“Nu suntem <porumbei>, suntem <ulii> in continuare”,
ii replica saptamana trecuta guvernatorul Mugur Isarescu unui
analist nenumit din mediul bancar, care dupa ce BNR a pastrat
dobanda la 6,25%, implinind astfel anul de cand n-a mai
modificat-o. Analistul, Nicolaie Alexandru Chidesciuc de la ING,
considera abordarea BNR drept “dovish” (de la “dove” = porumbel; in
cazul unei banci centrale, o conduita “dovish” inseamna retinerea
de la lupta cu inflatia prin inasprirea politicii monetare).
“Probabil ca banca centrala va rezista anul acesta sa nu majoreze
dobanda, dar va incepe s-o faca la anul, cand inflatia va fi
probabil mai mare decat cea estimata”, apreciase analistul ING. Cum
inflatia chiar a fost pana acum mai mare decat estimarile – in
martie, rata anuala a ajuns la 8,01%, in aprilie la 8,34%, iar BNR
a modificat prognoza pentru finele anului de la 3,6% la 5,1%, ceea
ce inseamna o depasire cu 1,1% a intervalului de tinta a inflatiei
– concluzia trasa de multi comentatori e ca insistenta de a mentine
o tinta centrala nu-si mai are rostul.
Pe de o parte, trebuie zis ca inflatia anuala a ajuns atat de
mare fiindca se raporteaza la o epoca in care TVA era de 19% si la
o perioada din 2010 cu inflatie lunara redusa, stiind ca in
calculul inflatiei anuale, o baza de calcul mai mica (ratele lunare
din ultimele 12 luni) umfla cifra finala. Asa se explica sirul de
date aparent fara noima: in ianuarie si februarie, desi preturile
au crescut la fel, cu 0,77%, rezultatul anualizat era diferit
(6,99% in ianuarie – ingloband deci si recordul lunar de 1,68%
atins in ianuarie 2010-, respectiv 7,6% in februarie), iar in
martie, o inflatie lunara de 0,6%, deci mai mica decat in lunile
precedente, s-a corelat cu o inflatie anuala de 8,01%. De aceea
spune acum Isarescu ca “daca prevedem cresteri ale inflatiei, nu
inseamna ca prevedem si cresteri mai mari ale preturilor in lunile
respective”. Si tot de aceea Cristian Popa, viceguvernatorul BNR,
apreciaza ca disparitia din calcule a efectului majorarii TVA,
incepand din iulie, ar urma sa taie ea singura circa 3 procente din
rata anuala de inflatie.
Tinta de inflatie vine insa obligatoriu la pachet si cu o
calculare a “intervalului de incertitudine” in functie de cateva
criterii de risc cu impact masurabil, de la variatiile de productie
agricola si politica de preturi administrate la preturile
internationale ale materiilor prime. In raportul BNR asupra
inflatiei din august 2010, cand majorarea TVA schimbase brusc
datele problemei, prognoza de inflatie pentru sfarsitul anului 2010
fusese ridicata de la 3,7% la 7,8%, iar limita de sus a
intervalului de incertitudine se apropia deja de 9% pentru
decembrie 2010 si era usor peste 8% la sfarsitul lui iunie 2011 –
maximul anului. Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa ne uitam
de-acum numai la limita de sus a intervalului de incertitudine din
graficele BNR ca sa aflam cat va fi inflatia (cel mai apropiat
contraexemplu e incheierea anului 2010 la o inflatie cu aproape 1%
sub respectiva limita), ci ca ea e relevanta pentru importanta
riscurilor in toata povestea tintirii inflatiei.
In raportul asupra inflatiei prezentat de Mugur Isarescu
saptamana trecuta, limita de sus a intervalului de incertitudine
depaseste usor 9% la sfarsitul lui iunie. Viceguvernatorul BNR
spune ca in realitate cifra va fi undeva sub 9%, iar analistii de
la ING si Raiffeisen, zgarciti cu optimismul cand e vorba de
prognoze de inflatie, se asteapta ca in iunie sa avem 8,6%,
respectiv 8,5%. Zecimalele nu sunt lipsite de interes, intrucat
depasirea unei inflatii anuale de 8,8% la sfarsitul lui iunie ar
atrage, conform acordului cu FMI, consultari ale Fondului cu
autoritatile pe tema politicii monetare. Acesta e si sensul
remarcii lui Jeffrey Franks, reprezentantul FMI, ca in urmatoarele
cateva luni, banca centrala ar putea avea nevoie sa-si adapteze
politica monetara (remarca tradusa imediat de analisti intr-o
anticipare a unei cresteri de dobanda).
Ce se intampla insa din iulie incolo? Dincolo de disparitia din
calcul a diferentelor de TVA, devine posibila o ieftinire macar
temporara a materiilor prime – petrol, metale, produse agricole –
pe pietele externe, luata in calcul in prezent de analistii straini
dupa epuizarea bulelor speculative care in ultimele luni au umflat
pretul materiilor prime si au adus bani fierbinti si inflatie pe
pietele din Asia si America Latina. Fluxurile de capital migrator,
pe care le cunoastem din experienta anilor 2005-2007 macar prin
prisma recordului de apreciere a leului fata de euro din 2007 si a
fluctuatiilor ulterioare, au reinceput acum sa vizeze economiile
din Est, pe care analistii le recomanda investitorilor, pentru ca
au iesit mai sanatoase fiscal din criza decat cele din zona euro si
au perspective bune de crestere. A aparut astfel si aici riscul
unor intrari si iesiri bruste de fonduri. “De multi ani n-am mai
vazut atatea rapoarte pozitive despre Romania. Ele sunt pentru
politica monetara a BNR o potentiala complicatie, pentru ca e greu
de gasit dozajul corect al reactiei”, spune guvernatorul Mugur
Isarescu.
Analistii Erste remarca faptul ca pentru bancile centrale din
tarile din Est, combinatia dintre cererea slaba de consum,
deficitele in scadere si inflatia cu cauze exclusiv externe face ca
“in lupta cu inflatia, aprecierea monedelor nationale sa fie mai
tentanta decat majorarea dobanzilor”, dar atata vreme cat motorul
cresterii pentru tarile din Est ramane deocamdata exportul,
“toleranta bancilor centrale la aprecierea monedelor ramane
limitata”. Nu altfel e si in cazul Romaniei. “Fluxurile de capital
ne pot ajuta pe termen scurt in lupta cu inflatia”, afirma
guvernatorul Isarescu, prin faptul ca sustin aprecierea leului,
“dar vrem ca inflatia sa vina in jos sustenabil, nu sa fie afectate
productia industriala si exporturile si sa se deterioreze
echilibrele. O apreciere excesiva a leului nu e sustenabila”.
Pentru finele anului, BNR estimeaza o inflatie de 5,1%, mai mare
decat cea prognozata de FMI (4%) si apropiata de estimarile
analistilor bancari, cu cateva exceptii (BCR – 5,2%, Volksbank –
5%, Citibank – 5%, UniCredit – 4,7%, ING – 6%, Raiffeisen – 5,3%).
Toate aceste cifre vin insa la pachet cu aceleasi riscuri mai sus
mentionate, dar si cu unul de ordin intern care nici n-a putut fi
cuantificat pana acum, pentru ca nu s-a batut in cuie calendarul de
liberalizare a preturilor administrate cu cel mai mare impact in
economie.
“Vedem presiuni inflationiste semnificative in contextul
potentialelor majorari de preturi administrate la energie si
transport, la solicitarea FMI si a UE”, afirma Eugen Sinca, analist
BCR. Melania Hancila, economistul-sef al Volksbank, se teme de
“riscurile unor majorari mai mari decat se astepta a tarifelor la
gaze si energie, dupa cererea Comisiei Europene ca Romania sa
elimine controlul administrativ al preturilor”. Iar ca peisajul sa
fie complet, BNR introduce in “incertitudinea” ei inca un risc, pe
care il considera mai mare decat toate: ca autoritatile sa inceapa
sa arunce cu bani in anul preelectoral si la anul, distrugand
astfel roadele propriilor lor politici de strangere a curelei.
