BusinessMagazin

Tag: programe

  • Goana după competenţe

    Nevoia angajatorilor de a atrage şi mai ales de a menţine în organizaţii angajaţii buni s-a reflectat într-o creştere a investiţiilor în trainingul angajaţilor în ultima perioadă. Astfel, zeci de mii de angajaţi – în special din multinaţionale – au participat anul trecut la cursuri de leadership, de vânzări sau de gândire strategică, iar tendinţa va continua şi în 2018.

    ”Sunt căutate programele cu impact imediat, bine croite pe nevoile organizaţiei, în detrimentul celor care să le ofere doar o dezvoltare personală angajaţilor pentru eventuale oportunităţi viitoare. Fiecare euro din buget pare a fi bine cântărit. Dar asta nu înseamnă că se cumpără neapărat programe ieftine“, explică Octavian Pantiş, cofondatorul firmei de training Qualians. Cu alte cuvinte, spune el, companiile sunt dispuse să investească sume serioase de bani în programe de training în care au încredere, astfel că, în cadrul Qualians tarifele au variat între 150 de euro pe persoană (în cadrul cursurilor de scurtă durată) şi 2.500 de euro de persoană (în cadrul unui program de blended learning de leadership cu o durată de un an).

    O creştere a interesului pentru programe care îmbină metodele tradiţionale cu noile tehnologii s-a remarcat şi în cadrul Ascendis, liderul pieţei locale de programe de instruire.

    ”A crescut foarte mult cererea de programe blended learning, în care sesiunile clasice de training în sală sunt combinate cu microlearning digital. Avem şi din ce în ce mai multe proiecte de coaching şi mentoring“, a spus Andrei Goşu, directorul general al Ascendis, un grup cu afaceri de peste 6 milioane de euro în 2017.

    Nevoia de retenţie a angajaţilor valoroşi în organizaţii a influenţat selecţia programelor de instruire, astfel că firmele s-au concentrat mai mult pe a oferi angajaţilor opţiuni de training care să includă aspecte precum well-being, managementul stresului şi chiar de dezvoltare personală. ”Companiile responsabile fac eforturi de a atrage şi a reţine talentele din generaţia Millennials prin programe creative, personalizate, care să îi facă să se simtă apreciaţi. |n acelaşi context, au apărut tot mai multe cereri de programe de coaching şi mentoring“, spune Oana Scarlat, directorul de marketing al firmei de training Exec-Edu.

    O altă tendinţă de pe piaţa programelor de instruire este, mai spune ea, nevoia tot mai mare a companiilor de a se adapta schimbării şi de a inova, pe fondul schimbărilor şi turbulenţelor la toate nivelurile (de la digitalizare la schimbări fiscale, fuziuni şi achiziţii, modele de business). ”Organizaţiile inovative şi agile îşi definesc o cultură care promovează şi recompensează în mod sistematic inovaţia, iar angajaţii – în special managerii – au nevoie de abilităţi precum spiritul antreprenorial, flexibilitatea, capacitatea de a-şi dezvolta rapid noi competenţe“, a mai spus Oana Scarlat de la Exec-Edu. De la această nevoie au apărut cereri de programe de instruire pe teme precum managementul schimbării, design thinking, antreprenoriat sau gândire critică.

    O altă tendinţă conturată mai bine în ultimul an faţă de situaţia din anii anteriori este legată de creşterea solicitărilor de programe de asistenţă prin coaching individual şi de echipă, pentru consolidarea competenţelor echipei manageriale.

    ”Aceste servicii de coaching oferă spaţiul şi procesele potrivite pentru decizii individuale şi colective mai coerente, mai aliniate valorilor şi scopului comun, dezvoltă creativitatea individuală şi colaborarea în echipă“, argumentează Viorel Panaite, managing partner în cadrul firmei de training Human Invest, specializată în oferirea de programe de dezvoltare a abilităţilor de leadership.

    Tendinţele de pe piaţa de training sunt influenţate de trendurile economice sociale şi chiar politice atât la nivel global cât şi local. Dacă în ultimii ani caracteristicile unui mediu definit de aşa-numitul concept VUCA (volatilitate, incertitudine, complexitate şi ambiguitate) au influenţat deja competenţele şi abilităţile pe care companiile simt nevoia să le dezvolte la angajaţii lor, acestora li se adaugă în mod tot mai vizibil altele două: mediul disruptiv şi diversitatea.

    ”Fie că vorbim de impactul disruptiv al tehnologiei sau cel politico-social, acestea adaugă nevoi de dezvoltare care se leagă de gândire critică şi disruptivă, gestionarea ambiguităţii şi a paradoxului şi asta nu numai la nivel de leadership“, comentează Georgeta Dendrino, managing director al firmei de training Interact. |n acest context, spune ea, rolul specialiştilor în învăţare şi dezvoltare este de a adapta dezvoltarea acestor competenţe la cultura organizaţională şi cea naţională precum şi la viteza de implementare şi schimbare provocate de viteza cu care se produc schimbările.

    Companiile vor să rezolve probleme de business imediate şi îşi doresc ca angajaţii trimişi la training să dobândească rapid noi competenţe. Angajatorii vor ca angajaţii să înţeleagă întregul proces de business, astfel încât să observe ce rol au în proces şi ce rezultate sunt aşteptate de la aceştia. ”Tot în 2017 a existat un mai mare interes pentru construirea unor echipe de management funcţionale şi autentice, acest demers fiind în strânsă legătură cu construirea unor culturi organizaţionale sănătoase“, este de părere Marius Decuseară-Brandenburg, managing partner – head of sales practice în cadrul Trend Consult. El a mai precizat că zona de online / digital / gamification a fost în creştere anul trecut, iar această tendinţă se va menţine şi în 2018.

    În cadrul companiei de training Stand for Development, companiile au cerut programe de dezvoltare a abilităţilor de leadership pentru angajaţii din middle management, programe de gândire strategică pentru top management şi cursuri de vânzări pentru echipele din acest departament.

    ”Un alt tip de intervenţie se cere puternic pe piaţă. Este vorba de metode de suport în implementarea noilor abilităţi. Există şapte niveluri de complexitate privind implementarea post-training, de la simplul dar eficientul follow-up până la procesul de dezvoltare continuă AGILE, ca metodă incrementală, măsurabilă a noilor abilităţi“, a spus Dragoş Paraschiv, managing partner în cadrul Stand for Development.

  • Cum transforma o tânără prăjiturile în adevărate OPERE DE ARTĂ – FOTO SI VIDEO

    Ea a strâns un număr impresionant de fani după ce a început să posteze pe reţelele de socializare imagini cu preparatele sale.

    Deşi Dinara Kasko a absolvit Universitatea de arhitectură din Harkov, ea şi-a descoperit adevărata pasiune gătind.

    Kasko foloseşte programe de modelare 3D pentru a realiza cofraje din silicon, dând astfel formă prăjiturilor sale uluitoare.

  • Povestea tânărului de 25 de ani care a “păcălit” liniile aeriene şi a reuşit să zboare gratis în jurul lumii

    Anul trecut, Ben Schlappig a postat pe contul său de Instagram imagini din Beijing, Germania şi Los Angeles. Deşi pozele sugerau că tânărul de 25 de ani se află într-o vacanţă prelungită, situaţia era cu totul alta: călătoriile reprezentau jobul său.

    Anul trecut, Schlappig şi-a pus toate lucrurile în câteva valize şi, folosind cunoştinţele sale despre programele de loialitate oferite de companiile aeriene, a început să viziteze cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, scriu cei de la Daily Mail.

    “Sunt foarte fericit pentru că pot să fac ceea ce iubesc”, a declarat Schlappig în cadrul unui interviu acordat celor de la Rolling Stone. “Avionul este dormitorul meu, este biroul meu, este viaţa mea de zi cu zi.”

    Schlappig este membru al unei comunităţi numite “hobbyists”, care  adună oameni ce au reuşit să “păcălească” sistemul de recompense oferit de marile linii aeriene. Schlappig este membru de la vârsta de 13 ani, atunci când a descoperit site-ul Flyer Talk şi a început să înveţe despre greşelile din formulele de calcul folosite de companii. Înainte de majorat, tânărul străbătea Statele Unite week-end de week-end, profitând de milele acumulate în contul său.

    După ce a intrat la colegiu, Schlappig a pornit un blog numit “One mile at a time” prin intermediul căruia povesteşte aventurile sale şi îi învaţă şi pe alţii cum să profite de programele de fidelizare. După scurt timp, el a început să ţină discursuri pe această temă şi a fondat, alături de un alt membru al grupării “hobbyists”, o companbie de consultanţă numită PointsPros.

    Care este însă secretul lui Schlappig? Pe scurt, spune tânărul, trebuie să câştigi mai multe mile decât poţi cheltui. Cele mai multe companii folosesc un algoritm simplu, adică îţi oferă o milă pentru fiecare dolar cheltuit. Sunt însă şi alte metode de a obţine mile, după cum explică Schlappig. Spre exemplu, trebuie urmărite ofertele promoţionale la bilete de avion sau numeroasele greşeli din algoritmul programului de fidelizare. Pe blogul său, tânărul american explică în detaliu toate aceste variante.

  • O primărie din România îşi suspendă programul de lucru cu publicul aproape o lună de zile

    Persoanele care locuiesc în comuna Moşniţa Nouă, din judeţul Timiş, îşi vor putea plăti taxele şi impozitele abia după data de 15 ianuarie. Primăria Moşniţa Nouă a postat pe site-ul instituţiei, dar şi pe pagina de Facebook, un anunţ prin care îi informează pe cetăţeni că programul de lucru cu publicul se suspendă aproape o lună, începând de luni, 18 decembrie.

    “Primarul comunei Moşniţa Nouă dispune: programul de lucru cu publicul se suspendă în perioada 18.12.2017 – 15.01.2018, pentru închiderea anului fiscal şi deschiderea noului an, cu excepţia înregistrării naşterilor, căsătoriilor şi deceselor”, scrie în anunţ.

    Primarul comunei Moşniţa Nouă, Florin Bucur, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, că decizia de a suspenda programul de lucru cu publicul timp de aproape o lună a fost luată din cauza firmelor care se ocupă de mentenanţa programelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hackerii vor putea să spargă programele software ale autoturismelor şi să ucidă milioane de oameni

    De aceea, răufăcătorii ar putea să se folosească de vulnerabilitatea maşinilor şi să preia controlul asupra volanului, a pornirii motorului şi a sistemului de frânare. O maşină „hackuită” poate să devină, astfel, un potenţial mijloc de ucidere a oamenilor, iar în cazul unui atac informatic de amploare în pericol ar putea să se afle milioane de oameni din întreaga lume, scrie Rador.

     

     

  • În lumina reflectoarelor de business

    Erudio este o companie care dezvoltă programe de educaţie şi dezvoltare personală aflate la graniţa dintre mediul academic şi cel de business; compania a fost înfiinţată de Mihaela Gînju, cu o experienţă profesională de mai bine de două decenii în companii precum Arexim, GTS Telecom, Orange, consultantul în cultură organizaţională Adrian Stanciu, fost director general al Arexim, profesorul doctor în filologie şi prorector al Universităţii din Bucureşti Liviu Papadima, consultantul Cosmin Alexandru, fost director general al GfK România. 

    De la înfiinţarea acesteia, în 2005, peste 500 de oameni de business au absolvit cursurile companiei, iar veniturile generate anual au ajuns la circa 200.000 de euro. Ideea dezvoltării proiectului a venit în 2001, când Mihaela Gînju a participat la o conferinţă de business unde vorbitorii erau câţiva dintre directorii de IT ai vremii, oameni care au început să lucreze în mediul privat din 1991-1992, la fel ca şi ea, de altfel. ”M-am aşteptat ca la conferinţa aceea să aflu poveşti interesante, să avem ce povesti, de la oameni care aveau experienţă“, rememorează ea. Aşteptările i-au fost înşelate, pentru că la primele două prezentări ale celor care au deschis evenimentul nu a observat un interes real din partea publicului; acesta s-a trezit până la urmă la discursul unui vorbitor american care nu făcuse nimic deosebit, în afara faptului că i-a fost uşor să vorbească pentru o sală întreagă, povesteşte Gînju.

    ”Mi-am dat seama că oricâtă competenţă ai avea în ceea ce faci, în calitate de lider trebuie să ai şi capacitatea de a transmite, de pe scenă – ori de câte ori te ridici în picioare în faţa oamenilor – lucrurile în care crezi“, a constatat ea. Mihaela Gînju spune că această abilitate nu este firească pentru majoritatea persoanelor şi este un lucru care trebuie învăţat. De asemenea, potrivit ei, un lider trebuie să depăşească nivelul cifrelor şi al cadrelor, iar ce are de spus să fie lucruri care îi aparţin. ”Ce cred eu despre ce vă prezint? încotro consider eu că merge sau că trebuie să meargă un lucru, o industrie sau altceva? Care sunt principiile în care cred eu? Cum cred eu că trebuie construită o societate, o industrie? La acest tip de discurs mă aştept să ascult de la un lider şi nu care sunt cifrele trimestrului IV.“

    Ori, observă Gînju, ca să vorbeşti în nume propriu, trebuie să ai curajul să îţi expui public opinia. ”Noi avem o opinie, ne-o asumăm, dar este mai greu să o exprimăm în public pentru că în generaţia mea – şi nu cred că lucrurile s-au schimbat radical spre alte generaţii – nu ne-a întrebat nimeni ce opinie avem. Poţi să ajungi un mare director de multinaţională şi tot să-ţi vină greu să ieşi şi să vorbeşti despre tine: cine sunt? în ce cred? De ce vă spun ceea ce spun?“ Lipsa aplecării spre afirmarea unei opinii vine, potrivit Mihaelei Gînju, dintr-o barieră psihologică, adânc întipărită în minimum 16 ani de şcoală. ”Nu ne interesează cine eşti şi ce crezi. Eşti invitat la şcoală să reproduci ce îţi spunem noi“, descrie ea abordarea şcolii româneşti. Menţionează şi frâne pe care şi le pun liderii precum că nu ar interesa pe nimeni opinia lor, precum şi faptul că ar fi consideraţi lipsiţi de modestie  ”Cei care vorbesc ar fi consideraţi mai degrabă obraznici şi nu ar avea ceva de transmis“. 

    Mihaela Gînju a plecat cu gândurile acestea de la evenimentul respectiv, iar după doi ani a schiţat liniile principale ale programului Erisma care să se adreseze acestor slăbiciuni. A stabilit că în cadrul acestuia vor intra componente precum teatrul, scrisul – fiindcă trebuie să îţi găseşti cuvintele în exprimare -, psihologia şi un număr de experienţe de vorbire în public. De altfel, aceste discipline nu îi erau deloc străine: experienţa scenică a Mihaelei Gînju a început din copilărie, cu diverse proiecte în televiziune, teatru, vioară, canto, pian. ”în 1972, vecinul nostru nea Florian a venit cu ziarul Scânteia la noi în curte, la părinţii mei, şi a zis: Televiziunea Română înfiinţează un departament de copii, Mihaela voastră cântă cât e ziua de lungă, duceţi-o la concurs.“

    De acolo au urmat experienţe în cadrul televiziunii române, printre care şi înregistrarea de cântece într-o orchestră de 20-30 de persoane: ”Aveai timp dedicat de înregistrare şi nu aveai când să greşeşti; lucrau cu tine foarte bine, pe disciplină, autocontrol“. Au urmat lecţii de vioară, canto, pian, participări la coruri şi brigăzi artistice. După absolvirea liceului, în 1987, s-a înscris la Finanţe-Bănci, la ASE, care la vremea aceea avea o trupă de musical. ”Am stat toată copilăria în mediul artistic şi unul dintre lucrurile care mi-au fost foarte clare este că eu seara dorm. Sunt o persoană diurnă, or actorii seara au program; cât am fost copil a fost extraordinar că am avut şansa aceasta, dar nu m-am văzut să fac o meserie în acest domeniu. Sunt o persoană cu un spirit artistic, dar sunt şi foarte practică din punctul de vedere al personalităţii. Am fost foarte curioasă ce pot să fac cu mintea mea şi cu mâinile mele“, descrie ea motivul pentru care nu a ales o carieră în domeniul artelor.

    Prin urmare, după facultate, s-a angajat secretară, funcţie din care a evoluat în postura de logistic assistant şi account manager în compania de echipamente de birou Arexim, business development manager la Mobilrom (Orange), sales manager în cadrul operatorului de telecomunicaţii la nivel regional GTS Telecom; ulterior a fost consultant la Ascendis.

    După doi ani în care s-a gândit cum poate translata experienţa de scenă în actul de leadership, le-a povestit despre proiectul său celor cu care a întemeiat firma. Au creat astfel împreună conceptul primului program din cadrul Erudio, Erisma Leadership Creativ, pe care l-au lansat în 2005. Acesta are ca discipline teatrul, scrierea, psihologia, precum şi vorbirea în public, prin intermediul unor oameni de cultură, şi nu de training. ”Ca să înveţi la nivelul acesta, când eşti un om format, ai nevoie să ţi se pună experienţe relevante în faţă şi să ai dialog cu oameni inteligenţi“, descrie ea raţiunea pentru care profesorii sunt oameni de cultură precum Andrei Pleşu, Liviu Papadima, Horia-Roman Patapievici, Adrian Stanciu, Vintilă Mihăilescu, prof. dr. Michael Metzeltin de la Universitatea din Viena, Emil Hurezeanu.

    ”La început a fost o surpriză că nivelul discuţiilor este foarte ridicat, iar nu de puţine ori profesorii au plecat cu idei de la cursanţi, abordarea practică este diferită de a lor.“ Organizează programul de două ori pe an, ca urmare a agendei încărcate a participanţilor aflaţi la acest nivel de conducere. Programul constă în 11 săptămâni de pregătire (câte o zi în fiecare săptămână) în care, spune Mihaela Gînju, participanţii încearcă să afle cine sunt. ”Ei sunt oameni inteligenţi, munciţi şi meditativi – românii sunt reflexivi -, sunt deopotrivă oameni citiţi, se întreabă despre sensurile naturii umane, au multe lucruri de spus. Ce nu făcuseră este pasul acesta în exterior“, explică ea. ”Iar dacă aceia care au cu adevărat realizări, competenţe, au ce transmite şi sunt şi creatori de industrii nu pot să vorbească, cine să vină să vorbească în locul lor? Apoi, ei formează oameni şi caractere mai departe. Poţi să ajungi să spui: «Nu-l prea cred pe omul acela, care îmi prezintă trei cuvinte, şi acelea atârnate de un PowerPoint»; dar poate că într-o discuţie unu la unu este un om pe care poţi să îl alegi şi ca mentor.“

    Potrivit lui Gînju, toate exerciţiile din cadrul programului Erisma sunt gândite în spirit ludic, apoi, ca urmare a jocurilor, participanţii fac descoperiri legate de zona din care vine pentru ei uşurinţa de exprimare. Un astfel de joc, de pildă, constă în extragerea de bilete care să conţină diverse convenţii, cum ar fi: ”Cine sunt eu prin ochii unui copil?“ sau ”Cine aş fi fost eu dacă alegeam cealaltă cale?“. Un prag important pe care participanţii îl au de trecut în timpul programului este cel al penibilului, pas pe care dacă nu îl fac, nu vor putea să vorbească în public, vor fi rigizi. ”Să treci pragul penibilului înseamnă să te autoapreciezi cu o doză de umor şi autoironie, să îţi dai seama că eşti om, că eşti failibil, să faci un pas la dreapta şi să te uiţi cu amuzament peste umăr la amărâtul care vorbeşte plin de emoţie în faţa celorlalţi.“

    Programul include şi examene, sub forma unor discursuri publice în două instanţe pe scenă: cu voce neamplificată, cu lumină în ochi şi cu un public format din reprezentanţi ai comunităţii de business, foşti absolvenţi. Al doilea tip de public este format din elevi de liceu, care solicită participanţilor la program să discute pe teme de interes pentru ei, precum ”Ce este succesul?“, ”Ce este eşecul?“, ”Care sunt meseriile viitorului?“, ”Cum împacă viaţa de familie cu cea profesională?“ etc. Programul costă 3.600 de euro, iar majoritatea sunt plătite de companiile reprezentate de participanţi. Potrivit Mihaelei Gînju, participanţii vin din toate domeniile şi sunt mai ales în funcţii de conducere: circa 130 dintre ei sunt directori generali, majoritatea manageri din prima linie de conducere, dar există şi un procent de antreprenori.

    ”Ponderea antreprenorilor este mai mică decât a celor din corporaţie, dar eu, fiind antreprenor, pot să îi înţeleg foarte bine: au foarte puţine ore de somn şi când eşti antreprenor ai multe hăţuri de ţinut în mână, aşa că nu mă mir.“ Câte un reprezentant de ONG primeşte la fiecare ediţie câte o bursă de participare la program. Numitorul comun al acestora este că nu au experienţă de scenă, în contextul în care şcoala românească nu se ocupă de acest lucru. ”Nu poţi să fii lider în spatele unui ecran. Nu ajunge să păşeşti tăcut şi meditativ prin firmă.“ Iar dacă lipsa de experienţă scenică se regăseşte la majoritatea participanţilor, Gînju a observat că mulţi dintre ei nu duc lipsă de condei. ”Suntem o generaţie care am citit şi destul de mulţi dintre aceşti oameni de afaceri scriu şi nu se ştie despre ei. Scriu  foarte bine, aşa că sunt surprize extraordinare.“

    în 2011 au creat un al doilea program, ca urmare a unui vis al lui Adrian Stanciu, de a organiza un curs de filosofie pentru lideri. ”Vorbim uşor despre valori şi avem prea puţine lecturi despre acestea, lecturile principale de acest tip sunt de filosofie; or noi suntem jumătate absolvenţi de ASE şi jumătate de inginerie, filosofie n-am făcut“, descrie Gînju programul Emeritus – Conducerea prin valori. ”Cum îmi găsesc rostul pe lumea aceasta, într-un sistem universal?“, una dintre marile întrebări ale vieţii se traduce, potrivit lui Gînju, în principii de viaţă şi într-un tip de comportament autoimpus. ”Facem afirmaţii despre noi de tipul «Eu sunt întotdeauna drept, corect» etc. Subiectul valorilor nu este atât de simplu, de aceea s-au scris atâtea volume pe acest subiect, astfel că am considerat că este important să luăm câte o valoare pe care să discutăm măcar o zi, să avem lecturi preliminare şi să le întoarcem pe toate părţile.“

    Programul acesta se întinde pe durata a 10 săptămâni, în care participanţii alocă discuţiilor tot câte o zi săptămânal. Printre temele discutate se află preocuparea de sine şi modalităţile de a trăi o viaţă împlinită; cum funcţionează valorile în organizaţie (teoria valorilor, cum se nasc valorile şi adevărul, cum coexistă acestea, atunci când ai de făcut alegeri dilematice). ”Dilema vine fiindcă atunci când se bat cele mai bune valori în care crezi, trebuie să alegi principiul prin care să judeci o situaţie.“

    Discută şi despre cunoaştere şi ignoranţă – ce înseamnă a cunoaşte, de câte feluri este cunoaşterea; dar şi un tip de cunoaştere pe care nu o conştientizăm, cunoaşterea care transpare când creăm. ”Când creăm, nu ştim că am fi capabili să creăm, iese creaţia şi ne minunăm de ideea care ne-a venit. Lucrul acesta se întâmplă dacă oamenii care te conduc înţeleg să te conducă într-un spirit în care ţie să îţi vină idei de acestea geniale, fără să ştii de unde îţi vin. De fapt, acesta este fondul creativ care a dus Occidentul mai departe, a făcut cu putinţă progresul; avem idei, dar trebuie să avem şi un mediu creat de oameni, mai ales de şef, care să încurajeze apariţia acestora.“ O altă temă discutată este ”Cine este celălalt?“.

    Pentru acest program se adresează doar consiliilor directoare şi managerilor din prima linie de business, care pot propaga rezultatele în toată compania. De altfel, spune că nu şi-au propus să crească numărul cursanţilor pentru niciunul dintre programe, deoarece vor să rămână la un număr optim prin care să menţină calitatea pregătirii. Antreprenoarea spune însă că lucrează şi la dezvoltarea altor programe, tot în direcţia educaţiei şi dezvoltării profesionale.

  • Dan Voiculescu cere să beneficieze de legea recursului compensatoriu

    Omul de afaceri a fost eliberat în luna iulie, după ce a ispăşit trei ani din condamnarea de 10 ani, dispusă în dosarul „ICA”.

    „Până la data de 24 aprilie 2017 petentul a executat un total de 1.408 zile din care: 387 zile executate pe baza muncii prestate şi/sau a instruirii şcolare şi formării profesionale din cele 3.653 zile (10 ani) pe care le avea de executat. Creditele primite ca urmare a programelor educaţionale – petentul condamnat a participat la opt programe respectiv activităţi sportive (pentru care nu se acordă credite) şi la 48 programe activităţi educaţionale pentru care a primit credite pentru a demonstra îndreptarea comportamentului”, explicau judecătorii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Boala care UCIDE 10 femei pe zi ar putea fi depistată la o simplă consultaţie care NU există însă în programele naţionale din România

    10 femei mor în România în fiecare zi din cauza unei boli care poate fi descoperită la o consultaţie simpă, care nu există însă în programele naţionale derulate de Ministerul sănătăţii din ţara noastră. 

    „Îngrijorător este faptul că rata totală a mortalităţii este mai mare în România, comparativ cu media europeană, în condiţiile în care numărul total de cazuri diagnosticate este mai mic în România, raportat la dimensiunea populaţiei. „Diferenţa cea mai mare dintre rata de supravieţuire din România şi media europeană apare  ca  o consecinţă a lipsei programelor de screening, a nivelului scăzut de educaţie (şi chiar teamă de investigaţii), a traseului complicat al pacientelor prin sistemul medical, precum şi a accesului redus la terapiile noi – aşa cum vom vedea în capitolele următoare”, se arată într-un studiu recent. 

    Află aici care este boala care UCIDE 10 femei pe zi ar putea fi depistată la o simplă consultaţie care NU există însă în programele naţionale din România

     

     

  • Hackerii israelieni au arătat cum Rusia a folosit antivirusul Kaspersky ca motor global de căutare pentru a găsi secrete ale SUA

    Soluţiile oferite de compania din Rusia sunt folosite de peste 400 de milioane de utilizatori din întreaga lume. Prin intermediul acestor programe, hackerii guvernului rus au căutat în computerele mai multor persoane, printre care şi angajaţi din peste 20 din agenţii ale SUA, pentru a găsi informaţii despre proiectele serviciilor secrete americane.

    Citiţi mai multe pe www.go4it.ro

  • Universităţi din toată lumea cu rata de angajabilitate de peste 90% vin în Bucureşti pe 7 şi 8 octombrie

    De ce pleacă elevii la studii în străinătate?

    „Din ce în ce mai mulţi elevi şi studenţi îşi doresc să beneficieze de o curriculă cuprinzătoare, care să le pună la dispoziţie atât noţiuni teoretice, cât şi practice. Universităţile din străinătate au identificat această nevoie stringentă şi au adaptat programa, pentru ca studenţii să aibă la îndemână toate resursele pentru a le deschide calea către o carieră aleasă din prisma experienţei academice. Nu e de mirare faptul că această structură a universităţilor a atras nu un număr din ce în ce mai mare de studenţi, ci şi nenumărate companii care doresc să recruteze forţa de muncă chiar din campusurile universităţilor. Sute de multinaţionale investesc în educaţie, implicit în universităţi, pentru ca tinerii să poată învăţa o meserie per se chiar de pe băncile facultăţii”, a spus Bogdan Kochesch, Managing Partener EDUCATIVA.

    Universităţi cu rata de angajabilitate de peste 90% vin la Bucureşti

    Pe 7 şi 8 octombrie, RIUF- The Romanian International Fair,  cel mai mare târg de universităţi din Europa de Sud-Est, aduce la Bucureşti peste 120 de universităţi din toată lumea, mare parte dintre acestea bucurându-se de rate de angajabilitate de aproape  100% pentru studenţii lor.

    Conform Times Higher Education, dintre universităţile olandeze, 10 dintre cele prezente la târgul de universităţi sunt clasate în top 20 al instituţiilor din Olanda cu rata extraordinară de angajabilitate. Acestea sunt: University of Amsterdam (locul 5), University of Twente (locul 5), University of Groningen (7), Universităţi din Rotterdam (10), Fontys University of Applied Sciences (14), HU University of Applied Sciences (14), Tilburg University (17), Utrecht University (17), InHolland University (20).

    Dintre universităţile britanice, RIUF pune faţă în faţă studenţii cu reprezentanţii universităţilor cu rată de angajabilitate sporită, potrivit studiului realizat de Times Higher Education. Imperial College London (5), University College London (8), University of Bristol (9), University of Southampton (21), Queen Mary University of London (24),  University of Sheffield (29),  University of Birmingham (32), Brunel University (33) sunt doar câteva dintre marile centre academice din Regatul Unit prezente la eveniment.

    Lista completă a universităţilor care vin în România în această toamnă poate fi consultată pe site.

    Cum găseşti domeniul potrivit în care vrei să îţi construieşti o carieră?

    Pentru cei care încă nu au găsit domeniul sau programul de studiu pe care vor să-l urmeze pentru a-şi contura o carieră de succes, la RIUF- The Romanian International Fair vor găsi echipe de consilieri educaţionali sau vocaţionali care vor oferi informaţii detaliate despre procesul de admitere în străinătate, dar şi în România.

    În plus, vizitatorii vor avea ocazia să participe la RIUF Forum, singura conferinţă de dezvoltare personală şi orientare în carieră, dedicată 100% elevilor şi studenţilor. În cadrul panelurilor de discuţii şi a atelierelor practice, invitaţii urmăresc să ofere exemple personale prin care să motiveze tinerii în alegerile lor educaţionale şi profesionale. Ovidiu Eftimie (Times New Roman), Marian Ionescu (Mariciu), David Timiş (Google), Teodora Migdalovici (The Alternative School of Creative Thinking) şi Vladimir Coman-Popescu (HaHaHa Production) sunt doar o parte din cei peste 45 de invitaţi prezenţi la cea de-a treia ediţie RIUF YouForum din Bucureşti.

    RIUF-The Romanian International University Fair organizează ediţia cu numărul 21 în Bucureşti, 7-8 octombrie, la Sala Palatului, în Timişoara, pe 10 octombrie, la CRAFT – Centrul Regional de Afaceri Timişoara şi în Iaşi, 12 octombrie, Palas Congress Hall Iaşi şi sunt aşteptaţi peste 12.000 de vizitatori.