BusinessMagazin

Tag: par

  • Cum îşi propune compania Farmec să educe piaţa produselor de îngrijire destinate bărbaţilor

    Fiole anticădere tratament intensiv

    Descrierea inovaţiei:

    Potrivit reprezentanţilor Farmec, 40% dintre bărbaţi încep să sufere de căderea părului în jurul vârstei de 35 ani, procentul ajungând la 65% în jurul vârstei de 60 de ani. Pornind de la aceste date, compania a creat un tratament intensiv pentru combaterea alopeciei androgenetice specifice bărbaţilor. Fiolele conţin Redensyl, un compus din extracte de larix şi ceai verde care acţionează asupra cauzelor căderii părului, glicină, un aminoacid constituent major al keratinei şi zinc, care măreşte rezistenţa firului de păr, Procapil, Biocapigen şi vitamine din grupa B (B3, B6, B7) care reduc sebumul şi mătreaţa, lăsând părul dens şi mătăsos.

    Elementul de noutate:
    În cazul fiolelor anticădere tratament intensiv Gerovital Men, elementele de noutate sunt principiile sale active: Redensyl, ce conţine extracte de larix şi ceai verde care acţionează asupra cauzelor căderii părului. S-au demonstrat in vitro efectele acestora de: stimulare a diviziunii celulelor stem; protecţie împotriva apoptozei; stimulare a diferenţierii celulelor stem; stimulare a activităţii fibroblastelor pentru o hrănire mai bună a foliculului pilos; potenţial antiiritant.

    Efectele inovaţiei:
    Tratamentul intensiv cu fiolele anticădere Gerovital Men opreşte căderea părului, îi îmbunătăţeşte vizibil densi­tatea, reglează secreţia glandelor sebacee, modulează lipogeneza, reduce iritarea şi ameliorează scalpul seboreic, acestea din urmă fiind aspecte deosebit de importante dat fiind faptul că părul excesiv de gras, cu seboree este mai predispus la cădere.

    Fiole cu acid hialuronic 5%
    Descrierea inovaţiei:
    Gama îmbină ingrediente active, extracte vegetale, vitamine cu acidul hialuronic. Fiolele cu acid hialuronic 5% Gerovital Men cresc rezistenţa, elasticitatea şi nivelul de hidratare a pielii, datorită combinaţiei de principii active şi a două tipuri de acid hialuronic. Serul este conceput într-o formulă şi concentraţie speciale pentru pielea bărbaţilor, pentru a diminua efectele pe care bărbieritul zilnic, mediul ambiant şi ritmul de viaţă tot mai alert le pot avea aspura tenului.

    Elementul de noutate:
    Farmec este prima companie românească care a scos pe piaţă un astfel de produs, din dorinţa de a le oferi bărbaţilor români produse cosmetice destinate tenului lor.

    Efectele inovaţiei:
    Gerovital Men fiole cu acid hialuronic are efecte intensiv hidratante, acţionând global prin refacerea rezervelor hidrice din piele, diminuarea pierderilor transepidermale de apă şi refacerea componenţilor NMF din stratul cornos. Ridurile şi liniile fine sunt umplute din interior şi sunt mult diminuate, obţinând o piele netedă şi tonifiată.

    Persoanele implicate în dezvoltarea proiectelor sunt:  Natalia Muscă (manager de produs, Departamentul de Marketing), Tudor David (director de marketing), Sofia Irimie (cercetător Farmec, Departamentul de Cercetare şi Dezvoltare) şi Angela Bindea (cercetător Farmec, Departamentul de Cercetare şi Dezvoltare).

  • Administratorii unui aeroport au descoperit o soluţie pentru pasagerii care se plictisesc cât timp aşteaptă

    Astfel, Denver International Airport are o zi pe săptămână dedicată unor activităţi ca yoga sau zumba, care se ţin în aer liber într-o zonă din apropierea sa, iar alte aeroporturi au săli de fitness cu duşuri sau săli de yoga, printre acestea numărându-se San Francisco International Airport ori McCarran Internatioal Airport din Las Vegas sau Baltimore International Airport. Alte aeroporturi, cum ar fi St. Paul din Minneapolis, dar nu numai, oferă pasagerilor trasee de plimbare de care aceştia pot afla descărcând o aplicaţie pe telefon.

  • „Webul solitar”, refugiul celor sătui de viralităţile online şi împărăţia umbrelor pentru cei care nu primesc like-uri

    IMG 0528, zero vizualizări: un tată şi micul său copil rătăcesc prin parc vorbind în ceea ce sună a rusă. DSC 0429, 9 vizualizări: o femeie indiană în veşmânt tradiţional violet, cu un microfon în mână, ţine o prelegere. DSC 0082, fără vizualizări: o imagine cu flori iese încet dintr-o imprimantă laser. Aceste videoclipuri nu există pentru nimeni sau aproape pentru nimeni, nu au pretenţia de a fi vizualizate, partajate sau comentate. A le descoperi aduce deja un pic a profanare. Dar navigarea prin debaraua webului, printre serii de numere aleatorii şi liste de redare ale nimănui, devine o experienţă irezistibilă.
    Această materie întunecată a galaxiei YouTube, omniprezentă şi totuşi invizibilă, a fost botezată de jurnalistul american Joe Veix în 2016 The Lonely Web, webul singuratic. Poate conţine clipuri video nevăzute de nimeni, melodii pe Spotify niciodată ascultate sau tweeturi care nu au fost niciodată citite (prin intermediul Lonely Tweets).
    Deşi este dificil de definit cu exactitate conturul acestei nebuloase, unele elemente revin totuşi frecvent: scene banale zilnice, locuri anonime, videoclipuri identificabile în funcţie de ştampila implicită dată de camera utilizată şi o vizibilitate cât mai redusă posibil. Luate separat, aceste videoclipuri nu aduc mare lucru, dar magia lor apare după câteva minute de navigare rapidă. „Sunt amatori, fermecători şi ciudat de trişti“, a rezumat Joe Weix în 2016 webul solitar.
    Ce-i poate împinge pe aceşti utilizatori să-şi înmulţească postările de videoclipuri dacă nimeni nu se uită la ele? Nu vom şti nimic niciodată. Canalele lor de YouTube sunt de cele mai multe ori austere ca videoclipurile lor, ceea ce le face greu de descoperit.
    Pentru a explora acest univers uitat există mai multe tehnici cu eficienţă variabilă. Prima şi cea mai evidentă este folosirea unuia dintre numeroasele portaluri şi playlisturi YouTube dedicate acestuia. Pe platforma Reddit, două secţiuni, r / IMGXXXX şi r / DeepIntoYouTube, înregistrează perle din adâncurile lumii digitale. Pentru creatorul celei de-a doua, este important a reaminti, prin această iniţiativă, că web-ul aparţine tuturor: „Videoclipurile necunoscute nu sunt importante în sine, dar este important pentru Internet că ele există şi că oamenilor să le facă plăcere să le vadă sau să le partajeze“.
    Tehnica lui de a le dezgropa? „Fac încontinuu clic pe videoclipurile asociate de către YouTube pentru a găsi ceva de valoare (…), dar tehnica este puţin depăşită“, recunoaşte el.
    Pe lângă aceste proiecte colaborative, mai multe site-uri propun rătăciri pe trasee algoritmice. Default Filename TV, YouHole.tv, Underviewed. Premiul pentru experienţă metafizică revine site-ului Astronaut.io, creat în 2017 de Andrew Wang şi James Thompson care rulează aceste videoclipuri pe fundalul sonor al piesei Clair de lune a lui Claude Debussy. Fundalul vizual constă în imagini din spaţiu. Feeric. 
    Există şi un proiect francez, Petit Tube, creat în 2011 de un artist digital de 33 de ani, Yann „Morusque” van der Cruyssen. Funcţionează „căutând secvenţe de litere la întâmplare, cu unele reguli: să nu fie prea lungi, nici prea recente şi să nu existe prea multe vizualizări. Ca atunci când merg într-un oraş pe care nu îl cunosc”, a explicat artistul pentru Le Monde.
    „Aş prefera să mă plimb la întâmplare pe străzi decât să merg la o clădire care mi-a fost recomandată. Pe internet, totul este foarte bine marcat. Sistemul de recomandări s-a schimbat cu adevărat, acum este mult mai riguros, te redirecţionează către conţinutul care face milioane de vizualizări.”
    În ceea ce priveşte aceste videoclipuri, tendinţa este de a lupta împotriva acestei căi caracterizate de algoritmi de recomandare. Vizualizarea la întâmplare permite, privilegiu rar, dezorientarea sistemelor de urmărire automate. Astfel pot fi sparte bule create de filtre în care YouTube şi alte platforme îi izolează pe navigatori.
    Relicvă a internetului pre-GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon şi Microsoft), în care YouTube era doar cea mai practică soluţie pentru transmiterea videoclipurilor către cei dragi, creaţiile webului solitar, care nu încearcă să-şi maximizeze viralitatea, devin aproape subversive. Există milioane de „anti-influenceri” care o fac în fiecare zi, uneori până la extrem: pe 22 iulie, revista The Outline l-a prezentat pe domnul Niiyama, autorul japonez în vârstă de 52 de ani a 20.000 de videoclipuri cu pisici – şase videoclipuri pe zi, timp de opt ani –  fără altă ambiţie decât de „a observa viaţa unei pisici”.
    În mod ironic, de la expunerea media, prezenţa pe canalul de YouTube al domnului Niiyama a explodat de la 200 la 12.000 de abonaţi. Acestea sunt cifre care fac canalul său eligibil pentru Programul Partener YouTube, cenaclul creatorilor remuneraţi – dreptul de intrare este acordat acum celor cu cel puţin 1.000 de abonaţi şi 4.000 de ore de vizionare în ultimele 12 luni. Surd la sirenele profitului, domnul Niiyama nu şi-a schimbat videoclipurile cu pisici, garantate a fi fără publicitate.
    În fiecare minut, 500 de ore de imagini sunt turnate pe platformă. Doar o mică parte din ele vor cunoaşte gloria. Dar, printre acestea, unele provin din acest web invizibil şi au devenit un succes uriaş. „Chocolate Rain”, „Charlie Bit My Finger”, „Jonathan”. Înainte de a deveni monumente lucrative ale culturii internetului, toate au fost, pentru scurt timp, videoclipuri de o banalitate totală.
    De ce ar prefera cineva talentul, sau antitalentul, unor anonimi în faţa unor conţinuturi mainstream ce trezesc interesul a mii, zeci de mii sau chiar milioane de oameni? Este vorba de sentimentul de explorare individuală. Vizionarea filmuleţelor pescuite de pe webul solitar – petreceri de familie, întâlniri de afaceri, proiecte de şcoală – poate da un sentiment de epuizare, de ceva voyeuristic, chiar greşit. Însă în acelaşi timp, în comparaţie cu părţile din viaţa fiecăruia supraeditate, agitate, postate selectiv pentru a impresiona, a explora webul solitar dă senzaţia de revigorant şi onestitate.
    „Uneori, când mă simt ameţit de cascada de tendinţe virale şi de consumul fierbinte din feedurile mele, încarc un generator de numere aleatorii şi îl folosesc pentru a căuta pe YouTube videoclipuri fără nume, pe care nu le-a mai văzut nimeni până acum. Senzaţia este ca şi cum te-ai zbengui printre transmisii de filme extraterestre de supraveghere a umanităţii. Fac clic indiscriminat: un bărbat explică cum şi-a schimbat bicicleta cu o cameră video folosită, un copil dansează în faţa televizorului pe muzică disco din anii ’90, o fată stă singură în bucătăria ei şi mârâie: «Aşa se fac negresele»”, explică Joe Veix.
    Vechiul, ciudatul internet n-a dispărut niciodată. Se ascunde doar, la vedere, pe platformele de social media modern.
    Iar webul solitar poate ascunde comori. Este şi cazul celebrei rochii care a pus pe jar internetul în urmă cu câţiva ani.
    Totul a pornit de la Cecilia Bleasdale, când aceasta a probat o ţinută pentru nunta fiicei sale Grace într-un magazin Roman Originals, la aproximativ 30 de minute de Liverpool, la începutul lunii februarie 2015. Femeia, în vârstă de 57 de ani atunci, a făcut fotografii cu trei posibile rochii şi i le-a trimis fiicei. A ales opţiunea albastru cu negru, care a costat 74 de dolari, iar în drum spre casă i-a trimis lui Grace mesajul că a cumpărat rochia din a treia fotografie.
    „A, cea cu alb şi auriu?”, i-a răspuns Grace.
    „Nu, este albastru cu negru.”
    „Mamă”, a venit replica fiicei, „dacă crezi că este albastru cu negru, trebuie să te duci să vezi un doctor.”
    Neputând să cadă de acord în privinţa culorilor rochiei nici cu logodnicul ei, Grace a încărcat iluzia optică pe Facebook. Câţiva oameni au dat like; cinci sau şase prieteni au dezbătut problema în comentarii.
    La nuntă, mai târziu în acea lună, interesul pentru rochie aproape că dispăruse. Totuşi, ceva din postarea de pe Facebook a captivat-o pe Caitlin McNeill, prietena lui Grace şi chitarista trupei de folk Canach. După ceremonie, tânăra de 17 ani a postat imaginea pe Tumblr pentru cei 2.000 de urmăritori ai ei sub numele de utilizator Swiked. A adăugat subtitrarea: „Vă rog să mă ajutaţi – rochia asta este alb cu auriu sau albastru cu neagru? Eu şi prietenii mei nu am reuşit să cădem de acord şi asta ne tulbură”. Postarea a decolat rapid, apoi a sărit pe Twitter, unde a devenit un hashtag. Curând, rochia a ajuns „Acea Rochie – The Dress”. Până la sfârşitul zilei, se pare că toată populaţia planetei se certa pe această temă. Dacă este urmată traiectoria viralităţii înapoi, rămâne un detaliu omis de mulţi: unul dintre cele mai mari fenomene virale din ultimul deceniu a început ca o postare pe Facebook cu mai puţin de 20 de like-uri. Însă numărul de like-uri de pe Facebook s-ar putea să nu mai conteze prea mult timp. Vorba umblă că platforma de social media ar putea renunţa la contorizarea aprecierilor după ce această funcţie a dispărut de pe Instagram, pentru a „reduce presiunile”. Experimente au fost făcute în acest sens în Canada, Japonia, Irlanda, Italia, Brazilia, Australia şi Noua Zeelandă. Utilizatorii puteau vedea o listă cu like-uri pentru propriile postări, dar nu puteau vedea numărul pentru postările altora. Enoriaşii webului solitar nu
    pot fi decât mulţumiţi.

  • Bijuterii de toamnă

    Lănţişoare de aur, dar nu din cele discrete, ci mai degrabă unele care se văd de la distanţă, fie cu verigi mari, fie cu elemente intercalate între verigi, fie lănţişoare groase care par împletite. Se poartă şi pandantive mari, pe lănţişoare simple, afirmă The Telegraph, precum şi bijuterii smălţuite în culori vii care combină aurul cu pietre preţioase şi semipreţioase, ori ceva mai îndrăzneţ, bijuterii care înconjoară urechea ori tot capul sau cercei care par să plutească pe lângă ureche şi nu să atârne de ea.

  • Cronică: Lucruri şi mai stranii

    Perioada destul de lungă dintre sezoanele 2 şi 3 (aproape doi ani) a ridicat aşteptările fanilor, care au început încă din primele luni ale anului să emită tot felul de teorii legate de întâmplările bizare din Hawkins.

    Iar fraţii Duffer nu au dezamăgit, venind cu episoade cât se poate de diferite de cele anterioare, dar suficient de bune încât fanii să ceară un al patrulea sezon – de preferat, fără alţi doi ani de aşteptare.

    A trecut aproape un an de când Eleven a închis poarta către lumea răsturnată, iar protagoniştii par să fi ajuns la etapa adolescenţei. O surpriză a fost apariţia lui Hopper, cel care, din punctul meu de vedere, a legat povestea din primele două sezoane. Personajul e trasat diferit, punându-se mai mult accent pe partea comică decât pe influenţa pe care el o are asupra celor mici. Nu e o nuanţă care mi-a plăcut în mod deosebit, dar ea dispare în ultimele episoade ale sezonului, atunci când lucrurile devin ceva mai serioase. Întâmplător sau nu, secvenţele regizate de fraţii Duffer sunt şi cele în care personalitatea lui Hopper e mult mai bine pusă în evidenţă.

    Mike, Will, Dustin şi Lucas îşi pierd, parcă, din aura de inocenţă care i-a făcut atât de îndrăgiţi la început. Apariţia unor noi personaje îi pune şi mai mult în umbră, o altă alegere discutabilă a producătorilor.

    Fără a insista prea mult pe părţile negative, pentru că sentimentul general pe care mi l-a lăsat Stranger Things a fost (şi de această dată) unul pozitiv, nu pot să nu remarc asemănarea evidentă cu unele filme din anii ’70 şi ’80. Fraţii Duffer au recunoscut că se inspiră deseori din cinematografia acelor ani, dar sunt secvenţe care par trase la indigo după filme precum Invasion of the Body Snatchers.

    În fine, toate aceste asemănări au şi un element pozitiv: dau un sentiment de nostalgie pe care cu greu îl poţi regăsi în alte părţi. Este poate şi unul dintre motivele pentru care Stranger Things rămâne unul dintre bestsellerele celor de la Netflix.

    Ultimele episoade ale sezonului sunt printre cele mai bune de până acum – finalul, în special, e realizat aproape de perfecţiune. Prima parte a poveştii e însă una cam lentă şi, pe alocuri, lipsită complet de acţiune. Nu ştiu dacă cei de la Netflix au inclus pe caietul de sarcini un număr minim de episoade sau fraţii Duffer au vrut pur şi simplu să prezinte pe îndelete povestea fiecărui personaj; ar fi fost poate mai indicat ca Stranger Things 3 să aibă doar 5 sau 6 episoade.
    Închei cu speranţa că Stranger Things va mai avea cel puţin unul-două sezoane; dincolo de micile greşeli sau probleme ale serialului, rămâne una dintre cele mai bune producţii disponibile astăzi.

    Nota: 8,5/10

    ​Stranger Things

    Sezoane: 3
    Număr episoade: 25
    Creatori: Fraţii Duffer
    Distribuţie: Millie Bobby Brown, Finn Wolfhard, Winona Ryder, David Harbour
    Disponibil pe Netflix

  • Românii cheltuie 1 miliard de lei pe produse de îngrijire a părului, iar giganţii L’Oreal, P&G şi Henkel „iau spuma“

    Românii cheltuie circa 1 miliard de lei anual pe şam­pon, balsam şi alte produse de îngrijire a părului, o piaţă do­mi­nată de giganţi străini. Piaţa a crescut cu 3-5% în anii anteriori, ritmul fiind mai redus tocmai pentru că este deja matură, arată datele anterioare ale ZF.

    „Vânzările de produse de îngrijire a părului sunt dominate de companii internaţionale precum L’Oreal România, Procter&Gamble Distribution şi Henkel România. Există un număr foarte mare de branduri internaţionale pe această piaţă, mărci care acoperă toate segmentele de preţ şi toate nevoile consumatorilor, fie că e vorba de femei sau bărbaţi“, arată o analiză a com­paniei de cercetare de piaţă Euromonitor.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

     

  • Keukenhof, grădina cu lalele a Europei – VIDEO

    Câmpurile de lalele par să se întindă la nesfârşit, iar culorile sunt absolut minunate. Interesant este că aceste câmpuri se mută în fiecare an, pentru că nu poţi creşte aceleaşi flori doi ani la rând pe un singur petec de pământ. Deşi vremea din Olanda e imprevizibilă, vizitatorii au cele mai mari şanse să vadă lalelele înflorite între jumpătatea lui aprilie şi jumătatea lui mai.

  • Preotul din Prahova, acuzat că a tras de păr o elevă, are dosar PENAL pentru purtare ABUZIVĂ

    Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Prahova, Raluca Brezeanu, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, că poliţiştii au deschis dosar penal pentru purtare abuzivă în cazul fetiţei din clasa a treia care a reclamat că a fost trasă de păr la şcoală, de preot, care este profesor de religie.
     
    „În cauză se fac cercetări pentru infracţiunea de purtare abuzivă. Părinţii fetiţei nu au depus până acum plângere”, a declarat Brezeanu.
     
    Preotul paroh din comuna Lapoş, judeţul Prahova, care este şi profesor de religie, este acuzat că a agresat, vineri, o elevă din clasa a treia, părinţii copilei spunându-i primarului localităţii că eleva a fost trasă de păr în timp ce se afla la şcoală.
     

  • Donald Trump şi doamna cu părul gri de la Deutsche Bank: Cum l-a ajutat banca germană pe preşedintele american exagerându-i averea şi ce credite a dat gigantul bancar către familia lui

    În timp ce Trump îşi livra discursul de instaurare la Casa Albă în 2017, o femeie subţire cu părul gri stătea în faţă şi asculta, îmbrăcată într-o parka ce ieşea în evidenţă dincolo de gardurile de la zona VIP.
     
    Numele ei era Rosemary T. Vrablic. Era în acel moment managing director în cadrul Deutsche Bank şi unul dintre principalele motive pentru care Trump a ajuns în fruntea Statelor Unite.
     
    Se pare că în acel moment legăturile dintre Donald Trump şi angajatorul doamnei Vrablic, Deutsche Bank, erau destul de strânse, iar fiecare parte avea nevoie de cealaltă: un mogul al pieţei imobiliare considerat toxic prin retorica lui ce polarizează societatea americană, şi o bancă cu probleme financiare cutremurătoare şi un istoric de fărădelegi.
     
    Publicaţia americană scrie că mai multe surse din apropierea doamnei Vrablic susţin că ea se aşteaptă să fie chemată pentru depoziţii în Congres, în contextul în care cele două comitete investighează relaţia dintre creditorul german şi Donald Trump. Vrablic nu a răspuns publicaţiei New York Times pentru publicaţii.
     

  • Exponatele nu sunt ceea ce par a fi

    Trei dintre lucrările incluse într-o expoziţie a artistului american Tim Hawkinson îi joacă feste vizitatorului, deoarece niciuna din ele nu este ceea ce pare a fi. Fagurele, prezentat cu titlul de Sock Drawer (sertarul cu şosete), scrie LA Times, este de fapt format din sute de mici fotografii ale interiorului unei şosete, suprapuse apoi pe un fundal negru, ce par să conducă privitorul spre o altă dimensiune.

    Bucata de cămaşă de zale, intitulată Invisibility Cloak (mantia care te face invizibil), este de fapt o ţesătură din poliester metalizat, în timp ce centura cu diamante Diamonds (Belt) nu e decât o centură confecţionată dintr-o combinaţie de cofraje de ouă şi plastic.