BusinessMagazin

Tag: munca

  • Locul de muncă oferit de o primărie, plătit cu 10.000 de lei pe lună şi pentru care nu se găsesc oameni. Care este de fapt motivul

    Primăria Cluj-Napoca oferă 10.000 de lei pe post de IT-ist. Emil Boc spune că niciun IT-ist nu vrea să lucreze pe 10.000 de lei.
    Salariile IT-iştilor din Cluj sunt mai mari decât cele din Bucureşti.

    Care mai doreşte, care mai pofteşte? – 10.000 de lei sau 2.000 de euro – atât oferă salariu Primăria Cluj-Napoca pentru postul de IT-ist.

    Reacţii? ZERO. Niciun IT-ist nu vrea să vină să lucreze la primărie pe banii ăştia. Emil Boc recunoaşte. Ştie că salariul e prea mic în raport cu ofertele din privat, dar nu poate mări salariul.

    „Suntem oraşul cu cea mai mare concentrare de IT-işti pe metru pătrat din Europa. IT-ul este industria care dă slujbele viitorului şi de aici vin locurile de muncă bine plătite. Inovarea şi IT-ul reprezintă o forţă puternică” – a anunţat primarul Boc.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Cei care „fură” angajaţi gata pregătiţi trebuie să fie penalizaţi

    Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, este extrem de furios pe companiile care „fură” angajaţi gata pregătiţi de la firmele concurente, destabilizându-i astfel pe cei care au investit timp, cunoştinţe şi bani în pregătirea lor. Comentariul lui a venit ca o reacţie la anunţul Consiliului Concurenţei, care a declanşat prima investigaţie de pe piaţa muncii: un grup de şapte companii din industria automotive, în frunte cu Renault Technologie, sunt suspectate că s-au înţeles între ele pentru a nu-şi lua angajaţii şi a controla ofertele salariale, astfel încât costurile să nu scape de sub control.

    Este dezgustător să afli că există înţelegeri de tip „no-poach”, însă este la fel de dezgustător ca, după ce unele companii investesc milioane de lei în educarea şi calificarea forţei de muncă – învăţământ dual, burse pentru studenţi, practica de vară şi programe de calificare pentru studenţi, înfiinţarea de laboratoare în şcoli şi facultăţi – să vină alte companii, care nu dau un leu pentru dezvoltarea tinerei generaţii şi să se servească ca la „bufet suedez” din personalul bine pregătit. Acest lucru se cheamă „over-poach”, spune Dragoş Damian, poate cel mai vocal susţinător al industriei, al capacităţilor de producţie din România.

    Foarte multe companii sunt furioase pe concurenţa directă şi indirectă care le fură angajaţii pe care ei i-au pregătit, pe care i-au luat de la zero şi i-au adus la un anumit nivel de experienţă şi de muncă. De asemenea, firmele sunt nervoase şi pe angajaţi, care nu recunosc această pregătire, nu dau doi bani pe ea şi pleacă la prima ofertă mai bună, cu toate că nu este cu mult mai bună decât cea anterioară.

    Noua generaţie are o mobilitate mult mai ridicată, se plictiseşte repede într-un loc, caută continuu oferte şi porneşte de la prezumţia că ceea ce face o companie pentru a-i pregăti li se cuvine de la sine şi trebuie să fie un dat al muncii dacă cineva vrea să-i angajeze. Companiile ar vrea să introducă clauze în contractele de muncă conform cărora, dacă un angajat pleacă mai repede din companie după ce firma a investit bani şi cunoştinţe în a-l pregăti, să plătească el sau noua companie toate aceste lucruri. Ca o sumă de transfer în fotbal. Angajaţii se opun acestor prevederi, sindicatele sar în sus, dar cei care pierd sunt companiile care investesc primele în angajaţi şi nu pot beneficia în întregime de acest lucru. Firmele care câştigă sunt cele care iau angajaţi gata pregătiţi şi care le oferă cel mai mare salariu din piaţă, care nu poate fi întrecut de o altă ofertă.

    În România multinaţionalele sunt la capătul lanţului pentru că au capacitatea de a plăti cel mai mare salariu posibil. De obicei, companiile româneşti mici şi mijlocii sunt cele care pierd, pentru că au bani numai pentru salariul de început al unui angajat. Este adevărat că în special multinaţionalele investesc în şcolile duale, în cursurile de pregătire cele mai complexe, dar puterea lor financiară este mult mai mare decât a companiilor mici şi mijlocii. Piaţa muncii din România, ca de altfel din toată lumea occidentală, este extrem de tensionată, pentru că bazinul de resursă umană seacă din ce în ce mai mult şi nu vine nimeni din spate. Oamenii sunt înlocuiţi cu echipamente, dar acest proces nu se poate face peste noapte şi de multe ori este mult mai costisitor decât a avea angajaţi. Cel mai bine se vede în sectorul de digitalizare, acolo unde ai nevoie de alte competenţe, chiar mai ridicate decât cele pe care le înlocuieşti, şi la salarii mult mai mari.

    Dragoş Damian are toate motivele să fie furios pe cei care îi fură angajaţii gata pregătiţi, dar nu ştiu dacă această practică poate fi penalizată prin legislaţia muncii sau de către Consiliul Concurenţei. Ceea ce se poate face ţine de modul cum va fi privit un angajat şi un job în viitor şi cum vor putea companiile care au investit în cineva să-şi recupereze banii. Contractele de management pentru directorii executivi se fac pe un termen limitat, iar dacă cineva pleacă înainte de final, s-ar putea să fie nevoit să plătească penalizări, la fel cum o companie poate fi obligată să-i plătească toţi banii până la finalul contractului, dacă vrea să scape de el mai repede.

    Pentru a reduce fluctuaţiile din ce în ce mai mari de pe piaţa muncii, aceste contracte de angajare pe un termen limitat, cu clauze de penalizare, s-ar putea să fie introduse pentru toată lumea. Un contract de muncă pe perioadă nedeterminată s-ar putea să devină istorie. Cei care au beneficiat de cursuri de pregătire dar pleacă mai devreme, s-ar putea să fie nevoiţi să le plătească. Dar să vedem ce zic şi angajaţii.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Gabriela Firea s-ar pregăti să preia Ministerul Muncii, de la colegul de partid Marius Budăi. Replica ministrului Familiei

    Gabriela Firea se pregăteşte să preia Ministerul Muncii, după ce coaliţia de guvernare ar fi căzut de acord în privinţa înlocuirii ministrului Marius Budăi, relateaza, sâmbătă, B1tv.ro, citând surse politice. La scurt timp de la publicare, actualul ministru al Familiei a respins ceea ce numeşte dezinformare, spunând că îl susţine pe colegul social-democrat petru această funcţie.

    O mutare importantă se pregăteşte pe scena politică, scria, sâmbătă, în jurul prânzului, jurnaliştii B1tv.ro, care citează mai multe surse politice: Gabriela Firea, ministrul Familiei, ar urma să preia şefia Ministerului Muncii, deşi Guvernul a dat iniţial asigurări că Marius Budăi nu va fi schimbat din funcţie.

    Liberalii, nemulţumiţi de Marius Budăi
    Potrivit surselor citate, fostul primar general al Capitalei ar avea deja susţinerea PSD pentru noua funcţie de Ministru al Muncii, fiind informaţi în acest sens şi partenerii de Coaliţie.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • În timp ce companiile caută cu disperare angajaţi, românii vor să-şi schimbe jobul, să se odihnească mai mult, să aibă salarii mai mari, să se dezvolte personal şi să aibă un coach

    Din punctul de vedere al companiilor, al angajatorilor, al directorilor executivi, piaţa muncii este în criză, poate cea mai mare criză cu care se confruntă de când a revenit capitalismul în România. Numai director de HR să nu fii când ai fluctuaţii de personal de 30-40%, mai ales dacă lucrezi cu sute şi mii de angajaţi, când nu ai candidaţi la uşă, nici măcar unul, când dacă ai şi îi angajezi nu mai vin deloc să-şi preia postul sau pleacă după câteva zile. Când un candidat îţi răspunde la telefon şi vine la un interviu, este bine. Acum investiţiile se fac doar dacă ai oameni, dacă ai cu cine să faci proiectul. Asta este perspectiva companiilor. Să vedem ce vor candidaţii, angajaţii, să vedem care este perspectiva lor. Conform BestJobs, numărul doi pe piaţa de recrutare, 2022 este anul în care românii intenţionează să schimbe jobul. În ianuarie numărul candidaţilor care au aplicat la joburi a crescut cu 66% faţă de începutul lui 2021. „Hotărârea angajaţilor români de a-şi schimba jobul se vede clar în datele noastre, 166.000 de candidaţi fiind în căutarea unui nou loc de muncă în ianuarie, iar cei mai mulţi dintre ei şi-au depus CV-ul la câte 7-12 joburi, în funcţie de domeniul de interes. Faţă de 2021, numărul candidaţilor activi la început de an a crescut cu peste două treimi”, menţionează BestJobs. „Dacă în urmă cu un an candidaţii cu experienţă mai mare de cinci ani căutau să-şi schimbe jobul, anul acesta, cea mai mare parte dintre aplicanţi – 46% – au experienţă de nivel mediu cuprinsă între 2 şi 5 ani, iar în plus, cea mai mare mobilitate se observă în rândul femeilor, acestea înregistrând peste 57% dintre aplicări”, menţionează BestJobs. Ce se caută: vânzări, management, financiar/contabilitate, transporturi, inginerie. Într-un sondaj BestJobs de la finalul lunii ianuarie, românii vor să se odihnească mai mult în acest an, după un 2021 dificil. „Anul acesta sunt 15 zile libere legale, dintre care nouă sunt în cursul săptămânii. Pentru a câştiga mai mult timp, pentru recreere, 55% dintre angajaţii care beneficiază de zile libere cu ocazia sărbătorilor legale au declarat că îşi vor lua zile libere suplimentare, acolo unde se poate, pentru a face punte cu weekendul” menţionează BestJobs. Într-un alt sondaj, tot din ianuarie, BestJobs menţionează: rezilienţa angajaţilor români este la cote minime la început de an, iar jumătate dintre aceştia speră la o mărire salarială şi la mai multă apreciere din partea şefilor. „Trei din zece angajaţi români s-au declarat nemulţumiţi de locul de muncă, principalele probleme fiind legate de salariu – 46%, mediul de lucru considerat stresant – 25%, dezechilibrul dintre timpul alocat jobului şi cel dedicat familiei şi hobby-urilor – 15%”, menţionează sondajul BestJobs. Angajaţii se aşteaptă ca angajatorii/companiile să le arate că munca lor este apreciată – 66%, să le ofere posibilităţi de promovare – 45%, şi să-i sprijine în dezvoltarea profesională – 41%. Pe lângă un salariu mai mare, program flexibil, concediu de odihnă, angajaţii vor coaching pentru dezvoltare personală şi profesională. În 2022 va creşte competiţia pentru talente, vor apărea noi beneficii extrasalariale, iar munca remote va fi ceva comun, spune BestJobs. Conform eJobs, platforma de recrutare online numărul 1, în ianuarie au fost publicate peste 37.000 de joburi noi, în creştere cu 61% faţă de ianuarie 2021. În acest moment, 35.396 de locuri de muncă pentru România şi străinătate sunt disponibile pe eJobs. Din totalul locuri noi de muncă disponibile în ianuarie, 9,4% au fost remote, dublu faţă de ianuarie anul trecut.

    eJobs spune că cele mai multe oferte de angajare în ianuarie au venit de la companiile din Bucureşti, peste 16.000 de joburi, urmează Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi, Constanţa şi Sibiu. Conform eJobs, 21% dintre angajaţi şi-ar da demisia de la jobul actual fără să aibă un plan de rezervă, iar 8 din 10 români care au ca principală prioritate schimbarea locului de muncă deja au început căutările. Cei mai atractivi angajatori pentru români sunt multinaţionalele – 30%, iar la polul opus numai 11% ar alege să lucreze pentru o companie românească, menţionează sondajul eJobs. Cam acestea sunt trendurile anului 2022 pe piaţa muncii, unde foarte mulţi angajaţi vor să schimbe jobul, vor să se odihnească mai mult, vor beneficii extrasalariale şi vor dezvoltare personală şi coaching, iar pentru cei mai mulţi, jobul pe care îl au este stresant. Acesta este anul în care companiile trebuie să supravieţuiască.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Nu ştim câţi români au plecat din ţară, 4 sau 5 milioane, dar am întâlnit doi români care s-au întors acasă

    Conform datelor statistice, între 4 şi 5 milioane de români au plecat din ţară, România fiind pe locul doi în lume, după Siria, la emigraţie. Şi la noi nu a fost război. Căderea comunismului şi globalizarea au deschis larg porţile pentru români de a pleca la muncă în afară – valul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, apoi au urmat valurile celor care au vrut să plece de tot din ţară, din „n” motive. Întâi au fost banii: la muncă în Grecia, Italia, Spania, Germania, Franţa şi apoi Marea Britanie şi ţările nordice puteai să câştigi de 5-10 ori mai mult faţă de România, respectiv 200 de euro, într-un caz fericit, versus 800-2.000 de euro în afară, asta bineînţeles în funcţie de jobul obţinut.

    Ulterior, a venit valul celor care au plecat din ţară nu pentru bani, ci pentru poziţii externe, pentru infrastructura socială şi pentru că s-au săturat ca în fiecare zi în România să ducă câte o luptă. Conform Hotnews, care citează datele obţinute de la Institutul Naţional de Statistică, în ultimii ani a crescut ponderea românilor de 40-50 de ani care emigrează definitiv, la egalitate cu tinerii de 20-30 de ani care pleacă din ţară. 2018 a fost anul de vârf în privinţa emigrării definitive. Cei care pleacă de tot din România la 40-50 de ani nu o fac pentru bani, pentru că în cele mai multe dintre cazuri au şi bani, au apartament, au maşină, au chiar un job bun, ci pleacă pentru că s-au săturat să mai aştepte să se întâmple ceva în România.

    Percepţia generală este că lucrurile, începând de la interacţiunea cu sistemul public, modul cum liderii politici conduc ţara, merg tot mai prost, că nu se vede nimic bun la orizont. Deşi au bani să călătorească, să-şi susţină un nivel de trai rezonabil, tot ce văd în jur nu aduce nimic bun. Reţelele sociale contribuie din ce în ce mai mult la această percepţie, iar în mintea multor români se instaurează ideea că, dacă nu pleacă acum, ratează nu viitorul lor, ci viitorul copiilor. Mergând în Bucureşti destul de mult cu Uberul, am avut şansa să interacţionez în ianuarie cu doi şoferi/parteneri, cum li se spune, care au lucrat mulţi ani în străinătate şi care s-au întors în ţară de la începutul lui 2020.

    De ce aţi venit înapoi? Până la urmă, în afară tot între străini eşti şi, odată cu trecerea anilor, acest lucru începe să devină o problemă, a răspuns unul dintre ei. De ce nu v-aţi apucat de o afacere? Asta a fost şi ideea când am revenit în Bucureşti, dar am studiat piaţa, de la spălătorii automate, un restaurant, până la un 5 to go şi mi s-a părut că este foarte greu. Aici nu vorbesc de muncă, pentru că am muncit în afară, ci e foarte greu să faci business, totul este birocratic şi nu ştii cine vine peste tine să-ţi mai ceară ceva sau câte ceva. Am venit cu nişte bani în ţară, dar nu vreau să mi-i pierd. Nu am bani să cumpăr mai multe apartamente ca să le dau apoi în chirie. În România nu este vorba de cât sunt taxele şi impozitele, pentru că este bine comparativ cu alte ţări, în România este vorba despre cum faci afaceri.

    Parcă statul vrea să te izgonească, să te dea afară, nu să te primească. Cât câştigi pe un Uber? Dacă mergi mult, dacă ieşi pe stradă, ajungi şi la 9.000 de lei net. Şi nu este bine? Este foarte bine, dar multă lume nu ştie ce înseamnă să conduci în Bucureşti. Cine a câştigat ceva bani la muncă în afară, imediat îşi cumpără un apartament pe care apoi să îl închirieze dacă pleacă din nou la muncă în afară pe o perioadă limitată. Multă lume se întreabă cine cumpără apartamentele care se fac în marile oraşe sau cine cumpără apartamentele de la mare. O parte dintre ei sunt cei care au muncit sau muncesc în continuare în afară şi vor să-şi plaseze banii în ţară. Dar indiferent de oportunităţile şi randamentele pe care poţi să le câştigi în România, percepţia faţă de business, faţă de cum se fac afacerile, este proastă şi îi descurajează pe foarte mulţi să facă ceva, nu să stea pe Uber.

    Economia României este la extreme: puţine companii mari, cele mai multe dintre ele fiind multinaţionale şi foarte, foarte, foarte multe companii mici care au afaceri din care aproape că nu pot să plătească niciun salariu mediu, care a ajuns la 700 de euro net pe lună. Dacă iei o franciză 5 to go poţi să ai şansa să câştigi/să-ţi rămână la finalul lunii 1.500 de euro pe medie. Uberul este o alternativă, cel puţin în Bucureşti, pentru cei care decid să se întoarcă în ţară, dar ce facem cu businessul? 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Avocatul Poporului se opune obligativităţii certificatului verde la locul de muncă: „Condiţionarea contractului de muncă de vaccinare este neconstituţională”

    Avocatul Poporului susţinne că impunerea obligativităţii certificatului verde la locul de muncă încalcă Constituţia României.

    Instituţia a informat, în cadrul unei conferinţe de presă, că este necesar ca autorităţile să păstreze un echilibru între interesul general de sănătate publică şi de interesul particular privind dreptul fiecărei persoane de a avea acces la procurarea celor necesare vieţii prin propria muncă, informează Antena 3.

    „Din perspectiva noastră sunt neconstituţionale suspendarea contractelor de muncă în caz de nevaccinare, iar dacă se impune testarea e o întreagă discuţie cât anume trebuie suportat de stat sau cât anume de angajat. Ne întrebăm în ce măsură există fonduri pentru plata acestor concedii medicale, dacă, aşa cum spun medicii şi aşa cum spune ministrul Alexandru Rafila, o să ajungem toţi să ne infectăm”, informează Avocatul Poporului.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Care este cel mai râvnit job al momentului pe care majoritatea tinerilor şi-l doresc cu ardoare si ce calităţi trebuie să le ai pentru a-l obţine

    O piaţă relativ nouă, pe care mulţi nu o înţeleg şi despre care nu ştiu foarte multe lucruri, a ajuns în 2021 la o valoare de 15 milioane euro. În cifre absolute, piaţa creatorilor de conţinut a crescut foarte mult, însă abia acum începe să se creeze o ordine, astfel pornind pe drumul său către maturitate. În România există în prezent circa 3.000 de creatori de conţinut, dintre care o bună parte fiind deschizătorii de drum ai acestei pieţe. Viitorul arată bine, însă fără muncă, calitate şi un conţinut conectat la realitate, piaţa se va cerne în avantajul celor care acum ţin cont de aceste criterii.

    Pe site-urile locale de recrutare nu pot fi găsite joburi de „creator de conţinut” sau „influencer”, însă este, poate, cea mai dorită profesie a prezentului, în special de către tineri. Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent cu privire la ceea ce urmăreşte. Astfel că, dacă în urmă cu câţiva ani influencerii puteau face un conţinut despre lifestyle, combinat cu informaţii despre înfrumuseţare, acum acestea sunt divizate, iar publicul îşi doreşte să găsească un anumit tip de informaţii atunci când urmăreşte un creator. Muncă, muncă şi iar muncă, dar şi un praf de carismă şi succesul ar putea fi garantat în cazul acestei profesii.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media, este de părere că uneori doar munca este suficientă, însă în funcţie de segmentul ales ar putea fi nevoie şi de carismă pentru a putea avea succes. „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri. Dacă nu ai carismă este în regulă, dar depinde de zona în care vrei să activezi, dacă alegi cea de entertainment, este clar că ai nevoie de o mică doză de carismă, dar dacă alegi educaţia, nu este un indicator care să impacteze mult conţinutul”, spune Adriana Popescu. Ea a deschis în urmă cu un an agenţia de impresariat Lioness Media şi are un portofoliu format din 14 creatori de conţinut.

    Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent.

    Adriana Popescu a ales calea antreprenoriatului după patru ani petrecuţi în această industrie, însă a ajuns într-un punct în care şi-a dorit să ia o pauză. După mai multe oferte de joburi primite de la agenţiile concurente, Adriana Popescu şi-a propus ca întoarcerea ei în industrie să fie în proprii termeni. Astfel, şi-a deschis firma sa de impresariat şi îşi propune să contribuie la schimbarea pieţei creatorilor de conţinut. „Mi-am dorit să setez şi să am grijă de câteva valori personale, mai ales în ceea ce priveşte calitatea talentelor cu care îmi doream să lucrez, în punctul în care lucrezi pentru cineva nu poţi să ai un control atât de mare asupra portofoliului.”

    Piaţa creatorilor de conţinut s-a confruntat cu multe probleme, iar publicul, cel puţin o parte din el, a început să aibă dubii despre cum îşi desfăşoară aceştia activitatea. Poate cea mai controversată discuţie cu privire la creatorii de conţinut este marcarea reclamelor, pe care Adriana Popescu o doreşte reglementată, în special pentru această piaţă. „Noi suntem foarte transparenţi, nici nu ar trebui să se discute despre aşa ceva, toate trebuie marcate şi noi susţinem reglementarea acestei zone de reclame. Îmi este greu să înţeleg de unde această ruşine să marchezi un conţinut sponzorizat, este o chestie de transparenţă şi respect faţă de comunitatea ta, de acolo ar trebui să pornească orice colaborare, felul în care îţi alegi un brand, felul în care eşti transparent faţă de comunitate, din respect faţă de oamenii care sunt adunaţi în jurul tău.”

    Cu toate că au existat suspiciuni cu privire la activitatea ilegală a creatorilor de conţinut, realitatea stă diferit, astfel că mulţi dintre aceştia au ales să îşi deschidă un SRL şi foarte puţini activează sub forma unui PFA sau chiar cu drepturi de autor. Fără existenţa unei forme legale de activitate, creatorii de conţinut şi companiile nu ar putea colabora. Adriana Popescu nu îşi doreşte să crească cu mult portofoliul creatorilor de conţinut, însă cei pe care i-a ales până acum au fost selectaţi după anumite criterii. „Îmi doresc foarte mult ca în echipa mea să existe oameni care sunt conectaţi la realitate, oameni care vorbesc despre principalele probleme ale societăţii fără să le fie teamă că asta le va afecta în vreun fel o relaţie cu un brand, care să fie asumaţi.”

    Adriana Popescu estimează că piaţa creatorilor de conţinut a avut anul trecut o valoare de 15 milioane euro, iar în acest segment activează circa 2.500-3.000 de creatori, aici fiind incluşi doar cei care îşi monetizează activitatea. Pe lângă aceştia, există încă 1.500 – 2.000 de persoane care creează conţinut pe reţelele de socializare, dar încă nu au încheiat nicio colaborare de promovare a unui produs sau serviciu. Una dintre cele mai des întâlnite întrebări cu privire la această piaţă este cât câştigă un creator de conţinut, cu toate că cifrele pot să difere în funcţie de anumiţi indicatori, în medie, un creator de conţinut, care are 100.000 de urmăritori pe Instagram, de exemplu, poate să plece de la câteva mii de euro pentru o campanie de publicitate. Însă, campaniile de publicitate pot reprezenta o colaborare prin care creatorul face 1-2 postări pe una dintre reţelele de socializare sau este un parteneriat pe o perioadă mai lungă de timp, de câteva luni, iar în acest caz, câştigul se poate ridica la câteva zeci de mii de euro. Câştigurile diferă în funcţie de numărul de urmăritori ai creatorului, numărul de postări realizate, cât şi de specificul campaniei de publicitate. Adriana Popescu spune că îşi alege foarte atent brandurile/companiile cu care urmează să lucreze, iar în funcţie de fiecare produs promovat discută cu unul dintre creatorii de conţinut din portofoliul său pentru a încheia în final colaborarea. Brandurile sunt alese cu atenţie, astfel încât să se potrivească tipului de conţinut pe care un creator îl are, dar şi în funcţie de principiile pe care acesta le promovează. „Noi, la nivel de agenţie, avem o politică foarte strictă, nu lucrăm absolut deloc cu tot ce înseamnă zona de pariuri sau branduri de care nu a auzit nimeni. Discutăm cu branduri serioase, care au o istorie şi care comunică în conformitate cu valorile creatorilor. Ceea ce ne-a învăţat pe noi ultimul an a fost prevenţia, dacă vine către noi un brand de care nu suntem singuri, preferăm să spunem nu”, spune Adriana Popescu.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media: „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri.”

    Ea este de părere că cele mai importante principii pe care trebuie să le aibă un creator de conţinut sunt transparenţa şi sinceritatea faţă de publicul care acordă încredere în ceea ce face. De asemenea, un creator de conţinut ar trebui să înceapă această activitate pentru că îşi doreşte să discute anumite idei cu publicul său, nu să îşi transforme toată activitatea doar în promovarea unor produse. Un alt principiu de care ar trebui să ţină cont un creator de conţinut este asumarea, în momentul în care greşeşte să recunoască acest lucru.

    De asemenea, creatorii de conţinut nu îşi pot obţine veniturile doar din postările cu conţinut sponsorizat, în funcţie de platforma în care activează, aceştia mai pot câştiga câteva mii de euro pe lună. Spre exemplu, o persoană care are un cont de Youtube şi circa 300.000-500.000 de abonaţi la canalul său, ar putea obţine circa 6-7.000 euro pentru activitatea pe această platformă, care înseamnă, în medie, publicarea a două videouri pe săptămână, fiind de altfel şi recomandarea Youtube-ului.

    Adriana Popescu este de părere că piaţa nu este supraaglomerată, însă de ceva vreme se poate observa o segmentare clară a acesteia, astfel că fiecare creator de conţinut a ales o nişă pe care să activeze, fără să mai aibă un conţinut ce vizează mai multe segmente. Acest lucru va duce la o cernere a pieţei. Proprietara Lioness Media îşi doreşte ca anul acesta să depăşească o cifră de afaceri de 1 mil. euro, având în vedere că anul trecut a încheiat cu venituri de 600.000 euro. Nu plănuieşte să îşi mărească semnificativ portofoliul în 2022, însă vrea să lucreze la o serie de proiecte ce vizează dezvoltarea pe orizontală a agenţiei.

  • Povestea unor tineri care au plecat din ţară când aveau doar 18 ani şi care este motivul pentru care s-au întors în România

    Iuliana şi Ionuţ Popa aveau 18 ani când au plecat să lucreze în străinătate. După câţiva ani de muncă, au revenit în ţară, iar banii strânşi i-au investit într-o afacere – Pui de drag, un brand de produse lactate de capră din judeţul Iaşi.

    Suntem o familie de tineri antreprenori locali, cu o fermă de capre albe, care produce şi livrează la domiciliu o varietate de lactate şi brânzeturi naturale. În vara lui 2021 ne-am schimbat numele, din Azolact în Pui de Drag, fiindcă sună mai simpatic şi mai vioi, şi tot aşa ne-am plănuit să fim şi noi. Livrăm la domiciliu şi vrem să intrăm şi în magazinele cu produse locale din Iaşi şi zonele limitrofe. Susţinem manifestarea blândeţii în relaţia cu pământul, cu animalele şi cu oamenii şi muncim de la primele ore ale dimineţii ca să facem: iaurt, sana, chefir, telemea, caş, urdă, caşcaval, brânză de burduf şi creme de brânză din lapte proaspăt de la caprele noastre.”

    Aşa sună, pe scurt, povestea scrisă de cei doi antreprenori pe pagina de Facebook a afacerii lor. Aventura lor a început în 2012, când au plecat să muncească, la fel ca mulţi alţi români, în Italia, cu gândul la o viaţă mai bună. Acolo au văzut pentru prima dată familii care moşteneau, de generaţii, câte o fermă de animale. Înţelegând ce tradiţie au şi cum reuşeau ei să facă agricultură, deşi solul de acolo nu era atât de fertil precum cel din Romania, s-au întrebat de ce ei nu ar putea face la fel.

    „Un an mai târziu, am decis să ne întoarcem acasă şi să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren şi un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio şansă. Şi nu ne-a fost uşor”, povestesc Iuliana şi Ionuţ Popa. Au reuşit în cele din urmă să ia teren în arendă, să cumpere utilaje şi, pentru scurtă vreme, au avut şi câteva vaci. Când au apărut copiii în familia lor, negăsind uşor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condiţiile pe care şi le-ar fi dorit, au decis să cumpere şi nişte capre şi, după foarte multă documentare, au ales patru surate din rasa Saanen, de la un crescător în vârstă care le scria poezii.

    „Aşa am descoperit cu adevărat gustul laptelui şi al brânzei de capră. Ne-am îndrăgostit foarte repede de ele. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe şi că vrem să producem brânză şi alte delicii sănătoase din lapte de capră.” La început, au vândut rudelor, amicilor, apoi alţi doritori au început să apară. Încurajaţi de faptul că produsele lor aveau succes, au investit şi mai mult. Astăzi au 140 de capre adulte şi lucrează în jur de 80 de hectare de teren, cultivat cu lucernă, iarbă, porumb, orz, grâu şi floarea-soarelui.

    Au investit aproximativ 100.000 de euro în zootehnie şi procesare, iar în cultura vegetală – aproximativ 280.000 de euro. În total cam 380.000 de euro au mers aşadar către utilaje, animale, teren, clădiri, investiţii făcute treptat, din profit şi din credite bancare. Activitatea de prelucrare are loc într-un mic centru din cadrul fermei care se află în comuna Bălţaţi din judeţul Iaşi. „Anul 2020 a fost unul cu multe provocări din cauza secetei care a afectat foarte tare culturile agricole. Am avut o cifră de afaceri de 185.000 de lei, cu pierderi de 40%. În 2020 am avut trei angajaţi. 2021 este un an care ne-a readus pe linia de plutire, estimăm o cifră de afaceri de 600.000 de lei. A fost destul de provocator deoarece ne-am asumat riscuri destul de mari crescând numărul de animale şi în acelaşi timp şi capacitatea de productie”, mai spun cei doi antreprenori.

    Cât despre 2022, ei vor ca acesta să fie un an de eficientizare a muncii în fermă. Vor să extindă ferma, s-o facă mai potrivită pentru vizitele din partea curioşilor, să livreze o gamă mai variată de produse şi să-i susţină cu sfaturi raţionale pe toţi tinerii care-şi doresc să se apuce de agricultură, pentru că ştiu şi ei cât de mult contează încurajările. „Avem în portofoliu mai multe sortimente  – lapte, sana, iaurt, chefir, cremă de brânză (simplă, cu verdeaţă, cu dulceaţă de afine), telemea, caş, brânză de burduf, brânză cu mirodenii în ulei de măsline, brânză cu bulgăraşi, caşcaval. Preţul unui litru de lapte este de 7 lei, iar al unui kilogram de brânză începe cu 40 lei, dar variază în funcţie de sortiment.”

    Clienţii care cumpără de la Pui de Drag sunt în general părinţi cu copii, pe care îşi doresc să-i hrănească de mici cu produse sănătoase, dar şi persoanele care consumă regulat produsele din lapte de capră. Brandul şi-a făcut loc pe rafturile mai multor băcănii din Iaşi, Braşov, Bucureşti, Constanţa, dar poate fi şi livrat la domiciliu în Iaşi, în urma comenzilor plasate online.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Montesse Chalet – cabană (jud. Alba)

    Fondatori: Laura şi Alin Ilie

    Investiţii: 200.000 de euro

    Prezenţă: satul Mătişeşti din judeţul Alba

    Cabinet de avocatură (Sibiu)

    Fondatori: Coraliu Cunţan, Oana Cunţan, Ciprian Banea

    Prezenţă: Sibiu

    Charcuterie Delivery – livrări de platouri cu brânzeturi şi dulciuri (Bucureşti)

    Fondatori: Antonia Stancu şi Cosmin Niţu

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti, prin livrări

    Kitisimo – brand de haine pentru copii şi adulţi (Constanţa)

    Fondatoare: Anca Rădulescu

    Investiţii: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 8.000 de euro

    Prezenţă: online

    iasoltanei.ro – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Iuliana Asoltanei

    Cifră de afaceri estimată pentru 2022: 30.000 de euro

    Prezenţă: online şi în două magazine fizice din Bucureşti şi Sibiu

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Deşi cele mai crunte zile ale pandemiei au rămas în urmă, efectele asupra oamenilor persistă. Tot mai mulţi sunt depresivi şi alcoolici

    Cele mai crunte zile ale pandemiei au rămas în urmă, dar unele dintre obiceiurile căpătate atunci au prins rădăcini şi persistă. Unul dintre acestea este consumul de alcool. Pentru medici, psihologi, dar şi specialişti în forţa de muncă, este un semnal de alarmă. O pandemie de depresie însoţită de valuri de alcoolism nu sunt tocmai pansamentul social de care omenirea are nevoie pentru a se reface după cea mai grea criză de după marele război.

    Munca de acasă, una din marile schimbări aduse de pandemie, a oferit unora mai multă libertate de a se simţi bine muncind. Unii au mărit consumul de alcool. Alţii au început aşa pentru a trece la produse de o calitate mai bună. Unii nu s-au mai oprit. Restricţiile au adus pentru alţii mai mult stres şi mai multă anxietate, la care au răspuns consumând alcool. Pentru producătorii de băuturi, pandemia nu a fost mană cerească.

    Oamenii n-au mai ieşit în oraş, n-au mai fost petreceri, consumul de alcool pentru socializare s-a diminuat. Însă amestecul de lockdownuri, restricţii de călătorie, închideri de şcoli şi alte interdicţii aduse de pandemia globală au fost suficiente pentru a încuraja consumul de alcool acasă, după cum scrie Bloomberg. În SUA, vânzările de băutură de la magazin sau supermarket au sărit în sus în martie 2020, iar tendinţa este aşteptată să continue, dar ajutată şi de o revoluţie a alcoolului pusă la cale de chiar legiuitorii ţării.

    Tot în SUA, o piaţă care, surprinzător, creşte, este cea a băuturilor alcoolice… fără alcool. Ponderea acestor produse în vânzările unui retailer de profil, Drizly, a urcat cu 600% între 2020 şi 2021. Legislatorii mai multor state americane au relaxat legile privind consumul şi comercializarea băuturilor, în timp ce cele mai noi studii arată că în unele gospodării consumul de alcool a devenit un obicei exagerat. Schimbările sunt comparate cu cele de după abolirea prohibiţiei, scrie The Washington Post. Iar unele sunt permanente. Analiştii spun că pandemia a accelerat un proces legislativ care altfel ar fi durat zece ani. Studiile au descoperit rate mai mari de consum excesiv de alcool şi de alcoolism, unii medici legişti raportând şi o creştere bruscă a deceselor cauzate de alcool în timpul pandemiei.

    Legislatorii mai multor state americane au relaxat legile privind consumul şi comercializarea băuturilor, în timp ce cele mai noi studii arată că în unele gospodării consumul de alcool a devenit un obicei exagerat. Schimbările sunt comparate cu cele de după abolirea prohibiţiei, scrie The Washington Post. Iar unele sunt permanente.

    Grupurile de prevenire şi recuperare din alcoolism spun că au dificultăţi în a contracara lobby-ul puternic al industriei alcoolului şi ideea – care i-a atras pe mulţi legiuitori – că legile îi ajută pe proprietarii de afaceri mici care se chinuiau să supravieţuiască. „Ne confruntăm cu o relaxare fără precedent a reglementărilor privind alcoolul care au fost în vigoare de zeci de ani şi care au fost menite să protejeze sănătatea şi siguranţa”, spune  Alicia Sparks, vicepreşedinte al U.S. Alcohol Policy Alliance, o organizaţie nonprofit ai cărei membri s-au luptat cu schimbările. „Suntem cu siguranţă copleşiţi de industria alcoolului. Şi, în ciuda naraţiunii din jurul acestui lucru, banii ajung în mâinile acestor corporaţii multinaţionale, nu în mâinile micilor afaceri.”

     

    Legile au fost adoptate ca răspuns la solicitările venite din partea industriei alcoolului, a proprietarilor de restaurante, a retailerilor de produse alimentare şi a magazinelor de băuturi alcoolice, după ce guvernanţii au emis ordine de închidere pentru majoritatea afacerilor şi i-au închis pe oameni în case. Restaurantele au dorit să vândă băuturi alcoolice la pachet cu mâncarea ridicată de la ei de client. Iar magazinele alimentare, cele de băuturi alcoolice, producătorii şi berăriile au dorit să ofere livrare la domiciliu. O schimbare în obiceiurile consumatorilor – cu tot mai mulţi americani care devin din ce în ce mai obişnuiţi să li se livreze tot felul de produse la uşa lor – a contribuit, de asemenea, la această tendinţă. „Este o schimbare de cultură. Pandemia i-a forţat pe oameni să facă cumpărături diferit şi astfel au căpătat un nou obicei. Ei caută acum comoditatea”, spune Doug Baker, vicepreşedinte pentru relaţii industriale la Food Marketing Institute, o asociaţie comercială pentru industrie. „Se simt cel mai confortabil comandând online produse alimentare mai puţin perisabile, iar alcoolul se încadrează aici.” Schimbările legislative au fost întâmpinate cu opoziţie de chiar o parte a industriei de profil. Producătorii şi vânzătorii de bere au căutat să scape de măsurile care permit distileriilor să facă livrări la domiciliu de teamă că în aceste condiţii vor pierde o parte din vânzări. Din aceleaşi motive, magazinele de spirtoase s-au luptat cu barurile şi restaurantele care livrează cocktailuri. Vânzările de alcool au revenit la nivelurile de dinaintea pandemiei. Covid nu poate opri alcoolul. Un studiu al Rand Corp. arată o schimbare minoră a cantităţii de alcool pe care bărbaţii au raportat că au consumat-o în primul an de pandemie, dar şi că una din 15 femei care nu au raportat consumul excesiv de alcool în 2019 au spus că au început să bea excesiv în 2020. „Îngrijorător în acest studiu este că numărul mediu de episoade de consum de alcool în exces la femei a crescut”, spune Michael S. Pollard, cercetătorul principal al studiului. Datele examinatorilor medicali la nivel naţional în SUA dezvăluie, de asemenea, unele tendinţe alarmante. Datele biroului de examinare medicală din Oregon, de exemplu, arată că au fost 337 de decese atribuite consumului de alcool în 2020, faţă de 197 în 2019. Aceasta reprezintă o creştere de 71%. Situaţia se repetă în multe alte state americane. Şi în Canada sunt îngrijorări. În primul an al pandemiei, doctorul Sam Elfassy a observat o tendinţă îngrijorătoare, scrie Toronto Star. Gastroenterologul de la Centrul de Sănătate St. Joseph din Toronto îşi întreabă adesea pacienţii despre obiceiurile lor privind alcoolul deoarece el tratează bolile cronice ale ficatului. Dar răspunsurile pe care a început să le primească sunt alarmante: majoritatea pacienţilor săi au spus că beau mai mult decât înainte, chiar şi cei care nu au băut niciodată în mod regulat. În Marea Britanie, milioane de oameni consumă niveluri dăunătoare de alcool acasă, avertizează experţii. Închiderea cârciumilor poartă o parte din vină.  Astfel, milioane de britanici îşi provoacă un „rău tăcut” prin consumul periculos de alcool acasă, scrie The Guardian, care arată că  în timpul pandemiei a crescut consumul de alcool cu „risc mai ridicat”. În Anglia, parte a Regatului Unit, opt milioane de oameni beau atât de mult vin, bere sau băuturi spirtoase încât acest obicei a devenit dăunător sănătăţii lor, potrivit datelor Biroului guvernamental pentru îmbunătăţirea sănătăţii. Din acestea reiese că a crescut semnificativ numărul celor care beau periculos de mult alcool. Profesorul Julia Sinclair, specialist în dependenţe la Colegiul Regal al Psihiatrilor, spune că trecerea la consumul de alcool acasă în timpul pandemiei poartă o parte din vină pentru creştere, şedinţele de băut la domiciliu  durând uneori şi cu câteva ore mai mult decât cele normale din pub. Cifrele din sondajele YouGov arată că 18,1% dintre adulţii din Anglia au băut la niveluri cu „risc în creştere sau ridicat” în cele trei luni până la sfârşitul lunii octombrie 2021, ceea ce echivalează cu 8 milioane de persoane. Proporţia este mult mai mare decât cea din februarie 2020, înainte de pandemie, când 12,4%, sau aproximativ 6 milioane de oameni, au consumat alcool la aceste niveluri. În octombrie 2019, cota era de 11,9%, respectiv 5 milioane de oameni.

     

    Consumul de alcool la niveluri cu „risc în creştere sau ridicat” este stabilit prin testele de identificare a tulburărilor de consum de alcool utilizate de profesionişti, care pune întrebări despre obiceiurile oamenilor de a consuma alcool. Se analizează cât de des beau aceştia, câte unităţi într-o sesiune, dacă se simt vreodată vinovaţi şi dacă ratează activităţile obişnuite din cauza consumului de alcool. Cele mai recente date sugerează că de peste două ori mai mulţi bărbaţi decât femei consumă alcool la niveluri periculoase, semn că oamenii încă se confruntă cu incertitudinea şi anxietatea cauzate de pandemie, iar unii şi-au format obiceiuri care implică alcool. Întrebată dacă nivelurile actuale ale consumului de alcool ar putea fi considerate „noul normal”, Sinclair a spus că „cel mai bun, cel mai realist scenariu este ca băutorii cu risc ridicat să se întoarcă la consumul normal de alcool în următorii cinci ani. Dar oamenii nu se vor întoarce brusc la locul din care au plecat – niciunul dintre noi nu se întoarce brusc înapoi.”

    Profesorul atrage atenţia că doar nouă luni de băut, cum s-a întâmplat în 2020, au fost suficiente pentru a împinge o mulţime de oameni peste limită. Este de aşteptat ca la fel să se fi întâmplat în 2021. Unii oameni care nu obişnuiau să bea alcool acasă, ci doar când ieşeau în oraş, la evenimente sau mergeau la cârciumă, consumă acum acasă. „Apoi primeşti câteva ocazii periodice când poţi bea şi în pub”, a explicat ea. „Îţi schimbi brusc comportamentul şi nu mai bei acasă sau băutul în cârciumă devine acum un supliment?” În acest moment, datele sugerează că oamenii continuă să bea acasă şi apoi beau şi la cârciumă. Dar mulţi dintre ei nu au ajuns încă la nivelul la care să-şi dea seama că au o problemă. Un studiu publicat în Jurnalul European de Sănătate Publică în octombrie 2021 a constatat că în Franţa aproape 11% dintre băutori au raportat o creştere a consumului de alcool în perioada de izolare, iar 24,4% au raportat o scădere.

    Vânzările de alcool au revenit la nivelurile de dinaintea pandemiei. Covid nu poate opri alcoolul.

    Creşterea consumului de alcool a fost asociată cu vârsta de 18-49 de ani. O analiză asemănătoare făcută în Germania arată că, în pofida reducerii oportunităţilor de consum pentru socializare, consumul de alcool a crescut la anumite categorii de oameni. Ca o concluzie generală, 25% dintre germani au băut mai mult decât o făceau înainte de pandemie. „Oamenii care deja obişnuiau să bea acasă, spre exemplu pentru a face seara mai plăcută, pentru a alunga singurătatea, plictiseala sau grijile, consumă acum mai mult”, spune Falk Kiefer, medic şi preşedintele Societăţii Germane pentru Cercetarea Dependenţei.

    Dar cei care consumau alcool doar ocazional, mai mult la puburi, consumă mai puţin acasă. În Ungaria, presa aminteşte că Anglia a devenit o ţară cu opt milioane de alcoolici. Dar şi că maghiarii sunt printre campionii Europei la consumul de alcool, iar „performanţa” a căpătat noi dimensiuni datorită pandemiei. „Problema este că nu avem un model de consum social. Maghiarii beau într-un mod autodistructiv şi văd acest lucru mai ales la tineri”, spune psihologul Zsolt Nagy, citat de Portfolio.hu. János Szemelyácz, preşedintele Societăţii contra Adicţiei din Ungaria se teme că acolo a crescut şi consumul de droguri, calmante şi somnifere. Iar fumatul cunoaşte o revoluţie în Europa. Istoria arată că în anumite crize, viciile pot lua proporţii epidemice. Spre exemplu, destrămarea URSS a fost urmată de ceea ce este cunoscut ca „epidemia rusească de vodcă”. Efecte consumului uriaş de alcool tare: speranţa de viaţă a scăzut cu 3,3 ani la femei şi s-a prăbuşit cu 6,1 ani la bărbaţi.

  • De ce noile generaţii încep să fie nemulţumite de capitalism: americancele au ajuns să-şi vândă ovulele pentru a-şi plăti datoriile şcolare

    La finalul anului trecut, The Wall Street Journal, cel mai cunoscut cotidian de business din lume, a avut pe prima pagină un articol cutremurător legat de cazul unei absolvente a facultăţii NYU – The New York University – , care a fost nevoită să-şi vândă ovulele de mai multe ori ca să-şi plătească taxele şcolare şi apoi datoriile de şase cifre făcute pentru plata taxelor şcolare şi pentru a-şi plăti chiria şi celelalte cheltuieli, în condiţiile în care nu a putut să-şi găsească un job care să-i aducă venituri suficiente ca să-şi plătească datoriile. Prin vânzarea de cinci ori a ovulelor, inclusiv către o clinică de fertilizare din cadrul universităţii, a încasat 50.000 de dolari.

    Datoriile făcute pentru şcolarizare se apropie de 200.000 de dolari. Când a intrat pe piaţa muncii, singurul proiect pe care a putut să-l găsească i-a adus un câştig de 1.500 de dolari pe lună, insuficient pentru a-şi acoperi cheltuielile curente – chirie, asigurarea de sănătate, transport, mâncare – pentru plata datoriilor şcolare nemairămânându-i nimic, ceea ce o determină la decizii extreme. Cazul ei nu este singular. O bună parte din absolvenţii de şcoli private din America sunt îndatoraţi până peste cap cu taxele şcolare. Atât şcolile private, cât şi statul au diverse programe de împrumut, prin care practic îi îndeamnă pe tinerii americani să ia credite ca să facă şcoala.

    Şcolile private din America sunt un super business. Şcolile de stat sunt slabe şi nu contează şi atunci toată lumea se uită către şcolile private, iar părinţii fac orice – începând de la împrumuturi pentru plata taxelor, până la coruperea unor oficiali ai şcolilor private – pentru a-şi vedea copiii terminând universităţi celebre. Cei care nu au bani îşi amanetează viitorul pentru a-şi plăti taxele, sperând ca după terminarea şcolilor private să-şi găsească joburi bine plătite care să le permită plata datoriilor. Dar nu este deloc aşa. Şi de aceea creditele pentru şcoală au devenit acum principala problemă pentru sistemul financiar american, exact cum au fost creditele subprime, care au declanşat criza financiară din 2008.

    Cei care au luat credite de studii, de zeci şi sute de mii de euro, nu le pot plăti pentru că nu găsesc joburi care să le aducă suficienţi bani pentru plata datoriilor. Economia americană nu poate genera numai joburi bine plătite, de birou, şi cu bonusuri de sute şi milioane de dolari, care să permită plata datoriilor făcute pentru taxele şcolare. Numărul de poziţii de avocaţi, bancheri, IT-şti, ingineri, medici sunt limitate. Iar în aceste domenii concurenţa şi presiunea sunt atât de mari, încât mulţi clachează psihic. Sunt celebre cazurile de la băncile americane – de exemplu Goldman Sachs, de anul trecut – în care juniorii se plâng că muncesc până la epuizare, neavând nici weekendurile liber. În lumea caselor de avocatură se ajunge să se factureze şi „25 de ore pe zi”.

    La începutul lunii ianuarie, vorbeam cu un oficial român care lucrează la Washington, şi la întrebarea mea „Cât trebuie să câştigi ca să trăieşti cât de cât rezonabil în Washington?” mi-a spus că totul porneşte de la 4.000 de dolari net pe lună, asta însemnând undeva la 100.000 de dolari brut pe an. Cu aceşti bani stai la o oră şi jumătate de Washington, pentru că abia acolo îţi poţi permite o chirie, iar ieşitul la restaurant îl poţi număra pe degete. Joburile care sunt libere în America sunt în restaurante, în magazinele de retail, în logistică, în curăţenie, la McDonald’s sau KFC etc. Acolo, câştigul lunar net nu depăşeşte 2.000 de dolari, ceea ce este insuficient pentru cineva ca să-şi mai plătească şi datoriile şcolare. Chiar şi cu aceşti bani supravieţuieşte greu. Noile generaţii din economiile occidentale sunt din ce în ce mai revoltate, pentru că mulţi au făcut eforturi financiare să termine o şcoală mai bună, în speranţa că-şi vor găsi şi un job mai bun. Ceea ce nu se întâmplă. Globalizarea a trimis multe joburi de mijloc în China, în Asia, în India, în Europa de Est, lăsând un mare gol în America.

    Un inginer din Europa de Est se descurcă cu 1.500 de dolari pe lună în ţara lui de origine, dar un inginer american, asta dacă-şi găseşte un job, nu poate trăi cu aceşti bani în America. Când discutăm despre educaţie, despre învăţământ, ar trebui să fim atenţi şi la ceea ce poate livra economia. Joburile bune şi foarte bune sunt limitate. Pentru a lucra la Starbucks nu-ţi trebuie neapărat o facultate pentru care ai plătit, să zicem, 200.000 de dolari pentru patru ani. Cazul personajului principal din articolul Wall Street Journal, care a fost nevoită să-şi vândă ovulele, nu este singular. Şi nu ar trebui să ne mirăm că noile generaţii din America, dar nu numai, citesc tot mai mult despre modelele comuniste, acolo unde statul asigura învăţământul gratuit şi apoi asigurau un loc de muncă şi o casă. În America, casa medie a ajuns la 350.000 de dolari, cel mai ridicat nivel din istorie, iar dobânda la creditele ipotecare este acum la 3,3% pe an, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)