BusinessMagazin

Tag: gunoi

  • De ce a ajuns una dintre cele mai civilizate ţări din lumea să cumpere GUNOI

    Suedia este atât de avansată în ceea ce priveşte reciclarea încât, de câţiva ani, a importat gunoi din alte ţări pentru a-şi menţine fabricile de reciclare. Mai puţin de 1% din deşeurile menajere suedeze au fost trimise la depozitul de deşeuri anul trecut, la fel ca în fiecare an, începând cu 2011, conform publicaţiei The Independent. 

    De ce este Suedia atât de avansată în ceea ce ţine de reciclare? Pentru că politicile sale au fost fost dintotdeauna orientate spre grija pentru mediul înconjurător. Suedia a fost una dintre primele ţări care a implementat o taxă puternică pentru combustibilii fosili în 1991 şi acum aproape jumătate din energia electrică provine din surse regenerabile.

    De asemenea, suedezii sunt mari iubitori de natură şi sunt conştienţi de ce trebuie să facă pentru a face faţă problemelor de mediu. „Am lucrat mult timp să facem oamenii  conştienţi  de faptul că nu trebuie să nu arunce lucrurile, ci le pot recicla şi reutiliza”, spune Anna-Carin Gripwall, directorul de comunicare al Avfall Sverige, asociaţia suedeză pentru reciclarea gestionării deşeurilor.

    De-a lungul timpului, Suedia a implementat o politică naţională coerentă privind reciclarea, astfel încât, chiar dacă întreprinderile private efectuează cea mai mare parte a activităţii de import şi de ardere a deşeurilor, energia intră într-o reţea naţională de încălzire.  Gripwall descrie politica Suediei de a importa deşeuri din alte ţări ca o situaţie temporară. „Există o interdicţie privind depozitele de deşeuri în ţările UE. La un moment dat ţările de la care noi luăm acum deşeuri îşi vor construi prorpiile fabrici, pentru propriile deşeuri, aşa cum ne străduim să facem în Suedia”  spune Gripwall.

     

  • De ce a ajuns una dintre cele mai civilizate tari din lumea sa cumpere GUNOI

    Suedia este atât de avansată în ceea ce priveşte reciclarea încât, de câţiva ani, a importat gunoi din alte ţări pentru a-şi menţine fabricile de reciclare. Mai puţin de 1% din deşeurile menajere suedeze au fost trimise la depozitul de deşeuri anul trecut, la fel ca în fiecare an, începând cu 2011, conform publicaţiei The Independent. 

    De ce este Suedia atât de avansată în ceea ce ţine de reciclare? Pentru că politicile sale au fost fost dintotdeauna orientate spre grija pentru mediul înconjurător. Suedia a fost una dintre primele ţări care a implementat o taxă puternică pentru combustibilii fosili în 1991 şi acum aproape jumătate din energia electrică provine din surse regenerabile.

    De asemenea, suedezii sunt mari iubitori de natură şi sunt conştienţi de ce trebuie să facă pentru a face faţă problemelor de mediu. „Am lucrat mult timp să facem oamenii  conştienţi  de faptul că nu trebuie să nu arunce lucrurile, ci le pot recicla şi reutiliza”, spune Anna-Carin Gripwall, directorul de comunicare al Avfall Sverige, asociaţia suedeză pentru reciclarea gestionării deşeurilor.

    De-a lungul timpului, Suedia a implementat o politică naţională coerentă privind reciclarea, astfel încât, chiar dacă întreprinderile private efectuează cea mai mare parte a activităţii de import şi de ardere a deşeurilor, energia intră într-o reţea naţională de încălzire.  Gripwall descrie politica Suediei de a importa deşeuri din alte ţări ca o situaţie temporară. „Există o interdicţie privind depozitele de deşeuri în ţările UE. La un moment dat ţările de la care noi luăm acum deşeuri îşi vor construi prorpiile fabrici, pentru propriile deşeuri, aşa cum ne străduim să facem în Suedia”  spune Gripwall.

     

  • Galeria unde cei care vin pot să calce operele de artă

    Vizitatorilor unei expoziţii de artă li se atrage, în general, atenţia să nu cumva să pună mâna pe piesele expuse, dar există şi artişti care recomandă exact contrariul, ca Jeff Gillette, care-şi denumeşte expoziţia recentă din Chinatown, Los Angeles, ”groapa de gunoi a artei“.

    Cei care vin să vadă piesele expuse au toată libertatea să calce pe ele, să le tragă un şut şi să se plimbe printre sute de desene şi gravuri aruncate pe jos, scrie LA Times.

    Lucrările aruncate pe jos pe care vizitatorii trebuie să calce în timp ce le admiră pe cele de pe pereţi sunt ieftine, costând cinci dolari fiecare, în timp ce celelalte sunt scumpe, ideea alăturării de opere de artă şi piese considerate bune de dat la gunoi fiind, susţine Gillette, de a atrage atenţia asupra subiectivităţii pieţei operelor de artă.

  • Acest tânăr a luat lucrurile aruncate de alţii şi le-a transformat într-o super afacere – FOTO şi VIDEO

    Mai exact, el a folosit pentru decoraţiuni ţevi vechi, motoare de maşini sau pompe pe care muncitorii le lăsaseră într-o fabrică abandonată. “Pentru mine a fost important ca decorul să arate cât mai realist”, a povestit tânărul designer. “Am vrut ca cei care intră în cameră să aibă impresia că trăiesc într-o lume postapocaliptică.”

     Ideea din spatele Escape este una destul de simplă: eşti într-o cameră încuiată, înconjurat de indicii, şi ai la dispoziţie 60 de minute pentru a găsi cheia. Pare simplu? În realitate, nu e chiar aşa.

    Primul joc de acest tip datează încă din 1988, atunci când John Wilson a lansat „Behind Closed Doors“, o aplicaţie de tip text adventure, prin comenzi scrise, în care jucătorul trebuia să evadeze dintr-o cameră folosind diverse obiecte. Termenul „Escape the Room“ a fost lansat în 2001, odată cu jocul „Mystery of Time and Space“ (MOTAS). Succesul a fost atât de mare, încât în următorii ani s-au dezvoltat sute de mii de programe similare.

    Primul Escape the Room „în mărime naturală“ a fost deschis la Budapesta, în cadrul Parapark. Reacţia publicului a fost neaşteptat de bună, determinând apariţia a zeci de alte locaţii. Cea mai cunoscută este cea din Silicon Valley, amenajată de un grup de studenţi, celebră pentru faptul că, de-a lungul celor opt ani de existenţă, doar 23 de oameni au reuşit să elucideze misterele camerei în cele 60 de minute.

    România a apărut pe harta mondială a jocurilor de tip Escape the Room în 2013, atunci când mai mulţi antreprenori din Cluj şi Timişoara au decis să-şi încerce norocul, amenajând locaţii. A urmat Bucureşti, unde, fără bugete de promovare, Escape the Room a început să atragă tot mai mulţi clienţi.

  • Ţara unde trecerile de pietoni sunt pavate cu cristale Swarovski, iar bogataşii merg cu autobuzul

    În ciuda faptului că se află în inima Europei, Elveţia a avut dintotdeauna un aer misterios. Atât localnicii, cât şi turiştii, au împărtăşit aspecte pe care nu le crezi până nu le vezi cu ochii tăi, cum ar fi apa impresionant de limpede şi curată, încrederea şi siguranţa în transportul public sau regulile stricte în ceea ce priveşte procesul de reciclare.

    Dat fiind faptul că unul dintre cele mai populare produse de export ale olandezilor sunt ceasurile, nu e surprinzător faptul că punctualitatea reprezintă o caracteristică de bază a acestei naţiuni, la un mod care îi uimeşte plăcut pe turişti. „Poţi să-ţi plănuieşti un întreg itinerariu bazat pe transportul public şi poţi fi sigur că se va respecta întru totul”, spune Thierry Blancpain, un turist în cadrul unui forum cu impresii despre Elveţia. „Am avut un plan ce includea o schimbare de tren, intervalul fiind de două minute, şi totul a decurs conform orarului.

    Am călătorit în multe ţări de-a lungul Europei sau SUA, dar nu am întâlnit nicăieri o asemenea acurateţe”, a adăugat acesta. De fapt, transportul public este atât de sigur şi curat, încât este folosit uneori şi de vedete. „Politicienii cu funcţii înalte folosesc de multe ori transportul public” spune Thierry Blancpain. „Cu câţiva ani în urmă am stat în tren lângă unul dintre cei şapte membri ai consiliului federal al Elveţia, o funcţie apropiată de cea a unui ministru”, adaugă el.

    Pe de altă parte, aici, chiar şi mersul pe jos are un statut special. De exemplu, în oraşul Berna trecerile de pietoni sunt împodobite cu un element deosebit –  pietre Swarovski. Confrorm unui membru al aceluiaşi forum, „trecerile de pietoni din Berna care au fost create până în 2012 sunt împrejmuite cu cristale Swarovski pentru a îmbunătăţi vizibilitatea din timpul nopţii”.  „Oficialii de la Berna au decis amestecarea vopselei galbene a trecerii de pietoni cu mici granule de cristal Swarovski, care sunt de zece ori mai scumpe granulele folosite în mod obişnuit”, explică el.

    De asemenea, elveţienii sunt obsedaţi de reguli şi foarte atenţi în ceea ce priveşte protejarea mediului înconjurător, de unde rezultă unul dintre cele mai elaborate sisteme de reciclare din lume. „Pentru a arunca hârtie sau carton trebuie să le laşi pe bordură în dimineaţa zilei destinate hârtiei, dar trebuie neapărat strânse într-o formă dreptunghiulară şi legate cu o sfoară specială”, explică Gabriel Gambetta. „Dacă greşeşti ceva din toate procedurile, nu îţi va lua gunoiul, ci îţi va lăsa o notă explicativă cu ceea ce nu ai făcut bine. Dacă arunci sticlă în gunoiul obişnuit sau comiţi o ofensă similară, poliţia va controla obiectele aruncate de tine, te va identifica şi te va chema la secţia de poliţie unde vei fi amendat”, mai adaugă Gambetta.

    Obsesia legată de curăţenie şi mediul înconjurăror are şi părţile sale bune. De exemplu, este acceptat şi normal să bei apă din aproape toate fântânile exterioare din ţară – lucru pe care nu îl auzi în niciun caz în alte ţări. „Dacă nu este potabilă apa din fântână, va fi foarte clar semnalizat, însă nu am văzut mai multe de cinci astfel de locuri în toată viaţa mea”, spune Thierry Blancpain.

    Deşi majoritatea ridică în slăvi punctele tari ale Elveţiei, există, totuşi, şi câteva minusuri. Unul şi probabil cel mai mare este costul de trai ridicat. „Da, se ştia faptul că e o ţară scumpă, dar nivelul despre care vorbim este cu multe peste cât te-ai aştepta”, spune Craig Arthur, un britanic care s-a mutat în Elveţia. „Plăteşti 20 de lire pentru o călătorie de 15 minute cu trenul. Într-adevar, salariile sunt la nivelul cheltuielilor. Odată cu primul fluturaş de salariu te adaptezi rapid la noile realităţi. Dar probabil pentru turişti e groaznic”, spune britanicul.

     

  • Cum transformă un puşti de 7 ani gunoiul altora într-o afacere de mii de dolari

    “Numele meu este Ryan Hickman şi sunt preşedintele Ryan’s recycling company şi reciclez încă de la vârsta de trei ani”, a mărturisit copilul pentru publicaţia 60 seconds docs.

    El îşi ia produsele de reciclat de la vecini, în general, şi se plimbă cu o maşinuţă de jucărie de la o casă la alta. Ryan Hickman spune că pentru fiecare cutie şi sticlă primeşte cinci cenţi.

    Puştiul ar fi reciclat până acum în jur de 200,000 de cutii şi sticle, în urma cărora a câştigat în jur de 21,000 de dolari, spune el. “Părinţii mei vor să economisesc banii şi să-i păstrez pentru facultate, dar eu vreau să-mi cumpăr o maşină de gunoi.

    Copilul spune că face asta şi pentru a salva mediul încojurător. “Toţi copii ca mine cred că ar trebui să recicleze”, este de părere puştiul. 

  • Cum transformă un puşti de 7 ani gunoiul altora într-o afacere de mii de dolari

    “Numele meu este Ryan Hickman şi sunt preşedintele Ryan’s recycling company şi reciclez încă de la vârsta de trei ani”, a mărturisit copilul pentru publicaţia 60 seconds docs.

    El îşi ia produsele de reciclat de la vecini, în general, şi se plimbă cu o maşinuţă de jucărie de la o casă la alta. Ryan Hickman spune că pentru fiecare cutie şi sticlă primeşte cinci cenţi.

    Puştiul ar fi reciclat până acum în jur de 200,000 de cutii şi sticle, în urma cărora a câştigat în jur de 21,000 de dolari, spune el. “Părinţii mei vor să economisesc banii şi să-i păstrez pentru facultate, dar eu vreau să-mi cumpăr o maşină de gunoi.

    Copilul spune că face asta şi pentru a salva mediul încojurător. “Toţi copii ca mine cred că ar trebui să recicleze”, este de părere puştiul. 

  • Directoarea de HR care a citit peste 40.000 de CV-uri dezvăluie cele mai mari greşeli pe care le fac candidaţii

    Unele dintre aceste greşeli nu par unele atât de importante; dar pe o piaţă a muncii atât de competitivă, ele pot face diferenţa între obţinerea jobului de vis şi aruncarea CV-ului la gunoi.

    Iată care sunt, în opinia Tinei Nicolai, greşelile pe care trebuie cu orice preţ să le evitaţi.

    Neglijenţa. “Cea mai mare greşeală pe care o fac candidaţii este că nu sunt atenţi la detalii. Sunt leneşi”, spune Nicolai. Ea subliniază faptul că a văzut prea multe CV-uri cu greşeli de ortografie, fonturi alese prost, date de contact care nu mai erau valabile sau informaţii irelevante.

    CV-uri prea lungi. “După o vreme, CV-urile încep să pară un capitol dintr-o carte. E mai bine să amintiţi doar rezultatele importante pe un singur rând sau maxim două.”

    Începerea unui rând cu “responsabil de…” Aceasta este altă greşeală pe care Tina Nicolai spune că a regăsit-o la foarte mulţi candidaţi. Începând descrierea cu “responsabil de…” arată angajatorului care erau cerinţele job-ului respectiv, dar nu spune nimic despre rezultatele efective ale candidatului.

  • Directoarea de HR care a citit peste 40.000 de CV-uri dezvăluie cele mai mari greşeli pe care le fac candidaţii

    Unele dintre aceste greşeli nu par unele atât de importante; dar pe o piaţă a muncii atât de competitivă, ele pot face diferenţa între obţinerea jobului de vis şi aruncarea CV-ului la gunoi.

    Iată care sunt, în opinia Tinei Nicolai, greşelile pe care trebuie cu orice preţ să le evitaţi.

    Neglijenţa. “Cea mai mare greşeală pe care o fac candidaţii este că nu sunt atenţi la detalii. Sunt leneşi”, spune Nicolai. Ea subliniază faptul că a văzut prea multe CV-uri cu greşeli de ortografie, fonturi alese prost, date de contact care nu mai erau valabile sau informaţii irelevante.

    CV-uri prea lungi. “După o vreme, CV-urile încep să pară un capitol dintr-o carte. E mai bine să amintiţi doar rezultatele importante pe un singur rând sau maxim două.”

    Începerea unui rând cu “responsabil de…” Aceasta este altă greşeală pe care Tina Nicolai spune că a regăsit-o la foarte mulţi candidaţi. Începând descrierea cu “responsabil de…” arată angajatorului care erau cerinţele job-ului respectiv, dar nu spune nimic despre rezultatele efective ale candidatului.

  • Directoarea de HR care a citit peste 40.000 de CV-uri dezvăluie cele mai mari greşeli pe care le fac candidaţii

    Unele dintre aceste greşeli nu par unele atât de importante; dar pe o piaţă a muncii atât de competitivă, ele pot face diferenţa între obţinerea jobului de vis şi aruncarea CV-ului la gunoi.

    Iată care sunt, în opinia Tinei Nicolai, greşelile pe care trebuie cu orice preţ să le evitaţi.

    Neglijenţa. “Cea mai mare greşeală pe care o fac candidaţii este că nu sunt atenţi la detalii. Sunt leneşi”, spune Nicolai. Ea subliniază faptul că a văzut prea multe CV-uri cu greşeli de ortografie, fonturi alese prost, date de contact care nu mai erau valabile sau informaţii irelevante.

    CV-uri prea lungi. “După o vreme, CV-urile încep să pară un capitol dintr-o carte. E mai bine să amintiţi doar rezultatele importante pe un singur rând sau maxim două.”

    Începerea unui rând cu “responsabil de…” Aceasta este altă greşeală pe care Tina Nicolai spune că a regăsit-o la foarte mulţi candidaţi. Începând descrierea cu “responsabil de…” arată angajatorului care erau cerinţele job-ului respectiv, dar nu spune nimic despre rezultatele efective ale candidatului.