BusinessMagazin

Tag: constructii

  • Cine mai angajează muncitori asiatici în timp de pandemie de COVID-19? În această perioadă a scăzut cererea pentru HoReCa şi segmentul industrial, dar a revenit pentru agricultură, fabrici, service-uri auto şi construcţii

    „Am observat de la începutul decretării stării de urgenţă o cerere scăzută a plasării forţei de muncă din Asia, însă în acest moment semnalele primite din piaţă sunt unele pozitive, care deja confirmă o revenire a volumului de cereri.“

    Până ca România să se confrunte cu pandemia de COVID-19, lipsa forţei de muncă de pe piaţa locală îi împingea pe antreprenorii locali să apeleze la muncitori asiatici. În prezent, când multe companii şi-au încheiat activitatea, iar numărul contractelor încetate, adică angajaţii care nu se mai întorc la muncă după încetarea stării de urgenţă, a ajuns la peste 325.000, cine mai apelează la muncitorii asiatici?

    „Dacă în prima lună (a stării de urgenţă – n. red.) cererea a scăzut notabil, de la jumătatea lunii aprilie am observat o creştere a interesului faţă de importul forţei de muncă din Asia. În aproape toate domeniile putem identifica cereri pentru personalul asiatic. Dacă în perioada aceasta a scăzut în principal cererea pe forţă de muncă pentru segmentul HoReCa şi cel industrial, solicitările au revenit pentru do­menii cum ar fi agricultura şi zootehnia, producţia din fabrici, service-uri auto, construcţii, am primit solicitări inclusiv pentru personal din zona SPA şi a saloanelor de înfru­museţare“, a spus pentru ZF Peisakh Yosef, general manager al agenţiei de plasare a forţei de muncă Work From Asia.

    Agenţia de plasare a forţei de muncă spune că în această perioadă încă procesează actele aferente contractelor semnate în perioada de dinaintea declanşării pandemiei, însă sunt multe aspecte ale activităţii sale care au fost afectate de această criză.

    „Sunt multe aspecte ale activităţii noastre care au fost impactate, pornind de la continuarea activităţii de birou de acasă, până la adaptarea la restricţiile de călătorie în vigoare şi termenele de eliberare a vizelor de muncă de către autorităţile române, mai exact Inspectoratul General pentru Imigrări şi ambasadele României din ţările respective”, a adăugat Peisakh Yosef.

    Cererile pentru muncitori asiatici au scăzut la începutul stării de urgenţă, însă acum volumul de cereri începe să crească.

    „În ceea ce priveşte impactul avut asupra activităţii noastre, am observat încă de la începutul decretării stării de urgenţă o cerere scăzută a plasării forţei de muncă din Asia, însă în acest moment semnalele primite din piaţă sunt unele pozitive care deja confirmă o revenire a volumului de cereri”, explică reprezentantul Work From Asia.  

    Reprezentantul agenţiei de plasare a forţei de muncă spune că, per ansamblu, anul 2020 este compromis.

    „Atât noi, cât şi alti antreprenori suntem de părere că anul 2020 este compromis. Experienţă noastră ne permite să observăm că sezonul de vară va fi sever afectat că o consecinţă a efectelor pandemiei, în special industia HoReCa, aşa că în acest moment, la o prima evaluare, nu credem că există posibilitatea procesării în timp util a actelor şi efectiv a plasării de personal calificat asiatic. Acest scenariu este valabil şi pentru domeniul construcţiilor civile, exceptând segmentul finisajelor interioare, deoarece procesul de recrutare durează 3-4 luni, aşa că aducerea în timp util a personalului din Asia va fi aproape imposibilă”, explică Peisakh Yosef.

    În ceea ce priveşte situaţia muncitorilor asiatici care se aflau în România când a început pandemia, ei au fost fie concediaţi, fie trimişi în şomaj tehnic.

    „Drepturile muncitorilor proveniţi din Asia sunt egale cu cele ale muncitorilor români, însă situaţia lor diferă în funcţie de caz. Sunt unele firme care pur şi simplu i-au concediat, fără un preaviz legal, în timp ce alţi muncitori asiatici se află acum în şomaj tehnic, urmând că soarta lor să fie decisă ulterior când vor putea şti cu exactitate dacă îşi vor relua activitatea şi vor avea un loc de muncă sau urmează să fie pur şi simplu disponibilizaţi”, spune Peisakh Yosef.

    Work From Asia este o agenţie de plasare a forţei de muncă, parte integrantă a companiei Isrom Group. Work From Asia asigură forţă de muncă din ţări precum Vietnam, Nepal, Sri Lanka, Indonezia, Pakistan, India şi Bangladesh şi pentru domenii precum: construcţii, agricultură şi zootehnie, confecţiile textile şi HoReCa.

    România a atras în prima jumătate anului 2019 peste 11.000 de cetăţeni din afara spaţiului european, care au venit în România să lucreze. Cei mai mulţi au venit din Vietnam (peste 2.000), dar şi din Republica Moldova, Sri Lanka, Nepal şi India, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). În 2018, numărul de avize de muncă eliberate de IGI a fost de puţin sub 11.000.  

    Pentru anul 2020 s-a fost stabilit un contingent de 30.000 de lucrători străini nou – admişi pe piaţă forţei de muncă din România, care este similar celui din anul 2019, când contingentul iniţial de 20.000 de lucrători a fost suplimentat cu 10.000.

  • Salariul mediu net din construcţii s-a triplat în ultimii zece ani, înainte de instalarea pandemiei

    ♦ Planurile de business ale companiilor se scriu acum de la o zi la alta, astfel că deciziile vor depinde de evoluţia lucrărilor pe şantiere şi de apetitul dezvoltatorilor imobiliari.

    Ultimii zece ani au adus o triplare a salariului mediu net din domeniul cons­truc­ţiilor, comparând doar lunile fe­brua­rie ale fiecărui an, astfel că în februarie 2020 acest indicator s-a situat la 3.036 de lei, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică. Spre comparaţie, în februarie 2010 salariul mediu net era de 1.116 lei în acelaşi sector.

    Avansul se explică prin prevederile Ordonanţei 114/2018, care a impus, printre altele, un salariu minim brut de 3.000 de lei pentru angajaţii din acest domeniu.

    În acest moment, în care salariile din construcţii se află la maxime istorice pentru industria de profil, se pune însă problema dacă pandemia de Covid-19 prin care trece România şi întreaga lume va afecta nivelul veniturilor, în condiţiile în care piaţa imobiliară dă semne de slăbiciune.

    „Forţa calificată de muncă este în continuare o problemă în domeniul construcţiilor, iar competiţia se menţine. Astfel, nu cred că patronii iau în calcul să umble la nivelul salarial, pentru că ei trebuie acum să încerce să-şi consolideze personalul”, spune Laurenţiu Plos­ceanu, preşedintele ARACO (Asociaţia Antreprenorilor în Construcţii).

    Planurile de business ale companiilor se scriu acum de la o zi la alta, astfel că deciziile vor depinde de evoluţia lucrărilor pe şantiere şi de apetitul dezvoltatorilor imobiliari.

    „Este foarte important de văzut care este capacitatea guvernului de a menţine proiectele pe care le-a demarat. S-ar putea să fie probleme privind finanţarea. Să sperăm însă că mixul de măsuri legislative care vor fi luate va permite continuarea activităţii şi în semestrul al doilea al anului”, mai spune Laurenţiu Plosceanu.

    Criza complet neaşteptată cauzată de epidemia de Covid-19 i-a adus înapoi acasă pe mulţi români plecaţi să muncească în străinătate, în special în Italia şi Spania. O pondere semnificativă a celor care plecaseră peste graniţe lucrau acolo în domeniul construcţiilor, iar acum companiile din această industrie se gândesc să profite de oportunitatea de a-i avea înapoi acasă pentru a-i recruta pe şantierele din România. Companiile spun însă că rămâne de văzut câţi dintre cei reveniţi acasă sunt profesionişti în meseriile lor.

    „În Germania, există multe proiecte de construcţii care nu pot fi realizate doar cu forţa de muncă existentă acolo, aşa că sunt solicitaţi muncitori din România. De aceea, patronii români trebuie să aibă grijă de angajaţii lor”, adaugă Laurenţiu Plosceanu.

    Recent, Victor Căpitanu, managing director al dezvoltatorului imobiliar One United Properties, spunea că, cel mai probabil, costurile de construcţii nu vor mai creşte anul acesta, aşa cum era de aşteptat, cu 5-10, cum se întâmplă de regulă în fiecare an. Ca urmare a pandemiei, costurile vor stagna, crede el.

  • Arhitecţii „prezicători”

    Cum multe blocuri sunt prevăzute cu balcoane sau logii mici în ideea că oricum omul se duce în parc, o serie de clădiri care pun accent pe balcon ca spaţiu de relaxare şi element definitoriu pentru aspectul unei construcţii par să arate că arhitecţii lor ar fi anticipat situaţia actuală, scrie Financial Times. Aceste clădiri se regăsesc în special în Franţa: L’Arbre Blanc din Montpellier, proiectată de japonezul Sou Fujimoto, Méridia Tower din Nisa (Sou Fujimoto, Nicolas Laisné şi Dimitri Roussel) ori turnul UNIC din Paris, proiectat de MAD Architects din Beijing.

  • Piaţa imobiliară se schimbă radical: Care sunt noile norme de construcţii şi ce vor proprietarii

    De la case şi birouri la stadioane, muzee şi spitale, construcţiile oferă o gamă extrem de largă de avantaje, fie că sunt practice sau pur şi simplu estetice. Însă impactul pe care îl au asupra mediului a început în ultimii ani să reprezinte un motiv de îngrijorare, în condiţiile în care, pentru a funcţiona, clădirile au nevoie de cantităţi imense de energie pentru sistemul ventilaţie, încălzire şi iluminat, scrie CNBC.

    Potrivit Agenţiei Internaţionale de Energie (IEA), cantitatea totală de energie folosită în clădiri a atins un echivalent de petrol (TEP) de 3.060 milioane de tone în 2018, de la 2.820 TEP în 2010. Cota de combustibili fosili a scăzut mult prea puţin în aceeaşi perioadă, de la 38% în 2010 la 36% în 2018.

     „Există în prezent un mediu uriaş pentru construcţii, şi nu este suficient de sustenabil. Este construit pentru a dura circa 100 de ani, dar nu este nevoie să reconstruim complet toate clădirile, trebuie să ne concentrăm asupra amprentei actuale”, spune Christian Ulbrich, preşedinte şi CEO al companiei de consultanţă imobiliară JLL.

    Cu cât intrăm mai adânc în secolul XXI, tehnologia şi noile feluri de gândire vor juca un rol crucial în ceea ce priveşte schimbarea clădirilor în spaţii tot mai verzi şi eficiente.

    „Sunt de părere că la sfârşitul zilei – şi unii s-ar putea să nu fie de acord – sustenabilitatea trebuie să devină comercială. Într-un moment când viabilitatea comercială se învârte în jurul unor mulţimi de activităţi sustenabile, există o cantitate extraordinară de interes”, continuă Ulbrich.

    Deşi banii joacă un rol cât se poate de important când vine vorba de schimbarea modului în care sunt construite clădirile, următorul aspect de luat în calcul trebuie să fie tehnologia.

    De la sisteme de iluminat care detectează cât de ocupată este o cameră la aparate de ventilaţie smart, clădirile de astăzi se transformă constant în spaţii cât se poate de inovative.

    „O parte a provocării este reprezentată de numărul mare de jucători implicaţi în ecuaţie. Trebuie să ne concentrăm asupra abilităţii de a schimba clădirile vechi. Este vorba despre faptul că soluţiile pe care le doreşte un locatar pot fi diferite de cele pe care le doreşte altcineva. Este vorba despre problemele de securitate care apar atunci când vrei să conectezi toate device-urile dintr-o clădire”, a declarat Rima Qureshi, vicepreşedinte executiv şi director de strategie în cadrul gigantului de telecomunicaţii Verizon.

  • Cum au reuşit doi români să facă un brand de haine care ajunge la clienţi din toată Europa

    Producţia hainelor este externalizată, pentru a beneficia de experienţa jucătorilor din domeniul producţiei, de design ocupându-se însă echipa Merinito.
    „Am încercat mereu o optimizare a producţiei astfel încât să fim eficienţi şi să venim pe piaţă cu un produs de calitate la un preţ bun”, spune Dana Agap.
    Lâna, materia primă pentru produse, vine de la oi din Australia şi Noua Zeelandă. În România, clienţii pot să găsească produsele Merinito
    pe site-ul companiei, merino-shop.ro, dar şi prin magazinele partenere.
    „Clientul principal este pasionat de sport, cu venituri medii sau peste medie şi care caută o alternativă la îmbrăcămintea tehnică din material sintetic”, mai spune Dana Agap.
    Un tricou Merinito costă circa 120 de lei, iar o bluză poate ajunge la 350 de lei, potrivit site-ului propriu.
    „Ce am înţeles este că îndemnul «cumpără un produs românesc!» nu e suficient, produsul trebuie să fie şi competitiv, patriotismul nu este singurul element atunci când un client ia decizia de cumpărare.”

  • Cei trei „muschetari” care găsesc meşteri locali

    Cei trei fondatori originari din Bucureşti locuiesc de patru ani în Marea Britanie, însă au gândit platforma pentru utilizatorii din România, unde intenţionează să se întoarcă pentru a se dedica acestei afaceri.

    „Dorian este cel care a avut ideea, pe vremea când locuia în Spania, în 2006. Aveam prieteni care profesau în domeniul construcţiilor şi care au pus bazele unui site similar acolo. Între timp, am devenit proprietari de imobile în Bucureşti, unde am început să ne lovim de obstacole în găsirea unui meseriaş. La începutul anului 2018, am început să explorăm ideea de a lansa o afacere în domeniul amenajărilor”, povesteşte Regina Ichim.

    Concret, oamenii care sunt în căutarea unui meseriaş pot publica o lucrare, adăugând fotografii şi detalii tehnice despre munca ce trebuie făcută de un profesionist. Odată publicată lucrarea, site-ul alertează meseriaşii din zonă care pot realiza cerinţele menţionate în lucrare. „Până la finalul lui 2018, investiţia principală în business a fost de timp, cercetare, efort în înţelegerea pieţei, dezvoltarea site-ului.

    În tot acest timp, am reuşit să menţinem costurile operaţionale sub 2.000 de euro, fiind o platformă digitală, care nu presupune echipamente sau materii prime. Din august 2019, de când am dat oficial drumul platformei, costurile ajung la peste 1.000 de euro lunar”, spune Dorian Lupu.
    În prezent, înscrierea pe platforma MeşteriLocali.ro este gratuită, însă în viitor cei trei antreprenori vor să introducă o taxă pentru înscrierea meseriaşilor, în valoare de circa 50-75 de lei.

  • Suma minimă pe care o primesc lună de lună angajaţii din categoria celor scutiţi de impozitul pe venit

    „Ordonanţa 114 a avut efecte asupra companiei – nu atât prin prevederile legate de contribuţia de 2%, cât mai ales indirecte, pe de o parte din cauza impredictibilităţii pe care a generat-o, mai ales asupra clienţilor noştri, care au fost nevoiţi să îşi revizuiască planurile pe 2019 chiar în cursul anului, cât şi un efect direct, respectiv menţiunea legată de creşterea salariului minim din construcţii, inclusiv în construcţii legate de creşterea infrastructurii energetice, la 3.000 de lei. Asta ne-a costat pe noi aproximativ două milioane de lei”.

    Numărul angajaţilor Adrem Invest a ajuns anul acesta la 1.500, în creştere cu 30% faţă de anul anterior. „Bugetul nostru anual de salarii în întreg grupul depăşeşte 40 de milioane de lei pe an; aceşti 2 milioane de lei nu au reprezentant un cost ieşit din comun pentru bugetul de salarii deoarece mare parte din angajaţii noştri depăşeau deja această limită, dar pentru profitabilitatea acestui an, care este de undeva 2-3%, a avut un efect”, spune Corneliu Bodea.

    Pe de altă parte, subliniază el, partea bună a acestei prevederi, se leagă de faptul că a fost însoţită de o facilitate fiscală care spune că acei angajaţi care au ca obiect de activitate în procent de peste 80% din activitate construcţiile, infrastructura ş.a.m.d.p (potrivit codului CAEN aferent), nu plătesc impozitul pe venit, cât şi o mare parte din contribuţiile sociale, ceea ce a dus la creşterea salariilor tuturor angajaţilor companiei cu peste 30%.

    „Eu cred că a fost o măsură bună deoarece principala problemă pe care o aveam în industrie era lipsa de personal, cauzată, în primul rând, de plecările în străinătate, iar apoi, de lipsa de atractivitate a domeniului pentru cei care termină şcoli şi ulterior merg la facultate. Nu exista o atractivitate pentru aceste meserii extrem de dificile – în construcţii, construcţii de infrastructură. Înainte primeau 3.000 de lei net şi nu era suficient, un astfel de angajat câştigă acum aproape 1.000 de euro pe lună net.”

    Corneliu Bodea mai spune că pentru a acorda această facilitate, grupul Adrem Invest a trecut printr-o reorganizare: „A trebuit să divizăm o parte din activitate (citirea contoarelor), pe care am mutat-o în altă companie, a trebuit, desigur, să  mărim şi salariile cititorilor de contoare, chiar dacă nu beneficiază de această facilitate”.

    Legat de posibilitatea abrogării deciziei de mărire a salariilor angajaţilor din construcţii, ca urmare a discuţiilor curente despre OUG 14, Corneliu Bodea este de părere că acest lucru nu se va întâmpla: „Există multe discuţii legate de modificare OUG 114, dar pot să vă spun cu siguranţă că nu va fi abrogată această măsură – nu cred că un guvern va lua o astfel de măsură, cu atât mai mult, cu cât o consider pozitivă, avem o problemă extrem de gravă cu forţa de muncă în acest domeniu”.

    Veniturile Adrem Invest, grupul specializat în aplicaţii industriale controlat de fraţii Corneliu şi Adrian Bodea, s-au menţinut în 2019 la acelaşi nivel ca anul anterior, la aproximativ 40 de milioane de euro, iar profitabilitatea s-a plasat în jurul a 2-3%, potrivit lui Corneliu Bodea,  CEO şi cofondator al companiei. Cea mai mare parte din venituri a fost generată de compania axată pe servicii pentru reţelele de utilităţi Adrem Invest (între 20 şi 25 mil. euro) şi de cea axată pe soluţii pentru infrastructura energtică Adrem Engineering (circa 15-16 mil. euro) în timp ce valoarea veniturilor generate de Adrem Link, axată pe soluţii de eficienţă energetică, optimizare operaţională şi automatizare şi control, a fost de circa 2 milioane de euro.

    În ceea ce priveşte investiţiile, Corneliu Bodea menţionează un buget de investiţii al grupului Adrem Invest pentru ultimii cinci ani de 20 de milioane de euro: „Mare parte din această valoare s-a referit la centrala de cogenerare pe biomasă din Suceava, dar, în acelaşi timp, am direcţionat peste 2,5 milioane de euro în utilaje, în activitatea de mentenanţă, cât şi circa 1 milion de euro în soluţii informatice, de management al muncii, pentru electricienii noştri care lucrează în teritoriu sau de project management. A fost un program de investiţii foarte ambiţios, nu avem în intenţie să îl menţinem la acelaşi nivel – trebuie să fim mai precauţi în investiţii, dar ne propunem să rămânem la minimum 1,5 milioane de euro în fiecare an, investiţii pe care le vom face mai ales în direcţia digitalizării activităţii”.

     

     

     

     

     


     

  • Constructorii români au accelerat cel mai mult construcţiile de autostrăzi, însă austriecii sunt aşteptaţi pe cele mai importante proiecte

    Proiectele înaintează încet sau foarte încet, iar exemple de mobilizare sunt extrem de rare. Cel mai bun şi singurul exemplu în acest sens este Umbrărescu, pe centura Bacăului, care ar putea fi deschisă circulaţiei, chiar şi parţial, în 2019, cu toate că lucrările au demarat în primăvara acestui an.

    Până la finalul anului 2019 nu se va circula pe primele do­uă loturi din A10 Sebeş-Turda, în contextul în care nu a exis­tat suficientă mobilizare pentru a finaliza vreo porţiune din proiect, potrivit datelor din cadrul companiei de dru­muri. Au existat probleme de organizare pe care acum con­structorul le-a depăşit, iar acum sunt aşteptate progrese noi.  Pe de altă parte, o surpriză plăcută este lotul Biharia-Borş, unde lucrează o asociere româno-slovacă Tramenco SA – Vahostav – SK, a.s. – Drumuri Bihor SA – Drum Asfalt SRL – East Water Drillings SRL, care a demarat lucrările în apri­lie, iar acum se toarnă asfaltul şi va fi gata până la finalul anu­lui, pen­tru ca joncţiunea cu partea maghiară să fie reali­za­tă în vara anu­lui viitor, când va fi deschis un nou punct de trecere a frontierei.

    Centura Bacăului, un proiect demarat în martie 2019, deja se asfaltează, iar pe tronsonul de 16 km de autostradă sunt şanse să se circule pe cel puţin 7-8 km până la finalul anului.

    În cazul autostrăzii Sibiu-Piteşti, există un blocaj în contextul în care primăria din Tălmaciu doreşte un nod rutier suplimentar, iar primăria de acolo nu dă aviz favorabil.

    În 2017 s-au pus bazele antreprizei de construcţii a CNAIR, pentru a permite urgentarea proiectelor de infra­struc­tură care sunt aproape construite. Cerinţele menţio­nea­ză un nivel fizic de 80% pentru stadiul lucrărilor şi cheltuieli de până la 100 mil. lei. Momentan antrepriza a preluat con­struc­ţia parcărilor de pe Orăştie-Sibiu lot trei.

    Singura excepţie o va reprezenta centura ocolitoare de la Mihăi­leşti, unde stadiul lucrărilor este de circa 30%, iar din cauza slabei mobilizări a constructorului Ministerul Trans­por­tu­rilor a reziliat contractul, iar proiectul va fi fina­li­zat de CNAIR. În prezent CNAIR aşteaptă expertiza pe acel tron­son de circa 3 km pentru a şti exact în ce stadiu este proiectul şi ce lucrări mai sunt necesare.

    La Domneşti constructorii au autorizaţie din august, Comnord şi Straco Group, însă mai sunt 5% de realizat din to­talul de exproprieri şi trebuie relocate utilităţile. Având în ve­­dere ritmul lucrărilor, este posibil ca tronsonul de sud al au­to­­străzii A0, viitoarea centură a Capitalei, să fie gata înaintea pasajului.

    Până la finalul anului va intra în licitaţie şi Sibiu-Făgăraş, în timp ce Făgăraş-Cristian face parte din vechea rută a Autostrăzii Transilvania pentru care a fost semnat contractul cu Bechtel şi trebuie revizuit studiul.

    La lotul trei din A1 Lugoj-Deva, a cărui inaugurare a fost amâ­nată din cauza mai multor probleme, iar contractul cu con­structorul a fost reziliat, este în prezent în analiză de către IPTANA (fostul Institut de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene) pentru ca CNAIR să poată deter­mi­na când va putea fi deschis traficului rutier. Anul acesta compania de drumuri va demara o serie de lucrări pentru a permite derularea traficului în condiţii de siguranţă. Spre exemplu, consolidarea şi realizarea unor ziduri de sprijin sunt lucrări care se pot derula şi pe timp de iarnă. Momentan se poate deschide traficul în condiţiile în care circulă vehicule sub 7,5 tone şi cu o viteză de cel mult 80 km/h.

    Printre problemele identificate se numără podul peste râul Mureş, unde aparatele de reazem au deplasări şi rotiri fază de ax şi trebuie repoziţionate, iar pentru acest lucru trebuie ridicate tablierele podului, care au o greutate de circa 3.000 de tone. De asemenea, există şi probleme de rugozitate a asfaltului, motiv pentru care şi limita impusă este de numai 80 km/h, dar şi o fisură la km 56.

    Potrivit celor de la ProInfrastructura, la 11 ani de la fi­nali­zarea primului studiu de fezabilitate al Autostrăzii A1 Sibiu-Piteşti, tronsoanele grele care taie munţii şi leagă Transilvania de Muntenia sunt în continuare „în aer“. „Aceste sectoare foarte dificile au fost analizate insuficient în 2008, fapt atestat în 2013 de către experţii JASPERS/Halcrow angajaţi de Comisia Europeană. Spre exemplu, la tunelul Poiana (lung de 1,7 km, cel mai mare de pe traseu) au fost făcute doar două foraje geotehnice în capete. Experţii europeni au recomandat întocmirea unui studiu geotehnic profesionist care să ofere o radiografie mult mai detaliată a zonelor de munte străbătute de tuneluri şi viaducte complexe“, au subliniat cei de la ProInfrastructura.

    Abia în 2014, pe bani puţini, CNAIR a lansat licitaţia pen­tru actualizarea studiului de fezabilitate, contractul fiind semnat în 2015. Previzibil, s-a derulat anevoios şi a fost reziliat în august 2017, documentaţia completă fiind predată doar pe sec­ţiunile 1 şi 5 (adică 43 km din totalul de 123 km), cele mai uşoa­re (capetele dinspre Sibiu, respectiv Piteşti). Ulterior, prin­tr-un contract atribuit direct, CNAIR a mai făcut un singur foraj în tunelul Poiana (din cele 7-8 cât reco­man­dau specialiştii internaţionali în 2013), potrivit celor de la ProInfra­structura. Au mai trecut doi ani până când cei din Com­pania de Drumuri şi-au adus aminte de loturile grele de munte şi au licitat studiile geotehnice necesare abia în 15 martie 2019.

    Potrivit datelor Asociaţiei ProInfrastructura, la finalul lunii septembrie 2019 pe şantierul Autostrăzii A3 dintre Cheţani şi Iernut construit de cei de la Astaldi pro­gre­sul era unul foarte bun, însă nu suficient pentru deschiderea traficului în 2019 pe tronsonul de 17,9 km, iar potrivit asociaţiei, gradul de execuţie era la acea dată de aproape 80%, iar finalizarea ar putea fi realizată în mai 2020.

    În ceea ce priveşte infrastructura Capitalei, cele mai bune veşti au venit din partea contractelor semnate pentru A0 – tronsonul dintre A1 şi A2 prin sudul Bucureştiului, tronson care nu numai că va elibera actuala centură de sud, dar va permite scurtarea tranzitului pe lângă Bucureşti şi dezvol­tarea unor noi zone logistice.

    La sfârşitul lunii august  Ministerul Transporturilor emitea cea de-a doua autorizaţie de construire necesară executării lucrărilor de construcţie a Pasajului suprateran pe DJ 602 – Centura Bucureşti – Domneşti. Astfel, Antrepre­norul, Asocierea STRACO Grup SRL – Comnord SA – Specialist Consulting SRL, are din acest moment front de lucru şi poate demara lucrările de construcţie ale acestui pasaj important pentru foarte mulţi bucureşteni.

    Anunţul vine la şase ani de când Sorin Oprescu, fostul pri­mar al Capitalei, alături de Victor Ponta, pe atunci pre­mier, şi Gabriela Firea, pe atunci senator PSD, vizitau in­tersecţia dintre Centura Capitalei şi Prelungirea Ghencea şi anunţau cu surle şi trâmbiţe demararea proiectului.

    Proiectul este considerat a fi unul atât de important încât ar putea fi gata în termen de 2 ani de la data emiterii ordinului de începere pentru execuţie, adică peste 2 ani.

    Pe de altă parte, în 2022, la doar câteva luni distanţă va fi gata, cel puţin teoretic, lotul al treilea al autostrăzii A0, autostrada de Centură Bucureşti Sud între A1 şi DN6 şi tot atunci şi lotul dintre DN6 şi DN5. Practic, utilitatea pasajului, va fi resimţită, în cel mai bun caz, doar pentru o perioadă extrem de scurtă de timp. După ce tot traficul greu de pe centură va fi preluat de A0, automat traficul pe actualul drum intitulat „centură ocolitoare“ va scădea puternic. Spre exemplu grecii de la Aktor au demarat deja de la mijlocul lunii iulie lucrările la lotul trei.

    Un alt proiect care se apropie de finalizare este Pasajul Ciurel, pasaj care este însă aproape inutil fără drumul expres care trebuia desprins din acesta şi care să meargă spre Centura Capitalei, respectiv A1.

    „Podul face parte dintr-o investiţie mult mai mare. Problema este că nu se continuă investiţia prea curând, nu că podul ar fi inutil. Acum are o utilitate foarte scăzută deoarece nu se continuă drumul“, a precizat Ionuţ Ciurea vicepreşedinte şi director executiv al asociaţiei Pro Infrastructură, specializată în monitorizarea lucrărilor de infrastructură.

    Astfel, de la un proiect care avea ca misiune descongestionarea traficului de pe Iuliu Maniu şi Uverturii, în prezent extrem de aglomerate la orice oră, s-a ajuns la un pod extrem de scump, cu o utilitate extrem de limitată în lipsa drumului. O strategie coerentă ar fi fost aceea de a construi întâi drumul spre centură cu nodul rutier aferent şi conexiunea cu A1, astfel încât impactul să fie unul rapid şi ieftin, având în vedere că acesta ar fi avut 8 km lungime.

    Potrivit datelor din piaţa imobiliară, odată cu deschiderea circulaţiei pe nodul rutier va fi posibilă extinderea regimului de sens unic pe ambele părţi ale Dâmboviţei.

    Un alt „bun exemplu“ de bune practici îl reprezintă Pasajul Mogoşoaia. La sfârşitul lunii octombrie 2019 s-a împlinit un an de la semnarea contractului pentru proiectarea şi execuţia pasajului Mogoşoaia de pe Centura Bucureşti (DNCB), însă lucrările încă nu au început, iar Primăria Capitalei tergiversează emiterea certificatului de urbanism. Până când judeţul Ilfov nu va reveni ca parte a Bucureştiului, astfel de probleme vor continua, pe măsură ce sunt implicate atât autorităţile din Primăria Capitalei, Consiliul Judeţean Ilfov şi comuna, satul sau oraşul în cauză.

  • Cum se poate transforma un copac într-un spaţiu de cazare de lux

    Se întâmplă şi ca o astfel de căsuţă să pornească drept spaţiu de relaxare şi apoi să fie transformată în altceva, ca în cazul celei deţinute de o artistă ceramistă americană, Raina J. Lee. Desemnată iniţial loc de citit, căsuţa la care nu se poate ajunge decât pe un pod suspendat cu balustrade de funie, de pe proprietatea acesteia din Los Angeles, a trecut printr-o transformare în momentul în care proprietara şi-a dat seama că nu mai are suficient spaţiu în casă pentru creaţiile sale, scrie New York Times.

    Cu ajutorul soţului său, architect de meserie, aceasta a adăugat rafturi speciale pe care să-şi poată înşira lucrările de ceramică pentru a a le arăta celor interesaţi, reuşind astfel să-şi asigure un spaţiu de prezentare fără a mai fi nevoie să închirieze unul pe undeva. Mai mult, din când în când, expoziţia de ceramică din copac este şi cu vânzare, doritorii putând pleca acasă cu obiectele care le-au plăcut. 

  • Artă cu schele şi bambus

    În zone de pe continentul asiatic ca Macao, schelele de bambus sunt adevărate opere de artă, după cum consideră proprietarii firmei de design Impromptu Projects, care sunt decişi să convingă şi publicul larg să le considere astfel, scrie CNN.
    Fondatorii Improptu Projects, Rita Machado şi Joao O, s-au asociat cu specialişti locali în construcţii de bambus pe care-i invită să-şi arate meşteşugul în speranţa că şi alţii vor dori să-l deprindă, dat fiind că în Macao au rămas mai puţin de 50 de astfel de experţi. Potenţialii candidaţi sunt descurajaţi de munca fizică solicitantă şi de faptul că se lucrează la mare înălţime, susţin meşterii, porecliţi „păianjeni” pentru dexteritatea cu care se mişcă în timp ce realizează construcţiile din bambus. Ca să educe publicul cu privire la arta structurilor de bambus, Impromptu Design realizează proiecte 3D pe care meşterii le confecţionează apoi în aer liber. Pentru fiecare operă de artă din bambus se folosesc beţe provenite de la alte schele, care, după o vreme, se vor întoarce pe şantierele de construcţii. Creaţiile specialiştilor în schele de bambus sunt expuse în zonele în care aceştia lucrează, pentru a atrage atenţia locuitorilor din zonă asupra calităţii artistice a acestor construcţii.