BusinessMagazin

Tag: Consultant

  • EY România – „Este afacerea de familie expresia capitalismului cu faţă umană?”

    Lucrurile în afacerile de familie se desfăşoară într-o manieră nestructurată, acestea fiind conduse într-o manieră mai degrabă empirică decât într-una organizată riguros. Apare întrebarea de unde această nevoie ca afacerile de familie să primească o atenţie specială comparativ cu entităţile de tip corporaţie.

    Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului, voi porni de la definiţia afacerii de familie, aşa cum este ea prezentată în literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea să se încadreze în categoria de afacere de familie, un business trebuie să fie deţinut  majoritar de unul sau mai mulţi membri ai aceleiaşi familii iar conducerea firmei să fie, de asemenea, asigurată de membrii familiei.

    Aşadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, acţionariatul şi afacerea. Spre deosebire de corporaţii, unde subsistemul „familie” lipseşte, riscul de blocaj în funcţionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente să fie armonizat.

    Existenţa celui de-al treilea subsistem generează deci o abordare cu totul diferită a modului de conducere şi administrare a activităţii afacerii.  Aceasta întrucât sistemele de valori aplicabile în familie şi în companie sunt diferite şi de multe ori chiar conflictuale, după cum urmează:

    –          Obiectivele urmărite în afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, creşterea, nu se regăsesc întotdeauna în obiectivele familiei, unde se doreşte dezvoltarea personală a membrilor.

    –          Relaţiile în familie sunt profunde, personale şi bazate pe sentimente; în afaceri sunt impersonale şi de importanţă secundară.

    –          Regulile în cadrul afacerii sunt stricte, în formă strictă şi conţin recompense şi / sau pedepse pentru cei cărora li se aplică, pe când în familie regulile sunt informale şi, de multe ori, sunt lăsate la o parte.

    –          Evaluările în familie se fac de multe ori pe bază de sentimente şi dragoste necondiţionată, în afaceri sunt întotdeauna legate de criteriile de performanţă şi sunt urmate, în general, de promovări sau concedieri.

    –          Implicarea în interesele familiei este inter-generaţională şi durează, de regulă, toată viaţa, pe când în afaceri aceasta este pe termen scurt şi bazată pe recompensele sau recunoaşterea primite.

    Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie să fie cu totul diferită faţă de o corporaţie. Participanţii săi nu sunt doar nişte numere pe statul de plată sau un cod de bare pe un card de acces. Legăturile strânse existente între membri sunt de ajutor în depăşirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante în luarea unor decizii, atunci când raţiunea este umbrită de partea emoţională iar lucrurile scapă de sub control.

    Cea mai importantă provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu făcut de John Ward în anul 1987 a concluzionat că, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung să fie preluate de a doua generaţie, 13% trec şi la a treia generaţie şi numai 3% supravieţuiesc pentru a fi preluate de a patra generaţie. Aşadar, sunt doar 3% şanse ca stră-nepoţii fondatorului unui astfel de business să deţină controlul acestuia.

    Tema continuităţii activităţii este deci una de importanţă primordială, pe care orice lider de afacere de familie trebuie să o aibă în vedere. Pregătirea din timp a succesorului / succesorilor şi definirea unui plan de acţiune pe termen mediu şi lung, cu sau fără ajutorul unui specialist, trebuie să reprezinte o prioritate.

    Alegerea viitorului conducător al afacerii este o decizie cheie care trebuie făcută ţinând cont de părerea fiecărui membru al familiei şi având în vedere toate elementele relevante. O alegere bazată pe sentimente şi nefundamentată este o cale sigură către dezastru. Practicile cele mai des întâlnite presupun ca noua generaţie să câştige mai întâi experienţă în afara business-ului familiei şi să demonstreze abilităţi de conducere şi coordonare înainte de a primi frâiele afacerii.

    Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o opţiune, destul de des întâlnită la afacerile de familie de tradiţie, în condiţiile în care membrii familiei nu pot sau nu doresc acest lucru. O astfel de situaţie poate consta într-o ”pauză” temporară, pe durata uneia sau mai multor generaţii sau poate fi definitivă, în condiţiile în care membrii familiei păstrează proprietatea afacerii dar decid să nu mai fie implicaţi activ în aceasta.

    Un alt tip de ”examen” care se necesită trecut de o afacere de familie este legat de acea întrepătrundere de care vorbeam mai devreme, între afacere şi familie. Un model sănătos presupune existenţa interacţiunii afacere-familie, dar fără ca aceste subsisteme să se ”canibalizeze” şi unul dintre ele să dispună în mare majoritate de resursele (umane, financiare şi de timp) existente în afacerea de familie în detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele două subsisteme trebuie să fie permeabilă, dar până la punctul în care simbioza este reciproc avantajoasă.

    Concluzionând, putem spune că afacerile de familie au existat, există şi vor exista tot atâta vreme cât va exista omenirea şi vor reprezenta liantul care susţine economia mondială. Ţine de liderii fiecăreia dintre aceste afaceri să le facă să fie succese meteorice sau de durată.

  • A parcurs lanţul ierarhic de la consultant de vânzări la director de achiziţii, iar acum este CEO-ul Flanco

    Întreaga sa carieră este legată de retailul electro-IT, unde a parcurs lanţul ierarhic de la consultant de vânzări la director de magazin, manager de produs, director de retail, business unit manager, director de achiziţii şi director general. Este absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, promoţia 1999.

    Sârbu s-a alăturat echipei Flanco în 2012, ca director de vânzări, atras de strategia companiei de a pune pune accent pe consultanţa oferită clienţilor în magazine. Din februarie 2013, a preluat conducerea departamentului Product Management, unde a construit strategia de achiziţii a companiei.

    Promovarea sa la conducerea Flanco Retail, din funcţia de director de achiziţii, pe care a ocupat-o vreme de aproximativ un an, a asigurat continuitatea activităţilor strategice şi operaţionale ale companiei.

    Potrivit celui mai recent interviu acordat ZF, Flanco şi-a bugetat pentru acest an un business de 90 de milioane de lei (peste 200 de milioane de euro), faţă de 776 de milioane de lei în 2015.

  • Consultant financiar de top: “Dacă tot ce faci în viaţă este să munceşti din greu atunci nu o să te îmbogăţeşti niciodată”

    “Asta nu este toată povestea” spune Ric Edelman, CEO al Edelman Financial Services şi autor al cărţii: “The truth about your future: the money guirde you need now, later and much later”, scrie Business Insider.

    Mai mult de atât, Edelman a declarat că “Dacă tot ce faci în viaţă este să munceşti din greu atunci nu o să te îmbogăţeşti niciodată. Asta din cauza faptului că nu este suficient pentru a munci din greu ca să strângi o avere. Trebuie să munceşti inteligent”.

    Adică investind.

    La Monopoly dacă tot ce faci este să dai cu zarul şi să treci de “Go” pentru a-ţi primi salariul atunci vei fi distrus de oponenţii tăi care cumpără proprietăţi şi investesc.

    “Nu o să obţii niciodată succesul financiar pe care ţi-l doreşti dacă doar o să depui banii la bancă”.

    Edelman sugerează să investeşti pe bursă. El având o medie de returnare a investiţiei de 10% încă din anii 1920. “Poţi să investeşti fără să-ţi asumi un risc prea mare sau fără să fii nevoit să investeşti mult timp şi efort. Tot ce trebuie să faci este să-ţi dezvolţi un portofoliu divers de investiţii utilizând fonduri mutuale”. Acesta mai spune că investiţia în imobiliare este de asemenea de recomandat.

  • BRAND STORY: Consultant în straie noi

    Noua companie Cushman & Wakefield, care a rezultat după fuziunea cu DTZ, se află în top 3 companii ce oferă servicii imobiliare la nivel global, cu aproximativ 43.000 de angajaţi în peste 60 de ţări, cu venituri de peste 5 miliarde de dolari şi 191 de miliarde de dolari tranzacţionaţi la nivel global. 2017 marchează anul revenirii companiei americane în România cu un nou partener – Echinox, afiliatul DTZ pe piaţa locală în ultimii 15 ani.

    Cushman & Wakefield Echinox oferă o gamă completă de servicii de consultanţă imobiliară pentru investitori, chiriaşi şi proprietari pe toate sectoarele pieţei imobiliare. Serviciile de bază ale companiei includ intermediere de închirieri, administrare a proprietăţilor, pieţe de capital, investiţii, gestionarea activelor imobiliare, evaluare, cercetare de piaţă şi management de proiect.

    Cushman & Wakefield Echinox este un nume nou, dar în spatele lui se află experienţa şi resursele a doi lideri din domeniul serviciilor de consultanţă imobiliară. Astfel, firma locală se bazează în continuare pe o echipă de consultanţi care au în medie o activitate de peste un deceniu în domeniu, trecuţi prin tranzacţii complexe, dar şi prin perioada de comprimare a pieţei, având acum suportul unui grup care şi-a demonstrat capabilităţile şi creativitatea în toate colţurile lumii, furnizând soluţii inovative unui portofoliu impresionant de clienţi globali.

    „Cushman & Wakefield Echinox reprezintă un nou capitol al poveştii de succes a companiei pe care am fondat-o cu 23 de ani în urmă. Cu acest brand nou, care integrează istoria, echipele şi know-how-ul a doi lideri de piaţă, sunt convins că vom reuşi să livrăm în continuare servicii de consultanţă imobiliară la cel mai înalt nivel şi ne vom extinde capabilităţile pentru a ne consolida poziţia si pe piaţa imobiliară locală”, spune Mihnea Şerbănescu, manager general al Cushman & Wakefield Echinox. Tot el adaugă că structura companiei va rămâne aceeaşi.

    Mihnea Şerbănescu a înfiinţat compania de consultanţă imobiliară in 1993 şi a fost martor al unei perioade atipice în imobiliare. „După înfiinţare, am văzut o stagnare lungă, care la un moment dat părea fără orizont. În 1997, nu ne gândeam la aderarea UE sau la NATO. Atunci se tranzacţionau garsoniere chiar la preţul unei maşini. Piaţa a început să crească uşor din 2000-2002, când au apărut la orizont aceste aderări, apoi a acelerat foarte rapid în câţiva ani, total atipic pentru o economie normală. Pe cât de repede a crescut, la fel de rapid a şi scăzut”, sumarizează antreprenorul român două decenii în piaţa imobiliară.

    În noiembrie 2002, după nouă ani de activitate cu succes pe piaţa imobiliară din România, Echinox a încheiat un parteneriat cu compania imobiliară multinaţională DTZ, iar astfel a devenit reprezentantul acesteia pe plan local, sub numele DTZ Echinox.

    Piaţa s-a întors din nou într-o perioadă cu plusuri anuale, iar cifra de afaceri înregistrată de companie anul trecut este de circa 3 milioane de euro; pentru 2017, previziunile se referă la o creştere de circa 35%. „Estimăm această creştere bazând-ne pe de o parte pe faptul că unele tranzacţii importante la care am lucrat anul trecut s-au amânat pentru începutul acestui an, şi pe de alta parte, pentru că ne aşteptăm la o expunere mai bună cu noul partener global, şi automat, la un număr mai mare de clienţi şi tranzacţii mai mari”, spune Oana Iliescu, managing director în cadrul Cushman & Wakefield Echinox. Asocierea cu compania americană aduce un plus de recognoscibilitate şi permite echipei din România să evolueze. „Avem o echipă locală performantă, care a atins maturitatea profesională, activând în cicluri de piaţă diferite. Asocierea cu un partener internaţional puternic este crucială în condiţiile în care cei mai importanţi clienţi activi în România sunt reprezentaţi de companii globale, şi putem spune că simţim diferenţa în cele câteva luni de când lucrăm împreună cu colegii de la Cushman&Wakefield”, mai spune Oana Iliescu.

    Ea completează că au ales să păstreze şi numele Echinox în urma rebrandingului, pentru ca „partenerii noştri să ştie că regăsesc în noua companie aceeaşi echipă de profesionişti”. În momentul de faţă, compania vrea să-şi consolideze linii de business startegice pe care activează deja (industrial, capital markets, birouri, retail şi property management), dar are în plan şi extinderea echipei şi înfiinţarea unor divizii noi, de exemplu – project management. „Avem deja un coleg nou pe această specialitate, care oferă acum suport pentru echipa de office şi urmează să se integreze într-o nouă divizie.”
    Valoarea tranzacţiilor imobiliare din piaţa locală s-a ridicat în 2016 la 850 de milioane de euro, în creştere cu 31% faţă de anul precedent. Segmentul de birouri a fost în 2016 cel mai atractiv, cu o pondere de 44% din valoarea tranzacţiilor, fiind urmat de retail (31%) şi industrial (25%).

    Randamentele pentru proprietăţile prime din Bucureşti se situează la nivelul de 7% pe segmentul de retail, respectiv 7,25% pe segmentul de birouri. Faţă de randamentele din alte capitale din regiune (Varşovia, Praga, Bratislava şi Budapesta), cele din Bucureşti sunt mai ridicate, în medie, cu 140 de puncte procentuale pe segmentul de birouri, respectiv 180 de puncte procentuale pe segmentul de retail.

    „Anul acesta vom vedea noi jucători în piaţă, iar volumul investiţional va fi undeva între 1,2 – 1,4 miliarde de euro. Atingerea acestui nivel depinde insa de tranzacţiile mari, dacă se vor încheia până la sfârşitul acestui an sau nu”, spune Tim Wilkinson, partener capital markets în cadrul Cushman & Wakefiled Echinox.

    Plusurile sunt vizibile, dar comportamentul este influenţat, în mod clar, de experienţa nu foarte îndepărtatei crize. „Jucătorii din piaţă sunt mai prudenţi – dezvoltatorii, investitorii, finanţatorii, chiar şi consumatorii. Toată lumea cântăreşte de mai multe ori înainte de a lua o decizie. Piaţa intră într-o etapă de creştere sustenabilă, mult mai lentă, iar raportul intre ofertă şi cerere se reglează treptat”, este de părere şi Mihnea Şerbănescu.

    Piaţa imobiliară se află într-o stare bună, pe un trend ascendent, Bucureştiul fiind în continuare vârful de lance al industriei. Provincia marchează progrese notabile, mai cu seamă în oraşe precum Cluj, Timişoara sau Iaşi, dar există premise interesante de dezvoltare si in orase precum Oradea, Brasov, Sibiu.

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Liudmila Climoc, CEO Orange România

    După ce a absolvit Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică din cadrul Universităţii Tehnice din Republica Moldova, Liudmila Climoc şi-a început cariera în cadrul companiei de telefonie mobilă Voxtel de pe poziţia de consultant de vânzări. Compania de telefonie mobilă Voxtel din Republica Moldova s-a lansat în 1998, având încă de la început în acţionariat grupul France Telecom. Operatorul a trecut la brandul Orange în 2007, după ce în anul anterior francezii şi-au majorat participaţia la operator la 61%.

    După un an în cadrul Voxtel, Liudmila Climoc a fost promovată în poziţia de manager al reţelei de magazine în cadrul departamentului comercial, poziţie ocupată până în anul 2002.

    În 2008, la zece ani de la momentul în care se angaja pe poziţia de consultant de vânzări, Liudmila Climoc era promovată în cea mai înaltă poziţie din companie, de director general, fiind astfel primul manager local care devenea CEO, poziţie ocupată anterior doar de expaţi.

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Felix Tătaru, preşedinte GMP

    Tătaru este cunoscut şi prin prisma faptului că a fost consultant de marketing politic în campaniile electorale ale fostului preşedinte al României Traian Băsescu, dar şi a lui Klaus Iohannis, actualul şef al statului.

    GMP Group, fondat de Tătaru în 1998, cuprinde agenţiile GMP PR (relaţii publice), GMP Advertising (creaţie), Webstyler (digital), Point Public Affairs (public affairs şi comunicare strategică), Go Studio (design grafic şi branding) şi Chapter 4 (relaţii publice).

  • Cine este tânărul de 36 de ani care o să conducă America impreună cu Trump

    Biografia ginerelui lui Trump, Jared Kushner, se aseamănă foarte mult cu preşedintelui. Amândoi au moştenit afaceri în imobiliare de la taţii lor şi amândoi s-au mutat în Manhattan de la periferia ieftină a New York-ului – Trump din Queens, Kushner din Jew Jersey. Şi niciunul nu are experienţă în politică.

    Dar acum, de când a preluat preşedinţia SUA, Trump i-a oferit tânărului Kushner un job de consultant senior, „trăgându-l” după el în politică. Trump, în vârstă de 70 de ani, s-a înconjurat până acum de consultanţi ai Partidului Republican. Fiind singura rudă într-o mare de străini, Kushner, în vârstă de 36 de ani, se află într-o poziţie privilegiată: ar putea fi consultantul de bază al celui mai puternic om din America. 

    Chiar dacă nu este la fel de influent în Manhattan cum este socrul său, Jared Kushner este şi el magnat imobiliar, fiind la conducerea unei companii fondate de tatăl său. Influenţa lui se extinde şi în presă, fiind proprietarul publicaţiei The New York Observer. Potrivit unor surse, Kushner şi-a făcut deja simţită influenţa în echipa de tranziţie, fiind implicat în efortul de renunţare la serviicile guvernatorului statului New Jersey, Chris Christie, care, în calitatea de procuror federal, a contribuit la condamnarea tatălui său, Charles B. Kushner, acum peste zece ani.

    Nu este clar care ar putea fi statutul lui Jared Kushner. Legea Antinepotism le interzice oficialilor federali americani să angajeze rude, subliniază publicaţia New York Daily News, explicând că, în cazul în care ginerele va fi consilier voluntar, ar putea intra sub incidenţa altei legi, care interzice activităţile de voluntariat la instituţii federale. Chiar dacă Jared Kushner ar deveni membru al noii Administraţii de la Washington fără a încălca vreo lege, acest lucru ar genera polemici de ordin etic.

    “Domnul Kushner probabil va exercita influenţă majoră asupra noului preşedinte indiferent dacă va deţine sau nu o funcţie oficială. Kushner, care nu are experienţă în politică ori în funcţii publice, are frecvent ultimul cuvânt în consilierea lui Trump”, notează NYT.

     

  • Cine este tânărul de 36 de ani care o să conducă America impreună cu Trump

    Biografia ginerelui lui Trump, Jared Kushner, se aseamănă foarte mult cu preşedintelui. Amândoi au moştenit afaceri în imobiliare de la taţii lor şi amândoi s-au mutat în Manhattan de la periferia ieftină a New York-ului – Trump din Queens, Kushner din Jew Jersey. Şi niciunul nu are experienţă în politică.

    Dar acum, de când a preluat preşedinţia SUA, Trump i-a oferit tânărului Kushner un job de consultant senior, „trăgându-l” după el în politică. Trump, în vârstă de 70 de ani, s-a înconjurat până acum de consultanţi ai Partidului Republican. Fiind singura rudă într-o mare de străini, Kushner, în vârstă de 36 de ani, se află într-o poziţie privilegiată: ar putea fi consultantul de bază al celui mai puternic om din America. 

    Chiar dacă nu este la fel de influent în Manhattan cum este socrul său, Jared Kushner este şi el magnat imobiliar, fiind la conducerea unei companii fondate de tatăl său. Influenţa lui se extinde şi în presă, fiind proprietarul publicaţiei The New York Observer. Potrivit unor surse, Kushner şi-a făcut deja simţită influenţa în echipa de tranziţie, fiind implicat în efortul de renunţare la serviicile guvernatorului statului New Jersey, Chris Christie, care, în calitatea de procuror federal, a contribuit la condamnarea tatălui său, Charles B. Kushner, acum peste zece ani.

    Nu este clar care ar putea fi statutul lui Jared Kushner. Legea Antinepotism le interzice oficialilor federali americani să angajeze rude, subliniază publicaţia New York Daily News, explicând că, în cazul în care ginerele va fi consilier voluntar, ar putea intra sub incidenţa altei legi, care interzice activităţile de voluntariat la instituţii federale. Chiar dacă Jared Kushner ar deveni membru al noii Administraţii de la Washington fără a încălca vreo lege, acest lucru ar genera polemici de ordin etic.

    “Domnul Kushner probabil va exercita influenţă majoră asupra noului preşedinte indiferent dacă va deţine sau nu o funcţie oficială. Kushner, care nu are experienţă în politică ori în funcţii publice, are frecvent ultimul cuvânt în consilierea lui Trump”, notează NYT.

     

  • Consultant fiscal: Măsurile Guvernului ar putea încuraja evaziunea fiscală şi ar amâna investiţiile

    Noile măsuri anunţate de Guvernul Grindeanu ar putea încuraja evaziunea fiscală, a declarat, pentru MEDIAFAX, consultantul fiscal, Dan Schwartz. Acesta spune că anumite investiţii ale companiilor ar putea fi amânate pentru a se evalua impactul negativ al măsurilor fiscale.

    Noul Executiv a anunţat o serie de măsuri cu impact asupra bugetului, dar şi al mediului de afaceri şi a veniturilor românilor. Printre acestea se numără creşterea salariului minim pe economie, modificarea modului de impozitare a micilor afaceri, dar şi a salariilor etc.

    Consultantul fiscal, Dan Schwartz a declarat, pentru MEDIAFAX, că recentele măsuri vor conduce la creştere a impozitării salariilor ce depăşesc 3000 de euro brut, adică circa 2500 de euro net, echivalentul în lei. “Banii aceştia se câştigă în IT, sectorul bancar, cel al asigurărilor, în multinaţionale şi în managementul mijlociu şi de top al companiilor. Este afectată clasa de mijloc în formare”, arată Dan Schwartz, managing partner, RSM România.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Desenul care a distrus o întreagă campanie McDonald’s de sărbători

    Atunci când alegeţi numele unei companii, produs sau un nou design, trebuie să fiţi atenţi la toate unghiurile în care poate fi abordată respectiva alegere. Apoi, este util să îi rugaţi şi pe oamenii pe care îi cunoaşteţi să facă acelaşi lucru.

    Concluziile aparţin jurnaliştilor publicaţiei Entrepreneur, în urma unui exemplu recent, care are legătură cu recipientele pentru băuturi de sărbători folosite de McDonald’s şi care s-au dovedit a nu fi foarte inspirate.

    Un client care şi-a cumpărat o astfel de băutură a făcut un desen simplu pe pahar, iar întreaga conotaţie a mesajului transmis – ”Decembrie este aici! Simţiţi spiritul sărbătorilor cu o McCafe Peppermint Mocha!” – s-a schimbat.

    ”Este un semnal că nu ar trebui să uităm de copilul din noi sau – poate, să angajăm un consultant de 14 ani când luăm astfel de decizii de marketing”, concluzionează editorii Entrepreneur.