Printre acestea se numără Thrash Pirates, o organizaţie ai cărei fondatori au pornit la drum ca voluntari la curăţenie pentru a putea intra gratis la concerte, scrie New York Times. Membrii săi merg pe la diverse evenimente, asigurându-se că acestea au un impact cât mai mic asupra mediului din punctul de vedere al deşeurilor care rămân în urma lor, sortând gunoaiele care se pot recicla şi pe cele care se pot transforma în compost. Pentru a educa publicul să fie atent la ce lasă în urmă, o membră a Trash Pirates s-a plimbat la un festival recent îmbrăcată într-un tricou de care prinsese diverse gunoaie cum ar fi o aripioară de pui, o cutie de bere strivită şi o furculiţă de plastic. Cu ajutorul Trash Pirates sau al altor organizaţii de acest fel, organizatorii de festivaluri au ajuns să se laude cu procentul de deşeuri care nu mai ajung la groapa de gunoi, fiind reciclate; cu cât mai mare, cu atât mai bine. Rucsacuri şi corturi, jucărioare şi periuţe de dinţi, chiar şi mucuri de ţigară, toate ajung la companii specializate care le transformă în alte produse.
Tag: gunoi
-
O pungă de solzi
O tânără din Marea Britanie, Lucy Hughes, ţine însă să dovedească faptul că aceştia îşi pot găsi o întrebuinţare alături de pielea de peşte, ca înlocuitor de plastic pentru obiectele de unică folosinţă. Materialul creat de aceasta, MarinaTex, este translucid şi flexibil, potrivit pentru confecţionarea de pungi sau ambalaje pentru sandviciuri şi nu necesită colectare separată ca deşeu, scrie Dezeen. Creatoarea sa susţine că, de exemplu, un singur cod de Atlantic (peşte care poate atinge până la doi metri lungime) furnizează suficientă materie primă pentru 1.400 de pungi din MarinaTex.
-
Cum să transformi sticla veche în opere de artă
Printre exemple se numără, scrie Financial Times, măsuţa Slow Burn, cu nume inspirat de un hit al lui David Bowie, confecţionată de artistul Andreas Berlin din sticlă de la vaze, figurinele Sweet Nothings create de Hannah Gibson din sticlă de la parbrize şi televizoare ori chiar jardiniere pentru flori, lansate de compania Baroncelli şi realizate din sticlă reciclată de Murano, doritorii unui astfel de produs trebuind să scoată din buzunar circa 4.000 de euro pentru a-l avea.
-
Cum au reuşit doi antreprenori români să transforme o GROAPĂ DE GUNOI de pe malul Mării Negre într-o pensiune cu circuit închis
„Era anul 2005 când am cumpărat groapa de gunoi a satului Corbu. Mi-am dorit să creionez aici o reşedinţă de vară pentru familie. În final s-a dovedit o reşedinţă, doar că nu numai pentru noi care oricum ne petrecem toată vara aici.“Pe litoralul românesc, dominat încă de hoteluri cu tarife demne de Coasta de Azur şi de unităţi de cazare construite înainte de ’89, au început să îşi facă loc şi mici afaceri antreprenoriale, pensiuni şi case de vacanţă cu capacitate limitată.Un astfel de loc este Cuibul de la mare construit în localitatea Corbu, o staţiune aflată la doar 20 de kilometri de Mamaia.
-
Cum se transformă România în groapa de gunoi a Europei şi de ce tot mai multe deşeuri ajung în ţara noastră
Fabrica de ciment de la Chişcădaga este dotată cu instalaţii automatizate de ardere a combustibililor alternativi: anvelope uzate şi combustibil solid preparat din deşeuri industriale şi menajere sortate.Locuitorii din zonă spun însă că procesul e unul extrem de dăunător. În cadrul unui material video realizat de France24, mai multe persoane se plâng de problemele de sănătate cauzate de fumul provenit de la fabrica, dar şi de faptul că acesta afectează vegetaţia şi animalele din zonă.“Fabrica a fost întotdeauna o sursă de poluare, dar lucrurile au devenit mult mai rele de când au trecut la arderea deşeurilor”, a povestit celor de la France24 fermierul Marian Manga.Compania care administrează fabrica nu a dorit să acorde un interviu, dar a transmis că s-au investit peste 30 de milioane de euro pentru asigurarea respectarea tuturor regulilor privind protecţia mediului.Deşeurile ajung în România din cauza costurilor reduse: aici, tariful este de 17 euro pe tonă, faţă de 250 de euro pe tonă în Europa de Vest.Lucrurile par şi mai grave de anul trecut, când China a interzis arderea mai multor tipuri de deşeuri. În trecut, chinezii ardeau 8 milioane de tone de deşeuri provenite din Europa de Vest, care acum ar putea ajunge, într-o bună măsură, în România, încheie cei de la France24. -
Artistul resturilor
Un astfel de artist este americanul de origine cubaneză Llane Alexis, care utilizează pentru lucrările sale resturi de materiale din industria modei pe care le combină cu obiecte obişnuite, cum ar fi jucării, mingi, discuri sau piese de mobilier, scrie San Francisco Chronicle. Unele dintre creaţiile
sale au legătură cu poveştile auzite în copilărie, printre lucrări numărându-se un urs portocaliu cu petice de blugi pe el ori păpuşi amorfe confecţionate din materiale cu diverse modele. -
Cu pene şi scoici
Designerul britanic Bethan Gray, în colaborare cu firma Nature Squared, a realizat o colecţie de mobilă pentru care a folosit cochilii şi pene provenite din deşeurile industriei alimentare, pe care a prezentat-o la recent încheiata Săptămână a Designului de la Milano. Colecţia include rafturi, scaune, taburete şi mese, reunite sub denumirea Exploring Eden.
-
Nu vreţi nişte nasturi?
Aflată în această situaţie după ce a funcţionat vreme de 104 ani, o fabrică din sudul zonei metropolitane a Londrei, Brown & Co Buttons, a făcut un apel pe Twitter către potenţiali doritori pentru cele 30 de tone de nasturi pe care le mai avea în depozite, iar printre cei care şi-au exprimat interesul s-a aflat şi artistul chinez Ai Weiwei, care s-a arătat dornic să preia tot stocul.
Acesta a mai realizat, de altfel, opere de artă din materiale mai puţin obişnuite, cum ar fi piese de Lego sau seminţe de floarea-soarelui. Indiferent dacă artistul îşi duce sau nu planul de achiziţie până la capăt, cele 30 de tone de nasturi nu vor ajunge totuşi la gunoi, compania primind o mulţime de cereri şi de la alte persoane care ar dori să cumpere câte ceva.
-
Măsuţa din pod
În urma înlocuirii, în anii ’70, a cablurilor de susţinere ale acestuia, au rămas cablurile originale, produse în 1935, dintre care o parte au ajuns la o organizaţie dedicată păstrării istoriei oraşului, Strands of History. Aceasta a căutat o soluţie de a pune în valoare frumuseţea cablurilor, de fapt adevărate funii împletite din câte 229 de fire de sârmă de oţel galvanizat, cerând ajutorul unor meşteri locali. Aceştia au realizat o masă cu tăblia din lemn de nuc cu aceeaşi vârstă ca şi cablurile (peste 80 de ani) şi picioarele din funiile de oţel recuperate de la celebrul pod suspendat Golden Gate.
-
Cum să lupţi împotriva poluării cu ciuperci, ananas şi sare
Există însă unii care cred altfel şi încearcă s-o dovedească prin creaţiile lor de piese de mobilier şi obiecte decorative, mânaţi şi de dorinţa de a oferi alternative cât mai puţin poluante la materialele tradiţionale.
O specialistă din industria pielăriei, Carmen Hijosa, fondatoare a companiei Ananas Anam, şi-a dat seama de cât de poluant este acest sector în timpul unei călătorii în Filipine, scrie Financial Times. Tot în această călătorie avea să descopere veşminte tradiţionale confecţionate din fibre de ananas, ceea ce i-a dat imboldul de a căuta un înlocuitor pentru piele, ajungând astfel să creeze un material numit Piñatex, obţinut din frunzele de ananas care în mod normal ajung la gunoi. Piñatex a intrat deja în atenţia industriei modei, dar creatoarea sa consideră că este foarte potrivit şi pentru piese de mobilier tapiţat.
Un designer israelian, Erez Nevi Pana, şi-a propus în urmă cu câţiva ani să creeze piese de mobilier în care să nu folosească nimic de provenienţă animală, ajungând astfel să apeleze la sare de la Marea Moartă, aşa cum se vede din seria de scaune de lemn acoperite cu cristale din această sare.
Tot el a creat şi un material denumit Soilid, de fapt un amestec de pământ şi ciuperci care poate fi modelat în forme şi ars în cuptor pentru a fi prelucrat ulterior în piese de mobilier.
Compania unui designer italian, Maurizio Montalti, Officina Corpuscoli, s-a orientat spre sistemul de filamente subţiri care formează aparatul vegetativ al ciupercilor, miceliul, pe care-l combină cu deşeuri agricole de la culturile de grâu, rapiţă şi in şi-l întrebuinţează în confecţionarea de piese de mobilier şi obiecte decorative. Compania urmează să lanseze prima sa gamă de astfel de articole confecţionate din miceliu, sub denumirea de Mogu, în acest an.