BusinessMagazin

Tag: rezolvare

  • 9 lucruri care fac diferenţa între un lider şi un manager

    Warren Bennis a detaliat si a conturat ferm in cartea sa “On Becoming a Leader”(“Devenind un leader”) o lista a diferentelor dintre cele doua notiuni.
     
    Iata cateva dintre acestea:
    Daca managerul doar administreaza o companie, un leader inoveaza si modernizeaza metodele de lucru dintr-o companie.
    Daca managerul se poate duplica, el fiind o copie a unui model bine definit, leader-ul este original, el nu poate fi multipicat!
    Daca un manager mentine ordinea si uniformizarea proceselor, un leader dezvolta tot timpul metodele.
    Managerul se concentreza pe sistem si pe structura, in timp ce un leader pune accent oameni.
    Managerul foloseste tehnici menite sa controleze si sa verifice permanent rezultatul muncii subalternilor, in timp ce un leader are incredere in oamenii pe care ii conduce, inspirand la randul lui incredere!
    Managerul priveste lucrurile pe termen scurt si vine cu taskuri pe o raza mica de actiune. Un leader vine cu imaginea de detaliu si cu taskuri pe care subalternii sa le vada si sa le inteleaga pe termen lung.
    Mangerul are doua intrebari: cum si cand, in timp ce leaderul intreaba: ce si de ce.
    Managerul poate ramane blocat in detalii si amanunte de fundal, in timp ce un leader priveste rezultatul final si linia orizontului.
    Mangerul imita si urmeaza reguli bine stabilite de la care nu se abate, iar un leader se adapteaza si este flexibil.

    Fara doar si poate ca exista momente cand activitatea managerului, desi diferita de cea a leaderului, a fost foarte importanta!

    Oamenii au nevoie de sefi nu doar pentru a li se atribui o sarcina, ci si pentru a li se defini un scop. Managerii trebuie sa isi organizeze subalternii nu doar pentru a creste eficienta, ci si pentru a motiva si a inspira oamenii, pentru a le dezvolta abilitati si talente, astfel incat rezultatul sa vina de la sine.

    Oamenii nu pot fi gesionati, ci cunoscuti si motivati! Sarcina nu este aceea de a conduce orbeste oamenii, ci de a ii face cat mai productivi prin motivare continua. Astfel, un om devine o reala valoare pentru companie, daca el este in mod continuu instruit si motivat sa isi foloseasca abilitatile si cunostintele. Un om motivat si pozitionat la locul potrivit, va fi cu mult mai eficient si mai productiv! Dar acest proces se poate realiza numai printr-un leadership echilibrat si de calitate!

    Ideal ar fi ca managerii sa deprinda cat mai multe tehnici de leadership! Dar, chiar si asa, daca un om nu este nascut sa fie leader, indiferent de cate cursuri ar urma, el tot un manager va ramane!

    Sursa articol: Afaceri si leadership feminin

  • Cât te costă să minezi bitcoin în România. Topul ţărilor unde se minează cel mai ieftin, dar şi cel mai scump

    Se spune că nodurile minează bitcoin, dar, de fapt, nodurile se întrec în a rezolva probleme de calcul pentru a câştiga bitcoini. Bitcoinul a fost motivul pentru care a fost iniţial creat blockchainul. Însă, în prezent, este recunoscut doar ca prima din multiplele aplicaţii pe care le poate avea această tehnologie. Valoarea unui bitcoin se îndreaptă din nou spre 10.000 de dolari, aşadar cât costă să minezi după bitcoin şi unde se plăteşte cel mai mult pentru asta.

    Pe sud coreeni îi costă 26.000 de dolari să mineze bitcoin, în timp ce pe venezueleni doar 530 de dolari.

    Datele Elite Fixtures arată că în Coreea de Sud este cel mai costisitor să minezi după criptomonede, pe când în Venezuela este cel mai ieftin. De aceea, câţiva o parte dintre venezueleni s-au îndreptat spre minarea după bitcoin pentru a putea supravieţui.

    Minatul după monede virtuale consumă foarte multă electricitate deoarece aceştia îşi folosesc calculatoarele pentru a rezolva algoritmi care generează monedele şi pentru a confirma tranzacţiile care au loc între utilizatori. Potrivit Blockchain.info, veniturile câştigate de toţi minerii de bitcoin au atins o sumă record în decembrie, anume 53 de milioane de dolari.

    Elite Fixtures a analizat preţul energiei electrice din 115 ţări şi a calculat consumul mediu de energie electrică necesar pentru minare.
    Astfel, cel mai ieftin se minează în Venezuela, apoi în Trinidad and Tobago (1190 de dolari), Uzbekistan (1788 de dolari), Ucraina (1852 de dolari), Myanmar (1983 de dolari).
    Cel mai scump este să minezi în Coreea de Sud, apoi pe Insula Niue (17566 de dolari), Bahrain (16773 de dolari). În Europa, cel mai scump este să minezi în Germania, Danemarca sau Belgia (peste 13-14.000 de dolari).

    La fiecare tranzacţie cu o criptomonedă se consumă la fel de multă energie ca în cazul unei locuinţe obişnuite, adică aproximativ 200 kWh, arată un raport realizat de olandezii de la ING.

    În bani, la preţurile locale, cu toate taxele incluse, acest lucru echivalează cu circa 100 de lei. În România, pentru a putea începe minarea ai nevoie de un sistem al cărui preţ poate varia de la 5000 de lei (pentru “minerul sărac”) şi poate depăşi şi 60.000 de lei, asta în funcţie de câte plăci video utilizezi pentru puterea de procesare. Un sistem mai eficient este numit “Butterfly” care este mai compact decât un sistem clasic cu 5-8 plăci video şi este la fel sau mai eficient decât minarea cu ajutorul plăcilor video. 

    ”Cei mai mari factori care determină profitabilitatea sunt costurile echipamentelor, preţul plătit la electricitate şi valoarea bitcoinilor minaţi. Eu plătesc 0,1024$ pe kw de electricitate. Pentru fiecare dolar în bitcoin pe care îl minez, plătesc 0,905$ la costul electricităţii folosite. Aşadar, este profitabil?” spune Henry Berg, inginer şi hobbist bitcoin, potrivit site-ului goanadupabitcoin.ro

    De reţinut că minarea după bitcoin creşte în dificultate. 

  • Opinie Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj: Cinci soluţii imediate pentru a rezolva problemele cu medicamentele.

    Dar în aceeaşi măsură este adevărat că Ministerul Sănătăţii trebuia să se îngrijească de cele două aspecte de mai sus şi mai ales la fel de adevărat este că nu există voinţă politică pentru a rezolva problema accesului la medicamente – şi nici nu va exista aşa ceva, pentru că s-ar risipi inutil cele 250 milioane lei cât sunt estimate sponsorizările din piaţă (apropo, suma reprezintă sponsorizările declarate).

    Cu toate acestea, dacă chiar am dori să facem ceva eficient pentru stoparea dramelor care sunt semnalate în presă, există metode la care au recurs şi alte ţări din UE care au reuşit să evite lipsurile cu care se confruntă România. Deşi sunt sigur că ele nu vor fi aplicate – pentru că există o rezistenţă incredibilă a autorităţilor de a schimba legislaţia deoarece ar însemna să iasă din zona de confort sau, mai rău, să dea socoteală dacă ceva nu va merge bine – merită totuşi semnalate ca alternative solide la improvizaţiile fără efect din prezent.

    1. ŞAPTE MILIARDE LEI, BUGETUL 2018 PENTRU MEDICAMENTE

    Bugetul pentru medicamente a rămas 6 miliarde lei din 2011, nu s-a dat un leu în plus în ultimii şapte ani. Au apărut începând cu 2015 nişte credite de angajament pentru achiziţii în condiţii speciale, care sunt oricum separate şi greoi de finanţat. Aşa că diferenţa până la circa 8 miliarde lei, consumul estimat pentru 2017, este acoperită de taxa clawback. Până la un punct industria a plătit, dar s-a ajuns la momentul în care nu mai este dispusă să o facă. Aşa că soluţia cea mai simplă pentru guvern este să-şi înfrâneze repulsia faţă de multinaţionale şi să accepte să pună 1 miliard de lei în plus la medicamente, liniştind astfel centralele marilor companii prin scăderea clawbackului la sub 12%.

    2.  PARTENERIATE MULTIANUALE PENTRU MEDICAMENTELE DIN SURSĂ UNICĂ

    Da, cele mai multe guverne europene care au sisteme de contribuţii la sănătate şi resurse limitate recurg la astfel de alianţe. Unii le spun contracte cost-volum sau cost-volum-rezultat, spuneţi-le cum vreţi, dar o contractare pe termen lung parafată cu centralele marilor companii va asigura o aprovizionare acceptabilă. Este rezolvată într-o măsură importantă şi problema exporturilor paralele.

    E valabil şi pentru produsele biologice – ştie cineva oare că unul dintre cei mai mari producători de imunoglobuline se află în Bulgaria şi că este furnizor oficial al OMS?

    3.  PARTENERIATE CU PRODUCĂTORII DIN ŢARĂ

    Când ai 40 de producători autohtoni, indiferent de capitalul lor, dă-le o listă de medicamente esenţiale şi pune-i să ţi le fabrice. O vor face şi vor face chiar investiţii capitale în siturile de fabricaţie ştiind că statul le va contracta producţia.

    4.  PREŢURI NEIMPUSE LA MEDICAMENTELE GENERICE

    Practică larg utilizată în multe ţări din UE şi non-UE, unde nu există lipsuri în acest segment. Statul nu impune un preţ de vânzare, ci negociază un preţ de decontare / de achiziţie cu producătorii, aşa că aceştia, chiar dacă au opţiunea unui preţ neimpus, vor vinde medicamentele la o valoare apropiată de preţul de decontare, în aşa fel încât pacientul să plătească suma cea mai mică din buzunar. Legea cererii şi ofertei funcţionează şi în acest domeniu, dovadă fiind piaţa medicamentelor fără prescripţie.

    5. PRESCRIERE PE DENUMIRE COMERCIALĂ

    România este singura ţară din UE în care prescrierea medicamentului se face obligatoriu pe substanţă activă, reglementare care a fost introdusă în 2010, premisa fiind, cel puţin în teorie, corectă. Rezultatul a fost, cum era de aşteptat în România, opus: au dispărut circa 2.000 de medicamente ieftine care nu pot plăti „taxa de raft” în condiţiile celui mai mic preţ european şi ale unui clawback de 20%.

    Soluţiile de mai sus vin de la un reprezentant al industriei, aşa că vor fi considerate lobby şi nu vor fi aplicate (pentru că, nu-i aşa?, industria lucrează pentru profit, în vreme ce toţi ceilalţi furnizori ai sistemului sanitar lucrează pe bază de voluntariat). Dar merită menţionat că situaţia din prezent este calmă dacă ţinem seama de cele trei crize de medicamente prin care va trece România în următorii cinci ani:

    – criza îmbătrânirii populaţiei – când va trebui finanţate nevoile de sănătate a circa 5 milioane de „decreţei” care ajung la pensie;
    – criza de subproducţie şi substocare a medicamentelor – globalizarea duce la închiderea tot mai multor situri de manufacturare, iar cele rămase nu vor putea face faţă cererii;
    – criza indusă de implementarea directivei de combatere a falsificării medicamentelor (FMD 2011/62/EU) – va duce la închiderea multor situri de fabricaţie care nu se vor putea conforma din cauza costurilor ridicate.

     

  • Criza de personal, rezolvată cu personal asiatic. Peste 1.400 de vietnamezi au venit să lucreze în România în 2017

    Peste 1.400 de cetăţeni vietnamezi au primit anul trecut avize de anga­ja­re pentru a lucra în România, Vietnam devenind astfel ţara din afa­ra Uniunii Europene cu cele mai multe permise de muncă acor­date anul trecut. Faţă de 2016, nu­mărul vietnamezilor care au venit să lucreze în România este de şase ori mai mare, arată datele In­spec­toratului General pentru Imigrări.

    În Vietnam, salariul minim este de 150 de euro pe lună, de 3,5 ori mai mic decât salariul minim pe care îl primeşte un vietnamez care lucrează în România.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Adolescentul de 17 ani care a rezolvat una dintre cele mai mari probleme pe care le au toţi oamenii care zboară cu avionul

    Într-un discurs Ted de anul trecut, Raymond Wang, un adolescent în vârstă de 17 ani, a explicat cum a reuşit să construiască simulări pe computer ale mişcărilor germenilor dintr-o aeronavă. 
    Adolescentul a descoperit că pe măsură ce aerul este pompat în cabină, bolile sunt răspândite de la pasager la pasager din cauza modului în care aerul circulă în aeronavă şi nu din cauza cantităţii scăzute de filtre.
     
    El speră că designul său pentru o mică fantă prin care să recircule aerul în afara cabinei ar putea să rezolve problema. ”Când strănutăm, aerul trece prin vârtejuri de multe ori înainte să treacă prin filtru. Aşa că m-am gândit că aceasta este o problemă serioasă; nu am avut banii să merg şi să cumpăr un avion, aşa că am decis să construiesc un computer”, descrie el modul în care a început cercetarea pe calculator. 
     
    De atunci, Wang creat un dispozitiv care păstrează aerul într-un spaţiu înainte ca acesta să fie direcţionat către un filtru; este simplu de instalat şi reduce semnificativ vârtejurile de aer din aeronave, care contribuie la răspândirea bolilor. Pentru ideea sa, Wang a câştigat un premiu de 75.000 de dolari oferit de Intel, la Târgul Internaţional de Ştiinţă şi Inginerie. 

     

  • Ghicitoarea scrisă de Albert Einstein, pe vremea când era copil. Se spune că doar 2% dintre oameni o pot rezolva

    ”Ghicitoarea lui Einstein” este unul dintre cele mai amuzante teste, care îţi pune mintea la încercare. Ghicitoarea ar fi fost scrisă de Albert Einstein, pe vremea când era copil şi se spune că doar 2% dintre oameni pot rezolva această ghicitoare. Tu reuşeşti?

    Există 5 case, de 5 culori diferite, aşezate în linie. În fiecare casă locuieşte o persoană de naţionalitate diferită. Cei 5 proprietari beau o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi au un animal de casă diferit. Nu există proprietari care să aibă acelaşi animal, să bea aceeaşi băutură sau să fumeze aceeaşi marcă de ţigări.

    Indicii:

    1. Britanicul locuieşte în casa roşie.
    2. Suedezul are câini.
    3. Danezul bea ceai.
    4. Casa verde se află in stânga celei albe.
    5. Proprietarul casei verzi bea cafea.
    6. Proprietarul care fumează ţigări Pall Mall are păsări.
    7. Proprietarul casei galbene fumează ţigări Dunhill.
    8. Proprietarul casei din mijloc bea lapte.
    9. Norvegianul locuieşte în prima casă.
    10. Proprietarul care fumează ţigări Blends locuieşte lângă cel care are pisici.
    11. Proprietarul care are un cal locuieşte lângă fumătorul de Dunhill.
    12. Proprietarul care fumează ţigări Bluemasters bea bere.
    13. Germanul fumează marca de ţigări Prince.
    14. Norvegianul locuieşte lângă casa albastră.
    15. Proprietarul care fumează Blends locuieşte lângă cel care bea apă.

    Întrebare: Cine are un peşte ca animal de companie?

    VEZI AICI RASPUNSUL >>>>>>>>>>>

  • MISTERUL vechi de 500 de ani al Vaticanului a fost rezolvat

    Experţii sunt de părere că ambele lucrări au fost realizate în perioada de dinaintea morţii premature a marelui artist, care a decedat la 37 de ani, în 1520. „Este o experienţă uluitoare”, a spus restauratorul şef al acestui proiect, Fabio Piacentini.

    „Ideea cî acestea au fost ultimele opere realizate, aproape că te face să simţi prezenţa maestrului”, adaugă Fabio Piacentini.
    Fiecare dintre cele două opere ilustrează câte un personaj feminin, una dintre ele Justiţia şi cealaltă Prietenia; se crede că au fost realizate în 1951, dar artistul a murit înainte de a putea finaliza şi cealaltă parte a încăperii. După moartea lui Rafael, restul camerei a fost pictat de alţi artişti, iar cele două opere a lui Rafael au fost uitate.

    În 1508, Rafael a fost angajat de Papa Iulius al II-lea pentru a picta apartamentele sale private. Artistul a realizat în întregime imaginile din trei camere, cunoscute acum drept Camerele lui Rafael, unde se găsesc celebrele opere Şcoala Atenei.

    Apoi a început să lucreze la a patra cameră, cea mai mare din apartament, o sală de bal pe care el a denumit-o Sala lui Constantin. Plănuia să picteze încăperea folosind ulei mai degrabă decât tehnica tradiţională pentru realizarea frescelor.

    O carte care datează din 1550, scrisă de Giorgio Vassari, Viaţa celor mai buni pictori, sculptori şi arhitecţi, atestă că Rafael a început să lucrez la cele două opere folosind o tehnică experimentală. Acest indiciu a fost de o importanţă crucială şi a condus la această descoperire.

    Când restauratorii au început să lucreze la cea de a patra cameră, au curăţat pereţii şi şi-au dat seama că doar două imagini din întreaga încăpere au fost realizate în ulei, iar restul ca fost decorat folosind tehnica frescei.

    Fotografii realizate cu infraroşu şi ultraviolete au confirmat bănuielile experţilor: cele două opere sunt complet diferite de celelalte.

  • Misterul din spatele cumpărătorului celei mai scumpe case din lume a fost rezolvat. Cine este de fapt proprietarul castelului de 300 milioane dolari

    Castelul Louis XIV din Franţa a fost vândut în 2015 pentru suma de 301 milioane dolari. La acel moment, nu a fost dezvăluită identitatea cumpărătorului.. Acum, cei de la New York Times scriu că prinţul Bin Salman este proprietarul extravagantei locuinţe.

    Castelul Louis XIV se află lângă Versailles, iar când a fost scos la vânzare, acum doi ani, a fost descris drept cea mai scumpă casă din lume.

    Potrivit New York Times, achiziţia se alătură unor alte extravaganţe atribuite prinţului, printre care un tablou de Leonardo da Vinci în valoare de 450 de milioane dolari sau un yaht de 500 de milioane de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacă puteţi rezolva una dintre aceste probleme, veţi primi 1 MILION DE DOLARI

    În anul 2000, Institutul de Matematică Clay a anunţat programul Millenium Prize – o colecţie de şapte probleme de matematică ce nu au fost niciodată rezolvate.

    Reflectând importanţa acestor probleme, institutul a decis să ofere 1 milion de dolari persoanei care va rezolva una dintre probleme. În teorie, o persoană cu abilităţi ieşite din comun ar fi putut să câştige până la 7 milioane de dolari.

    În 2006, una dintre probleme a fost rezolvată; matematicianul Grigori Perelman a oferit soluţia corectă la Ipoteza Poincare, dar a refuzat premiul oferit de Institutul Clay.

    Celelalte şase probleme rămân nerezolvate, aşa că dacă vă simţiţi inspiraţi puteţi arunca o privire. Enunţurile şi regulile sunt diponibile pe site-ul Institului Clay: The Millennium Prize Problems

     

  • Adio, Parcul Herăstrău! Firea a rezolvat încă o problemă arzătoare a Bucureştiului

    Proiectul de hotărâre a fost aprobat, marţi, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) cu 39 de voturi pentru şi 12 abţineri.

    “Eu cred că ne grăbim. Ar fi fost mai normal să întrebăm şi Casa Regală, pentru că este posibil să ne trezim că membrii Casei nu vor fi de acord”, a declarat Lucian Iliescu, consilier din partea PMP.

    Un proiect de hotărâre asemănător, de data aceasta al consilierilor liberali, a fost de asemenea aprobat de Consiliul General al Capitalei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro