BusinessMagazin

Tag: import

  • Cum sunt VOPSITE, in doar cateva ore, rosiile care ajung in supermarket si de ce nu au gust

    Din verzi se fac rosii peste noapte! Rosiile de import ajunse in rafturile supermarketurilor din Timisoara sunt vopsite cu o super tehnologie, a explicat Cosmin Popescu, rectorul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Regele Mihai I al Romaniei.

    Intrebat de ce rosiile din marile magazine nu au niciun gust, dar arata impecabil, profesorul Cosmin Popescu a explicat ca acestea cresc cu totul altfel decat stim noi ca se cultiva, iar serele cu pricina arata ca in filmele Science Fiction.

    „Ceea ce vine la noi, in cea mai mare parte, sunt rosii fara gust, deoarece modul in care sunt ele cultivate, cu tehnologia care e folosita intr-o forma super intensiva, daca discutam de rosii care vin din afara tarii, sunt crescute pe o suprafata de apa, acea cultura hidroponica, intr-o forma pe care o vedem in filmele SF, radacinile sunt in apa si se spreyaza tot ce inseamna elemente nutritive si tratamente intr-un mod extrem de precis calculat pe computer, ceea ce nu-i neaparat rau. Rosia are gust cand isi acumuleaza si isi sintetizeaza partea de zaharuri primind lumina de la soare. Atunci se produc in celula acele elemente de sinteza procese de sinteza, pentru a simti noi ca au gust„, a explicat profesorul Cosmin Popescu.

    Rectorul USAMVB Timisoara a dezvaluit si cum sunt acestea aduse la culoarea apetisanta din rafturile supermarketurilor.

    „De multe ori, atunci cand un supermarket comanda o cantitate de rosii, ele se comanda cu 24 de ore inainte. Rosiile fiind inca verzi, se introduce in apa o anumita substanta care le da acea culoare frumoasa de rosu. Din pacate, sunt stimulate pentru a-si schimba culoarea. Din pacate, se practica. Nu e normal, dar e comercial„, a precizat profesorul Cosmin Popescu, scrie opiniatimisoarei.ro

     

  • Jucător nou cu ştate vechi în industria vinului

    „A fost o ambiţie să lucrez în industria vinurilor şi cred că vinul m-a ales pe mine în aceeaşi măsură în care eu l-am ales pe el. Am văzut lumina zilei la Jidvei, chiar în castelul de pe eticheta sticlei de vin; în acest castel, părinţii mei au avut prima locuinţă de serviciu”, povesteşte Dan Muntean despre începuturile sale în această nişă. El este unul dintre executivii veterani din industria vinului, cu experienţă de câteva zeci de ani în domeniu; în ultima perioadă a lucrat pentru compania britanică Halewood, care are o cifră de afaceri de circa 10 milioane de euro. „Se spune că sunt foarte puţini cei care, odată intraţi în această industrie, o părăsesc, iar Domeniul Muntean este o nouă provocare, de care aveam nevoie după 30 de ani petrecuţi în această meserie fabuloasă”, adaugă acesta despre decizia luată la finele anului trecut, de a părăsi compania Halewood.

    Domeniul Muntean este, aşadar, o afacere de familie, cu o echipă cu experienţă în domeniu şi care, înainte de toate, „iubeşte vinul şi are o înţelegere profundă a pieţei”, spune fondatorul. Noua companie înglobează atât propria sa viziune despre ceea ce poate şi trebuie să facă pentru şi cu vinul din România, cât şi propriul stil de a face afaceri. Printre ambiţiile sale legate de acest proiect se numără cea de a crea şi de a distribui „vinuri cu personalitate, din soiuri alese cu grijă, care spun o poveste”. Fiind o afacere independentă, Dan Muntean a ales să colaboreze numai cu parteneri internaţionali, „aidoma nouă, businessuri de familie, care iubesc vinul şi pe care românii merită să îi «(de)guste»”.

    Muntean consideră că România are un potenţial viticol profitabil datorită condiţiilor climatice diverse, tipuri de sol potrivite, o istorie a viţei de vie „atât de interesantă, cu soiuri remarcabile”, dar şi o poziţionare geografică ideală. În acest sens, „pentru a putea controla calitatea vinurilor”, conform spuselor sale, se află în faza de finalizare a achiziţiei unei crame şi a unei suprafeţe de circa 70 de hectare de viţă de vie în regiunea viticolă Dealu Mare. Producţia de vinuri proprii va începe din recolta acestei toamne, punând în valoare atât soiuri tradiţionale româneşti, precum Fetească Neagră, Tămâioasă Românească, dar şi soiuri internaţionale, cunoscute printre români, precum Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Chardonnay. Apreciază că investiţia totală, la finalul proiectului, se va ridica la circa 2,5 milioane de euro.

    Pe lângă producţia de vinuri proprii, Domeniul Muntean se concentrează în prezent pe aducerea în România a unor vinuri reprezentative pentru regiunile din care provin. „Ne bazăm pe o selecţie atentă şi riguroasă a vinurilor, atât din Lumea Veche, cât şi din Lumea Nouă, precum vinuri rose din sudul Franţei, Tempranillo din Spania, rieslinguri germane, shirazuri din Australia sau Carmenere din Chile”. Portofoliul de importuri al firmei reuneşte mărci celebre atât din Europa – grupul Gerard Bertrand, grupul Pesquera Alejandro Fernandez, Dr. Loosen Estates, Chateau Musar cât şi din Lumea Nouă, cum sunt cele produse de Luis Felipe Edwards în Chile sau de Seifried din Noua Zeelandă. Principala direcţie pentru 2017 constă în creşterea prezenţei în cât mai multe unităţi de desfacere, atât în retail, cât şi în HoReCa, dar şi demararea lucrărilor pentru producţia proprie de vin. Conform fondatorului, produsele Domeniul Muntean se vor poziţiona pe un segment de preţuri mediu şi premium, iar printre planurile pe termen lung antreprenorul îşi propune să producă şi să comercializeze „vinuri memorabile la un raport calitate preţ la fel de memorabil, atât pe piaţa României, cât şi la export”. 

    Piaţa vinului din România este mai mare în volum decât pieţe consacrate cum ar fi Portugalia sau Austria, însă, ca valoare, reprezintă doar o parte din valoarea vânzărilor de vin din alte ţări, afirmă Dan Muntean. „În multe cazuri este greu de explicat cum pot exista pe piaţa noastră vinuri româneşti atât de ieftine, după cum este la fel de greu de explicat de ce există, într-o propoţie mult mai redusă, şi vinuri atât de scumpe”, afirmă antreprenorul. În opinia sa, vor trece mai mulţi ani până când piaţa se va maturiza şi până când aceste extreme vor dispărea. Un rol îl pot avea comercianţii la toate nivelurile, prin asumarea calităţii produsului din raft, în aceeaşi măsură ca şi producătorii, „aşa cum se întâmplă în toate pieţele mature”, afirmă Muntean.

    Demers ce va ajuta nu numai consumatorul, dar şi producătorul şi comerciantul, consideră antreprenorul. Pe de altă parte, piaţa vinurilor din România este, „fără îndoială, dinamică şi extrem de competitivă”, dar există loc de creştere în continuare pentru jucătorii care inovează pe piaţă. „De la an la an, creşterea apetitului consumatorului român pentru nou, dorinţa de a experimenta gusturi şi arome noi şi abilitatea de a înţelege vinurile de calitate ne dau această încredere”, mai spune acesta. Conform datelor pblicate recent de ZF, România are circa 180.000 de hectare cu viţă de vie grupate în 37 de podgorii, iar cu acest nivel al suprafeţei ocupate cu viţă, ţara noastră se află pe locul cinci în UE şi pe locul 11 în lume.

    Mai mult, piaţa locală se află pe locul 13 în lume din punctul de vedere al producţiei de vin, într-un top condus de Italia, Franţa şi Spania, potrivit datelor pentru anul 2015 estimate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV). Producţia locală de vin a fost în 2015 de circa 4,1 milioane de litri, potrivit aceleiaşi surse. Conform datelor de la Ministerul de Finanţe, în România existau la finalul lui 2015 circa 220 de companii care aveau declarat drept CAEN „Fabricarea vinurilor din struguri“, cu afaceri cumulate de 650 milioane de lei, însă piaţa este dominată de câţiva producători mari, cu mii de hectare fiecare. În ultimii ani, tot mai multe crame butic îşi fac loc pe piaţă, targetând în special segmentul premium.

    Oportunitatea de a crea vinuri bune a venit odată cu viile nou plantate şi echipamentele noi de nivel internaţional din cramă, pe care producătorul român le are acum, cu sprijin european la îndemână, spune antreprenorul despre piaţa în care activează. Însă, după părerea sa, unul dintre pericole este ca producătorul să nu îşi înţeleagă consumatorul şi să nu dea aceeaşi atenţie tuturor vinurilor produse, indiferent de palierul de preţ. „Un producător bun trebuie totdeauna judecat după cel mai ieftin vin pe care îl produce, nu după cel mai scump! Observ că există o reticenţă şi din partea comentatorilor de vin din România de a recenza vinuri cu un nivel de preţ scăzut, ca şi cum ele nu ar fi importante… Dar ele sunt importante pentru consumator!”, susţine Muntean.

    Principala schimbare din ultimele decenii pe piaţa vinurilor a fost apariţia lanţurilor de retaileri internaţionali, care a fost de folos în structurarea pieţei, dar şi multiplicarea numărului de magazine de specialitate. Dacă ar fi să traseze câteva perspective ale viitorului acestui segment, Dan Muntean consideră că tot mai mult vin va fi cumpărat din comerţul modern şi din ce în ce mai puţin va fi consumat din comerţul tradiţional şi din autoconsum. De asemenea, antreprenorul consideră că vinurile de import vor creşte de la nivelul de sub 5% din piaţă la care se află astăzi, iar structura consumului se va schimba. Astăzi sunt preferate mai cu seamă vinurile albe şi dulci, în următorii ani vinurile seci şi roşii vor căpăta tot mai multă popularitate, iar cel rose va cunoaşte o creştere spectaculoasă. Mai mult, se aşteaptă la un interes mai mare pentru vinuri liniştite şi vinuri spumante în detrimentul berii şi al băuturilor spirtoase. „Vinul face parte din stilul de viaţă şi din cultura unui popor. Într-o lume tot mai globalizată, aceste trăsături se vor accentua în următorii ani şi în România”, afirmă fondatorul Domeniului Muntean.

    „Vinul bun este cel care îţi face plăcere să îl bei şi pentru care să nu fie nevoie să îţi ipotechezi casa ca să îl cumperi”, spune despre preferinţele sale în domeniu. Consideră, de asemenea, că un cumpărător avizat încearcă mereu vinuri noi şi le „descoperă” pe cele ieftine şi bune. Adaugă că „un preţ mare nu este totdeauna o garanţie a calităţii”. În prezent există pe piaţă mii de soiuri, mii de stiluri şi mii de provenienţe diferite, iar oportunitatea de a gusta ceva nou şi interesant „este o plăcere în sine. Această oportunitate nu exista acum 15 ani”, declară antreprenorul. Dan Muntean şi-a început activitatea în acest domeniu la finele anilor ’80, când lucra la o firmă de comerţ exterior, singura la acea vreme care făcea export de vin în România. În 1987 a primit şi responsabilitatea de a alege un distribuitor pentru Marea Britanie dintr-o listă de 10 nume. Aşa a început povestea sa cu Halewood International, care, de altfel, după vizita fondatorului John Halewood în România, a şi început să importe cantităţi mici de vin românesc în Anglia. Ulterior, britanicul a decis să-şi creeze propria reprezentanţă pe plan local; „aşa am ajuns să export în Marea Britanie nu numai vin românesc, ci şi întreaga familie”, povesteşte Dan Muntean.

    Spune, de asemenea, că această perioadă de început i-a marcat pozitiv cariera profesională. Dacă la momentul înfiinţării reprezentanţei locale scopul principal era de a livra către compania-mamă, cu timpul a descoperit că piaţa din România este la fel de interesantă. Făcând o retrospectivă a carierei sale, cel mai frumos moment profesional a avut loc în urmă cu 20 de ani, când a câştigat licitaţia pentru pachetul majoritar al societăţii care avea să devină Cramele Halewood, în defavoarea altor 12 firme participante. „Am pornit atunci de la zero şi am reuşit într-un timp relativ scurt să devenim unul din primii 10 jucători din industria vinului. Atunci am înţeles valoarea unei echipe bune şi unite în succesul unei societăţi”, declară Muntean. Pe de altă parte, cel mai dificil moment profesional a fost acela când „fondatorul firmei Halewood ne-a părăsit fulgerător. John nu a fost doar un antreprenor de excepţie, dar şi un om cu un extraordinar fler de marketing. Atunci am înţeles valoarea unui lider în succesul unei societăţi”, explică Muntean.

    În prezent, Dan Muntean este singurul acţionar al firmei pe care o conduce, însă ţine să precizeze că are alături o echipă foarte puternică şi o familie minunată, care îl susţine. „Nu mă consider un antreprenor, fac aceeaşi meserie cu plăcere şi cu aceeaşi ambiţie ca înainte”, spune Muntean despre noua sa poziţie profesională. Precizează însă câteva dintre principalele calităţi ale unui antreprenor; pe primul loc plasează viziunea, urmată îndeaproape de ambiţie, împreună cu îndrăzneala şi, mai ales, multă, multă muncă.

    2,5 MILIOANE DE EURO va fi valoarea investiţiei la finalul proiectului Domeniul Muntean, când compania va  produce propriile vinuri

    70 DE HECTARE de viţă de vie sunt achiziţionate de Domeniul Muntean în regiunea viticolă Dealu Mare, a cărei cultură va fi folosită în producţia de vinuri proprii

    30 DE ANI a activat Dan Muntean în domeniul vinului până când a decis să devină antreprenor

    5 ESTE LOCUL OCUPAT de România în cadrul UE după suprafaţa de ocupată cu viţă de vie, de circa 180.000 de ha

    220 DE COMPANII aveau declarat drept CAEN „Fabricarea vinurilor din struguri“ în 2015; afacerile lor cumulate ajungeau la 650 milioane de lei

     

  • Analiză Autovit.ro: Primul trimestru din 2017, cel mai bun din ultimii 8 ani în România

    Comparând atât datele publice oferite de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV), cât şi datele din site înregistrate în primele trei luni ale anului versus perioada ianuarie-martie 2016, a rezultat că în primul trimestru s-au înregistrat recorduri la toate categoriile – atât la maşini noi, fiind înmatriculate peste 22.000 de vehicule, cât şi la cele rulate – peste 128.000. Reînmatriculările s-au situat şi ele la aproape 130.000 de unităţi, doborând toate recordurile din ultimii ani şi semnalând, în acelaşi timp, o revenire la o situaţie de normalitate privind ponderea acestora în piaţa tranzacţiilor auto.

    „Pentru noi nu este complet surprinzătoare evoluţia pieţei, dacă luăm în considerare faptul că la început de an întotdeauna cererea pentru maşini este mai mare, iar eliminarea timbrului de mediu a survenit tot în primele luni.  Încă de acum 3 ani am previzionat că eliminarea timbrului de mediu va genera o creştere a pieţei de maşini noi, pe lângă alte efecte benefice ale deblocării ofertei interne. Dacă se menţin creşterile de până acum pe tot parcursul anului, piaţa maşinilor noi poate depăşi 110.000 unităţi, iar cea a vehiculelor rulate, din import si a celor reinmatriculate, va atinge 600.000 de unităţi”, explică Cristian Cojocaru, Sales Manager la Autovit.ro.

    Eliminarea timbrului de mediu la 1 februarie a făcut ca primul trimestru din 2017 să fie unul deosebit. Numărul înmatriculărilor a explodat, mai ales la maşinile rulate, din import, şi la cele reînmatriculate, în timp ce segmentul vehiculelor noi a cunoscut cea mai mare creştere din ultimii ani. Această situaţie s-a datorat în special înmatriculării maşinilor aflate la vânzare în parcurile comercianţilor auto, precum şi a “oficializării” tranzacţiilor de maşini din ultimii ani. În martie, deşi cifrele au rămas ridicate, piaţa auto respectă tendinţa de creştere prognozată de Autovit.ro.

    Piaţa maşinilor noi a avut o creştere de 27,6% în primul trimestru în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, dar unele mărci precum Opel, Citroen, Ford şi Renault au avut evoluţii de peste 50%. În schimb, liderul Dacia a crescut sub media pieţei, cu numai 11%.

    Piaţa maşinilor second-hand din import s-a dublat  în primul trimestru versus ianuarie-martie 2016 şi s-a apropiat de 130.000 de unităţi.  Numărul masiv al înmatriculărilor de maşini din import înregistrat în februarie va avea ca efect în următoarea perioadă şi o creştere a pieţei de reînmatriculări, peste valorile normale. Volkswagen a rămas cea mai populară marcă printre cei care au ales modele second-hand, peste 34.000 de exemplare fiind înscrise în circulaţie în primul trimestru.

    “Dacă privim statistic doar, e posibil să asistăm la un record de importuri la maşinile rulate. Realist vorbind însă, mecanismele cererii şi ofertei vor regla singure piaţa. Se vede de altfel că, în luna martie, piaţa auto reflectată prin valorile înmatriculărilor a revenit la normal.  În plus, este de aşteptat ca autorităţile să vină cu o nouă formă de taxare auto în cursul acestui an”, declară Cristian Cojocaru.

    Dacă piaţa autovehiculelor rulate se va regla mai devreme sau mai târziu, piaţa vehiculelor noi ar putea depăşi 110.000 de unităţi vândute în 2017, ajutată şi de Programul Rabla estimat să debuteze la jumătatea lui mai, mai devreme decât în 2016.

    Pe Autovit.ro a crescut ponderea maşinilor de peste 20.000 de euro. În top rămân mărcile germane.

    Pe Autovit.ro a continuat să se consolideze aspectul calitativ: a crescut ponderea maşinilor de peste 20.000 de euro, de la 14% din totalul anunţurilor în 2016, la 18% în prezent, în timp ce ponderea maşinilor de sub 5.000 de euro a scăzut cu aproape zece procente, până la 30%.

    Cel mai consistent palier de preţ rămâne între 5.000 şi 10.000 de euro: 28% dintre maşinile scoase la vânzare pe Autovit.ro se încadrează în acest segment. La acest palier de preţ, cele  mai multe anunţuri sunt pentru Volkswagen (22%) şi BMW (10%). În categoria autoturismelor de peste 20.000 euro, 31% dintre anunţuri aparţin mărcii BMW, iar 29% Mercedes-Benz.

    Supremaţia mărcilor germane se vede clar şi în topul brand-urilor care se regăsesc în anunţuri. Primele cinci locuri sunt ocupate de mărci germane. De asemenea, din numărul total al anunţurilor de pe Autovit.ro, 60% fac referire la mărci germane. Per total, în oferta Autovit.ro sunt prezente peste 50 de mărci de autoturisme.

    Schimbări importante s-au produs la capitolul vârstei medii a maşinilor listate pe Autovit.ro. Faţă de acum un an, ponderea maşinilor produse după 2011 a urcat de la 31%, la 42%, în timp ce maşinile mai vechi de 14 ani reprezintă 12%, cu cinci procente mai puţin decât acum un an.

    În privinţa puterii motorului, cel mai bine reprezentat interval este cel al maşinilor cu 80-120 CP, cu 30% dintre anunţuri. Faţă de 2016, a scăzut cu câteva procente ponderea maşinilor cu motoare mai mici de 80 CP şi a crescut ponderea celor cu peste 200 CP. 

  • A pornit afacerea în 1990, iar acum grupul de companii pe care-l conduce are afaceri de 430 de milioane de euro

    În prezent, compania pe care a fondat-o rulează afaceri de 1,76 miliarde de lei, conform datelor publicate pe Ministerul Finanţelor Publice. Totodată, grupul Farmexim, din care face parte şi reţeaua de farmacii Help Net, a înregistrat un profit de aproximativ 19 milioane de lei anul trecut.

    La finalul lui 2015, una dintre reţelele de farmacii din top zece de pe plan local, Help Net a preluat 19 unităţi ale lanţului Centrofarm de la omul de afaceri Alain Bonte, o tranzacţie de anvergură pe piaţa farma. Reţeaua de farmacii a fost fondată în 1998 şi în prezent are 200 de farmacii, iar numărul clienţilor activi este de 2,2 milioane de persoane.

    Antreprenorul Ovidiu Buluc a absolvit Facultatea de comerţ exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, domeniu în care a şi profesat începând cu 1968. Din 1980 şi până când a pus bazele Farmexim, Buluc a fost şef de serviciu al Uzinexport (fosta Maşinexport, înfiinţată în 1960).

    Antreprenorul controlează acum un grup de companii cu afaceri anuale de 430 de milioane de euro şi care în ultima perioadă a început să facă mişcări importante pe piaţa farma. În urmă cu aproximativ două săptămâni, Consiliul Concurenţei a publicat un document prin care se anunţa preluarea a 19 farmacii Centrofarm (deţinute de omul de afaceri Alain Bonte) de către Help Net (reţeaua de farmacii a lui Ovidiu Buluc), majoritatea fiind amplasate în centre comerciale. Aceasta este prima tranzacţie de o asemenea anvergură din ultimii patru ani (ultima „mutare“ de acest gen fiind realizată de A&D Pharma, care în august 2012 a preluat prin intermediul Sensiblu 90 de farmacii City Pharma (deţinute de grupul românesc Relad).

  • Politician italian: Italia a importat “infractori” români, România importă companii şi capital

    “Italia a importat din România 40% dintre infractorii lor. În timp ce România importă din Italia firmele noastre şi capitalul. Ce afacere este această Uniune Europeană!”, a scris Luigi Di Maio pe pagina sa de Facebook, potrivit publicaţei La Stampa şi site-ului LiberoPensiero.eu.

    “Dat fiind că Italia nu a vrut niciodată să facă justiţia să funcţioneze, ba chiar de multe ori a sabotat-o intenţionat, noi atragem infractori, în timp ce companiile noastre merg acolo unde sistemele judiciare sunt mai eficiente: cum este cazul României”, a explicat Luigi Di Maio, denunţând corupţia din Italia.

    Declaraţiile deputatului italian au atras reacţiile asociaţiilor românilor din Italia şi a ambasadorului României, George Gabriel Bologan.

    “Este un mesaj care, dincolo de opiniile personale, îi ofensează pe toţi concetăţenii mei de bunăcredinţă. John Austin afirma că rostirea unei propoziţii înseamnă o acţiune care poate distruge sau construi. Iar cuvintele, chiar într-un anumit context, pot ofensa, fără ca acesta să fie scopul intenţionat. Comunitatea românilor este bine integrată în structura socială italiană”, a declarat George Gabriel Bologan.

  • Dan Muntean lansează pe piaţa din România o nouă casă de vinuri – Domeniul Muntean

    „Domeniul Muntean este un business de familie, născut din dragostea pentru vinuri şi pentru oamenii care trudesc în slujba lui (…). Vom începe producţia de vinuri proprii din recolta acestei toamne, punând în valoare atât soiuri tradiţionale româneşti, precum Fetească Neagră, Tămâioasă Românească, dar şi soiuri internaţionale, binecunoscute românilor – Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Chardonnay. Păşim cu încredere într-o piaţă dinamică şi extrem de competitive. De la an la an, creşterea apetitului consumatorului român pentru nou, dorinţa de a experimenta gusturi şi arome noi şi abilitatea de a înţelege vinurile de calitate ne dau această încredere”, a declarat Dan Muntean, fondatorul casei de vinuri Domeniul Muntean. 

    Compania este în faza de finalizare a achiziţiei unei crame şi a unei suprafeţe de circa 70 de hectare de viţă de vie în regiunea viticolă Dealu Mare. Portofoliul de importuri al casei Domeniul Muntean cuprinde branduri celebre din Europa, precum Grupul Gerard Bertrand, Grupul Pesquera Alejandro Fernandez, Dr. Loosen, Villa Wolf, Ciela e Terra , cât şi din Lumea Nouă – Luis Felipe Edwards şi Seifried. 

  • Fost ministru al Energiei: România preferă să cumpere energie mai ieftină decât să o producă scump

    “Faptul că importăm la un moment dat mai multă energie decât exportăm nu înseamnă că avem o problemă în a nu ne putea asigura consumul energetic. Vorbim de cantităţi mici importate, sub 3%, 350 de MW raportaţi la 9000 MW, cât este consumul României. Până la 8 dimineaţa România exporta mai multă energie decât importa. De la ora 8 importurile au depăşit exporturile, dar vorbim despre cantităţi foarte mici. Adică consumăm mai multă energie decât producem, însă asta nu înseamnă că România este în criză mai ales că noi, în ultima perioadă, mai mult am exportat”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energie, în prezent consultant în cadrul Deloitte.
     
    Acesta spune că, în prezent, la această oră avem o cantitate de energie pe centralele eoliene aproape de zero, indisponibilitate pe producţie la centrală de capacitate mare de la Brazi, deţinută de Petrom, din cauza unor probleme tehnice.
     
    “De asemenea, avem rezerve scăzute de apă în lacurile de acumulare şi de astăzi a mai intrat în revizie programată o hidrocentrală. O altă cauză ar putea fi aceea că preţul la energie electrică cumpărată să fie mai mic şi să preferăm să cumpărăm mai ieftin decât să producem mai scump. Date despre preţuri le are ANRE. Nu este o dramă, fiindcă nu sunt cantităţi foarte mari. Consumul în această perioadă este cel normal pentru o perioadă de iarnă şi vorbim acum de un consum care este pe vârful de sarcină”, a adăugat Nicolescu.
     

  • România a ajuns să furnizeze de şapte ori mai mulţi expaţi decât importă. ”Expatriatul costă de 3 ori mai mult decât un angajat local”

    Cristina Postolache, Big4HR: Directorii români au început să crească, să îşi dezvolte propria competenţă.

    Spre exemplu, la nivelul anului 2014 au plecat aproximativ 57.000 de persoane, în timp ce numărul celor care au venit a fost de aproape şase ori mai mic.

    „Fluxul de mobilitate a forţei de muncă se inversează, dacă înainte pri­meam mai mulţi expaţi în ţară, acum ob­servăm o schimbare de tendinţă“, a spus Daniela Oprescu, global mo­bility services în cadrul KPMG România, la prezentarea raportului.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.