, dacă au oameni şi know-how.
    Globalizarea a şters multe cunoştinţe şi statele au pierdut ramuri întregi din economie, pe care acum nu pot să le reconstruiască chiar atât de uşor.
    Toate aceste idei şi teme care vor câştiga adepţi şi teren în următorul deceniu trebuie finanţate, au un cost foarte mare, pe care cineva trebuie să-l plătească.
    Acest cost va fi plătit de state, bănci centrale, prin printarea de bani în prima fază, apoi vor urma taxarea bogaţilor, fie că sunt companii, fie că vor fi persoane fizice, iar apoi vor veni inflaţia, deprecierea monedelor naţionale şi schimbări de regim la nivel politic. 

  • Ce indemnizaţie de şomaj vor primi angajaţii care rămân fără loc de muncă în această perioadă? Suma lunară primită de şomeri este mai mică de un sfert din salariul minim

    ​Indemnizaţia de şomaj acordată de stat angajaţilor care şi-au pierdut locul de muncă va fi o soluţie la care vor apela foarte mulţi români în această perioadă. Premierul Ludovic Orban a anunţat că numărul celor care vor rămâne fără serviciu se va ridica la 750.000. În acest context, ce protecţie socială oferă statul şomerilor?

    Monitorul Social, un proiect al fundaţiei Friedrich-Ebert-Stiftung România, a lansat un infografic despre evoluţia în timp a valorii indemnizaţiei de şomaj în România.

    ”Este de aşteptat ca în contextul creat de pandemia de COVID-19, numărul şomerilor să crească în viitorul apropiat. Pe data de 11 mai 2020, Ministerul Muncii raporta deja un număr de 337.593 de contracte individuale de muncă încetate, iar tendinţa este în creştere. O bună parte din cei ale căror contracte de muncă au încetat vor intra în şomaj. Ce fel de protecţie socială le oferă România şomerilor?”, spun reprezentanţii Monitorului Social.

    În 2018, valoarea medie lunară a indemnizaţiei de şomaj era de 460 de lei, echivalentul a 24,2% din salariul minim brut lunar la nivelul anului 2018, conform celor mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică.

    ”Cu alte cuvinte, suma lunară primită de şomeri este mai mică de un sfert din salariul minim. Această situaţie reprezintă o înrăutăţire semnificativă faţă de anul 2008, când valoarea medie lunară a indemnizaţiei de şomaj era de 401 lei, respectiv 78,6% din valoarea salariului mediu brut din luna ianuarie 2008. Protecţia socială pe care statul român o oferă şomerilor s-a diminuat semnificativ în decursul a 10 ani”, transmit reprezentanţii Monitorului Social.

    Ei adaugă că deteriorarea calităţii protecţiei sociale oferite şomerilor este rezultatul plafonării Indicelui Social de Referinţă (ISR) la suma de 500 de lei. Începând cu anul 2008, ISR este unitatea de referinţă la care se raportează prestaţiile băneşti suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. Valoarea indemnizaţiei de şomaj pe care o primeşte un şomer reprezintă 75% din valoarea ISR (375 de lei), la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea unei cote între 3% şi 10% din salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, în funcţie de vechimea în muncă.

     

    ”Neactualizarea ISR din anul 2008 a dus la o plafonare a valorii medii lunare a indemnizaţiei de şomaj şi o deteriorare a protecţiei sociale. Infograficul arată că valoarea ISR din anul 2008 – 500 de lei, era echivalentă cu valoarea salariului minim brut lunar la nivelul lunii ianuarie 2008 (500 de lei). În prezent, valoarea ISR a rămas în continuare la 500 de lei, în timp ce valoarea salariului minim brut lunar e de 2.230 lei, astfel încât ISR reprezintă doar 22% din salariul minim”.

     

  • Ce face acum CEO-ul care a renunţat la aproape un milion de dolari din salariul său anual pentru a-şi face angajaţii fericiţi

    În 2015, şeful unei companii de plăţi cu cardul din Seattle a introdus un salariu minim de 70.000 de dolari pentru fiecare din cei 120 de angajaţi ai săi, renunţând astfel la 1 milion de dolari din veniturile sale.

    Cinci ani mai târziu, el îşi menţine în continuare promisiunea acestui salariu minim pentru angajaţii săi şi spune că pariul său a dat roade, potrivit unui articol publicat de BBC.

    Ideea creşterii salariilor angajaţilor săi cu preţul scăderii propriului salariu a venit după o discuţie cu un prieten care i-a povestit cât de mult se luptă din cauza creşterii chiriei, moment în care a avut revelaţia că trebuie să facă ceva pentru propriii angajaţi. A decis să crească valoarea salariului minim de la 48.000, la 70.000 de dolari pe an. Această decizie a avut drept efect majorarea salariilor a 70 de angajaţi, iar pentru 30 dintre ei, a avut ca efect dublarea salariului.

    „Există o inegalitate mai mare astăzi decât în perioada Marii Recesiuni. M-am gândit mult la acest aspect şi mi-am spus: Este momentul să fac ceva.  “, a declarat Price publicaţiei  Huffington Post. Potrivit unui studiu realizat de universitatea Princeton, un salariu anual de 75.000 de dolari este ideal pentru atingerea fericirii, iar 28% dintre americani au declarat că ar simţi că au succes dacă ar câştiga 70.000 de dolari anual, potrivit unui alt studiu, realizat de CareerBuilder.

    „Vor exista anumite sacrificii, dar, odată ce profitul companiei va ajunge la 2,2 milioane de dolari anul acesta, salariul meu va creşte din nou”, a declarat pe atuncui Price. „Este o soluţie capitalistă la o problemă socială.”

    De atunci, firma sa, Gravity, dar şi el, au trecut prin mai multe transformări, potrivit bbc.com.

    Valoarea plăţilor procesate de companii prin intermediul firmei sale au urcat de la 3,8 miliarde de dolari la 10,2 miliarde de dolari anual. Dar există şi alte evoluţii de care Price este mândru, scrie BBC.

    „Înainte de salariul minim de 70.000 de dolari, angajaţii din echipa noastră făceau între niciun copil şi doi copii în fiecare an. După anunţ, adică în urmă cu aproximativ patru ani şi jumătate, angajaţii noştri au făcut 40 de copii”, spune el.

    Mai mult de 10% dintre angajaţi au fost capabili să îşi cumpere o casă, iar înainte procentul era mai mic de 1%.

    Suma pe care angajaţii o pun voluntar în fondurile lor de pensii este mai mult decât dublă şi 70% dintre ei spun că şi-au plătit creditele pe care le aveau.

    Price a primit însă şi critici: Rush Limbaugh, o vedetă radio pe care Price o asculta în copilărie, l-a numit comunist. „Sper că această companie este un studiu de caz în programele MBA legate de modul în care socialismul nu funcţionează, pentru că va eşua”, spune el.

    Doi angajaţi ai Gravity au demisionat în semn de protest. Nu erau mulţumiţi de faptul că salariile angajaţilor juniori au crescut peste noapte şi au argumentat că această decizie îi va face leneşi şi compania nu va mai fi competitivă.

    Acest lucru nu s-a întâmplat.  Angajaţii cu experienţă au descoperit de fapt că au mai puţină presiune pe umerii lor – pot să îşi ia concedii şi să fie mai liniştiţi că are cine să le ţină locul.

    Price spera că exemplul Gravity va fi urmat de mai multe companii din Statele Unite – este dezamăgit că acest lucru nu s-a întâmplat. Totuşi, PharmaLogics din Boston a crescut salariul minim din companie la 50.000 de dolari, precum şi compania din Atlanta Rented.com; el crede că, prin intermediul lobby-ului online, a influenţat şi deciziile Amazon de creştere a salariului minim.

    Price spera însă la o schimbare structurală, la o răspândire mai mare a unor decizii similare.

    Schimbarea a avut şi un efect asupra vieţii lui Price. Înainte, el era un tânăr milionar din tehnologie, care trăia într-o casă frumoasă şi bea şampanie scumpă. După, şi-a închiriat casa pe Airbnb pentru a-şi permite toate cheltuielile.

    Un grup de angajaţi s-au săturat să îl vadă venind la muncă într-un Audi de 12 ani şi i-au cumpărat împreună o Tesla.

    Per ansamblu, la aproape cinci ani distanţă după această decizie, spune că este mai împlinit ca niciodată, chiar şi decât atunci când câştiga milioane de dolari, deşi spune că nu îi este în totalitate uşor.

    „Există teste în fiecare zi. Am aceeaşi vârstă cu a lui Mark Zuckerberg şi am momente întunecate în care mă gândesc – Vreau să fiu la fel de bogat ca Mark Zuckerberg şi să concurez cu el pe lista miliardarilor lumii. Vreau să fiu pe coperta Time, făcând mulţi bani.- Dar toate aceste lucruri ţin doar de lăcomie. Nu este uşor, dar viaţa mea este mult mai bună.”