BusinessMagazin

Tag: distribuire

  • „Nu căutaţi un titlu, ci bucurie în ceea ce faceţi”

     „Avem o creştere constantă a businessului, care cu siguranţă se va menţine şi în următorul an”, descrie Carmina Dragomir perspectivele sale pentru anul în curs. Potrivit ei, creşterea va fi susţinută de structura de distribuţie a companiei, care oferă un avantaj competitiv: distribuţia prin intermediul consultanţilor din agenţii, prin bancassurance, direct către consumator, printr-o echipă de distribuţie de asigurări de grup către corporaţii şi IMM-uri, prin intermediul brokerilor.

    Anterior acestui rol, pe care l-a preluat în octombrie 2017, Dragomir, care are o experienţă de aproape două decenii în servicii financiare, a condus timp de aproape patru ani asigurătorul Metlife Italia. De-a lungul timpului, a avut mai multe funcţii de management în operaţiuni, finanţe, produse, IT, project management şi risk management. După 10 ani în care a avut funcţii de conducere în cadrul departamentului de operaţiuni, Carmina Dragomir a fost numită manager general al AVIVA în România şi s-a ocupat de integrarea operaţiunilor companiei în subsidiara MetLife România. În ianuarie 2014, a fost deputy general manager & COO al sucursalei MetLife Italia, fiind în continuare membru al Consiliului de Administraţie Metropolitan Life. Este absolventă a Facultăţii de Informatică a Academiei de Ştiinţe Economice Bucureşti şi deţine un certificat Fellow Life Management LOMA Institute şi un certificat Harvard în leadership.

    1. Care a fost cel mai dificil moment din carieră şi cum l-aţi depăşit?

    Eram angajată de aproape un an în industria asigurărilor de viaţă, în aceeaşi companie, acum 14 ani. Îmi doream să fac mai mult, să se întâmple lucrurile mai repede, simţeam că nu am suficiente provocări, aşa că la momentul la care am primit o ofertă de job am fost descumpănită. Ar fi însemnat să mă întorc în mediul bancar, de unde venisem cu experienţa profesională anterioară, dar şi să renunţ la o industrie care, chiar dacă era la început, era cu şi despre oameni.

    A fost o alegere dificilă: să rămân în compania care mă ajuta să îmi dezvolt noi competenţe sau să revin în mediul bancar, la un rol cunoscut şi care îmi plăcea? Am ales să rămân şi nu am regretat niciodată această decizie.

    2. Ce aţi învăţat din această experienţă?

    Am învăţat că trebuie să ai răbdare, să descoperi oamenii şi să faci lucrurile împreună cu ei, pentru a te bucura de rezultate. Am învăţat că e important să te dăruieşti în continuare, să rămâi şi să lupţi, iar oamenii vor aprecia implicarea şi rezultatele obţinute împreună. Am învăţat că atunci când eşti în faţa unei decizii dificile nu e rău să discuţi cu alţi oameni, să ai un mentor care să te ajute să faci alegerea cea mai bună.
    3. Care sunt greşelile pe care le îngăduiţi altora?

    Îngăduiesc greşelile atât timp cât nu sunt făcute din indiferenţă, din absenţă. Atunci când oamenii greşesc cu bună credinţă, ei învaţă ceva. Desigur, e important de evaluat impactul pe care acele greşeli le au în viaţa celorlalţi.

    4. Ce altă profesie v-ar fi plăcut?

    Orice profesie care are la bază lucrul în echipă mă atrage. Şi, în plus, care oferă satisfacţia rezultatului obţinut după un proces intens.
    Aş fi putut deveni şi profesor; pentru mine a fi profesor este o alegere nobilă, frumoasă, în care ai şansa să creşti oameni, să îi ajuţi să iubească şi să fie pasionaţi de o materie, un concept, o idee. Le poţi da un start frumos în viaţă, îi poţi ajuta să dezvolte abilităţile potrivite profilului lor. Este o meserie cu o responsabilitate enormă.

    5. Ce profesie nu aţi fi ales niciodată?

    Nu aş fi putut să lucrez ca teoretician în afara echipei. Am nevoie să simt direct rezultatele, să găsesc soluţii împreună cu oamenii din echipă.

    6. Un sfat pentru tineri la început de carieră.

    Să pună pasiune în ceea ce fac, să se dăruiască pe sine, să fie prezenţi în viaţa – personală sau profesională – pe care aleg să o aibă. Să nu zăbovească prea mult în zona de confort – pentru că miracolele se întâmplă întotdeauna în afara ei. Să fie pregătiţi pentru efort, să rămână curioşi, să nu se oprească din a învăţa şi înţelege. Să aibă obiective. Să nu caute un titlu, dar să caute bucurie în ceea ce aleg să facă.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Pasiune

    CARTE: Micul Prinţ – carte pe care am descoperit-o în liceu, la o lecţie de limba franceză. Am pierdut-o şi redescoperit-o când fiica mea era mică. Am cumpărat-o în mai multe ediţii, în mai multe limbi. Am dăruit-o la rândul meu. Este o carte pentru copii cu mesaje pentru adulţi – o întoarcere la simplitate, sinceritate, regăsirea sinelui, întoarcerea către ceilalţi, firesc.

    PERSONALITATE: Îmi place să mă dăruiesc activităţilor despre şi pentru oameni, să îi văd pe cei din jur că reuşesc, implicit şi eu reuşesc prin ei. Sunt activă şi pasionată de ceea ce fac, îmi plac provocările şi simt schimbarea ca o oportunitate.

    PERSOANĂ CARE MĂ INSPIRĂ: Maria Montessori, pentru că metoda sa de dezvoltare a copiilor, implicit a oamenilor, este centrată pe experienţe şi este actuală şi acum după multe zeci de ani.

  • Opinie Mihai Bandraburu: „In-work poverty” sau cum poţi sărăci muncind

    Activitatea noastră de zi cu zi se bazează mult pe statistici. Pe cifre. Trăim într-o lume a cifrelor. Am dezvoltat tot felul de modele de analiză, sprijinite de platforme informatice complexe, pentru a înţelege mai în profunzime ce se întâmplă. Suntem într-o permanentă căutare de soluţii pentru a ne ne dezvolta mai mult. Până aici totul este OK.

    Însă cifrele sunt şi foarte înşelătoare, dacă nu ştim să trecem dincolo de ele şi dacă ne limităm la imaginea pe care acestea o creează. Statisticile arată o tendinţă şi spun că lucrurile se îndreaptă într-o anume direcţie. Statisticile nu traduc însă ce se află dincolo de cifre; aici întervin analiştii, care, cu metode specifice extrag adevărul din cifrele înregistrate.

    Cu cifrele poţi manipula sau dezinforma. Voit sau nevoit. Spre exemplu: o autoritate / guvern îşi doreşte o imagine bună şi anunţă că şomajul a scăzut într-o anumită zonă, de la 5% la 2% (exemplu luat la întâmplare). Acest lucru este parţial adevărat. Corect spus este: şomajul a scăzut cu 3%, raportat la numărul persoanelor înregistrate în plată, la şomaj. Dar persoanele care au ieşit din orice formă de plată, acestea în ce statistică sunt incluse?

    Odată ieşiţi din sistem, ei nu mai sunt număraţi. Pentru statistică, ei nu mai există. Şi, dintr-o dată, realitatea economică şi socială pare mult mai roz. Faptul că cifrele arată că şomajul este în scădere nu înseamnă că în realitate situaţia nu stă din ce în ce mai rău.

    Cunosc astfel de persoane care nu mai beneficiază de niciun fel de indemnizaţie socială din partea statului şi care sunt ajutate de multă vreme de cei dragi. Au făcut toate eforturile pentru a găsi de muncă, dar au o vârstă, iar mentalitatea locului este că de la 40 de ani eşti prea bătrân pentru a munci; ca atare, nu au reuşit să găsească un job. Pe aceştia nu-i vede şi nu-i numără nimeni. În aceste situaţii, statistica nu exprimă o realitate!

    Cifrele care indică creşterea activităţii economice, producţia industrială, exporturile pot fi la fel de înşelătoare în a prezenta realitatea. Citeam recent informaţii despre parametrii economiei băcăuane şi articolul menţiona că majoritatea cifrelor sunt în creştere. Foarte bine! Însă trebuie să spunem şi adevărul: există două feluri de dezvoltare economică. Pe de o parte, există firme mici şi medii în număr mare, dezvoltate, acestea având şi o capacitate sporită de a absorbi forţă de muncă, situaţie în care bunăstarea realizată la nivelul regiunii este împărţită între mai mulţi. Pe de altă parte, există şi situaţia existenţei câtorva firme mari, cu management performant şi cifră de afaceri foarte mare, iar restul firmelor mici şi mijlocii se luptă pentru supravieţuire. În acest caz, bunăstarea se concentrează în câteva locuri şi nu se distribuie pe orizontală, în teritoriu.

    Cea de-a doua situaţie se aplică judeţului Bacău. Avem câteva firme de excepţie, cu care ne mândrim (Dedeman, Aerostar, Agricola Internaţional, Elmet, Pambac) şi în rest multe firme cu probleme de existenţă. Oricâtă bunăvoinţă umană şi implicare ar demonstra companiile mai sus menţionate, ele nu pot absorbi decât parţial forţa de muncă locală.

    Un oraş şi un judeţ se dezvoltă astfel asimetric, dezordonat şi fenomenul poate genera iluzia că lucrurile merg bine, când de fapt nu este aşa. Situaţia de la Bacău poate fi extrapolată în multe judeţe din România, de aceea se impune tot mai mult să discutăm despre regionalizare, despre cum putem crea bunăstare de care să beneficeze cât mai mulţi oameni.

    Statisticile, cifrele au evident limitările lor. Ca şi testele psihologice. De aceea, în medicină, psihologie, asistenţă socială nu se poate pune un diagnostic sau să se facă recomandări până când situaţia nu este abordată complex, multidisciplinar. Abia atunci se reduce foarte mult riscul de a scăpa informaţii vitale sau de a vedea unilateral realitatea.

    Ce este in-work poverty? Expresia se traduce prin faptul că deşi ai job, veniturile obţinute din muncă au devenit insuficiente pentru traiul de zi cu zi.

    Este un fenomen în tot mai mare creştere la noi în ţară, mascat de cifre şi statistici economice pozitive. Acest fenomen indică o polarizare a bogăţiei în România: bunăstarea este în creştere, dar se distribuie la un segment mic de populaţie, restul scufundându-se într-o spirală a sărăciei şi a împrumuturilor continue pentru a putea ajunge la luna următoare.

    Această dezvoltare nu este una sustenabilă şi dezechilibrează foarte mult o ţară atunci când sunt diferenţe economice mari între regiuni. E ca şi cum un avion ar fi supraîncărcat pe o parte, greutatea nefiind distribuită în mod egal pe ambele planuri.

    Polarizarea bogăţiei, dacă se face prin muncă, nu este rea în sine. Dacă o firmă sau o comunitate îşi doreşte mai mult de la viaţă şi munceşte pentru a-şi atinge visul, atunci este normal şi firesc să existe diferenţe între oameni, între regiuni. Până la urmă, munca şi hotărârea de a reuşi trebuie să facă diferenţa.

    Politic, economic şi strategic, în cadrul aceloraşi graniţe, diferenţele socio-economice între regiuni trebuie tratate cu multă atenţie, pentru că o regiune săracă va conduce la un exod de forţă de muncă în regiunile bogate sau în exteriorul ţării, va crea probleme sociale sporite, ceea ce va dezechilibra în final şi regiunile dezvoltate economic.

    Uniunea Europeană a conştientizat acest pericol şi în consecinţă a alocat fonduri structurale nerambursabile de coeziune cu scopul de a reduce disparităţile dintre regiuni.

    Sărăcia prin muncă este din păcate un fenoment tot mai extins în regiunea Nord-Est a ţării. Lipsa investiţiilor, a locurilor de muncă face ca salariile multor oameni să se aşeze la nivelul salariului minim pe economie sau un pic deasupra, ceea ce îi pune în dificultate; nu îşi pot întreţine în mod real, decent, familiile. Sunt multe familii în care doar un singur membru aduce venituri în casă.

    Eu cred că nu este nimic mai demotivant pentru cineva de bună credinţă ca situaţia în care constată că prin muncă abia îşi duce traiul până luna viitoare!

    Iar dacă cel care munceşte este demotivat, cum vor mai îmbrăţişa copiii lui ideea că munca este soluţia pentru toate dorinţele, cei care se pregătesc ca într-o zi să intre pe piaţa forţei de muncă?

  • Nuclearelectrica va distribui un dividend pe 2017 de 0,90 lei/acţiune

    În urma dezbaterilor, AGA a decis că va distribui un dividend brut de 0,90 lei per actiune, având data planificată pentru plată 28 iunie „către acţionarii înscrişi în Registrul Acţionarilor ţinut de către Depozitarul Central SA la data de inregistrare 8 iunie 2018”.

    „Societatea Naţională Nuclearelectrica SA informează acţionarii că în baza Hotărârii nr. 5 a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din data de 25 aprilie 2018, SNN va efectua plata dividendelor aferente exerciţiului financiar 2017, prin intermediul Depozitarului Central SA şi al BRD-Groupe Société Générale (BRD), agentul de plată selectat”, precizează documentul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • KMG International a aderat la Centru Român al Energiei

    Înfiinţată în 2011 şi cu birouri în Bucureşti şi Bruxelles, CRE grupează peste 20 de companii reprezentative ale sectorului energetic din România, acoperind întregul lanţ energetic – extracţie, producţie, transport şi distribuţie energie electrică, petrol şi gaze, dar şi servicii energetice şi de proiectare.

    Obiectivele CRE vizează asigurarea un mediu prietenos pentru afaceri şi de a stimula competitivitatea pentru sectorul energetic din România, dezvoltând în acelaşi timp dialogul şi cooperarea între companiile membre, autorităţile şi instituţiile relevante naţionale şi europene active în politica energetică.

    De asemenea, componenta de diplomaţie energetică a asociatiei se completează din 2016 cu reprezentarea oficială a României şi coordonarea Centrului de Dialog şi Cooperare în Domeniul Energetic, în cadrul formatului de cooperare China – Europa Centrala şi de Est denumit sugestiv ”16+1”.

    KMG International este prima companie din domeniul petrolier (rafinare, trading, distribuţie carburanţi) care se alatură Centrului Român al Energiei.

    Deţinut integral de compania naţională de petrol şi gaze a Republicii Kazahstan – KazMunayGas, KMG International este un grup petrolier cu sediul central în Amsterdam, care deţine şi desfăşoară operaţiuni majore în domeniile rafinare, petrochimie, retail şi trading pe 11 pieţe de bază.

    Reţeaua de distribuţie carburanţi numără peste 1.100 puncte de alimentare în Georgia, Bulgaria, Moldova şi România – unde Grupul deţine şi două rafinării – Petromidia Năvodari şi Vega Ploieşti.

  • Una dintre cele mai mari companii din România angajează 300 de oameni. Vezi care sunt poziţiile disponibile

    “La Sibiu va fi inaugurat, în acest an, un Centru de Servicii Clienţi care va deservi clienţii din Germania ai Grupului E.ON. Până la sfârşitul anului 2019 aici vor fi înfiinţate aproximativ 250 de locuri de muncă, care vor oferi oportunităţi foarte bune de angajare pentru vorbitorii de limbă germană din regiune. Totodată, anul trecut a fost înfiinţată la Iaşi, compania E.ON Software Development, unde au fost deja angajate 70 de persoane, iar până la sfârşitul anului se are în vedere ca numărul acestora să ajungă la 120”, au anunţat reprezentanţii companiei.

    Nemţii de la E.ON au terminat anul cu 5.710 oameni în România, cu aproape 250 mai mulţi faţă de finalul anului 2016. Creşterea numărului de salariaţi vine după ce încă de la privatizarea din 2005, anul în care nemţii au preluat fostele Electrica Moldova şi Distrigaz Nord, s-au concentrat pe reorganizări masive, aceasta fiind reţeta aplicată de toţi investitorii străini veniţi în România. La momentul privatizării, cele două companii preluate de E.ON aveau împreună peste 12.000 de oameni.   

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Suedia distribuie pliante prin care cetăţenii primesc instrucţiuni în cazul unui război

    Pentru prima oară în ultimii 30 de ani, Suedia le spune cetăţenilor cum să se pregătească pentru război.Pliantul de 20 de pagini, împărţit prin pliante peste tot în ţară, intitulat ”Când vine criza sau războiul”, conţine sfaturi de bază legate de unde pot găsi adăposturi anti-bombardament şi cum să îşi asigure necesităţi de bază, precum apă, mâncare şi adăpost.

    Pliantul le spune de asemenea suedezilor că au o datorie faţă de ţara lor, în cazul în care este ameninţată. Astfel de pliantele au fost împărţite prima oară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar apoi ulterior în timpul Războiului Rece.

    ”Dacă Suedia va fi atacată de altă ţară, nu ne vom preda niciodată. Orice informaţie care vă va spune că rezistenţa trebuie să înceteze este falsă”.

    Suedia este în stare de alertă ridicată după ce Rusia a anexat peninsula Crimeea în 2014. Naţionea scandinavă acuză rusia că trece deseori în spaţiul aerian şi ignoră orice avertisment. 

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Imagini incredibile ale familiilor regale din Africa – GALERIE FOTO

    Cum ar arăta harta globului pământesc dacă fiecare ţară s-ar pune în centrul lumii – GALERIE FOTO

     

    Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

     

     

     

     

  • Cronică de film: Liniştea care îţi dă fiori – VIDEO

    Filmul lui John Krasinski este gândit în aşa fel încât spectatorul să devină participant activ într-un joc de-a şoarecele şi pisica, unul plin de tensiune. Aceasta este de fapt şi principala calitate a celor mai multe filme horror de succes: darul de a-l aduce pe cel din faţa ecranului în mijlocul acţiunii. A Quiet Place mai reuşeşte un lucru impresionant: se joacă cu aşteptările publicului fără a subestima capacitatea de înţelegere a spectatorilor. Vorbim, fără îndoială, de un thriller excelent.

    Scenariul semnat de Bryan Woods şi Scott Beck e extrem de alert, iar regizorul a profitat de acest lucru pentru a trece direct în mijlocul acţiunii. Vedem un cuplu care se joacă alături de cei trei copii, iar un titlu de pe ecran ne anunţă că e ziua 89; se înţelege destul de repede că acţiunea se petrece într-o lume postapocaliptică. Următoarele scene îi prezintă pe protagonişti mişcându-se încet printr-un magazin mic, încercând să facă cât mai puţin zgomot, căutând medicamente pentru unul dintre copii.

    Începutul filmului are un singur rol, şi anume de a-l face pe spectator să înţeleagă că principalul pericol în această lume e sunetul. Firul narativ continuă la un an după aceste prime scene. Ideea unor inamici care îşi depistează prada după sunetele produse de aceasta nu e nouă, dar Krasinski a reuşit să aducă un suflu proaspăt conceptului. De-a lungul filmului, el creează mai multe momente tensionate în care spectatorii se aşteaptă la ceva inedit; de cele mai multe ori, aşteptările le sunt înşelate. Sunt scene în care vedem o puşcă şi ne aşteptăm ca sunetul produs să declanşeze un adevărat carnagiu, dar lucrurile iau o cu totul altă direcţie.

    A Quiet Place e un film cu foarte puţine replici, bazându-se pe puterea imaginilor pentru a transmite mesajul central. Din acest punct de vedere, nu ştiu dacă am văzut recent o producţie mai reuşită, iar asta spune multe despre ceea ce poate face Krasinski în spatele camerei de filmat.

    A Quiet Place a fost primit extrem de bine atât de critici, cât şi de spectatorii de rând, iar performanţele la box office reflectă perfect acest lucru: cu un buget de doar 17 milioane de dolari, filmul generase (la ora închiderii ediţiei) aproape 260 de milioane de dolari din vânzarea de bilete. Prin urmare, nu ar trebui să surprindă pe nimeni faptul că producătorii au anunţat deja că lucrează la o continuare a filmului.

    În concluzie, A Quiet Place e unul dintre acele filme rare în timpul căruia nu ştii la ce să te aştepţi. E un film care îţi induce o stare de teamă care rămâne cu tine mult după ce ai părăsit sala de cinema.

    Nota: 8/10

  • O poveste pregătită în zece ani. Şi alte 18 filme pe deasupra – VIDEO

    Avengers: Infinity War
    Regia: Joe şi Anthony Russo
    Distribuţie: Robert Downey Jr., Chris Hemsworth, Mark Ruffalo
    Durată: 2 ore 40 minute
    Buget: 300 milioane dolari
    Data lansării: 27 aprilie

    Avengers: Infinity War nu este un film perfect, dar e genul de film căruia nu vrei să îi vezi defectele. Vorbim de o producţie atât de impresionantă încât e greu de spus cum ar fi putut arăta cu un alt regizor sau cu o altă echipă de scenarişti. Cred însă că majoritatea celor care merg în sălile de cinema pentru a vedea filmul – şi recomand tuturor să o facă – vor pleca mulţumiţi sau chiar uimiţi de ceea ce au urmărit.
    Nu o să înşir aici toate personajele cu care vă veţi reîntâlni în Infinity War, pentru că sunt prea multe, dar producătorii au făcut în aşa fel încât fiecare element din universul cinematografic Marvel să aibă un rol în desfăşurarea poveştii.
    Nu ştiu de vreun film al cărui deznodământ să fi fost construit cu atâta atenţie şi în atâţia ani. Mai important, însă, este faptul că această concluzie nu dezamăgeşte. Avengers aduce la un loc toate părţile bune din universul Marvel şi le lasă cumva în umbră pe cele mai puţin reuşite. Având în vedere tensiunea construită cu atenţie de regizori, poate că aceştia ar fi putut renunţa la câteva glume. Pe de altă parte, să nu uităm că sursa acestor filme e ceea ce americanii numesc „comic books”.
    Un lucru pe care e important să îl menţionez: atunci când numele producătorului a apărut pe ecran, marcând finalul filmului, m-am uitat instinctiv la ceas pentru că mi se părea că totul a durat prea puţin. O să fiu mai clar: filmul durează 2 ore şi 40 de minute, dar sentimentul a fost că mi-aş fi dorit să dureze de două ori mai mult. Veţi pleca din sălile de cinema cu foarte multe semne de întrebare, şi asta nu pentru că filmul s-ar termina în mijlocul acţiunii, ci pentru că e greu de descifrat ce va urma în universul cinematografic Marvel. Pentru mine a fost o surpriză plăcută, fiind oarecum plictisit de filmele care se termină într-o notă pozitivă pentru „băieţii buni”.
    Avengers: Infinity War a reuşit performanţe notabile în weekendul de lansare, doborând atât recordul de încasări din Statele Unite – 257 de milioane de dolari faţă de 247,9 milioane, recordul deţinut anterior de Star Wars: The Force Awakens – cât şi pe cel de încasări la nivel global, cu uluitoarea sumă de 640 de milioane de dolari. Anterior, cel mai bun weekend de lansare aparţinea Fast & Furious 8, care adunase 540 de milioane de dolari din bilete la nivel global. Evident, Avengers: Infinity War a debutat pe primul loc în toate ţările, iar cei de la Disney se pot aştepta la acelaşi lucru şi pe data de 11 mai, atunci când filmul va ajunge în cinematografele din China.
    Cei care nu au urmărit filmele lansate de studiourile Marvel în ultimii zece ani nu vor „prinde“ momentele subtile din Avengers: Infinity War şi nu vor putea experimenta emoţia poveştii, nefiind ataşaţi de personajele principale. Pentru toţi ceilalţi, filmul va aduce satisfacţia unui final pe măsura aşteptărilor. Închei repetând recomandarea din primele rânduri: mergeţi să vedeţi Avengers: Infinity War. Nu veţi regreta.

    Nota: 9/10

  • Povestea unuia dintre cele mai mari falimente din istoria României

    Relad, Montero, ADM Farm şi Polisano pe de o parte, Mediplus şi Farmexim de cealaltă parte. Două destine au marcat în ultimul deceniu distribuţia de medicamente, o piaţă de 23 mld. lei. Sursa celor mai mari falimente din economia locală în anii 2010-2011, dar şi sectorul vedetă al marilor tranzacţii în 2017-2018. O piaţă a extremelor, în care doar cei mai puternici au rezistat.

    ”Piaţa s-a maturizat şi s-a consolidat, au rămas mult mai puţini jucători, iar locul lăsat liber de falimentele din anii anteriori a fost umplut de ceilalţi distribuitori. A fost o reaşezare a pieţei şi au apărut ţinte interesante pentru investitorii strategici“, explică Mihai Miron, antreprenorul care controlează grupul Ropharma, unul dintre veteranii pieţei farmaceutice din România. De numele lui Miron se leagă şi destinul uneia dintre cele mai mari fabrici de medicamente, Europharm Braşov (preluată şi închisă ulterior de grupul farmaceutic GSK).

    Până să ajungă un actor principal pe piaţa de fuziuni şi achiziţii din România, distribuţia de medicamente a fost martor al celor mai răsunătoare falimente din economie prin prisma dimensiunii la care ajunseseră companiile care şi-au cerut insolvenţa şi care ulterior au intrat în faliment.

    Rând pe rând, Relad, Montero, ADM Farm sau Polisano, jucători din topul clasamentului, cu afaceri de ordinul sutelor sau miliardelor de lei, şi-au anunţat intrarea în insolvenţă. Relad a fost primul distribuitor important care a ieşit din piaţă, în perioada 2010 – 2011, iar afacerile au scăzut de la 874 de milioane de lei în 2009 la 5.600 de lei în 2011 şi datorii către creditori în valoare de 1,8 mld. lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.

    După Relad a urmat declinul unui alt distribuitor, Montero, afacerea din distribuţia de medicamente a familiei Tudorache, care în 2015 a primit decizia de deschidere a falimentului în procedură generală. Şi ADM Farm a anunţat intrarea în insolvenţă la finalul lui 2014, an în care a înregistrat o scădere cu 20% a cifrei de afaceri faţă de perioada similară a anului precedent. |n 2016, cel mai recent an pentru care există date publice, afacerile ADM Farm au fost de 9,7 mil. lei, de la 95 mil. lei în 2015. Pierderile în 2016 au fost de 28 de milioane de lei, iar compania mai are 115 angajaţi, potrivit datelor publice.

    Iancu Guda menţionează fragilitatea companiilor din distribuţia de medicamente, în contextul în care una din patru companii din acest sector înregistrează pierderi, iar gradul de profitabilitate este unul scăzut. ”Aceste companii au un capital de lucru destul de fragil, în condiţiile în care activele circulante acoperă doar cu 20% mai mult datoriile pe termen scurt. Farmaciile îşi colectează de două ori mai rapid creanţele de la Casa de Sănătate, dar nu transpun mai departe viteza de plată către furnizori, respectiv distribuitori şi acest lucru pune presiune pe lichiditatea lor“, a spus Iancu Guda.

    Dacă timp de doi ani, din 2014 până în 2016, piaţa de distribuţie nu s-a mai clătinat, în 2016 a urmat o altă insolvenţă răsunătoare  Polisano, care a fost în top cinci distribuitori, cu rulaje de 1,4 mld. lei în 2014. |n 2015, cel mai recent an pentru care există date publice, Polisano a înregistrat o cifră de afaceri de 527 mil. lei, în scădere cu 60% faţă de anul precedent. |n 2017, la scurt timp după intrarea în insolvenţă, Polisano Distribuţie anunţa falimentul după ce măsurile de restructurare nu dăduseră rezultate.

    Grupul Polisano din Sibiu a fost o afacere construită de medicul Ilie Vonica, iar declinul afacerilor din producţie, distribuţie şi retail de medicamente, dar şi servicii medicale private a venit în urma decesului antreprenorului care a pus bazele grupului. Astfel, din 2016 până anul acesta, au fost vândute rând pe rând părţi din business către unii dintre cei mai mari jucători din industria de profil. Sensiblu a preluat farmaciile Polisano, iar MedLife a cumpărat divizia medicală.

    În prezent, distribuţia de medicamente este dominată de Mediplus, parte din grupul A&D Pharma, business preluat de Penta Investments, urmat de Farmexpert, deţinut de gigantul Walgreens Boots Alliance, şi Fildas, afacerea antreprenoarei Anca Vlad. De altfel, Anca Vlad este printre singurii antreprenori români care au rezistat în piaţă cu afacerile din distribuţie şi retail farmaceutic şi a dus distribuitorul Fildas pe locul al treilea în piaţa de profil, iar lanţul de farmacii Catena este liderul pieţei de retail farmaceutic.

    ”Piaţa rămâne foarte atractivă pentru investitori“, arată Mihai Miron, care adaugă că grupurile mari din afară se uită la proiecţiile de creştere pentru aceste sectoare şi la decalajul pe care România îl are de recuperat faţă de celelalte ţări europene în domeniul sănătăţii.
     

  • Între falimente de răsunet şi tranzacţii gigant: Cele două destine din distribuţia de medicamente

    ”Piaţa s-a maturizat şi s-a consolidat, au rămas mult mai puţini jucători, iar locul lăsat liber de falimentele din anii anteriori a fost umplut de ceilalţi distribuitori. A fost o reaşezare a pieţei şi au apărut ţinte interesante pentru investitorii strategici“, explică Mihai Miron, antreprenorul care controlează grupul Ropharma, unul dintre veteranii pieţei farmaceutice din România. De numele lui Miron se leagă şi destinul uneia dintre cele mai mari fabrici de medicamente, Europharm Braşov (preluată şi închisă ulterior de grupul farmaceutic GSK).

    Ţintele de care vorbeşte Miron au fost Mediplus şi Farmexim, două companii antreprenoriale cu un model de business în care distribuţia de medicamente a fost continuată de lanţuri de farmacii – Sensiblu şi Help Net, ambele grupuri actori în tranzacţii de peste 100 de milioane de euro.

    Tranzacţia dintre grupul ceh Penta Investments (Dr. Max) şi A&D Pharma (Mediplus şi Sensiblu) a fost anunţată la sfârşitul anului trecut şi este evaluată la 350-400 de milioane de euro, potrivit datelor din piaţă.

    ”Dr. Max are o strategie de extindere şi România este o piaţă mare în Europa Centrală. Avem planuri pentru România în continuare, dacă sunt oportunităţi, luăm acest aspect de extindere în considerare. Vom continua să ne dezvoltăm, credem că putem să ne întărim poziţia pe piaţă şi vom investi în această direcţie“, afirmă Leonardo Ferrandino, CEO al Dr. Max, reţea controlată de Penta şi care are, prin achiziţia Sensiblu, o reţea de peste 2.000 de farmacii pe mai multe pieţe europene. 
    O altă intrare pe piaţa românească a fost a germanilor de la Phoenix, care au cumpărat grupul Farmexim, înfiinţat de antreprenorul Ovidiu Buluc, într-o tranzacţie estimată la 100 de milioane de euro, ceea ce arată că România a devenit un punct fierbinte pe piaţa farmaceutică europeană.

    ”Într-o piaţă cu o concentrare din ce în ce mai mare aveniturilor la jucătorii de top, apare nevoia de consolidare sau de întărire a companiilor prin prezenţa unor fonduri care să susţină finanţarea firmelor în contextul de profitabilitate şi lichiditate limitată“, punctează Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România.

    Datele din situaţiile financiare depuse de companii la ANAF, prelucrate de Iancu Guda, indică faptul că primii zece jucători din distribuţia de medicamente controlează în prezent 56% din piaţă după cifra de afaceri, ceea ce arată consolidarea la vârf a jucătorilor mari şi justifică interesul investitorilor străini pentru piaţa locală.

    Dar până să ajungă un actor principal pe piaţa de fuziuni şi achiziţii din România, distribuţia de medicamente a fost martor al celor mai răsunătoare falimente din economie prin prisma dimensiunii la care ajunseseră companiile care şi-au cerut insolvenţa şi care ulterior au intrat în faliment.

    Rând pe rând, Relad, Montero, ADM Farm sau Polisano, jucători din topul clasamentului, cu afaceri de ordinul sutelor sau miliardelor de lei, şi-au anunţat intrarea în insolvenţă. Relad a fost primul distribuitor important care a ieşit din piaţă, în perioada 2010 – 2011, iar afacerile au scăzut de la 874 de milioane de lei în 2009 la 5.600 de lei în 2011 şi datorii către creditori în valoare de 1,8 mld. lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.

    După Relad a urmat declinul unui alt distribuitor, Montero, afacerea din distribuţia de medicamente a familiei Tudorache, care în 2015 a primit decizia de deschidere a falimentului în procedură generală. Şi ADM Farm a anunţat intrarea în insolvenţă la finalul lui 2014, an în care a înregistrat o scădere cu 20% a cifrei de afaceri faţă de perioada similară a anului precedent. |n 2016, cel mai recent an pentru care există date publice, afacerile ADM Farm au fost de 9,7 mil. lei, de la 95 mil. lei în 2015. Pierderile în 2016 au fost de 28 de milioane de lei, iar compania mai are 115 angajaţi, potrivit datelor publice.

    Iancu Guda menţionează fragilitatea companiilor din distribuţia de medicamente, în contextul în care una din patru companii din acest sector înregistrează pierderi, iar gradul de profitabilitate este unul scăzut. ”Aceste companii au un capital de lucru destul de fragil, în condiţiile în care activele circulante acoperă doar cu 20% mai mult datoriile pe termen scurt. Farmaciile îşi colectează de două ori mai rapid creanţele de la Casa de Sănătate, dar nu transpun mai departe viteza de plată către furnizori, respectiv distribuitori şi acest lucru pune presiune pe lichiditatea lor“, a spus Iancu Guda.

    Dacă timp de doi ani, din 2014 până în 2016, piaţa de distribuţie nu s-a mai clătinat, în 2016 a urmat o altă insolvenţă răsunătoare  Polisano, care a fost în top cinci distribuitori, cu rulaje de 1,4 mld. lei în 2014. |n 2015, cel mai recent an pentru care există date publice, Polisano a înregistrat o cifră de afaceri de 527 mil. lei, în scădere cu 60% faţă de anul precedent. |n 2017, la scurt timp după intrarea în insolvenţă, Polisano Distribuţie anunţa falimentul după ce măsurile de restructurare nu dăduseră rezultate.

    Grupul Polisano din Sibiu a fost o afacere construită de medicul Ilie Vonica, iar declinul afacerilor din producţie, distribuţie şi retail de medicamente, dar şi servicii medicale private a venit în urma decesului antreprenorului care a pus bazele grupului. Astfel, din 2016 până anul acesta, au fost vândute rând pe rând părţi din business către unii dintre cei mai mari jucători din industria de profil. Sensiblu a preluat farmaciile Polisano, iar MedLife a cumpărat divizia medicală.

    În prezent, distribuţia de medicamente este dominată de Mediplus, parte din grupul A&D Pharma, business preluat de Penta Investments, urmat de Farmexpert, deţinut de gigantul Walgreens Boots Alliance, şi Fildas, afacerea antreprenoarei Anca Vlad. De altfel, Anca Vlad este printre singurii antreprenori români care au rezistat în piaţă cu afacerile din distribuţie şi retail farmaceutic şi a dus distribuitorul Fildas pe locul al treilea în piaţa de profil, iar lanţul de farmacii Catena este liderul pieţei de retail farmaceutic.

    ”Piaţa rămâne foarte atractivă pentru investitori“, arată Mihai Miron, care adaugă că grupurile mari din afară se uită la proiecţiile de creştere pentru aceste sectoare şi la decalajul pe care România îl are de recuperat faţă de celelalte ţări europene în domeniul sănătăţii.