BusinessMagazin

Tag: par

  • Afacerile Cosmetic Plant au crescut cu 15% în primul semestru din 2017

    Astfel, cifra de afaceri ȋn perioada ianuarie-iunie 2017 a ajuns la cca 6,8 milioane lei (aprox. 1,5 milioane de euro), comparativ cu cca. 6 milioane de lei (cca. 1,33 milioane de euro), ȋn aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Ȋn ceea ce priveşte exporturile, cel mai important progres a avut loc ȋn Ungaria, unde vȃnzările au crescut cu cca. 40% faţă de primul semestru din 2016, ca urmare a listării produselor Cosmetic Plant ȋn noi farmacii independente, lanţuri de farmacii şi la alţi distribuitori.

    Ȋn următoarea perioadă, investiţiile sunt concentrate pe implementarea unui proiect de retehnologizare ȋnceput anul acesta şi finanţat ȋn totalitate din resurse proprii. Compania şi-a propus achiziţionarea unui nou utilaj automat, care ar urma să eficientizeze şi să dinamizeze procesul de producţie.

    „Referitor la planurile pentru a doua jumătate a anului, pregătim lansarea unei noi game, cu produse care nu au existat pȃnă acum ȋn portofoliul Cosmetic Plant şi care sunt destinate unui public nou pentru compania noastră”, a declarat Susana Laszlo, director general al Cosmetic Plant.

    Compania ȋşi păstrează targetul de 10% creştere stabilit la ȋnceputul anului. Astfel, ȋşi propune ca businessul să ajungă la o valoare de cca. 11,5 milioane de lei (cca. 2,5 milioane de euro) faţă de 10,4 milioane de lei (aprox. 2,3 milioane de euro), realizat ȋn 2016.

    Cosmetic Plant este unul dintre cei mai cunoscuţi producători de produse cosmetice din România. Afacere de familie înfiinţată în 1991 la Cluj-Napoca, compania a adus în prim-plan calitatea produselor fabricate. Farmacista Ileana Mester, fondatoarea Cosmetic Plant, cu o experienţă de peste 20 de ani în cosmetologie, a crezut în puterea pe care natura o poate conferi ştiinţei şi a mizat pe folosirea ingredientelor naturale în toate produsele sale.

     

     

  • Care este legătura dintre “Wonder Woman” şi detectorul de minciuni

    Poligraful (detector de minciuni) este un aparat care înregistrează schimbările apărute în procesele fiziologice (ritmul respiraţiei, presiunea arterială, conductivitatea electrică a pielii) atunci când un subiect este testat fiind pus să răspundă la anumite întrebări.

    William Moulton Martston este inventatorul unui obiect care măsura tensiunea arterială, ce apoi avea să fie utilizat în poligraful modern. Maşinăria lui Martson indica o corelaţie pozitivă puternică între tensiunea arterială sistolică şi minciună.

    Martson a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1918 şi principala inspiraţie a lui Martson pentru crearea dispozitivului său a fost, se pare, soţia sa, Elizabeth Holloway Mortson. El nu a fost singurul, sau primul care a lucrat la un asemenea dispozitiv, dar cu toate acestea s-a autointitulat “părintele poligrafului”.

    De asemenea, John Augustus Larson a realizat un dispozitiv care înregistra tensiunea arterială şi conductivitatea electrică a pielii în 1921. Dispozitivul a fost perfectat de către Leonarde Keeler, apoi FBI a cumpărat dispozitivul servind drept prototipul poligrafului modern.

    Revenind la Mortson, acesta este şi autorul benzilor desenate “Wonder Woman”, sub pseudonimul Charles Moulton. Două femei, soţia sa şi Olive Byrne, au influenţat foarte mult creaţia personajului “Femeia Fantastică”.

    Wonder Woman a apărut pentru prima dată pe marele ecran anul trecut în filmul ”Batman vs. Superman: Dawn of Justice“, salvând situaţia complicată cu care se confruntau cei doi supereroi. I-a luat nu mai puţin de 10 ani femeii fantastice să debuteze în cinematografe. Filmul Wonder Woman (2017) a impresionat atât criticii cât şi fanii, având încasări globale de peste 767 milioane de dolari.

    “Professor Marston & the Wonder Woman” este un film biografic ce spune povestea lui Elizabeth Holloway Marston, soţului ei William Moulton Marston, lui Olive Byrne şi povestea creări benzilor desenate “Wonder Woman”.

  • Care este legătura dintre “Wonder Woman” şi detectorul de minciuni

    Poligraful (detector de minciuni) este un aparat care înregistrează schimbările apărute în procesele fiziologice (ritmul respiraţiei, presiunea arterială, conductivitatea electrică a pielii) atunci când un subiect este testat fiind pus să răspundă la anumite întrebări.

    William Moulton Martston este inventatorul unui obiect care măsura tensiunea arterială, ce apoi avea să fie utilizat în poligraful modern. Maşinăria lui Martson indica o corelaţie pozitivă puternică între tensiunea arterială sistolică şi minciună.

    Martson a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1918 şi principala inspiraţie a lui Martson pentru crearea dispozitivului său a fost, se pare, soţia sa, Elizabeth Holloway Mortson. El nu a fost singurul, sau primul care a lucrat la un asemenea dispozitiv, dar cu toate acestea s-a autointitulat “părintele poligrafului”.

    De asemenea, John Augustus Larson a realizat un dispozitiv care înregistra tensiunea arterială şi conductivitatea electrică a pielii în 1921. Dispozitivul a fost perfectat de către Leonarde Keeler, apoi FBI a cumpărat dispozitivul servind drept prototipul poligrafului modern.

    Revenind la Mortson, acesta este şi autorul benzilor desenate “Wonder Woman”, sub pseudonimul Charles Moulton. Două femei, soţia sa şi Olive Byrne, au influenţat foarte mult creaţia personajului “Femeia Fantastică”.

    Wonder Woman a apărut pentru prima dată pe marele ecran anul trecut în filmul ”Batman vs. Superman: Dawn of Justice“, salvând situaţia complicată cu care se confruntau cei doi supereroi. I-a luat nu mai puţin de 10 ani femeii fantastice să debuteze în cinematografe. Filmul Wonder Woman (2017) a impresionat atât criticii cât şi fanii, având încasări globale de peste 767 milioane de dolari.

    “Professor Marston & the Wonder Woman” este un film biografic ce spune povestea lui Elizabeth Holloway Marston, soţului ei William Moulton Marston, lui Olive Byrne şi povestea creări benzilor desenate “Wonder Woman”.

  • Care este legătura dintre “Wonder Woman” şi detectorul de minciuni

    Poligraful (detector de minciuni) este un aparat care înregistrează schimbările apărute în procesele fiziologice (ritmul respiraţiei, presiunea arterială, conductivitatea electrică a pielii) atunci când un subiect este testat fiind pus să răspundă la anumite întrebări.

    William Moulton Martston este inventatorul unui obiect care măsura tensiunea arterială, ce apoi avea să fie utilizat în poligraful modern. Maşinăria lui Martson indica o corelaţie pozitivă puternică între tensiunea arterială sistolică şi minciună.

    Martson a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1918 şi principala inspiraţie a lui Martson pentru crearea dispozitivului său a fost, se pare, soţia sa, Elizabeth Holloway Mortson. El nu a fost singurul, sau primul care a lucrat la un asemenea dispozitiv, dar cu toate acestea s-a autointitulat “părintele poligrafului”.

    De asemenea, John Augustus Larson a realizat un dispozitiv care înregistra tensiunea arterială şi conductivitatea electrică a pielii în 1921. Dispozitivul a fost perfectat de către Leonarde Keeler, apoi FBI a cumpărat dispozitivul servind drept prototipul poligrafului modern.

    Revenind la Mortson, acesta este şi autorul benzilor desenate “Wonder Woman”, sub pseudonimul Charles Moulton. Două femei, soţia sa şi Olive Byrne, au influenţat foarte mult creaţia personajului “Femeia Fantastică”.

    Wonder Woman a apărut pentru prima dată pe marele ecran anul trecut în filmul ”Batman vs. Superman: Dawn of Justice“, salvând situaţia complicată cu care se confruntau cei doi supereroi. I-a luat nu mai puţin de 10 ani femeii fantastice să debuteze în cinematografe. Filmul Wonder Woman (2017) a impresionat atât criticii cât şi fanii, având încasări globale de peste 767 milioane de dolari.

    “Professor Marston & the Wonder Woman” este un film biografic ce spune povestea lui Elizabeth Holloway Marston, soţului ei William Moulton Marston, lui Olive Byrne şi povestea creări benzilor desenate “Wonder Woman”.

  • Sunt aceştia cei mai răi angajaţi din lume? “Era întotdeauna plină de păr de animale”

    Mai mulţi şefi s-au apucat să discute comportamentul cel puţin bizar al angajaţilor pe Reddit, iar poveştile lor sunt dintre cele mai amuzante.

    Unul dintre aceştia a povestit cum un angajat de-al său a împrumutat maşina firmei în mijlocul nopţii: “Evident, era şi băut. A lovit maşina şi apoi a fost arestat – era să uit, alături de el erau şi alţi trei angajaţi.”

    Un alt manager a scris că una dintre angajatele sale i-a povestit că urăşte să se trezească dimineaţa pentru a merge la muncă, aşa că se îmbracă de seara cu hainele de muncă şi doarme în ele. “Nu purta niciodată pantaloni, doar colanţi pe sub fuste. Trăia alături de părinţi şi cele 20 de pisici şi era întotdeauna plină de păr de animale; în cele din urmă a fost concediată.”

    Sursa: DailyMail

  • La ce ar renunţa bărbaţii dacă ar putea să-şi redobândească părul

    Astfel, studiul arată că sunt peste 800.000 de bărbaţi care caută, în mod activ, un tratament împotriva pierderii părului. Cei mai mulţi bărbaţi sunt afectaţi de alopecie (căderea părului) după vârsta de 85 de ani (80%), dar afecţiunea se manifestă des şi în cazul celor de sub 35 de ani (40%).

    În Statele Unite, spre exemplu, peste 40 de milioane de bărbaţi se confruntă cu o formă de cădere a părului.

    La ce-ar renunţa însă bărbaţii dacă şi-ar putea redobândi părul? 47% dintre cei intervievaţi în cadrul studiului au spus că ar renunţa la economiile din timpul vieţii, în vreme ce 60% spun că ar prefera să aibă din nou păr decât să aibă bani sau prieteni. Cel mai surprinzător răspuns a fost însă următorul: 30% dintre respondenţi au declarat că ar fi dispuşi să renunţe la sex dacă şi-ar putea redobândi părul.

  • Ce greşeli să NU faci la nunta ta. Top MAŞINI oribile pentru tineri căsătoriţi

    În galeria foto am făcut o selecţie de maşini de coşmar în istoria nunţilor. Nu ştim de ce, dar pragul dintre maşină de veselie şi una mortuară este de 1 mm, aşa că mulţi au alunecat în partea întunecată a poveştii. Poate că de vină e autosugestia bărbaţilor.

    Sunt şi multe poze în care cuplurile par mai mult de vină decât maşinile. E ciudat ca suma greutăţilor partenerilor să fie mai mare decât cea a maşinii. Şi la fel de ciudat e  – cum spuneam mai devreme – să pui roţi unui cavou. De la câteva continente distanţă, limuzinele “dischisite” ale indienilor sunt caz de “Doamne fereşte”. Nu ne e ru;ine însă nici cu cuvele excavatoarelor care – credem noi – vin de pe la ruşi sau din fostele state membre ale marelui URSS. Distracţie plăcută şi spuneţi DA! Acestei galerii foto. 

    IATĂ AICI CELE MAI URÂTE MAŞINI DE NUNTĂ

  • Opinie Bogdan Angheluţă: Ambiţiile periculoase ale unei instituţii medievale sau ce vrea, de fapt, Coaliţia pentru Familie

    Coaliţia pentru Familie a intrat mai serios în atenţia publicului cu propunerea de modificare a articolului 48, alineatul 1, din Constituţie pentru definirea căsătoriei ca uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Mai departe, instituţia – în frunte cu Mihai Gheorghiu – a prezentat o listă numită ”Măsuri pentru politici publice privind familia – 50 de propuneri“.

    Să o luăm cu începutul: cine este, de fapt, Coaliţia pentru Familie? Organizaţia nu are personalitate juridică, ”fiind o alianţă formală, laică, alcătuită din organizaţii ale societăţii civile“. Printre membrii listaţi apar organizaţii precum Provita, care îşi declară misiunea de a veni în întâmpinarea femeilor care au făcut un avort, ce ”se află sub greutatea unei vini care le macină sufletul şi le pune la îndoială demnitatea“. Mai dăm şi peste Asociaţia Familiilor Numeroase (ASFANU), entitate ce promite că va oferi, în viitorul apropiat, Cardul Familie 3+; pe scurt, dacă ai cel puţin trei copii, poţi beneficia de o grămadă de reduceri. Asta după ce trimiţi 5 euro în contul ASFANU, evident.

    Dar haideţi să luăm, pe rând, propunerile Coaliţiei pentru Familie. |n primul rând, ei propun crearea ”Secretariatului de Stat pentru Familii (SSpF) în cadrul Ministerului Muncii“, adică o altă instituţie bugetară care va angaja directori, directori adjuncţi şi viitori directori. Cred că există suficienţi oameni în minister care să poată ”colabora“ cu asociaţiile de familii sau cultele religioase. Dar ce e un secretariat fără un institut? Coaliţia propune şi crearea ”unui Institut de Studii pentru Familie, prin colaborarea între instituţiile de stat şi structurile nonguvernamentale“. Alţi directori, aceeaşi poveste.

    La capitolul Cultura Familiei, Coaliţia vine cu propunerea de anulare a subvenţiilor publice pentru avort electiv şi mijloace contraceptive. Evident, reprezentanţii instituţiei insistă că nu sunt împotriva avortului.

    Cele mai ”solide“ propuneri vin însă la capitolul V, ”Armonizarea vieţii de familie cu cariera“; acestea sunt atât de absurde, încât o să mă rezum doar la a le enumera: încurajarea contractelor de muncă cu timp flexibil şi a tele-muncii; asigurarea la locul de muncă a unui mediu propice şi pentru familiile angajaţilor; stimularea angajării părinţilor din familii numeroase, prin asigurarea de subvenţii.

    Am totuşi o întrebare: cu ce bani, domnilor?

    Cum veţi convinge multinaţionalele, care reprezintă principalul factor de creştere economică, să modifice tiparul de lucru pentru a fi în concordanţă cu planurile dvs. de a face România bine?

    Chiar dacă cele 50 de propuneri ale Coaliţiei pentru Familie nu fac momentan obiectul unui referendum, cea de redefinire a familiei a trecut deja de Camera Deputaţilor. Politicienii noştri, care uită în mod constant că trebuie să respecte interesele tuturor votanţilor, se fac că plouă; puţini s-au arătat contra demersului, la fel cum doar câţiva au declarat în mod răspicat că îl susţin.

    Dar norocul cu Florin Iordache, care a simţit nevoia să intre în discuţie, cam ca musca-n ciorbă. Ieşit de câteva săptămâni din atenţia publicului, fostul ministru al justiţiei dădea luna trecută asigurări că PSD va face tot posibilul pentru ca modificarea art. 48 să devină realitate.

    O reacţie cel puţin ciudată a avut şi Nicuşor Dan, preşedintele unui partid ce se vrea reformator, care a evitat să se pronunţe pe tema referendumului în cauză. Şeful USR a şi demisionat din partidul pe care l-a fondat, condamnându-şi colegii pentru opoziţia faţă de modificarea constituţiei. Nicuşor Dan, care promite la fiecare postare pe Facebook că va schimba faţa politicii din România, nu e în stare să spună clar şi răspicat că redefinirea familiei e o temă stupidă. O numeşte o temă falsă, încercând să fenteze astfel atât întrebările presei, cât şi cele venite din partea propriilor săi colegi. Nicuşor Dan greşeşte: redefinirea familiei nu este o temă falsă, ci una, repet, cel puţin stupidă.

    La final, doar câteva remarce legate de căsătoria între persoane de acelaşi sex: nu oamenii trebuie să o accepte, ci statul. Statul e cel care trasează limita între legal şi ilegal, iar oamenii trebuie să se supună acelei limite. Că îţi place sau nu, asta e alegerea fiecăruia. Şi violenţa domestică poate fi acceptată de o parte a oamenilor, mai ales de cei care o aplică; asta nu înseamnă că există vreo urmă de legalitate acolo. Hai să o luăm pe urma ruşilor, care au votat în ianuarie că o bătaie pe an e permisă, atât timp cât există motive întemeiate; dacă a uitat să ducă gunoiul, e firesc să existe represalii, nu?

  • Pericol mortal pentru toţi cei care îşi smulg părul din nas

    Unul dintre aspectele neplăcute ale vieţii  este creşterea părului din nas. Majoritatea îl îndepărtează pentru a-şi păstra imaginea ingrijită, dar poate acest lucru să-ţi facă rău?

    Doctorul Erich Voigt, expert în otorinolaringologie (ORL) a lansat un avertisment despre acest obicei. Expertul explică legătura dintre smulsul sau scurtatul părului din nas şi efectele secundare în ,,triunghiul morţii” de pe faţă.

    Vezi aici de ce există un pericol mortal pentru toţi cei care îşi smulg părul din nas – VIDEO

  • Pinocchio, varianta modernă

    Spre deosebire de tâmplarul din poveste, sculptorul francez Gael Langevin a început cu o mână, apoi a dezvoltat braţul, umerii, trunchiul şi capul. Pentru a fi complet, InMoove, cum este numit primul robot umanoid realizat prin imprimare 3D în regim open-source, mai are nevoie de picioare, pentru care francezul are designuri cu sisteme motorizate ”pe care nu le-am testat încă. Muncesc la asta“.

    Totul a început în 2011, când un client i-a cerut lui Langevin, sculptor de meserie, o proteză de mână pentru o reclamă. ”Am propus să realizăm mâna prin imprimare 3D, dar la vremea aceea s-a dovedit a fi prea scump pentru client şi au renunţat la idee. |nsă eu am decis să creez mâna.“ A creat modelul pe calculator folosind un program de editare grafică gratis numit Blender, apoi i-a printat cu ajutorul unei imprimante 3D. ”Am adăugat nişte motoraşe şi când era gata am publicat creaţia pe internet în regim open source. Am făcut asta pentru că am folosit Linux şi Blender, ambele fiind programe open source, şi am vrut să împărtăşesc rezultatul şi eu, la rândul meu, cu comunitatea.“

    Open source, sau ”cu sursă deschisă“, descrie practica de a produce şi dezvolta produse permiţându-le altora să acţioneze liber asupra procesului de dezvoltare. Practic, oricine poate să pună umărul la creare, însă nu poate profita comercial de pe urma acestuia fără acordul creatorului.

    Francezul a adus creaţia sa în Capitală pentru a putea fi expusă în cadrul evenimentului Bucharest Technology Week. |n momentul de faţă, InMoove poate vorbi şi înţelege ce spui datorită unui soft de inteligenţă artificială, îşi poate mişca capul, ba chiar îţi poate strânge şi mâna. Utilizarea principală a acestuia este în sectorul educaţional. Potrivit francezului, 78 de universităţi din lume folosesc InMoove. ”Ştim că-l folosesc, pentru că achiziţionează anumite componente de pe site. Proiectul le permite oamenilor să dezvolte produsul în ce direcţie doresc: poate vor să adauge mai mulţi senzori tactili pe mâini.“

    Deorece este open source, toată documentaţia necesară, planurile de imprimare, tutorialele sunt disponibile online pe site-ul InMoove pentru ca şi alţii să-şi poată crea propriii roboţi. Componentele francezului sunt folosite pentru a realiza proteze şi în alte proiecte. ”Un start-up din Londra a creat un robot pe care l-au montat pe roţi, ca un Segway, şi poate fi controlat de la distanţă. Au dus robotul la Sacramento, SUA, şi le-au dat copiilor aflaţi într-o cameră sterilizată din spital posibilitatea de a interacţiona cu oamenii de afară cu ajutorul unei căşti Oculus Rift“, spune Gael Langevin.

    Mai departe, Langevin vrea să dezvolte membrele inferioare, să-l facă să meargă şi să dezvolte sistemul de inteligenţă artificială; pentru asta lucrează în regim de colaborare cu zeci de programatori prin intermediul platformei GitHub. |ntrebat dacă nu cumva îi este frică ca un programator, cu intenţii rele, să-i altereze sistemul, francezul spune că este de părere că împărtăşirea informaţiilor şi acest lucru în colaborare sunt mai puţin dăunătoare decât dezvoltarea unui sistem de inteligenţă artificială (IA) de către o companie. ”Este drumul pe care trebuie să-l urmăm în viitor, deoarece vizibilitatea este mult mai mare. Atunci când închizi sistemul, doar câţiva oameni pot lucra sau repara dacă s-a stricat ceva şi acesta este un lucru periculos“, explică el. Robotul i-a adus faimă şi clienţi noi. I-a schimbat sculptorului viaţa complet; acum, îşi dedică timpul liber îmbunătăţind produsul. ”Mi-a schimbat complet viaţa. E ca şi cum ai avea un nou copil în casă care nu înţelege tot ce îi zici“, mărturiseşte el.

    Deşi nu reprezintă principala sursă de venit, InMoove generează venituri pentru Langevin, prin vânzarea anumitor componente electrice. ”|n interiorul robotului se află o placă numită Nova board, unde se conectează toate firele. Sunt două într-un robot. Iar fiecare costă cam 60 de euro. Vând între 10 şi 15 astfel de obiecte în fiecare săptămână“, mărturiseşte el. Ceea ce înseamnă că francezul câştigă între 28.800 de euro şi 43.200 de euro pe an din vânzarea doar a acestei componente. ”Dar asta este doar o parte dintr-un robot, aş putea să vând motoarele, camerele, computerul. Am putea deschide o piaţă, o linie de business în viitor“, adaugă el, precizând că nu poate cuantifica suma investită în crearea robotului.

    Francezul mai dă un alt exemplu de afacere de tip open source: Arduino, companie ce creează microcontrollere folosite de pasionaţi şi de ingineri la proiectele lor. Compania Arduino a fost înfiinţată în 2005, iar acum are în jur de 200 de angajaţi şi venituri estimate de 13 milioane de dolari.

    Provocarea pentru Langevin nu a fost construirea robotului în sine, ci păstrarea comunităţii din jurul InMoove. ”Sute de oameni cer informaţii online despre produs, despre construcţia acestuia şi trebuie să răspund în fiecare zi la e-mailuri“, mărturiseşte el. Trebuie să fie atent la cine foloseşte InMoove şi ce vor să facă cu el, deoarece ”unii vor să construiască roboţi de luptă. Trebuie să încerci să-ţi păstrezi viziunea cu care ai început proiectul“.

    Cât de complicat este să-ţi construieşti propriul robot? ”Poţi să asamblezi un raft cumpărat de la Ikea?“, întreabă râzând Gael. ”Unii oameni asamblează produsele Ikea foarte uşor, alţii au nevoie de ajutor şi de mai mult timp. Poţi construi robotul, dar construcţia acestuia variază în funcţie de de nivelul de pricepere al fiecăruia.“ Pentru a trece la treabă este nevoie de un calculator, o conexiune la internet şi o imprimantă 3D, iar tutorialele pot explica tot procesul.

    Gael Langevin vede dezvoltarea imprimării 3D ca pe un pas înainte ce îi va ajuta în special pe designeri şi creatori să vadă exact cum funcţionează fiecare componentă a produsului lor. De asemenea, nu vede dezvoltarea roboţilor, implicit a inteligenţei artificiale, ca pe un fenomen negativ. Nu crede că va exista o competiţie între om şi robot, ci vede acest proces ca pe o contopire. ”O persoană care şi-a pierdut un picior poate avea un picior robotic. Noi devenim roboţi, iar roboţii devin umani. Asta se întâmplă dacă inteligenţa artificială merge în direcţia potrivită, dar dacă merge în direcţia comercială, atunci nu cred că e bine.“