BusinessMagazin

Tag: hartie

  • Vrei o mărire de salariu? Vezi care este diploma care-ţi dublează salariul imediat după obţinerea ei

     Ei bine, diploma de MBA se pare că-ţi poate dubla salariul în doar un an de la obţinerea ei şi chiar ţi-l poate tripla în decursul anilor, conform Bloomberg.

    Datele Bloomberg arată că angajaţii care câştigau în medie 50.000 de dolari pe an înainte de MBA au ajuns la un salariu de 90,000 de dolari imediat după încheiera cursurilor şi, în decurs de până la 8 ani au ajuns să câştige în medie 145.000 de euro.

    Totuşi, nimic nu se întâmplă fără niciun sacrificiu deorece costul unui MBA este destul de ridicat: pe lângă taxele de şcoalizare destul de ridicate, cei care urmează cursurile s-ar putea vedea nevoiţi să renunţe şi la actualul loc de muncă. Potrivit Bloomberg, costul unui MBA la Stanford ajunge la 434,000 de dolari, la Universitatea Pennsylvania (wharton) un MBA este 391,000 de dolari, la Harvard 384,000 de dolari, iar la Columbia 379,000 de dolari. În aceste sume sunt incluse taxele de şcolarizare, dar şi salariul pierdut din cauza faptului că studenţii au fost nevoiţi să renunţe la slujbe.

    Cele mai importante programe MBA din lume nu pot fi făcute la seral. Cei care se înscriu sunt nevoiţi să îşi dedice doi ani din viaţă studiilor, chiar dacă asta înseamnă să renunţe la locul de muncă pe care îl au.

    Este clar că o diplomă în administrarea afacerilor are beneficii şi aduce cu ea şi o mărirea a salariul, dar există şi costuri, mai ales că mulţi cursanţi de MBA sunt adulţi cu ani de experienţă pe piaţa muncii, unii sunt căsătoriţi şi au copii. Calculul Bloomberg nu este perfect deoarece nu toţi studenţii renunţă la muncă timp de doi ani, iar unii dintre ei obţin stagii de practică bine plătite în timp verii.

    Potrivit Financial Times, cel mai bun program MBA din lume este oferit de şcoala de afaceri franceză Insead. Potrivit cercetării Global MBA Rankings 2016, un absolvent de Insead câştigă, în medie, un salariu de aproape 12.148 de euro pe lună la trei ani de la absolvirea programului.

    Insead a urcat anul acesta cu trei poziţii în clasament faţă de 2015, când ocupa ce-a de-a patra poziţie.

    Pe locul doi în topul celor mai bune programe de MBA din lume în 2016 se află programul de MBA oferit de şcoala americană de business Harvard Business School (aflată pe primul loc în 2015), urmat de programul oferit de şcoala britanică London Business School.

    „Parcurgerea cursurilor reprezintă unghiuri sau puncte de vedere diferite care tratează acelaşi subiect: cum să adaugi valoare unei afaceri, una pentru care lucrezi şi primeşti salariu sau una proprie pe care o dezvolţi singur şi pentru care depui toate eforturile pentru a avea succes. Pasiunea cu care faci lucrurile pot avea intensitate diferită pe măsură ce îţi demonstrezi că acţiunile pe care le faci sunt corecte şi definesc într-o măsură mai mică sau mai mare succesul acelei afaceri“,a declarat pentru Ziarul Financiar George Ştefan, absolvent al programului de Executive MBA oferit de WU Executive Academy.

  • Diploma care-ţi dublează salariul imediat după absolvire

     Ei bine, diploma de MBA se pare că-ţi poate dubla salariul în doar un an de la obţinerea ei şi chiar ţi-l poate tripla în decursul anilor, conform Bloomberg.

    Datele Bloomberg arată că angajaţii care câştigau în medie 50.000 de dolari pe an înainte de MBA au ajuns la un salariu de 90,000 de dolari imediat după încheiera cursurilor şi, în decurs de până la 8 ani au ajuns să câştige în medie 145.000 de euro.

    Totuşi, nimic nu se întâmplă fără niciun sacrificiu deorece costul unui MBA este destul de ridicat: pe lângă taxele de şcoalizare destul de ridicate, cei care urmează cursurile s-ar putea vedea nevoiţi să renunţe şi la actualul loc de muncă. Potrivit Bloomberg, costul unui MBA la Stanford ajunge la 434,000 de dolari, la Universitatea Pennsylvania (wharton) un MBA este 391,000 de dolari, la Harvard 384,000 de dolari, iar la Columbia 379,000 de dolari. În aceste sume sunt incluse taxele de şcolarizare, dar şi salariul pierdut din cauza faptului că studenţii au fost nevoiţi să renunţe la slujbe.

    Cele mai importante programe MBA din lume nu pot fi făcute la seral. Cei care se înscriu sunt nevoiţi să îşi dedice doi ani din viaţă studiilor, chiar dacă asta înseamnă să renunţe la locul de muncă pe care îl au.

    Este clar că o diplomă în administrarea afacerilor are beneficii şi aduce cu ea şi o mărirea a salariul, dar există şi costuri, mai ales că mulţi cursanţi de MBA sunt adulţi cu ani de experienţă pe piaţa muncii, unii sunt căsătoriţi şi au copii. Calculul Bloomberg nu este perfect deoarece nu toţi studenţii renunţă la muncă timp de doi ani, iar unii dintre ei obţin stagii de practică bine plătite în timp verii.

    Potrivit Financial Times, cel mai bun program MBA din lume este oferit de şcoala de afaceri franceză Insead. Potrivit cercetării Global MBA Rankings 2016, un absolvent de Insead câştigă, în medie, un salariu de aproape 12.148 de euro pe lună la trei ani de la absolvirea programului.

    Insead a urcat anul acesta cu trei poziţii în clasament faţă de 2015, când ocupa ce-a de-a patra poziţie.

    Pe locul doi în topul celor mai bune programe de MBA din lume în 2016 se află programul de MBA oferit de şcoala americană de business Harvard Business School (aflată pe primul loc în 2015), urmat de programul oferit de şcoala britanică London Business School.

    „Parcurgerea cursurilor reprezintă unghiuri sau puncte de vedere diferite care tratează acelaşi subiect: cum să adaugi valoare unei afaceri, una pentru care lucrezi şi primeşti salariu sau una proprie pe care o dezvolţi singur şi pentru care depui toate eforturile pentru a avea succes. Pasiunea cu care faci lucrurile pot avea intensitate diferită pe măsură ce îţi demonstrezi că acţiunile pe care le faci sunt corecte şi definesc într-o măsură mai mică sau mai mare succesul acelei afaceri“,a declarat pentru Ziarul Financiar George Ştefan, absolvent al programului de Executive MBA oferit de WU Executive Academy.

  • O istorie în papetărie şi piele

    O astfel de companie producătoare de accesorii de lux, Smythson, printre ai cărei clienţi s-au numărat Grace Kelly, Katharine Hepburn, Sigmund Freud, Sir Winston Churchill şi membri ai caselor regale europene, îşi aniversează cei o sută treizeci de ani în domeniu printr-o expoziţie dedicată între 4 şi 7 mai, în care, pe lângă articole create de-a lungul timpului care au aparţinut unor celebrităţi, vizitatorii vor putea participa la ateliere în care vor putea afla, printre altele, cum se confecţionează şi se îmbracă în piele agende sau carneţele ori cum se pregătesc hârtia de scrisori şi plicurile.

  • Digitalul în educaţie, un plus sau un minus?

    „Acum, că aceste manuale au pătruns pe piaţa locală, ar trebui să fim foarte bucuroşi. Suntem singura ţară din lume care are în acest moment manual digital obligatoriu pentru primele patru clase, la toate materiile, alături de manualul pe hârtie”, declară Măriuca Talpeş, directorul Intuitex.  Nu suntem la nivelul altor state, cu tablete pe mesele copiilor, însă nici aceasta nu ar fi o variantă tocmai bună, adaugă directorul Intuitex. Conform unor studii făcute în Anglia, realizate după pătrunderea în masă a laptopurilor şi tabletelor pe mesele copiilor, s-a constatat că instrumentele digitale le distrag foarte mult atenţia, iar profesorul „îi pierde”. Însă, adaugă aceasta, depinde foarte mult de dascăl şi modul său de a organiza ora. „Nicăieri în lume un  manual nu este gratuit pentru toată lumea. În acest moment, la noi, versiunile digitale ale manualelor sunt gratuite. Cred că este o mare schimbare şi nu poate să aducă decât un plus copiilor”, adaugă Talpeş.

    Pe de altă parte, digitalizarea educaţiei acoperă un spectru mai larg – atât în ceea ce ţine de hardware, cât şi de software, spune Cosmin Mălureanu, director general al Ascendia (ASC), compania românească specializată pe domeniul eLearning. Aspectul legat de partea de hardware se va rezolva, probabil, de la sine, prin scăderea considerabilă a preţurilor tabletelor şi a infrastructurii de broadband, însă şi profesorii trebuie să fie dornici şi în pas cu tot ceea ce este nou în educaţie, spune Mălureanu. Putem spune, aşadar, că există două elemente principale care pot încetini sau accelera progresul: profesorii şi dotările moderne. O singură clasă de calculatoare într-o unitate de învăţământ nu este suficientă – trebuie să existe câte un device (tableta/laptop) pentru fiecare utilizator, iar şcoala trebuie să aibă o infrastructură „smart”, care să ofere acces la internet, mecanisme de monitorizare şi management etc.”, consideră acesta. La nivel centralizat, lucrurile au început să evolueze, însă calitatea educaţiei digitale de la noi nu poate fi comparată cu cea din Marea Britanie sau Germania. „Nu atâta vreme cât bugetul pentru programul „Laptele şi cornul” este mai mare decât cel pentru manualele şcolare”, mai adaugă directorul Ascendia.

    De aceeaşi părere este şi Alexandru Holicov, Alexandru Holicov, CEO Adservio, platformă românească digitală pentru management educaţional, care consideră că România se confruntă, încă, cu rezistenţa la schimbare şi conservatorismul sistemului educaţional românesc, dar şi cu legislaţia, care ar trebui să permită şcolilor să adopte mai uşor platforme moderne de management educaţional. În opinia sa, profesorii ar trebuie să alterneze sursele tradiţionale de predare cu cele moderne, ale internetului. „În momentul de faţă, acest echilibru între folosirea tehnologiei în educaţie şi metodele clasice nu există şi până nu înţelegem că educaţia trebuie să evolueze şi din punct de vedere al integrării tehnologiei nu vom putea avea rezultatele pe care ni le dorim şi, în primul rând, elevi care să iubească şcoala”, ţine el să menţioneze. 

  • Inovaţii pentru companiile care rămân loiale hârtiei

    La standul Epson, din cadrul CeBIT, unul dintre cele mai mari târguri de IT din lume, un tânăr tuns scurt cu o freză pompadour spune publicului că până va termina el prezentarea, maşinăria din spatele lui va recicla câteva foi de hârtie imprimate pentru a fi utilizate din nou.

    Invenţia se numeşte PaperLab şi este dezvăluită pentru prima dată publicului european la tâgul CeBIT din Hanovra, produsul japonezilor aflându-se la vânzare în ţara de origine din decembrie 2016. PaperLab este un produs cu ajutorul căruia companiile îşi pot refolosi hârtiile, fără să mai fie nevoite să ducă deşeurile de acest tip la fabricile de reciclare. PaperLab este o componentă a viziunii Epson pentru viitorul industriei de printing, fiind primul sistem de fabricare a hârtiei în birou prin procesare uscată din lume.

    „De ani de zile se vorbeşte despre birourile fără hârtie (paperless office), dar noi nu credem că o să se întâmple prea curând. Vrem să le oferim posibilitatea companiilor să folosească hârtia fără să-şi facă griji legate de mediu. PaperLab transformă hârtia printată, uzată, într-o hârtie nouă care poate fi folosită iar. Creăm acest ciclu în interiorul unui birou”, spune Rob Clark, vicepreşedinte senior al Epson Europa, care recunoaşte că industria de printing este una veche, dar care se află într-o fază unde schimbările se produc foarte repede.

    PaperLab ia hârtia uzată, o transformă în fibre, o albeşte; apoi, sub presiune este realizată noua bucată de hârtie A4, A3 sau cărţi de vizită albe sau color. Potrivit reprezentanţilor companiei, PaperLab produce 12 hârtii noi într-un minut sau 720 într-o oră printr-un proces uscat, cu un volum minim de apă, aceasta fiind necesară pentru menţinerea unui anumit nivel de umiditate în interiorul maşinăriei. Un proces nu tocmai rapid, luând în calcul că imprimantele de azi pot printa peste 100 de pagini pe minut.

    Produsul realizat de Epson nu este neapărat destinat doar companiilor ecologice, ci în special firmelor interesate şi îngrijorate de securitatea datelor. „Unele bănci cheltuiesc foarte mulţi bani pentru securitatea datelor. Datele clienţilor sunt printate pe hârtie care trebuie păzită, e nevoie să angajezi oameni de securitate care să păzească hârtiile până la fabrica de reciclare”, spune Kazuyoshi Yamamoto, preşedinte al Epson Europa. El este apoi completat de Rob Clark: „Se vorbeşte mult despre securitatea datelor, dar discuţia cea mai aprigă rămâne legată de mediul digital. Însă aceeaşi problemă există şi în mediul real. Există multe date personale imprimate pe hârtie”.

    Primii clienţi din Japonia pentru acest produs au fost autorităţile, care lucrează cu date sensibile, dar potrivit lui Yamamoto primăriile au achiziţionat produsul şi pentru a educa copiii asupra impactului pe care-l are printarea asupra mediului înconjurător şi nevoia de reciclare. „Ţinta noastră este să creăm un ecosistem al birourilor unde sunt folosite imprimante ecologice inkjet alături de PaperLab pentru reciclare. Viziunea mea pentru viitor este o lume în care poţi printa cât vrei apoi poţi recicla. Într-o zi sper să dezvoltăm îndeajuns produsul astfel încât să fie folosit în fabrici, birouri şi chiar – de ce nu? – acasă”, a spus şi Minoru Usui, preşedintele global al Epson, în cadrul conferinţei de la CeBIT.

    În momentul de faţă, produsul are un cost ridicat (200.000 de dolari), recunoscut şi de Yamamoto, care spune că „trebuie să mai dezvoltăm produsul, să-l micşorăm, să reducem preţul şi să găsim clientul care are nevoie de o soluţie pentru protejarea datelor”. Compania plănuieşte să lanseze oficial produsul în Europa începând cu jumătatea anului 2018. „Foarte mulţi clienţi sunt interesaţi, dar aşteptăm şi reacţii mai concrete. Acum este arătat pentru prima dată în Europa. Este foarte dificil să estimăm câte unităţi vom vinde, deoarece vom dezvolta produsul în continuare pentru a duce costul în jos”, răspunde Clark legat de vânzările aşteptate pentru acest produs. Deşi nu a vrut să dezvăluie câţi bani au fost investiţi în dezvoltarea PaperLabs, Clark a menţionat că în jur de 1,5 milioane de dolari sunt investiţi zilnic în cercetare şi dezvoltare.
    Un alt element al strategiei Epson pentru următorii ani şi un răspuns dat de Epson producătorilor de imprimante cu laser îl reprezintă imprimanta Workforce Enterprise.

    Prin acest produs, compania japoneză vrea să introducă imprimarea cu tehnologia inkjet în birouri, unde acum preponderent este folosită tehnologia bazată pe laser. „În trecut, existau nişte probleme de stabilitate şi reabilitate ale printerului cu injekt în comparaţie cu cel cu laser, dar am îmbunătăţit tot mai mult produsele noastre şi am început să intrăm în sectorul industrial, unde timpul pierdut (downtime) nu poate fi acceptat. Am ajuns la un punct unde această tehnologie poate fi folosită cu succes şi de companii”, spune Kazuyoshi Yamamoto.

    Potrivit BCC Research, piaţa globală a produselor cu tehnologie inkjet va creşte de la 4,2 miliarde de dolari, cât a fost estimată în 2016, la 125 de miliarde de dolari în 2021, cu o rată anuală de creştere de 24,6%. Această explozie a pieţei nu se datorează doar industriei de printing, ci şi faptului că se găsesc mai multe utilizări ale acestei tehnologii, precum decorarea produselor sau în realizarea display-urilor TV şi monitoarelor.

  • Centrala electrică care foloseşte bancnote în loc de cărbune

    Un oraş din China foloseşte bancnote în loc de cărbune la o centrală electrică locală, notează BBC.

    Centrala din Luoyand, provincia Henan, arde bancnote vechi sau uzate pentru a produce energie. Reprezentanţii spun că o tonă de bancnote poate genera până la 600 Kwh de electricitate, iar reziduurile sunt mai puţin nocive decât în cazul cărbunelui.

    Banca Populară din China, organul central de reglementare a circulaţiei banilor, şi-a dat acordul pentru această operaţiune, lăudând “această metodă eficientă de a produce energie”. “Folosind toate rezervele din provincie, centrala poate produce 1,32 milioane Kwh pe an, echivalentul arderii a 4.000 de tone de cărbune”, a precizat un oficial al băncii.

    În mod uzual, bancnotele retrase de pe piaţă sunt reciclate pentru a realiza alte produse din hârtie.

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • De la viaţă pe stradă la conducerea uneia dintre cele mai mari companii din lume

    Ursula Burns s-a născut şi a copilărit într-o locuinţă socială, alături mama şi cei doi fraţi. Mama sa lucra într-un centru de zi pentru a-şi putea permite să o trimită pe Ursula la şcoala catolică.  Deşi erau foarte săraci, mama sa era foarte optimistă, fiind primul îndrumător al Ursulei şi primul om care a crezut în ea.  Nu de puţine ori aceasta le spunea copiilor săi că important nu este locul unde te naşti sau locuieşti, ci ceea ce poţi să faci, poveseşte Ursula, azi în vârstă de 59 de ani.

    Iar pentru că îşi dorea să-şi depăşească condiţia, Ursula a ales să devină un inginer mecanic şi să studieze la Universitatea din New York. Prin cadrul unui program de practică la facultate a ajuns să fie intern la Xerox, compania alături de care a rămas până în prezent.

    În prezent este CEO si preşedinta Xerox, prima femeie afro-americană ce conduce o companie din Fortune 500.  Ea a reuşit să trasnforme o companie cunoscută doar pentru copii de hârtie într-o afacere profitabilă şi viabilă.  În 2015 a adus venituri de circa 18 miliarde de dolari companiei. 

  • Descoperire FABULOASĂ a cercetătorilor chinezi! Au revoluţionat un produs pe care îl folosim zilnic

    După ce au inventat hârtia acum aproape 2.000 de ani, chinezii au dezvoltat acum o versiune îmbunătăţită a acestui material, potrivit go4it.ro.

    O echipă de cercetători de la Institutul de Ceramică din Shanghai a prezentat hârtia rezistentă la apă şi foc. Nici petele provocate de lichide precum cafeaua sau ceaiul nu sunt o problemă pentru aceasta.

    Mai mult, noul tip de hârtie rezistă la temperaturi de până la 200 de grade Celsius. Totodată, materialul poate fi curăţat cu apă fără ca scrisul de pe el să se deterioreze.

    Noul tip de hârtie este realizat din nanofibre de hidroxipatit, o formă de calciu care se găseşte în oase şi dinţi. Hârtia este de obicei fabricată din pulpă lemnoasă.

    Hârtia a fost inventată de chinezi în jurul anului 105. Abia în secolul 11 acest meşteşug a ajuns şi în Europa. În secolul 16, hârtia a început să fie confecţionată, printr-un procedeu mai simplu, din pulpă lemnoasă, fapt care a dus la răspândirea mai rapidă a cunoştinţelor în lume.

  • Cercetătorii chinezi au inventat hârtia rezistentă la apă şi foc

    După ce au inventat hârtia acum aproape 2.000 de ani, chinezii au dezvoltat acum o versiune îmbunătăţită a acestui material, potrivit go4it.ro.

    O echipă de cercetători de la Institutul de Ceramică din Shanghai a prezentat hârtia rezistentă la apă şi foc. Nici petele provocate de lichide precum cafeaua sau ceaiul nu sunt o problemă pentru aceasta.

    Mai mult, noul tip de hârtie rezistă la temperaturi de până la 200 de grade Celsius. Totodată, materialul poate fi curăţat cu apă fără ca scrisul de pe el să se deterioreze.

    Noul tip de hârtie este realizat din nanofibre de hidroxipatit, o formă de calciu care se găseşte în oase şi dinţi. Hârtia este de obicei fabricată din pulpă lemnoasă.

    Hârtia a fost inventată de chinezi în jurul anului 105. Abia în secolul 11 acest meşteşug a ajuns şi în Europa. În secolul 16, hârtia a început să fie confecţionată, printr-un procedeu mai simplu, din pulpă lemnoasă, fapt care a dus la răspândirea mai rapidă a cunoştinţelor în lume.