BusinessMagazin

Tag: directori

  • Noul ministru al educaţiei a aprobat vineri un document ce permite directorilor de şcoli care n-au trecut examenul să revină pe posturi

    Profesorii care nu au reusit sa promoveze concursul pentru posturile de directori si directori adjuncti in scoli vor putea ajunge insa inapoi in aceste functii, intrucat noul ministru al Educatiei a aprobat vineri un document ce prevede ca acestia vor avea dreptul sa ocupe functiile de conducere prin numire. Asadar, si cei care nu au intrunit punctajul necesar sau nu s-au prezentat la concurs pot sa isi ocupe scaunele in continuare.

    Numirea se va face de catre inspectorul general, cu avizul consiliului de administratie al Inspectoratului.

    „Pot fi numite si persoanele care pana la data concursului au ocupat functii de director sau de director adjunct in unitatea de invatamant respectiva si nu au participat la concurs sau au participat la concurs, dar nu au fost admise„, se arata in adresa numarul 24187 din 06.01.2017.

    Adresa este aprobata si semnata de noul ministru Pavel Nastase, precum si de proaspat numitul secretar de stat in Ministerul Educatiei, Liviu Pop, noteaza hotnews.ro.

    Textul integral al documentului aprobat vineri de noul ministru al Educatiei:

    „In vederea solutionarii situatiilor pentru care nu s-au emis deciziile de numire in functiile de director si director adjunct prin detasare in interesul invatamantului, situatii raportate la data de 6.01.2017, prin derogare de la prevederile art. 24 alin (1) din Metodologia privind organizarea si desfasurarea concursului pentru ocuparea functiilor de director si director adjunct din unitatile de invatamant preuniversitar, aprobata prin OMENCS nr. 5080/2016, in functiile de director si director adjunct ramase vacante dupa validarea rezultatelor concursului pot fi numite si persoanele care pana la organizarea concursului au ocupat functii de director sau de director adjunct in unitatea de invatamant respectiva si nu au participat la concurs sau au participat la concurs, dar nu au fost admise.

    Numirea prin detasare in interesul invatamantului se realizeaza prin decizie a inspectorului scolar general, cu avizul consiliului de administratie al inspectoratului scolar si cu acordul scris al persoanei solicitate, pana la organizarea unui nou concurs, dar nu mai tarziu de sfarsitul anului scolar 2016-2017.”

    Pe 22 decembrie, Ministerul Educatiei, atunci condus de Mircea Dumitru, a transmis inspectoratelor scolare o nota in care avertiza ca in functiile de director si director adjunct ramase vacante dupa organizarea concursului nu pot fi numite persoanele care pana la organizarea concursului au ocupat functii de director sau director adjunct in scolile respective si nu au participat la concurs, precum si persoanele care s-au prezentat la concurs, dar nu au fost admise.

  • Noul ministru al educaţiei a aprobat vineri un document ce permite directorilor de şcoli care n-au trecut examenul să revină pe posturi

    Profesorii care nu au reusit sa promoveze concursul pentru posturile de directori si directori adjuncti in scoli vor putea ajunge insa inapoi in aceste functii, intrucat noul ministru al Educatiei a aprobat vineri un document ce prevede ca acestia vor avea dreptul sa ocupe functiile de conducere prin numire. Asadar, si cei care nu au intrunit punctajul necesar sau nu s-au prezentat la concurs pot sa isi ocupe scaunele in continuare.

    Numirea se va face de catre inspectorul general, cu avizul consiliului de administratie al Inspectoratului.

    „Pot fi numite si persoanele care pana la data concursului au ocupat functii de director sau de director adjunct in unitatea de invatamant respectiva si nu au participat la concurs sau au participat la concurs, dar nu au fost admise„, se arata in adresa numarul 24187 din 06.01.2017.

    Adresa este aprobata si semnata de noul ministru Pavel Nastase, precum si de proaspat numitul secretar de stat in Ministerul Educatiei, Liviu Pop, noteaza hotnews.ro.

    Textul integral al documentului aprobat vineri de noul ministru al Educatiei:

    „In vederea solutionarii situatiilor pentru care nu s-au emis deciziile de numire in functiile de director si director adjunct prin detasare in interesul invatamantului, situatii raportate la data de 6.01.2017, prin derogare de la prevederile art. 24 alin (1) din Metodologia privind organizarea si desfasurarea concursului pentru ocuparea functiilor de director si director adjunct din unitatile de invatamant preuniversitar, aprobata prin OMENCS nr. 5080/2016, in functiile de director si director adjunct ramase vacante dupa validarea rezultatelor concursului pot fi numite si persoanele care pana la organizarea concursului au ocupat functii de director sau de director adjunct in unitatea de invatamant respectiva si nu au participat la concurs sau au participat la concurs, dar nu au fost admise.

    Numirea prin detasare in interesul invatamantului se realizeaza prin decizie a inspectorului scolar general, cu avizul consiliului de administratie al inspectoratului scolar si cu acordul scris al persoanei solicitate, pana la organizarea unui nou concurs, dar nu mai tarziu de sfarsitul anului scolar 2016-2017.”

    Pe 22 decembrie, Ministerul Educatiei, atunci condus de Mircea Dumitru, a transmis inspectoratelor scolare o nota in care avertiza ca in functiile de director si director adjunct ramase vacante dupa organizarea concursului nu pot fi numite persoanele care pana la organizarea concursului au ocupat functii de director sau director adjunct in scolile respective si nu au participat la concurs, precum si persoanele care s-au prezentat la concurs, dar nu au fost admise.

  • Directorii de top din industria tech de la Facebook, Apple, Alphabet şi Oracle, invitaţi la discuţii de Donald Trump

    În timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, Trump a atacat deseori companiile tehnologice şi directorii acestora, acuzându-i că boicotează alegerile şi că se feresc să plătească taxele. Miercuri, însă, acesta se va întâlni cu liderii Facebook, Apple, Alphabet şi Oracle.

    La discuţii va participa şi Peter Thiel, fondatorul Paypal, investitor şi membru în comisia Facebook. Acesta face parte din echipa de tranziţie a lui Donald Trump după ce l-a sprijinit în timpul campaniei. Este de aşteptat ca Peter Thiel să acţioneze ca un punct de legătură între liderii din domeniu tech şi noua administraţie.

    Sheryl Sandberg, COO al companiei va reprezenta Facebook la discuţiile de la New York. Gigantul IT este cercetat pentru aşa-zisele ştiri false care circulă pe site.

    Directorul Apple, Tim Cook, va fi, de asemenea, prezent. Un punct care ar putea fi important pe agenda preşedintelui este reprezentat de perspectiva fabricării iPhone-urilor în Statele Unite, nu în China.

    Directorul executiv al Tesla, Elon Musk, ar putea fi prezent. Principalul subiect de discuţie pentru Musk este perspectiva lui Trump asupra energiei regenerabile. Tesla se bazează pe reducerile de taxe, la fel şi cumpărătorii maşinilor. Acest tratament special în materie de taxe dispare treptat, dar depinde de Donald Trump să prioritizeze alte surse de energie.

    Alphabet, compania-mamă a Google, este reprezentată de cofondatorul Larry Page. Trump a evidenţiat teoria conspiraţionistă potrivit căreia Google ascundea ştirile negative despre Hillary Clinton în timpul campaniei. Google a respins acuzaţiile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trăim într-o dictatură, a angajaţilor în România şi a directorilor în Vest

    Într-o discuţie avută la Galaţi în cadrul conferinţelor ZF Antreprenorii României, organizate împreună cu Banca Transilvania, Felix Paraschiv, proprietarul supermarketurilor Paco din judeţul Vrancea, spunea că o problemă care nu prea se discută public este legată de dictatura angajaţilor.

    Toate companiile din România se confruntă cu problema forţei de muncă, respectiv lipsa ei, sau cu faptul că oamenii sunt slab pregătiţi, cu fluctuaţiile mari de personal şi cu faptul că angajaţii pleacă când vor, deşi au investit în ei ore de pregătire profesională şi cursuri de calificare.

    Constantin Dumitru, proprietar al Lubrimet Galaţi, spune că în Suedia, despre care percepţia tuturor este că protecţia socială a angajaţilor se află la cea mai ridicată cotă din Europa, salariaţii nu pot să părăsească compania când vor, dacă aceasta a investit în ei. Sau părăsesc compania şi plătesc cursurile. În România, un angajat poate să plece şi a doua zi. „Există muncitori care pleacă şi după două zile de la angajare… Sunt multe situaţii în care oamenii stau trei luni şi o zi în fabrică, doar ca să îşi depăşească perioada de probă şi să nu mai plătească echipamentul“, a spus la conferinţa ZF HR Insider Cristina Moga, HR manager în cadrul Webasto, un producător de componente auto cu 1.300 de salariaţi în fabrica pe care o operează lângă Arad.

    Cristina Cândea, HR manager al producătorului de componente auto Coindu din Curtici, Arad, spune că „am angajat 1.000 de oameni ca să ne asigurăm că rămânem cu 500 în fabrică. Perioada medie petrecută în fabrică de către cei care au plecat a fost undeva la 40 de zile“.

    Dincolo de infrastructură, cele mai mari probleme pentru economia României şi firmele care operează aici sunt legate de forţa de muncă, nu de lipsa de proiecte sau comenzi şi nici de finanţare.

    Cei care conduc companiile şi fabricile, cei responsabili de HR au coşmaruri legate de faptul că nu pot onora comenzile şi vor pierde contractele. O fluctuaţie de personal de 40% în anumite domenii, unde munca nu este foarte complicată, ţine de normalitate. Sunt centre de suport – call centere – care pot ajunge şi la o fluctuaţie de personal de 70%.

    Ce-i de făcut? Majorarea salariilor, astfel încât angajaţii să nu se mai gândească să plece? Feliciu Paraschiv de la Paco Supermarket spune că după o majorare angajaţii trag o lună, două, iar după aceea totul revine la normal, aşa că nu prea este soluţia câştigătoare. Pentru companiile care livrează produse cu valoare adăugată mică, majorarea salariilor reprezintă un dezastru, având în vedere că ele au venit în România pentru forţa de muncă low cost şi mai bine pregătită decât în alte ţări.

    Înăsprirea condiţiilor de plecare dintr-o companie, mai ales dacă angajaţii beneficiază de pregătire şi cursuri de calificare din partea firmei? Ar putea să fie o soluţie, dar cine să o susţină în Parlament prin modificarea legilor? Niciun partid nu ar vota acest lucru, punându-şi sindicatele şi alegătorii în cap.

    Cum să plătească angajaţii faptul că cineva îi învaţă o meserie, le arată cum trebuie făcute operaţiunile, cum se face un PowerPoint, cum se lucrează cu Excelul, cum să facă şi să marketeze un produs etc.?! Este de la sine înţeles că aceste lucruri sunt gratuite, sunt o obligaţie a companiei când te angajează să te înveţe ce şi cum să faci, nu?! Dacă cineva îşi bate capul cu un angajat, depune ore de muncă în a-l pregăti şi apoi acesta pleacă, cine plăteşte pentru acest lucru?

    Cum poate fi cuantificată această pregătire de care beneficiază cineva gratis, pe care apoi şi-o vinde în altă parte, unde primeşte un preţ mai mare? Poate ar trebui să existe şi aceşti indicatori în contractele de muncă, ca o datorie a unui angajat faţă de o companie.

    Dacă ne uităm la vârful unei companii, în societatea actuală există şi o dictatură a directorilor, a CEO-ului, a managementului din prima linie în faţa acţionarilor, în special pentru firmele listate la bursă şi unde nimeni nu are un control absolut. Într-o firmă unde sunt mii şi zeci de mii de acţionari, iar cel mai mare dintre ei nu are mai mult decât câteva procente, CEO-ul, mai ales dacă este şi preşedintele boardului, decide tot. Este cazul în America şi parţial în Europa.

    Democratizarea companiilor, începută în anii `70 -`80, când au fost listate la Bursă, a adus în timp şi această dictatură a managementului în faţa acţionarilor, cei mai mulţi dintre ei fiind pensionari, cu banii aflaţi în fondurile de pensii şi de investiţii.

    Controlând practic compania şi boardul, directorii au reuşit să domine şi adunările generale ale acţionarilor, luându‑şi partea când firmele au avut profit prin bonusurile legate de evoluţia acţiunilor, dar lăsând pierderile, atunci când au existat, pe seama acţionarilor. Preţul crizei a fost plătit de acţionari şi nu de directorii care au condus companiile şi băncile şi care de multe ori, prin deciziile luate, au accentuat criza sau chiar au provocat-o.

    De aceea, noile şi vechile generaţii din Occident încep să conteste capitalismul, care a adus mai mulţi bani doar clasei corporatiste de top, sărăcind în schimb acţionarii. De asemenea, ţările mai slabe din punct de vedere economic încep să ridice ziduri împotriva globalizării şi a investitorilor străini.

    Două faţete ale aceluiaşi fenomen: în România – dictatura angajaţilor fără bani, iar în Occident – dictatura directorilor (CEO-urilor) cu bani.

  • Un top care trebuie să fie pe masa oricărui CEO

    Studiul despre unde vor să lucreze studenţii români după terminarea facultăţii, asta dacă rămân în ţară, trebuie să fie discutat continuu de către proprietarii şi directorii companiilor. Dacă vor ca businessul pe care l-au construit să aibă un viitor.

    Acum zece zile, pe piaţa românească a ieşit unul dintre cele mai interesante topuri din acest an: care sunt companiile unde vor să muncească studenţii români. Topul general şi pe domenii a fost realizat de Universum Global, o companie care efectuează de mai mulţi ani acest studiu pe pieţele din vestul Europei. În 2016, au făcut acest studiu pentru prima dată pentru România, luând în considerare răspunsurile a 10.500 de studenţi de la 46 de universităţi, de la 136 de specializări.

    Astfel de studii au mai fost făcute pe piaţă şi de alte companii. Oricum, acest top trebuie să fie pe masa fiecărui antreprenor român, a fiecărui CEO, a fiecărui manager, a fiecărui acţionar semnificativ dintr-o companie. Ca să nu mai spun că acest top trebuie să fie în faţa fiecărui director de HR în fiecare zi pentru a-l visa, şi ziua şi noaptea, timp de 365 de zile, până când apare o nouă ediţie.

    Prezentul şi viitorul unei companii ţin de un asemenea top care arată unde vor studenţii români să se angajeze. Degeaba ai cele mai bune idei într-o companie, ai cele mai bune planuri de afaceri, aprobate şi finanţate de către bancă, dacă cei care vin din spate nu vor să lucreze la tine sau cei care vin poate nu sunt cei mai buni, cei mai talentaţi, cei mai determinaţi şi chiar cei mai inteligenţi. Plus că mulţi studenţi români vor să plece să lucreze în afară.

    Antreprenorii români şi companiile româneşti nu dau aproape deloc importanţă acestor topuri, nici să fie în ele, nici să crească în clasament de-a lungul anilor. În Vest, câştigarea unei poziţii de la un an la altul poate însemna pentru companie posibilitatea de a atrage mai multe talente umane. În prezent, există o luptă la cuţite în America între băncile de investiţii şi companiile din Silicon Valley pentru atragerea noilor talente. Când era boom economic, marile bănci americane erau prima opţiune pentru premianţii de la Harvard, Stanford sau de la celelalte universităţi americane. Să lucrezi la Goldman Sachs sau la JPMorgan, unde de la bun început câştigi 200.000 de dolari pe an, era visul oricui.

    După criză şi după ce Facebook şi Google au devenit mai importante decât băncile, prima opţiune a celor mai buni studenţi este să lucreze la giganţii sau start-up-urile din Silicon Valley, unde locurile de muncă sunt mai cool, hanoracele şi „Converşii“ sunt ţinuta obligatorie, iar ideile şi proiectele sunt discutate în celebrele cafeterii. Acum băncile de investiţii preiau ceea ce rămâne neangajat în Silicon Valley.

    În România, studenţii vor să lucreze pentru Apple, Google şi BMW, ca top trei, toate branduri internaţionale. Dintre companiile româneşti, studenţii români au bifat Dacia, OMV Petrom şi Banca Transilvania. Opţiunea studenţilor români nu cred că este întâmplătoare. Apple, Google şi BMW sunt branduri de top, iar să lucrezi acolo ţine de statut şi de modul în care te prezinţi în faţa prietenilor. Este ceva să spui la bere că lucrezi la BMW, chiar şi vânzător într-un showroom, şi altceva că lucrezi la Rădăcini, unul dintre cei mai importanţi dealeri auto. De asemenea, dacă spui că lucrezi în fabrică la BMW sau la Mercedes, este altceva decât dacă eşti la Dacia sau Renault.

    Ca să nu mai vorbim de Apple şi Google. Cu toate că eşti unul dintre cei 100.000 de angajaţi ai celebrelor branduri, acest lucru contează mult mai mult decât un salariu mai mare şi o poziţie mai bună, de pildă, la Allview în Braşov. Companiile româneşti se plâng că nu găsesc angajaţi, că nimeni nu mai vine să muncească şi dacă vine cineva, este slab pregătit, pleacă devreme acasă şi cere salariu de la 1.000 de euro în sus; fără să ştie nimic, are pretenţii mari.

    Prezenţa sau nu într-un asemenea top, indiferent de poziţie, ţine de o strategie pe care trebuie să o ai zi de zi de a asigura directorilor şi până la urmă acţionarului forţă de muncă talentată care să-şi dorească să vină la job şi să „mişte“ proiectele. Pentru acest lucru, companiile şi directorii trebuie să fie prezenţi zilnic, să comunice cu studenţii, cu publicul, cu clienţii lor, să schimbe interioarele din companii, să aducă culoare, să-şi îmbunătăţească imaginea publică, să-şi dezvăluie salariile pentru a atrage atenţia studenţilor.

    Nu te poţi bate cu Apple, Google, Oracle, IBM, Samsung, BMW sau Mercedes, cu brandurile lor, de care au grijă de ani de zile, dar te poţi bate cu alte arme, de gherilă, în privinţa comunicării, în privinţa nivelului de salarizare, în privinţa proiectelor pe care studenţii le pot face.

    Acest lucru nu cade numai în responsabilitatea celor de la resurse umane, ci în primul rând în responsabilitatea CEO-ului companiei şi acţionarului. Ei trebuie să urmărească zi de zi cum este percepută compania în spaţiul public, pe Facebook, pe Google, în locurile unde sunt prezenţi studenţii.

    Când proprietarii unor companii se plâng că nu are cine să le conducă businessul, ar trebui să se gândească ce au făcut ani de zile pentru a atrage talentele, pentru a descoperi noi oameni, pentru a-i pregăti să fie lideri, pentru a-i învăţa la faţa locului cum se conduce o companie. Cei mai mulţi dintre proprietarii români nu şi-au bătut capul cu acest lucru, pe ideea că „sunt 100 ca tine care aşteaptă la uşă să fie directori“. Până să fie „100 la uşă“, ar trebui să vadă dacă firma şi brandul lor se află în topul preferinţelor studenţilor, ale oamenilor din piaţă, ale celor din concurenţă de a lucra pentru ei.

  • Pentru prima dată, salariile şefilor din Petrom sunt dezvăluite

    Cei cinci membri ai directoratului Petrom, singurul producător local de petrol şi gaze, şi 34 de directori care le raportează direct, pornind de la directori de dezvoltare pentru Marea Neagră, Reusrse Umane sau Comunicare, au fost recompensaţi anul trecut cu 54 de milioane de lei, arată datele publicate în prospectul de vânzare a 6,4% din acţiunile pe care FP le deţine la Petrom.

    “Remuneraţia membrilor directoratului şi a directorilor care raportează membrilor directoratului, plătită de societate constă într-o indemnizaţie lunară fixă, bonusuri şi alte beneficii, incluzând beneficii în natură. 

    Pentru prima dată, salariile şefilor din Petrom sunt dezvăluite

  • KPMG numeşte un nou partener în România şi doi directori

    KPMG a numit pe 1 octombrie un nou partener la biroul din România, René Schӧb, specializat pe consultanţă fiscală, iar Tracey Walker, specialistă în combaterea mitei şi a corupţiei, şi Ionuţ Măstăcăneanu au fost promovaţi în poziţia de director.

    René Schӧb, noul partener pe zona de Consultanţă Fiscală, are o experienţă de peste 17 ani, dintre care ultimii nouă în calitate de Managing Partner în cadrul altor companii internaţionale de consultanţă în România. El este specializat în asistenţa integrată a clienţilor, cu accent pe companii mari şi mijlocii deţinute de investitori privaţi.

    Unul dintre obiectivele lui René Schӧbîn noua lui poziţie va fi să conducă şi să dezvolte un birou specializat în oferirea de servicii KPMG pentru clienţii vorbitori de limba germană („KPMG German desk”).

    “Prezenţa investitorilor vorbitori de limbă germană în România s-a dezvoltat semnificativ şi sunt încântat să pot contribui la consilierea clienţilor în diverse domenii ale serviciilor KPMG. Consider că o înţelegere profundă a cadrului de reglementare al companiilor străine de către biroul german al KPMG este foarte importantă pentru a putea oferi asistenţă clienţilor noştri”, a spus noul partener.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Brexitul îi face pe trei sferturi dintre directorii de companii britanici să ia în calcul relocarea

    Votul Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană i-a făcut pe mai bine de trei sferturi dintre şefii companiilor mari să spună că iau în considerare mutarea sediilor operaţiunilor în afara Marii Britanii, potrivit unui studiu realizat de KPMG.

    Aproximativ 72% dintre cei 100 de lideri de business implicaţi în studiu au spus că au votat pentru rămânerea UK în UE în cadrul referendumului din iunie. 69 dintre aceştia sunt optimişti că economia britanică va creşte pe parcursul anului viitor, în timp ce 73% dintre ei şi-au exprimat încrederea că şi companiile lor vor creşte. 76 dintre CEO au spus că se gândesc să îşi mute business-ul din Anglia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara în care angajaţii mor de prea multă muncă

    Decesele cauzate de suprasolicitare la locul de muncă încât sunt atât de frecvente în Japonia încât există şi un cuvând pentru asta.

    Japonezii sunt recunoscuţi pentru obişnuinţa lor de a inventa cuvinte, iar unul dintre acestea este „karoshi”, ceea ce în traducere înseamnă „a muri de la prea multă muncă”. Fenomenul social a fost cunoscut pentru prima dată în 1987, când Minsterul Sănătăţii a înregistrat un şir de decese ale unor directori de rang înalt Acest subiect a ţinut prima pagină a ziarelor multă vreme, unele surse ridicând numărul victimelor până la 10.000 de oameni. 

    Dacă se constată că o moarte este de tip „karoshi”, familia victimei primeşte compensaţii din partea Guvernului de aproximativ 20.000 de dolari pe an şi despăgubiri de la companie de până la 1,6 miliarde de dolari. Iniţial, Guvernul a clasificat câteva sute de cazuri pe an. Asta până în 2015, când s-au înregistrat un număr record de 2.310 persoane, potrivit unui raport al Ministerului Muncii din Japonia. Pe de altă parte, Consiliul Naţional de Apărare pentru Victimele Karoshi consideră că adevăratul număr se ridică la 10.000, aproximativ acelaşi număr de persoane ucise în fiecare an de trafic. 

    La momentul de vârf al economiei, aproape şapte milioane de oameni – în jur de 5% din populaţia ţării al momentul respectiv –  munceau circa 60 de ore pe săptămână. În acelaşi timp, în Marea Britanoe, SUA sau Germania aveau un program de lucru de la nouă la cinci.

    Un exemplu pentru această controversă este cazul lui Kenji Hamada, un fost angajat la o companie de securitate cu sediul la Tokyo, un om muncitor cu un simţ etic dezvoltat. Săptămâna lui obişnuită de muncă era de 15 ore şi o instovitoare navetă de patru ore. Într-o zi a fost găsit prăbuşit peste birou de colegii săi, care au presupus că a adormit. Pentru că nu s-a mai mutat câteva ore, şi-au dat seama într-un final că decedase. Murise în urma unui atac de cord, la 42 de ani. Hamada a murit în 2009, însă primul caz de „karoshi” a fost înregistrat 40 de ani mai devreme, când un tânăr sănătos de 29 de ani  a suferit un accident vascular cerebral după ce a fost forţat să facă ture suplimentare, el lucrând în cadrul celui mai mare ziar naţional. Până la sfârşitul anilor 1980, din ce în ce mai mulţi angajaţi „gulere albe” au murit de suprasolicitare în fiecare an. Atunci „karoshi” a devenit un subiect de interes public de urgenţă, iar Ministerul Muncii a început să publice statistice. 

  • O companie oferă gratuit cazare şi masă pentru oamenii care vor să se angajeze, dar nu reuşeşte să găsească doritori

    Într-un efort de a susţine lipsa forţei de muncă în Europa de Est, McDonald’s oferă gratuit cazare  şi masă pentru angajaţii care sunt dispuşi să-şi mute domiciliul pentru a ocupa locurile de muncă vacante, conform fortune.com.

    Ţările Europei de Est se află în proces de creştere economică, potrivit Bloomberg, dar lipsa forţei de muncă calificată i-a înnăbuşit potenţialul. Regiunea era cunoscută ca fiind un refugiu de salarii mici, cu muncitori dornici să lucreze, însă îmbătrânirea pe piaţa forţei de muncă şi reticenţa de a angaja imigranţi au pus beţe-n roate angajatorilor care caută personal calificat. Un studiu realizat recent de PricewaterhouseCoopers arată că 54% dintre directorii din Ungaria se aşteaptă la o creştere în regiune, comparativ cu doar 27% dintre directorii la nivel mondial. Totuşi, aceiaşi lideri regionali şi-au exprimat îngrijorarea faţă de „lipsă de profesionişti calificaţi”.

    „Deficitul forţei de muncă îi ţine pe directorii din Europa de Est până noaptea târziu la birou” a declarat pentru Bloomberg directorul PwC, Robert Bencze. „Prima întrebare pe care şi-o pun acum investitorii este <<Oare voi găsi suficienţi angajaţi ca să fac afacerea să meargă?>>”, adaugă acesta.

    Şi aceasta nu e doar o problemă a Ungariei: Republica Cehă a raportat o creştere de 166% a locurilor de muncă vacante în ultimii doi ani, potrivit Bloomberg. În Letonia, problema este de trei ori mai rea – producătorii auto, cum ar fi Kia Motors, se luptă să găsească muncitori calificaţi pentru ocuparea posturilor vacante de la fabricile locale din Slovenia. „Din ce în ce mai multor solicitanţi le lipsesc aptitudinile necesare în industria auto”, a declarat pentru Bloomberg purtătorul de cuvânt al Kia, Jozef Bace. „Mai nou, se ocupă dificil chiar şi posturile de operatori de asamblare sau vopsitori”, adaugă el.

    În timp ce regiunea este pregătită pentru investiţii, analiştii se tem că  lipsa forţei de muncă ar putea obliga companiile să se mute în altă parte, dacă această tendinţă va continua. „Este o chestiune de cantitate şi calitate a forţei de muncă în toată Europa de Est”, a declarat purtătorul de cuvânt al Camerei de Industrie şi Comerţ Germano-Maghiară. „Acest lucru trebuie rezolvat în următorii câţiva ani, în caz contrar, sectorul de investiţii ar putea avea de suferit”, conchide el.