BusinessMagazin

Tag: plati

  • Drumul spre Web3. Care este povestea start-up-ului ZoidPay, fondat de Eduard Oneci şi Vasile Burcin? Cum a atras o finanţare de 75 mil. dolari şi ce planuri are cu banii?

    După ce a atras anul trecut o finanţare de 75 de milioane de dolari de la fondul de investiţii GEM Digital Limited, compania românească de blockchain ZoidPay se pregăteşte să preia anul acesta o bancă din Lituania şi să lanseze ceea ce fondatorul numeşte „un Super-app”. În paralel, start-up-ul se pregăteşte să se poziţioneze drept un furnizor de tehnologie pentru băncile şi fintech-urile care vor să facă trecerea de la paradigma Web2 la aşa-numitul Web3. Cum au ajuns românii până aici?

    Vrem să fim o companie în adevăratul sens al cuvântului, o companie de tehnologie, unde trebuie să existe venituri de la clienţi. În funcţie de cum merg implementările, pe scenariul pesimist ar trebui să avem venituri între 5 şi 7 milioane de euro. Scenariul conservator este între 15 şi 20 de milioane de euro, iar scenariul superoptimist ar fi între 30 şi 50 de milioane de euro”, descrie Eduard Oneci, CEO şi cofondator al ZoidPay, obiectivele pentru anul în curs într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Business Magazin după atragerea finanţării.

    Compania ZoidPay a fost înfiinţată în 2018 de către Eduard Oneci şi Vasile Burcin şi a trecut prin mai multe produse şi soluţii până să ajungă la începutul anului 2022 la o viziune integrată referitoare la viitorul lor în piaţă.

    Investiţiile fondatorilor s-au ridicat la circa 700.000 de dolari, la care s-au adăugat 2,5 milioane de dolari strânşi prin vânzare de tokeni înainte de a atrage finanţarea de la fondul de investiţii GEM Digital Limited, un vehicul de investiţii în active digitale cu sediul în Bahamas, parte a unui grup american, după cum povesteşte Eduard Oneci.

    Potrivit Crunchbase, GEM Digital a realizat mai mult de zece tranzacţii până acum, printre care o rundă de 25 de milioane de dolari pentru MintMe.com, o rundă de 100 de milioan de dolari pentru Mintplex sau o rundă de 150 de milioane de dolari pentru Naetion.

    Astăzi, ZoidPay are deja birouri în Hong Kong, „pentru că Asia e un hub important pentru noi”, în Atena, deoarece compania are o comunitate foarte mare de utilzatori în Grecia, precum şi în Zug, Elveţia, „deoarece la un moment dat vrem să facem tranziţia full către Elveţia”.

    Oneci spune că, achiziţionând o bancă, ajută să ai compania-mamă în Elveţia, şi asta pentru că „sunt alte reglementări, te verifică altfel, e totul mult mai atractiv pentru cei care sunt investitori mari”.

    Despre tranzacţia cu GEM Digital povesteşte că „a fost un deal care s-a închis în vreo 14 luni, în care am discutat absolut toate aspectele. E un deal complex care include tokeni şi equity la un moment dat, este negociat. (…) Ei au ajuns la noi, ei sunt un fond mare, sediul e în New York şi au un braţ care e în Bahamas. Braţul respectiv este în Bahams pentru ca dintr-o perspectivă de reglementare să poate investi în proiecte crypto şi blockchain”.

    Ce este Web3?

    Pentru a înţelege evoluţia companiei, trebuie să ne familiarizăm întâi cu ideea de Web3. Acesta este un protocol pentru o versiune descentralizată a internetului, pe blockchain, unde datele sunt deţinute de utilizatori, nu de entităţi centralizate.

    Cel mai comun exemplu pentru a privi evoluţia internetului prin aceste paradigme ar fi următorul: pentru a te conecta pe o plaformă nouă în era Web1, trebuia să introduci număr de utilizator şi parolă şi să îţi faci cont pentru fiecare site nou. În era Web2, conectarea se întâmplă printr-o persoană agregată sub o companie mare, de tipul Google sau Facebook, iar în Web3 toate informaţiile tale sunt înglobate într-un wallet, pe care tu îl controlezi şi pentru care tu eşti responsabil.

    Controlul asupra propriilor date şi descentralizarea reprezintă o promisiune atrăgătoare la nivel de concept, dar vor masele de utilizatori această reponsabilitate? Îşi doreşte un utilizator să fie singurul responsabil de parola sau de cheia de acces spre wallet-ul său? „Oamenii nu vor responsabilitatea asta. De aceea este atât de devreme pentru piaţă şi de aceea şi noi am pivotat de atât de multe ori. Oamenii nu vor responsabilitatea asta. Toţi oamenii vorbesc de privacy, de control, dar nimeni nu vrea să aibă control, nimeni nu vrea să aibă privacy. Au descoperit că dacă mergi printr-o entitate nu mai ai bătăi de cap, ai anumite beneficii.

    Banii se vor duce către achiziţia unei bănci din Lituania, tranziţia acesteia spre Web3, atragere de clienţi noi pe toate liniile, campanii de marketing, crearea unui ecosistem pentru dezvoltatori, precum şi în dezvoltarea de produse şi servicii.

    Totodată, anul 2023 este unul important pentru ZoidPay, întrucât compania se pregăteşte să anunţe primele proiecte realizate din această postură de furnizor de tehnologie pentru servicii financiare în Web3, având deja implementări la care lucrează de câteva luni, precum şi un client mare, care controlează un portofoliu de fintech-uri ce totalizează circa 350 de milioane de dolari.

    De asemenea, ZoidPay se pregăteşte să lanseze un aşa-numit „super-app” care va funcţiona ca o aplicaţie financiară unde utilizatorul poate include toate conturile şi cardurile bancare, toate walleturile crypto şi să gestioneze toate activele pe care le are dintr-un singur loc.

    „Anul acesta vom arăta proof of revenue, care e foarte important pentru o companie de crypto, pentru că majoritatea se întreţin prin vânzarea monedelor proprii. Noi vom acţiona ca un business normal, cu venituri obţinute din serviciile şi produsele pe care le oferim”, adaugă antreprenorul.

    În timp ce majoritatea companiilor de blockchain şi crypto se finanţează în mod recurent prin vânzare de tokeni, ZoidPay spune că a trecut de această etapă şi se pregăteşte să treacă la nivel de percepţie de la o companie de crypto la o companie de tehnologie care furnizează servicii blockchain şi Web3.

    Cum a început totul

    Născut în Petroşani, judeţul Hunedoara, Eduard Oneci are astăzi 33 de ani, iar parcursul său antreprenorial a început în urmă cu mai bine de zece ani, când era în primul an la Politehnica din Bucureşti. La acel moment i-a cunoscut pe Mario şi Matei Vasilescu, doi fraţi româno-canadieni, alături de care a fondat compania de marketing digital Rewordly.

    „Eu mi-am făcut exitul din Rewordly cam pe la finalul lui 2015, compania continuă să existe şi a crescut destul de mare, e prezentă în New York, Toronto, Paris şi Bucureşti. Este o companie de marketing digital, dar mai mult axată pe big data. Ajutam companiile să proceseze calupuri mari de date, astfel încât să poată extrage concluziile necesare lor.”

    El a aflat pentru prima dată de Bitcoin în 2013, când a fost atras de promisiunea tehnologiei şi a cumpărat şi primele monede. Ideea pentru ZoidPay a apărut abia în 2017, însă primul plan arăta foarte diferit de ceea ce vedem astăzi.

    „Ideea iniţială a fost să creăm un marketplace descentralizat în care eliminam intermediarul pentru date, în sensul că tu ca şi consumator îţi formezi pe parcursul călătoriei tale anumite preferinţe, iar preferinţele respective sunt date personale. Dacă tu ai putea să îţi monetizezi singur datele şi să câştigi de pe urma preferinţelor tale având acelaşi comportament în continuare?”

    Această soluţie nu a avut succesul scontat la momentul la care a ajuns în piaţă, însă în parelel echipa ZoidPay a dezvoltat şi un protocol de plăţi prin care să faciliteze tranzacţiile între comercianţi şi utilizatori.

    „Noi am plecat de la valorile primare, adică privacy şi control, dar nu a prins. Trebuia să fugim şi după ou, şi după găină, trebuia să vorbim şi cu utilizatorii, şi cu comercianţi. Aşa că am început să împingem mai mult pe plăţi. Şi aşa am lansat primul card din lume cu securitate bancară, făcut integral pe blockchainul Ethereum, care facilita transfer peer-to-peer între cardurile emise de noi. Dacă eu aveam cardul şi walletul ZoidPay şi tu aveai wallet, eu puteam să fac o tranzacţie contactless direct în wallet.”

    Cu noul produs „în braţe”, ZoidPay a trimis zeci de mii de carduri către toţi oamenii de interes din sfera crypto şi blockchain, însă soluţia nu era una scalabilă, din cauza costurilor ridicate ale reţelei Ethereum, pe care era construită soluţie.

    „Aveam şi tokenul nostru şi ca să distribuim tokenul nostru trebuia să plătim 500.000 de dolari doar în taxe şi nu avea sens. Aşa că am schimbat blockchainul şi ne-am mutat pe TomoChain.”

    Aici, ZoidPay a continuat să dezvolte produse şi să se axeze inclusiv pe ceea ce se numeşte „client side security”, adică un wallet asupra căruia utilizatorul are control deplin.

    „Viziunea în momentul acela era să creăm o reţea de peer-to-peer, de oameni care chiar folosec crypto ca metodă de plată şi în acelaşi timp să începem să dezvoltăm şi soluţii pentru comericanţi.”

    Astfel, compania a încercat să vină în piaţă cu o soluţie care transforma telefonul mobil într-un POS, astfel încât orice comerciant să poată încasa plăţi cu criptomonede. Nici această direcţie nu a adus viteza de adopţie pe care o căuta ZoidPay.

    Aşa că în 2019 au lansat o nouă versiune de wallet şi a demarat o campanie semnificativă de marketing, care a generat peste 100.000 de descărcări ale aplicaţiei în câteva zile. Ulterior, ZoidPay a devenit mai mare decât blockchainul TomoChain pe care construia şi a intrat în discuţii cu românii de la MultiversX (ex-Elrond Network), pentru a migra ecosistemul pe blockchainul acestora – mutare care a fost realizată în final în 2022.

    „Între timp am lucrat la un algoritm de lichiditate, care îţi permite să ai lichiditate pentru orice tokeni ai. Atâta timp cât tokenul respectiv respectă nişte condiţii pe care le impunem noi ca furnizori de servicii. Şi aşa a apărut extensia de Google Chrome. (…) Când ne-am lansat pe Elrond ne-am lansat cu extensia de Chrome, acesta era produsul nostru principal pe partea de retail. Value proposition era extrem de simplu: cumpără orice de oriunde cu crypto.”

    Extensia ZoidPay în Google Chrome este unul dintre cele mai populare produse ale companiei, întrucât îţi permite să plăteşti echivalentul în crypto pentru orice produs vrei să cumperi de pe o platformă online. Eduard Oneci spune că există câteva zeci de mii de clienţi pe acest produs, dintre care circa un sfert sunt clienţi activi, iar achiziţia medie se situează la aproximativ 370 de dolari.

    Obiectiv: 1 milion de utilizatori

    Cele două direcţii clare ale ZoidPay pentru 2023 se concentrează atât pe segmentul B2B, cât şi pe B2C. În ceea ce priveşte partea de retail, compania pregăteşte lansarea unei aplicaţii de tip super-app care ar trebui să funcţioneze ca un agregator pentru tot ce înseamnă finanţe şi crypto.

    „Pe partea de super-app avem fiat, crypto şi servicii Web3. Avem inclusiv posibilitatea să integrăm şi celelalte conturi bancare şi carduri bancare în aplicaţia noastră, să foloseşti un singur card. Suntem un agregator de finanţe, ai totul acolo.”

    Cardul din super-app va fi lansat alături de unul dintre marii furnizori din piaţă, însă Eduard Oneci nu a putut detalia la acest moment. Pe lângă funcţia de agregator, aplicaţia vine şi cu funcţii suplimentare, precum accesarea de credite.

    „Ne apropiem de lansarea super-appului. Ne aşteptăm la 1 milion de utilizatori până la final de an, în contextul în care avem deja o listă de aşteptare de 250.000 de utilizatori.”

    În ceea ce priveşte segmentul de B2B, compania lucrează deja cu diferiţi clienţi din industria bancară şi a fintech-urilor, astfel încât să îi ajute pe aceştia să se digitalizeze în linie cu noua paradigmă Web3. Cel mai mare client cu care ar trebui să anunţe primele rezultate în acest an este un holding care cuprinde mai multe fintech-uri şi care totalizează 350 de milioane de utiliatori.

    „Clientul cel mai mare vrea să schimbe infrastructura complet. E un holding mare cu foarte multe fintech-uri. Ei vor să schimbe infrastructura pe care o au, discuţia este să luăm fiecare produs pe rând în funcţie de jurisdicţie şi să facem tranziţia de la Web2 la Web3, dar tranziţie integrală, de la modul în care fac onboarding la modul în care clienţii fac tranzacţiile şi la modul în care clienţii raportează. Ne aşteptăm ca în martie să avem primul proof-of-concept şi primul pilot cu clientul mare.”

    Achiziţia băncii din Lituania a fost întârziată de şocul pe care l-a generat la nivel de încredere în piaţa globală falimentul FTX, al treilea cel mai mare exchange crypto din lume până în 2022. Totuşi, planurile merg înainte.

    „Prin prisma băncii pe care o cumpărăm noi vrem să oferim tutela şi umbrela de licenţe necesare pentru ca oricine să poată dezvolta un fintech bazat pe serviciile pe care le oferim noi, API-uri, SDK-uri, licenţe, emitere de carduri lichditate şi să lanseze un produs.”

    Întrebat de cum vede compania în 3-5 ani, Eduard Oneci a subliniat că ZoidPay vrea să se poziţioneze drept furnizorul de servicii complete de tehnologie pentru cei care vor să construiască un serviciu financiar în paradigma Web3.

    „Noi întotdeauna ne-am promovat din perspectiva b2b ca fiind o companie de tehnologie, nu o companie de crypto. (…) Pe partea de retail vreau să ajungem deja în trei pieţe importante cu super-appul”.  

    Carte de vizită

    Eduard Oneci, 33 de ani, CEO şi cofondator, ZoidPay

    1. E de loc din Petroşani, jud. Hunedoara;

    2. A urmat Politehnica din Bucureşti;

    3. A devenit antreprenor încă din anii studenţiei, odată cu fondarea companiei de marketing digital Rewordly, alături de alţi doi parteneri de business;

    4. În 2015 s-a retras din acest prim business şi, la trei ani distanţă, a pus bazele ZoidPay împreună cu Vasile Burcin.

  • Scandalurile curg lanţ la Credit Suisse: Banca elveţiană a plătit miliardarului georgian Bidzina Ivanishvili 210 milioane de dolari în urma unor fraude comise de unul dintre angajaţi

    Credit Suisse Group AG susţine că a plătit până în prezent 210 milioane de dolari miliardarului Bidzina Ivanishvili într-o lungă saga juridică, a raportat Bloomberg.

    Magnatul georgian Bidzina Ivanishvili a dat în judecată unitatea fiduciară a băncii pentru daune de 800 de milioane de dolari şi pentru pierderi de venituri pe care a spus că le-ar fi obţinut de-a lungul anilor dacă banii săi ar fi fost investiţi în siguranţă. Patrice Lescaudron a fost condamnat în 2018 pentru o schemă frauduloasă pe care a condus-o personal. Acesta lua bani din conturile lui Ivanishvili în scopul de a acoperi pierderile tot mai mari din portofoliile altor clienţi. 

    Credit Suisse Trust a susţinut în mod constant că responsabilitatea băncii s-a limitat la administrarea activelor aparţinând lui Bidzina Ivanishvili şi că magnatul, alături de consilierul său de afaceri georgian, au fost cei care au luat deciziile de investiţii. 

    Lee Eng Beng, un avocat al trustului, a recunoscut joi că banca elveţiană a fost de acord să îl despăgubească pe Ivanishvili pentru că nu a reuşit să „supravegheze perimetrul” averii sale împotriva furtului lui Lescaudron de la sfârşitul anului 2008 încoace. 

    Miza procesului din Singapore este mare. În martie, Ivanishvili a obţinut o despăgubire de 607 milioane de dolari din partea unei instanţe din Bermude, care a decis că o unitate locală de asigurări de viaţă a Credit Suisse din această ţară a închis ochii la frauda lui Lescaudron. CS Life face apel la această decizie.

    Negocierile separate dintre cele două părţi par să fi intrat în impas, potrivit unei declaraţii pe care georgianul a publicat-o la sfârşitul lunii ianuarie. Banca a iniţiat o serie de discuţii, dar acestea reprezintă puţin mai mult decât o „iluzie a negocierilor”, potrivit comunicatului.

    Reprezentanţii Credit Suisse şi ai lui Ivanishvili au refuzat să comenteze înainte de audiere.

  • Vrei să îţi schimbi locul de muncă? Vezi care este jobul care se plăteşte cu 100 de dolari pe oră şi care poate fi făcut de oriunde

    Joburile secundare sau side hustles sunt de ceva timp modalitatea preferată a Generaţiei Z de a face bani în plus. Un side hustle care a început să atragă tot mai mulţi tineri este asistenţa virtuală, un ansamblu de abilităţi, care se recompensează şi cu 100 de dolari pe oră şi poate fi realizată de oriunde, scrie CNBC.

    Termenul de „asistent virtual” defineşte o paletă largă de tipuri de talente diferite, printre care se numără programarea, planificarea evenimentelor, gestionarea reţelelor sociale, cercetare, Photoshop sau organizare. Toate aceste abilităţi intră sub umbrela asistenţei virtuale.

    „Oricare ar fi abilitatea ta cel mai bine dezvoltată, poţi fi plătit pentru a ajuta pe cineva prin intermediul acesteia”, a declarat Jen Glantz, creatoarea platformei Bridesmaid for Hire.

    În ceea ce priveşte modul în care un asistent virtual îşi poate găsi potenţiali clienţi există o plajă destul de largă de opţiuni.

    Site-uri precum Belay ajută la conectarea asistenţilor virtuali cu angajatorii care au nevoie de serviciile lor. Cei care aplică pe aceaestă platformă vor putea intra în în contact cu potenţiali angajatori care plătesc între 18 şi 21 de dolari pe oră, potrivit companiei.

    Site-uri precum LinkedIn, ZipRecruiter şi Monster listează posturi de asistent virtual cu contract full sau part-time. Proiectele pe care asistentul virtual le obţine prin intermediul acestor platforme pot fi remunerate cu 30 de dolari pe oră.

    Platformele pentru freelancer, precum Fiverr şi Upwork permit asistenţilor virtuali să construiască pachete de servicii bazate pe competenţele pe care le deţin şi pe care vor să le ofere. Cei care activează pe Fiverr cer până la 250 de dolari pe pachet.

    Platformele de socializare, precum Facebook, dispun de grupuri dedicate asistenţilor virtuali, în special. Angajatorii vor posta joburi şi oricine este interesat poate lua legătura cu ei. Pe grupul I Need a Virtual Assistant (Am nevoie de un asistent virtual) au apărut recent anunţuri pentru experţi Canva şi vorbitori bilingvi de spaniolă/engleză.

    În final, cu cât mai unică şi dezvoltată este abilitatea sau sunt abilităţile asistentului virtual, cu atât mai mare va fi şi recompensa. Crearea unor site-uri WordPress sau gestionarea abonamentelor online intră în această categorie şi pot fi recompensate cu cel puţin 100 de dolari pe oră.

  • Ce este asistenţa virtuală, jobul care se plăteşte cu 100 de dolari pe ora şi poate fi făcut de oriunde

    Joburile secundare sau side hustles sunt de ceva timp modalitatea preferată a Generaţiei Z de a face bani în plus. Un side hustle care a început să atragă tot mai mulţi tineri este asistenţa virtuală, un ansamblu de abilităţi, care se recompensează şi cu 100 de dolari pe oră şi poate fi realizată de oriunde, scrie CNBC.

    Termenul de „asistent virtual” defineşte o paletă largă de tipuri de talente diferite, printre care se numără programarea, planificarea evenimentelor, gestionarea reţelelor sociale, cercetare, Photoshop sau organizare. Toate aceste abilităţi intră sub umbrela asistenţei virtuale.

    „Oricare ar fi abilitatea ta cel mai bine dezvoltată, poţi fi plătit pentru a ajuta pe cineva prin intermediul acesteia”, a declarat Jen Glantz, creatoarea platformei Bridesmaid for Hire.

    În ceea ce priveşte modul în care un asistent virtual îşi poate găsi potenţiali clienţi există o plajă destul de largă de opţiuni.

    Site-uri precum Belay ajută la conectarea asistenţilor virtuali cu angajatorii care au nevoie de serviciile lor. Cei care aplică pe aceaestă platformă vor putea intra în în contact cu potenţiali angajatori care plătesc între 18 şi 21 de dolari pe oră, potrivit companiei.

    Site-uri precum LinkedIn, ZipRecruiter şi Monster listează posturi de asistent virtual cu contract full sau part-time. Proiectele pe care asistentul virtual le obţine prin intermediul acestor platforme pot fi remunerate cu 30 de dolari pe oră.

    Platformele pentru freelancer, precum Fiverr şi Upwork permit asistenţilor virtuali să construiască pachete de servicii bazate pe competenţele pe care le deţin şi pe care vor să le ofere. Cei care activează pe Fiverr cer până la 250 de dolari pe pachet.

    Platformele de socializare, precum Facebook, dispun de grupuri dedicate asistenţilor virtuali, în special. Angajatorii vor posta joburi şi oricine este interesat poate lua legătura cu ei. Pe grupul I Need a Virtual Assistant (Am nevoie de un asistent virtual) au apărut recent anunţuri pentru experţi Canva şi vorbitori bilingvi de spaniolă/engleză.

    În final, cu cât mai unică şi dezvoltată este abilitatea sau sunt abilităţile asistentului virtual, cu atât mai mare va fi şi recompensa. Crearea unor site-uri WordPress sau gestionarea abonamentelor online intră în această categorie şi pot fi recompensate cu cel puţin 100 de dolari pe oră.

  • Taxă nouă pentru românii care au centrale termice de apartament. Şi şoferii o vor plăti în toată România

    Apare o taxă nouă pentru românii care au centrale termice de apartament. Mai mult, aceasta va fi plătită şi de şoferii posesori de autovehicule cu combustibili fosili din ţară. Astfel, România va introduce din 2027 o taxă pe carbon, care va avea o valoare între 0,5 şi 1 leu pe unitate de măsură a combustibililor fosili folosiţi la centralele de apartament şi la automobile.

    Taxă nouă pentru românii care au centrale termice de apartament. Şi şoferii o vor plăti în toată România
    Tanczos Barna, ministrul mediului, a explicat că măsura va fi introdusă în conformitate cu noile decizii luate de miniştrii Mediului din Consiliul UE.

    „Europa, în momentul de faţă, a impus tuturor statelor membre o taxă nouă de carbon. Sunt două elemente: benzina-motorina, plus centrala de acasă pentru gaz sunt cele două elemente care vor fi taxate pentru a colecta pentru fondul social de climă sumele care se reintroduc în economie, sub formă de subvenţie sau sub formă de sprijin pentru tranziţiei, pentru cumpărarea altor centrale, altor soluţii, pompe de căldură, fotovoltaice etc”, a spus Tanczos Barna.

    Astfel, noua taxă se va aplica în general la încălzire şi la transporturi, iar costurile suplimentare ar urma să fie compensate pentru consumatorii vulnerabili din fondul social climatic, înfiinţat la nivelul UE, din care urmează ca aproape 6 miliarde de euro să fie puse la dispoziţia României, fiind vizaţi şi cei care au centrale termice de apartament.

    Cititi mai multe pe www.mediaflux.ro

  • De ce nu va plăti OMV Petrom taxa de 1 mld. euro pe profitul colosal de anul trecut

    “Dosarul” taxei speciale de un miliard de euro pe care OMV Petrom ar fi trebuit să o plătească pe profitul colosal de anul trecut pare în acest moment clasat, cel puţin aşa arată datele companiei publicate în această dimineaţă al Bursa de Valori. OMV Petrom a terminat anul trecut cu un business de 61,3 miliarde de lei, de circa 2,4 ori mai mare decât cel din 2021, şi cu un profit net istoric de 10,3 milarde de lei, performanţă unică la nivelul economiei locale atinsă pe fondul creşterii preţurilor la petrol, gaze şi energie din 2022.

    Potrivit informaţiilor publicate de companie, zona de energie şi gaze a adus anul trecut rulaje de 29,9 miliarde de lei, circa jumătate din business fiind generat de această activitate. În 2021, vânzările pe acelaşi segment au fost de 6,6 miliarde de lei, adiăcă 25% din afacerile din 2021. Această creştere galopantă a segmentului de energie şi gaze scoate OMV Petrom de sub incidenţa taxei speciale pe care compania ar fi trebuit să o platească pe profitul excepţional din 2022.

    Începutul acestui an a debutat cu un scandal între companie şi Ministerul Fi­nan­ţelor privind aplicarea unei noi taxe pe pro­fiturile excepţionale din 2022 ale companii­lor energetice. La finalul anului trecut, pe 29 decembrie, Guvernul României a emis OUG 186/2022 privind unele măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2022/1.854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenţie de urgenţă pen­tru abordarea problemei preţurilor ridicate la energie. Prin OUG 186 se stabileşte că în cazul în care profiturile impozabile/conta­bile din 2022, respectiv din 2023 obţinute din companiile prevăzute în regulament de­pă­şesc cu mai mult de 20% media profitu­rilor impozabile faţă de media profiturilor impozabile/contabile ale perioadei 2018-2022, acestea se impozitează cu o cotă de 60%. În OUG sunt precizate foarte clar activităţile vizate de noua taxă: CAEN: 0610 – „Extracţia ţiţeiului“, 0620 – „Extrac­ţia gazelor naturale“, 0510 – „Extracţia huilei“, 1910 – „Fabricarea produselor de cocserie“ şi 1920 – „Fabricarea produselor obţinute prin rafinarea petrolului.“

    Mai departe, în regulamentul euro­pean se precizează următoarele lucruri.

    „Fără a-şi modifica în mod substanţial structura costurilor şi fără a-şi spori in­vesti­ţiile, societăţile din Uniune şi sediile perma­nente care generează cel puţin 75 % din cifra de afaceri din activităţi în sectoarele ţiţeiului, gazelor naturale, cărbunelui şi ra­finăriilor au înregistrat o creştere a profitu­rilor datorită circumstanţelor bruşte şi im­previzibile ale războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, reducerii apro­vi­zio­nării cu energie şi creşterii cererii ca urmare a temperaturilor extrem de ridica­te“, se arată în textul regulamentului pu­blicat încă din octombrie anul trecut.

    Firmele vizate sunt cele care generează cel puţin 75 % din cifra lor de afaceri din activităţi economice în domeniul extracţiei, mineritului, rafinării ţiţeiului sau fabricării produselor de cocserie, se mai arată în regulament. Practic, încă din octombrie, anul trecut, companiile din zona de petrol şi gaze ştiau că vor fi taxate.

    La începutul acestui an, OMV Petrom a declarat că „în baza rezultatelor noastre financiare preliminare aferente anului 2022 şi a prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă, ne aşteptăm ca OMV Petrom să nu intre în scopul acestei contribuţii de solidaritate pentru anul fiscal 2022, având sub 75% din cifra de afaceri din sectoarele definite: extracţia ţiţeiului, extracţia gazelor naturale, extracţia huilei şi fabricarea produselor obţinute din rafinarea petrolului.”

    Ţinând cont de rezultatele prezentate azi, OMV Petrom nu va plăti acestă taxă, pentru că nu este atins acel procent de 75% al activităţilor taxabile.

     

     

  • În România trebuie să plăteşti premium ca să primeşti normal?

    Una dintre ştirile săptămânii trecute se referă la evoluţia lentă a turismului, cu unităţile de cazare din România care au înregistrat o scădere de circa 20% anul trecut comparativ cu perioada prepandemică, ceea ce situează turismul românesc la coada clasamentului european din perspectiva revenirii, conform datelor Eurostat.

    Străinii nu se înghesuie să ne viziteze şi pare că şi dragostea de ţară a unora dintre români, declarată intens pe Instagram în contextul COVID nu se vede în cifre. Cu siguranţă unul dintre motive este tocmai faptul că avem posibilitatea să plecăm din ţară, la care se adaugă faptul că deseori locurile de cazare de pe plan local sunt departe de ce se cheamă idealul în materie de customer service, adică tocmai motivul pentru care oamenii vor să se reîntoarcă într-o unitate de cazare (publicaţiile de profil spun că clienţii îşi amintesc de un loc dacă acela le-a depăşit aşteptările şi au avut parte astfel de o experienţă foarte bună, de un factor  „wow”,  fie au fost extrem de dezamăgiţi, păstrând astfel în memorie experienţa negativă). Motiv pentru care, atunci când avem cum să plecăm – plecăm!

    E greu de definit normalitatea, dar când vine vorba de industria serviciilor mi-ar plăcea să nu trebuiască să aleg un hotel sau pensiune din România în funcţie de frica de a fi tratat prost, care, pe mine personal, mă scoate cu totul din atmosfera de concediu*. În urmă cu câţiva ani, când eram mai naivă, să zicem, am plătit 1.500 de lei pentru un weekend la mare, într-un hotel de trei stele, cu gândul, totuşi, că nu e o sumă mică pentru un weekend la Mamaia (ştiu, o să râdeţi acum).

    Nu aveam pretenţii de lux – ci mă aşteptam ca mocheta să nu fie plină de pete, miros, cu un ambalaj de plastic uitat pe ea şi ca apa caldă să funcţioneze atunci când ajung. La micul dejun, lumea se bătea pe un castravete nu prea bine spălat (aici exagerez puţin, cred că mai erau şi ceva urme de salam), semn că trebuia să mă trezesc mai repede, cine se trezeşte de dimineaţă, primeşte şi mâncare la unele hoteluri din România. Tot de normalitate mi se pare că ar fi ţinut şi  nişte scuze sincere şi remedierea acestor probleme atunci când am adus în discuţie problemele la recepţia hotelului.

    Greşeală. Nu am intrat decât într-un conflict epuizant care avea să strice weekendul de relaxare. Cu lecţia învăţată, în următorii ani am redus numărul deplasărilor la mare considerabil (şi la munte) şi am decis ca atunci când vreau totuşi să vizitez ţara, să cheltui mai mulţi bani în speranţa unui tratament normal. Chiar şi un weekend la mare a devenit astfel un lux – atent planificat (fiindcă trebuie să rezervi cu mult timp înainte camera într-un loc care oferă aceste normalităţi) şi extrem de costisitor (dacă vorbim tot despre Mamaia, cred că pragul de decenţă porneşte de la 300 de euro/noapte în sezon estival) – dar asta iarăşi nu este o noutate pentru voi.

    Şi da, am fost şi în Vamă, iar acolo e exact la fel – s-au construit în ultimii ani nişte locuri de cazare frumoase, care se integrează bine în atmosfera locului şi sunt la fel de căutate şi costisitoare. Iar lipsa de respect pentru client în locuri care oferă servicii merge dincolo de HoReCa: săptămâna trecută a început să mi se învârtă în cap întrebarea „Cât trebuie să plătesc ca să am parte de normalitate?” la o clinică de servicii medicale private, unde o simplă consultaţie costă 300 de lei (ceea ce deja mi se pare că nu e puţin).

    Am venit la timp pentru programare, (chiar dacă am stat minute bune la lift fiindcă aşa funcţiona el), însă consultaţiile se decalaseră cu circa o oră, pe hol se formase un şir de pacienţi nerăbdători, iar eu căutam deja pe telefon o altă clinică pentru programare. Time is money, or, în ziua de azi, o oră de întârziere e mult, chiar şi când e vorba de o consultaţie la medic. Am plecat în semn de protest, dar nu cred că protestul meu a fost observat de cineva.

    În redacţie, un coleg mi-a spus că el a fost la o altă clinică, a plătit 370 de lei şi a aşteptat doar trei minute.

    Apoi, probabil că aţi auzit ştirea referitoare la firma de bucătării cu origini în Republica Moldova, al cărei director i-a lăsat pe clienţi şi fără banii de avans, dar şi fără mobilă? Ei, ca să ai parte de servicii normale şi de livrări la timp, şi în materie de mobilă, te gândeşti să apelezi la o firmă cunoscută, ceea ce am făcut şi eu atunci când am avut nevoie de mici modificări prin casă.

    Cred că aici normalitatea înseamnă să îţi fie livrată o bucătărie, fiindcă ceea ce am primit a fost o bucătărie, dar nu cea pe care o comandasem eu. Or, când am vorbit cu reprezentantul de vânzări, în loc să îşi recunoască greşeala, printr-o tehnică de gaslighting ce părea studiată (sunt convinsă că lui i-a venit natural), omul încerca să îmi sugereze că eu am făcut alegerea nepotrivită a finisajului respectiv. 

    Toată lumea vorbeşte despre nevoia unui brand de ţară – în materie de turism şi nu numai – dar un logo şi investiţiile în promovare sunt inutile atunci când oamenii nu vor să se mai întoarcă în clinica, magazinul, restaurantul, hotelul, ţara ta. I-ai adus o dată aici, dar cum faci ca ei să se reîntoarcă? Cu siguranţă brandul promovat nu îi va aduce înapoi. Dacă nouă nu ne place, cum putem să îi convingem pe străini să ne viziteze sau să rămână aici? Sigur, dacă îşi permit să plătească premium, vor fi fericiţi în această bulă – pentru că, într-adevăr, oportunităţile sunt mari în România, dacă stăm să ne gândim la numeroşii expaţi despre care am scris şi noi şi care au ales să se stabilească aici în defavoarea ţării de origine. Dar dacă vrem volum în materie de turism, şi nu numai, cred că avem de lucrat mai mult la felul în care primim oamenii, fie ei români sau străini. Adică avem nevoie de mai multă educaţie. Eu aş zice să investim mai întâi în această direcţie, iar brandul de ţară se construieşte singur, chiar şi la propriu, prin recenziile clienţilor mulţumiţi de ceea ce găsesc. O experienţă extrem de bună se poate viraliza, cel puţin în online, la fel de repede ca o experienţă negativă şi, în orice caz, mai repede decât un logo pentru un brand de ţară construit artificial.  ■

    *Există şi excepţii: am amintiri frumoase în unele locuri din România, spre exemplu o pensiune de la munte cu un mic dejun de cinci stele, cu dulceaţă de vişine pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri, în schimbul a 200 lei/noapte de cazare – şi sunt convinsă că mai există astfel de locuri. Dar, cred că imaginea de ansamblu este cea de mai sus.


    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • O idee nebunească sau salvarea viitorului tinerilor? Pensionarii să plătească pentru rezolvarea crizei pensiilor

    Îmbătrânirea populaţiei plus creşterea speranţei de viaţă este o e­cu­aţie care dă bătăi de cap celor mai multe dintre guvernele lumii occiden­­tale deoarece rezultatul sunt presiuni din ce în ce mai mari pe bugetele de stat şi pe tineri, care din salariile lor trebuie să susţină din ce în ce mai mulţi pensionari. Unele guverne, cum ar fi cel francez, aplică reforme şi obligă salariaţii să se pensioneze mai târziu. Reacţia muncitorilor este o explozie de proteste.

    De aceea, specialiştii de la Conseil d’Orientation des Retraites (COR), organism care se ocupă cu analizarea situaţiei din sistemul de pensii, au venit cu o idee radicală. Ce-ar fi dacă liderii politici din Franţa şi din UE ar începe să se uite la o altă sursă de finanţare care se află chiar sub nasul lor: chiar pensionarii.

    În medie, ei sunt mai bogaţi de­cât per­soanele care lucrează – pensia poate fi mai mică decât salariul unui mun­citor, dar adesea pensionarii nu mai au copii acasă şi o mare parte dintre ei sunt proprietari de locuinţe.

    COR a constatat că ave­rea netă a pensio­narilor (avuţia tota­lă minus datoriile) este cu 35% mai mare de­cât a oa­menilor care lucrea­ză. De­par­tamen­tul de statistică al ministe­rului sănă­tă­ţii şi protecţiei sociale DRESS esti­mează că standar­dele medii de viaţă au atins 2.310 euro/lu­nă/pensionar în 2019; adică cu 9,5% mai mult decât restul popu­laţiei.

    Cei mai bogaţi 10% dintre pen­sionari câştigă mai mult de 3.200 de euro/lună net, cu 1,7% din populaţia pensionară (puţin peste 250.000 de persoane) câştigând peste 4.500 de euro/lună net, conform cifrelor DRESS.

    Există, de asemenea, un argu­ment politic: baby boomerii au dus-o mai bine până la pensionare, cu creş­teri economice în general mai mari şi cu rate ale şomajului mai scăzute. De aceea, ideea că pensionarii ar trebui cumva să plătească ceva înapoi printr-un „pact intergeneraţional“ nu este atât de exagerată.

     

  • ASF a sancţionat compania de asigurări Euroins cu amendă de 309.400 lei pentru întârzierea soluţionării cererilor de despăgubire şi a plăţilor datorate clienţilor

    Autoritatea pentru Supraveghere Financiară a sancţionat compania de asigurări Euroins cu amendă de 309.400 lei pentru întârzierea soluţionării cererilor de despăgubire de  la clienţi şi a plăţilor datorate.

    Potrivit anunţului ASF, firma a fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor art. 21 alin. 4, alin. 1 şi alin.5 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, cu modificările şi completările ulterioare.

    Art. 21. – Soluţionarea cererii de despăgubire

    (1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.

    (4) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.

    (5) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii.

    Euroins conduce topul companiilor de asigurări după valoarea despăgubirilor plătite pe zona asigurărilor generale, cu peste 1 mld. lei în primele nouă luni  din 2022,  în creştere cu 27,2%.

    După plata despăgubirilor, compania a rămas cu 842 mil. lei de gestionat în vederea acoperirii rezervelor tehnice, cedarea în reasigurare şi acoperirea cheltuielilor administrative.

  • Cât de mare a ajuns paguba lăsată în urmă de City Insurance după ce a intrat in faliment

    Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA) a plătit despăgubiri în contul falimentului City Insurance în valoare de 665,6 mil. lei (135 mil. euro) pentru 68.791 cereri de plată, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii FGA.

    Din totalul cererilor analizate în 2022, 60.686 de cereri de sunt aferente creditorilor de asigurări ai City insurance, cu o valoare achitată de 583,2 mil. lei. De asemenea, din totalul plăţilor efectuate în cursul anului trecut, 47,8 mil. lei au fost achitate creditorilor de asigurare ai societăţii Astra, în timp ce 30,6  mil. lei au fost achitate creditorilor de asigurare ai societăţii Carpatica Asig.

    Plăţile în cazul celor două societăţi de asigurare aflate în faliment au ajuns astfel la o valoare de 554,8 mil. lei în cazul Astra, respectiv 498 mil. lei pentru Carpatica Asig.

    Începând cu 29 noiembrie 2021 şi până la finele anului 2022, FGA a achitat, pentru creditorii de asigurare ai City Insurance, aproximativ 603 mil. lei, pentru 64.568 cereri de plată avizate în cadrul Comisiei Speciale a FGA, dintr-un total de 250.692 cereri de plată înregistrate.

    În primă fază, FGA a înregistrat un număr de 260.764 cereri de plată, însă ca urmare a unui process intern de verificare, un număr de 10.072 cereri de plată au fost închise ca dubluri sau ataşate altor cereri de plată înregistrate anterior.

    Anul 2022 a marcat creşterea cotei de contribuţie pentru asigurările generale încasate de către FGA, de la societăţile de asigurare, de la 1% la 2,5%, aspect care a dus la încasarea unei contribuţii medii lunare de 24,8 mil. lei. Anul curent a adus o nouă creştere a cotei de contribuţie pentru asigurările generale de la 2,5% la 4%., fapt care duce la o creştere medie lunară a încasărilor, până la un nivel prognozat de 46 mil. lei.

    Pentru anul în curs, FGA şi-a propus implementarea unor soluţii de ordin tehnic menite să contribuie la uşurarea procesului de soluţionare a cererilor de plată depuse de către creditorii de asigurare ai societăţilor în faliment. Analiza cererilor de plată se va concentra, cu precădere, asupra cererilor înregistrate de către creditorii de asigurare ai societăţii City Insurance, fără a neglija însă obligaţiile de plată aferente celorlalte societăţi de asigurare aflate în faliment.