BusinessMagazin

Tag: comune

  • Miza alegerilor locale se ridică la zeci de miliarde de lei. Care este însă valoarea unui vot în Bucureşti sau Botoşani?

    3.365 este un alt număr pe care e important să îl reţineţi: reprezintă valoarea în lei a unui vot în România. El diferă, desigur, în funcţie de regiune; un vot în Bucureşti valorează 4.500 de lei, în vreme ce unul în Ialomiţa doar 2.800 de lei.

    Miza alegerilor locale din iunie este, aşadar, uriaşă: vorbim de zeci de miliarde de euro care trebuiesc administraţi astfel încât rezultatele să nu se lase aşteptate până cu 6 luni înainte de alegerile din 2020.

    Am încercat să desluşim ce s-a întâmplat cu banii oraşelor, comunelor şi satelor din România în ultimii patru ani şi să aflăm unde ar trebui investiţi aceştia în următorii patru; care sunt problemele pe care le avem la nivel local şi care sunt şansele să rezolvăm o parte dintre ele.

    Veţi citi, în paginile următoare, despre coşuri de gunoi de 2.800 de lei şi crizanteme cumpărate cu peste 300 de lei firul; despre cum 35% din gospodăriile României au toalete în curte, în vreme ce media europeană e de 2%; despre faptul că avem acelaşi număr de kilometri asfaltaţi şi de drumuri de ţară. Cel mai important, însă, veţi citi unde se duc cele peste 60 de miliarde de lei care reprezintă bugetul satelor, comunelor şi oraşelor din România.

    Ca de obicei, ciclul electoral începe cu întrebarea caragialească „eu cu cine votez?“. Şi tot ca de obicei, această întrebare nu are răspuns; nu că nu ar exista opţiuni, dar eterna promisiune a partidelor cu aducerea „oamenilor noi“ nu pare să se fi materializat nici în 2016.

    Alternanţa dintre stânga şi dreapta nu s-a făcut de-a lungul anilor în mod natural, ci mai degrabă ca urmare a unor alegeri caracterizate prin dorinţa de a înlătura un partid de la putere. Deşi stânga a câştigat toate alegerile locale din 1992 şi până astăzi, au existat momente în care opoziţia s-a apropiat destul de mult de câştigarea majorităţii primăriilor; în 1996, 2004 şi 2008 partidele de dreapta sau centru-dreapta au câştigat un număr semnificativ de mandate. Singurul partid constant în ultimii 24 de ani a fost UDMR, care a obţinut la fiecare ciclu electoral între 100 şi 150 de mandate de primari.

    A spune că imaginea politicianului român este una extrem de proastă este deja un clişeu; situaţia de astăzi, cu aproape jumătate dintre primarii ce conduc reşedinţe de judeţ aflaţi în vizorul DNA, este relevantă în acest sens. Dacă ne uităm la consiliile judeţene, acolo situaţia stă şi mai rău: aproape două treimi dintre preşedinţii CJ sunt condamnaţi sau anchetaţi pentru diverse fapte.

    Toate alegerile sunt în mod egal foarte importante, explică sociologul Andrei Boţeşteanu, dar „semnul sub care sunt organizate acestea poate fi însă considerat unul aparte, pe fondul unui dialog şi pe fondul acţiunilor anti-corupţie. „Nu cred că oamenii sunt mai interesaţi de alegerile generale, dimpotrivă: alegerile locale au teme cu care alegătorii pot relaţiona perfect. Dar alegerile generale sunt mai uşor de discutat, fiind dincolo de sfera imediată a utilului. Alegerile generale sunt încărcate de ideologii şi principii atât de mult rafinate încât devin simple: ai lor sunt răi, ai noştri sunt buni, sau mai des întâlnitul «toţi sunt la fel». Cred, de asemenea, că votanţii din mediul urban sunt interesaţi şi de alegerile din mediul rural. Nu mai suntem demult atât de izolaţi încât să nu respirăm acelaşi aer, să nu ne vizităm unii pe alţii sau să nu avem cunoştinţe sub un primar sau altul. Iar cei care teoretic s-ar putea feri de toate, probabil că vor folosi alegerile locale şi ca un barometru pentru cele generale“.

    Alegerile locale din acest an vor avea loc la data de 5 iunie şi vor fi organizate după noi reguli, cu primari aleşi într-un singur tur şi şefi de consilii judeţene aleşi indirect, prin votul consilierilor judeţeni. Modificări au fost aduse şi în privinţa sistemului de vot, fiind pregătit un sistem informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal. În urma implementării acestui proiect, alegătorii care doresc să îşi exprime opţiunea prin vot nu vor mai prezenta actul de identitate membrilor secţiilor de votare, ci operatorului unui calculator. Ulterior, sistemul va semnala dacă persoana respectivă a împlinit vârsta de 18 ani până în ziua votării inclusiv, dacă şi-a pierdut drepturile electorale, dacă este arondată la altă secţie şi dacă şi-a mai exercitat dreptul la vot la acelaşi scrutin.

     

  • Filosofia germană a arhitecţilor Rolls-Royce-ului caselor

    Hartenfels este locul de unde pleacă anual circa 100 de case prefabricate, high end, din care aproximativ 40%  în afara ţării – chiar şi în China şi Statele Unite ale Americii şi, din această toamnă, şi România. Georg Huf locuieşte în mijlocul satului expoziţional Huf, lângă unitatea de producţie a companiei, împreună cu soţia sa, într-o casă Huf. Benedikt, unul dintre fiii săi şi viitorul conducător al afacerii, locuieşte şi el în sat, într-o locuinţă aflată vizavi de cea a tatălui său. Georg Huf a locuit în Hartenfels toată viaţa lui şi spune că este cu siguranţă locul în care se simte cu uşurinţă acasă. Crede în filosofia propriei companii, iar casa sa reprezintă o expresie a acestui lucru. Spaţiile sale preferate din locuinţă sun sufrageria şi dining-ul, fiindcă acestea „sunt ilustrarea perfectă a deschiderii şi a spaţiului amplu din sticlă ce permite luminii să intre şi să facă totul mai luminos“. Totodată, de aceste spaţii se leagă cele mai frumoase amintiri ale sale: spre exemplu, într-un balansoar cu sigla companiei oferit cadou de angajaţii săi la aniversarea de 60 de ani, îi place să le citească celor patru nepoţi ai săi.

    Totul sugerează sentimentul de familie pe care se bazează tradiţia Huf şi care reprezintă reţeta succesului, potrivit proprietarului afacerii. „O companie de familie este modelul de business perfect. În cazul nostru, am reuşit să înregistrăm o creştere continuă şi să ne extindem de la an la an. Faptul că afacerea este parte a unei moşteniri de familie îţi oferă un sentiment de responsabilitate faţă de tot ce au făcut părinţii şi bunicii tăi. În schimb, acest lucru te determină să faci mai mult decâ să conservi, să îmbunătăţeşti şi să construieşti mai departe istorie“, sintetizează Georg Huf reţeta afacerilor de familie germane.

    Parte a celei de a treia generaţii de antreprenori, el conduce din 1996 compania care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro şi 430 de angajaţi. Istoria Huf Haus a început în anul 1912, când Johann Huf, bunicul actualului proprietar, a pus bazele unui atelier de tâmplărie în Hartenfels, acolo unde şi astăzi se află sediul central al companiei. În anul 1950, după mai multe etape de dezvoltare a atelierului şi evenimentele agitate din perioada celor două războaie mondiale, Franz Huf a călcat pe urmele tatălui său. Până la acest moment, atelierul de tâmplărie se transformase într-o companie recunoscută la nivel naţional. În 1996, Franz Huf a transmis compania fiilor săi Georg şi Thomas, sub îndrumarea cărora compania a deschis birouri în Elveţia, Austria, Italia, Olanda şi Franţa. Fratele lui Georg Huf, Thomas, a decedat în anul 2011, iar el a rămas unicul manager al afacerii. Cu experienţă în domeniul bancar, Georg Huf s-a alăturat companiei familiei ca agent de vânzări regional, iar trei ani mai târziu a devenit sales manager.

    „Filosofia Huf este să încapsulăm preferinţele clienţilor într-un design bespoke“, descrie Huf conceptul după care se ghidează. În cei 100 de ani de existenţă a companiei, aceasta a evoluat în interpretarea caselor cu schelet din lemn. Anul 1972 a reprezentat un punct de cotitură: Franz Huf, proprietarul din acea vreme, a decis într-un mod revoluţionar, să introducă „Fachwerkhaus“2000 – designul aflat la baza evoluţiei companiei din ultimii ani. În prezent, acesta se traduce prin modele de casă eficiente energetic şi sustenabile, inovatoare şi cu un aspect modern, bazat pe o construcţie din grinzi de lemn şi suprafeţele vitrate generoase, ce formează o deschidere vizuală către natura înconjurătoare. Compania include anual noi tehnologii în casele construite – o echipă de experţi ai companiei cercetează noi modalităţi de a face casele eficiente energetic, ca urmare a programelor de economisire a energiei stipulate de guvern. Spre exemplu, una dintre cele mai reccente tehnologii introduse pe piaţă este încălzirea cu ajutorul unei pompe de căldură, care nu generează niciun cost în controlarea temperaturii din casă. Iar dacă până în istoria recentă s-au concentrat mai ales pe locuinţe de familie, compania îşi doreşte să dezvolte şi partea de construcţie de clădiri de birouri şi de apartamente – cel mai recent proiect dezvoltat este un grup de clădiri cu patru etaje şi 44 de apartamente în Germania.

    „Am observat că piaţa imobiliară din România urmează o tendinţă ascendentă. Mai mult decât atât, mentalitatea românilor s-a schimbat şi nu doresc să aleagă compromisul când vine vorba de calitate. În plus, am descoperit aici un partener de încredere care înţelege valorile Huf Haus şi care va dezvolta brandul în România“, motivează Huf decizia intrării pe piaţa locală. România va fi prima experienţă a companiei în Europa de Sud-Est, principalul motiv fiind un colaborator de origine română stabilit de mai mulţi ani în Marea Britanie şi care dispune de suprafaţa de teren necesară dezvoltării proiectului. Reprezentanţii companiei sunt deocamdată discreţi în ce priveşte suprafaţa terenului pe care vor fi dezvoltate locuinţele şi numele partenerului român. Planurile lor în România sunt cât se poate de concrete: vor inaugura un showroom cu două locuinţe de prezentare, la fel ca cele din Hartenfels, iar într-un an de la inaugurarea showroomului, ce va avea loc în septembrie, vor vinde între 6 şi 10 locuinţe pe piaţa locală, cu preţuri ce pornesc de la 700.000 de euro.

  • Filosofia germană a arhitecţilor Rolls-Royce-ului caselor

    Hartenfels este locul de unde pleacă anual circa 100 de case prefabricate, high end, din care aproximativ 40%  în afara ţării – chiar şi în China şi Statele Unite ale Americii şi, din această toamnă, şi România. Georg Huf locuieşte în mijlocul satului expoziţional Huf, lângă unitatea de producţie a companiei, împreună cu soţia sa, într-o casă Huf. Benedikt, unul dintre fiii săi şi viitorul conducător al afacerii, locuieşte şi el în sat, într-o locuinţă aflată vizavi de cea a tatălui său. Georg Huf a locuit în Hartenfels toată viaţa lui şi spune că este cu siguranţă locul în care se simte cu uşurinţă acasă. Crede în filosofia propriei companii, iar casa sa reprezintă o expresie a acestui lucru. Spaţiile sale preferate din locuinţă sun sufrageria şi dining-ul, fiindcă acestea „sunt ilustrarea perfectă a deschiderii şi a spaţiului amplu din sticlă ce permite luminii să intre şi să facă totul mai luminos“. Totodată, de aceste spaţii se leagă cele mai frumoase amintiri ale sale: spre exemplu, într-un balansoar cu sigla companiei oferit cadou de angajaţii săi la aniversarea de 60 de ani, îi place să le citească celor patru nepoţi ai săi.

    Totul sugerează sentimentul de familie pe care se bazează tradiţia Huf şi care reprezintă reţeta succesului, potrivit proprietarului afacerii. „O companie de familie este modelul de business perfect. În cazul nostru, am reuşit să înregistrăm o creştere continuă şi să ne extindem de la an la an. Faptul că afacerea este parte a unei moşteniri de familie îţi oferă un sentiment de responsabilitate faţă de tot ce au făcut părinţii şi bunicii tăi. În schimb, acest lucru te determină să faci mai mult decâ să conservi, să îmbunătăţeşti şi să construieşti mai departe istorie“, sintetizează Georg Huf reţeta afacerilor de familie germane.

    Parte a celei de a treia generaţii de antreprenori, el conduce din 1996 compania care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro şi 430 de angajaţi. Istoria Huf Haus a început în anul 1912, când Johann Huf, bunicul actualului proprietar, a pus bazele unui atelier de tâmplărie în Hartenfels, acolo unde şi astăzi se află sediul central al companiei. În anul 1950, după mai multe etape de dezvoltare a atelierului şi evenimentele agitate din perioada celor două războaie mondiale, Franz Huf a călcat pe urmele tatălui său. Până la acest moment, atelierul de tâmplărie se transformase într-o companie recunoscută la nivel naţional. În 1996, Franz Huf a transmis compania fiilor săi Georg şi Thomas, sub îndrumarea cărora compania a deschis birouri în Elveţia, Austria, Italia, Olanda şi Franţa. Fratele lui Georg Huf, Thomas, a decedat în anul 2011, iar el a rămas unicul manager al afacerii. Cu experienţă în domeniul bancar, Georg Huf s-a alăturat companiei familiei ca agent de vânzări regional, iar trei ani mai târziu a devenit sales manager.

    „Filosofia Huf este să încapsulăm preferinţele clienţilor într-un design bespoke“, descrie Huf conceptul după care se ghidează. În cei 100 de ani de existenţă a companiei, aceasta a evoluat în interpretarea caselor cu schelet din lemn. Anul 1972 a reprezentat un punct de cotitură: Franz Huf, proprietarul din acea vreme, a decis într-un mod revoluţionar, să introducă „Fachwerkhaus“2000 – designul aflat la baza evoluţiei companiei din ultimii ani. În prezent, acesta se traduce prin modele de casă eficiente energetic şi sustenabile, inovatoare şi cu un aspect modern, bazat pe o construcţie din grinzi de lemn şi suprafeţele vitrate generoase, ce formează o deschidere vizuală către natura înconjurătoare. Compania include anual noi tehnologii în casele construite – o echipă de experţi ai companiei cercetează noi modalităţi de a face casele eficiente energetic, ca urmare a programelor de economisire a energiei stipulate de guvern. Spre exemplu, una dintre cele mai reccente tehnologii introduse pe piaţă este încălzirea cu ajutorul unei pompe de căldură, care nu generează niciun cost în controlarea temperaturii din casă. Iar dacă până în istoria recentă s-au concentrat mai ales pe locuinţe de familie, compania îşi doreşte să dezvolte şi partea de construcţie de clădiri de birouri şi de apartamente – cel mai recent proiect dezvoltat este un grup de clădiri cu patru etaje şi 44 de apartamente în Germania.

    „Am observat că piaţa imobiliară din România urmează o tendinţă ascendentă. Mai mult decât atât, mentalitatea românilor s-a schimbat şi nu doresc să aleagă compromisul când vine vorba de calitate. În plus, am descoperit aici un partener de încredere care înţelege valorile Huf Haus şi care va dezvolta brandul în România“, motivează Huf decizia intrării pe piaţa locală. România va fi prima experienţă a companiei în Europa de Sud-Est, principalul motiv fiind un colaborator de origine română stabilit de mai mulţi ani în Marea Britanie şi care dispune de suprafaţa de teren necesară dezvoltării proiectului. Reprezentanţii companiei sunt deocamdată discreţi în ce priveşte suprafaţa terenului pe care vor fi dezvoltate locuinţele şi numele partenerului român. Planurile lor în România sunt cât se poate de concrete: vor inaugura un showroom cu două locuinţe de prezentare, la fel ca cele din Hartenfels, iar într-un an de la inaugurarea showroomului, ce va avea loc în septembrie, vor vinde între 6 şi 10 locuinţe pe piaţa locală, cu preţuri ce pornesc de la 700.000 de euro.

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • Mai multe case şi obiective publice, renovate în cadrul unui proiect dedicat îmbunătăţirii calităţii vieţii

    Un proiect dedicat îmbunătăţirii calităţii vieţii pentru peste 1,5 milioane de români din comunităţile urbane şi rurale vizează renovarea caselor şi obiectivelor publice din 3 comune, 3 oraşe şi pictarea a două muzee de interes naţional. În plus, vor fi colorate 4 vapoare din Constanţa şi o locomotivă electrică a CFR Călători, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Majoritatea oamenilor nu pot depista greşelile în mai puţin de 5 secunde. Reuşeşti să rezolvi aceste teste de atenţie?

    Aceste puzzel-uri prezentate mai jos au făcut furori pe internet, iar internauţii au fost provocaţi să găsească greşelile în mai puţin de 5 secunde. De cele mai multe ori artişti au strecurat elemente străine într-o secvenţă de elemente comune, iar oamenii trebuie să fie foarte atenţi pentru a depista elementul străin din peisaj.

    1. Unde se află greşeala?

    2. Care element este diferit din această compoziţie?

     

    3. Găsiţi ursul panda în această mare de elefanţi

    4. În această imagine a fost strecurat un urs printre toţi aceşti câini. Unde se află?

    5. Printre toţi aceşti hamsteri se află un cartof

    6. În această imagine este ilustrat politicianul Bernie Sanders în mai multe ipostaze. Printre ei se află şi Doc din “Back to The Future”

    7. Un ou se ascunde în această mare de iepuraşi. Unde se află?

    8.Ursul Panda apare din nou, de data această lângă oamenii de zăpadă. Unde se află?

    9. Unde se află pisica strecurată printre aceste bufniţe?

    10. C3PO din Star Wars se agită în stilul caracteristic. Printre ei se află şi o statuetă Oscar, unde este?

    11. Rămânem în universul Star Wars unde un alt urs Panda a ajuns în rândul Stomtrooper-ilor. Unde se află?

    12. Regina Marii Britanii a împlinit vârsta de 90 de ani. Cineva s-a gândit să-i ascundă chipul de 90 de ori în această imagine. 

    VEZI REZOLVARILE IN PAGINA URMATOARE >>>>>>>>>
     

  • Majoritatea oamenilor nu pot depista greşelile în mai puţin de 5 secunde. Reuşeşti să rezolvi aceste teste de atenţie?

    Aceste puzzel-uri prezentate mai jos au făcut furori pe internet, iar internauţii au fost provocaţi să găsească greşelile în mai puţin de 5 secunde. De cele mai multe ori artişti au strecurat elemente străine într-o secvenţă de elemente comune, iar oamenii trebuie să fie foarte atenţi pentru a depista elementul străin din peisaj.

    1. Unde se află greşeala?

    2. Care element este diferit din această compoziţie?

     

    3. Găsiţi ursul panda în această mare de elefanţi

    4. În această imagine a fost strecurat un urs printre toţi aceşti câini. Unde se află?

    5. Printre toţi aceşti hamsteri se află un cartof

    6. În această imagine este ilustrat politicianul Bernie Sanders în mai multe ipostaze. Printre ei se află şi Doc din “Back to The Future”

    7. Un ou se ascunde în această mare de iepuraşi. Unde se află?

    8.Ursul Panda apare din nou, de data această lângă oamenii de zăpadă. Unde se află?

    9. Unde se află pisica strecurată printre aceste bufniţe?

    10. C3PO din Star Wars se agită în stilul caracteristic. Printre ei se află şi o statuetă Oscar, unde este?

    11. Rămânem în universul Star Wars unde un alt urs Panda a ajuns în rândul Stomtrooper-ilor. Unde se află?

    12. Regina Marii Britanii a împlinit vârsta de 90 de ani. Cineva s-a gândit să-i ascundă chipul de 90 de ori în această imagine. 

    VEZI REZOLVARILE IN PAGINA URMATOARE >>>>>>>>>
     

  • Miza alegerilor locale se ridică la zeci de miliarde de lei. Care este însă valoarea unui vot în Bucureşti sau Botoşani?

    3.365 este un alt număr pe care e important să îl reţineţi: reprezintă valoarea în lei a unui vot în România. El diferă, desigur, în funcţie de regiune; un vot în Bucureşti valorează 4.500 de lei, în vreme ce unul în Ialomiţa doar 2.800 de lei.

    Miza alegerilor locale din iunie este, aşadar, uriaşă: vorbim de zeci de miliarde de euro care trebuiesc administraţi astfel încât rezultatele să nu se lase aşteptate până cu 6 luni înainte de alegerile din 2020.

    Am încercat să desluşim ce s-a întâmplat cu banii oraşelor, comunelor şi satelor din România în ultimii patru ani şi să aflăm unde ar trebui investiţi aceştia în următorii patru; care sunt problemele pe care le avem la nivel local şi care sunt şansele să rezolvăm o parte dintre ele.

    Veţi citi, în paginile următoare, despre coşuri de gunoi de 2.800 de lei şi crizanteme cumpărate cu peste 300 de lei firul; despre cum 35% din gospodăriile României au toalete în curte, în vreme ce media europeană e de 2%; despre faptul că avem acelaşi număr de kilometri asfaltaţi şi de drumuri de ţară. Cel mai important, însă, veţi citi unde se duc cele peste 60 de miliarde de lei care reprezintă bugetul satelor, comunelor şi oraşelor din România.

    Ca de obicei, ciclul electoral începe cu întrebarea caragialească „eu cu cine votez?“. Şi tot ca de obicei, această întrebare nu are răspuns; nu că nu ar exista opţiuni, dar eterna promisiune a partidelor cu aducerea „oamenilor noi“ nu pare să se fi materializat nici în 2016.

    Alternanţa dintre stânga şi dreapta nu s-a făcut de-a lungul anilor în mod natural, ci mai degrabă ca urmare a unor alegeri caracterizate prin dorinţa de a înlătura un partid de la putere. Deşi stânga a câştigat toate alegerile locale din 1992 şi până astăzi, au existat momente în care opoziţia s-a apropiat destul de mult de câştigarea majorităţii primăriilor; în 1996, 2004 şi 2008 partidele de dreapta sau centru-dreapta au câştigat un număr semnificativ de mandate. Singurul partid constant în ultimii 24 de ani a fost UDMR, care a obţinut la fiecare ciclu electoral între 100 şi 150 de mandate de primari.

    A spune că imaginea politicianului român este una extrem de proastă este deja un clişeu; situaţia de astăzi, cu aproape jumătate dintre primarii ce conduc reşedinţe de judeţ aflaţi în vizorul DNA, este relevantă în acest sens. Dacă ne uităm la consiliile judeţene, acolo situaţia stă şi mai rău: aproape două treimi dintre preşedinţii CJ sunt condamnaţi sau anchetaţi pentru diverse fapte.

    Toate alegerile sunt în mod egal foarte importante, explică sociologul Andrei Boţeşteanu, dar „semnul sub care sunt organizate acestea poate fi însă considerat unul aparte, pe fondul unui dialog şi pe fondul acţiunilor anti-corupţie. „Nu cred că oamenii sunt mai interesaţi de alegerile generale, dimpotrivă: alegerile locale au teme cu care alegătorii pot relaţiona perfect. Dar alegerile generale sunt mai uşor de discutat, fiind dincolo de sfera imediată a utilului. Alegerile generale sunt încărcate de ideologii şi principii atât de mult rafinate încât devin simple: ai lor sunt răi, ai noştri sunt buni, sau mai des întâlnitul «toţi sunt la fel». Cred, de asemenea, că votanţii din mediul urban sunt interesaţi şi de alegerile din mediul rural. Nu mai suntem demult atât de izolaţi încât să nu respirăm acelaşi aer, să nu ne vizităm unii pe alţii sau să nu avem cunoştinţe sub un primar sau altul. Iar cei care teoretic s-ar putea feri de toate, probabil că vor folosi alegerile locale şi ca un barometru pentru cele generale“.

    Alegerile locale din acest an vor avea loc la data de 5 iunie şi vor fi organizate după noi reguli, cu primari aleşi într-un singur tur şi şefi de consilii judeţene aleşi indirect, prin votul consilierilor judeţeni. Modificări au fost aduse şi în privinţa sistemului de vot, fiind pregătit un sistem informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal. În urma implementării acestui proiect, alegătorii care doresc să îşi exprime opţiunea prin vot nu vor mai prezenta actul de identitate membrilor secţiilor de votare, ci operatorului unui calculator. Ulterior, sistemul va semnala dacă persoana respectivă a împlinit vârsta de 18 ani până în ziua votării inclusiv, dacă şi-a pierdut drepturile electorale, dacă este arondată la altă secţie şi dacă şi-a mai exercitat dreptul la vot la acelaşi scrutin.

     

  • Lagărul în care 5.000 de oameni erau omorâţi în 20 de minute

    Primele săpături arheologice de la lagărul nazist de la Treblinka au dezvăluit noi gropi comune, precum şi prima dovadă fizică a faptului că în această tabără au existat camere de gazare, unde mii de evrei au murit.

    Prezentate în documentarul ”Treblinka: Maşina de ucis a lui Hitler” (Treblinka: Hitler’s Killing Machine), săpăturile dezvăluie faptul că naziştii nu au fost atât de buni precum credeau în a-şi ascunde crimele. Pereţi de cărămidă şi fundaţiile camerelor de gazare au fost descoperite, precum şi numeroase oase umane.

    ”Pentru mine, acest lucru a fost şocant”, spune liderul proiectului, Caroline Sturdy Colls, un arheolog criminalist care lucrează de obicei alături de poliţie pentru a descoperi victimele crimelor din prezent.

    Dintre toate atrocităţile celui de-al Treilea Reich al lui Hitler, Treblinka este una dintre cele mai şocante. Istoricii estimează că aproximativ 900.000 de evrei au fost ucişi în acest lagăr de concentrare în Polonia ocupată de nazişti.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Alimentul care crează dependenţă pe care majoritatea românilor îl mănâncă în fiecare zi – VIDEO

    Una dintre cele mai comune dependenţe întâlnite în rândul oamenilor este dependeţa de zahăr. Potrivit unui număr de experţi în zahăr, cu această dependenţă nu este de glumit, scrie Daily Mail.

    Studiile realizate pe cobai arată că zahărul dă dependeţă. Cercetătorii au manipulat dieta şoriceilor (fie conţinea mai mult sau mai puţin zahăr) pentru a vedea concret dacă zahărul le schimbă comportamentul. Se pare că zahărul induce acelaşi comportament ca dependenţa de droguri. Mai mult, un studiu realizat de cercetători din Franţa, arată că mai mulţi cobai au ales zahărul în dauna cocainei, deşi erau dependenţi de cocaină.

    Încă nu s-au realizat studii complexe pentru a vedea în ce fel dependenţa de zahăr afectează omul. Totuşi, reiese faptul că zahărul din milkshake-uri, de exemplu, declanşează centrul de plăcere din creier. Şi ca în cazul oricărei substanţe ce dă dependeţă, cu cât oamenii consumă mai mult zahăr, cu atât mai mult receptorii din centrul de plăcere amorţesc. Deci un individ ar căuta mai mult pentru a obţine acelaşi efect. Datorită faptului că zahărul contribuie la secreţia de dopamină în creier, în cantităţi mai mari decât orice aliment, mulţe persoane devin dependente. De aceea „poftă de ceva dulce”. apare tot mai des.

    Problema este că multe dintre produsele din comerţ conţin zahăr şi astfel consumul de zahăr este greu de evitat. Potrivit Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate un individ trebuie să consume cel mult şase linguriţe de zahăr pe zi. O cutie de suc sau un pahar de suc de portocale pot conţine şi nouă linguriţe de zahăr.

    Dacă nu era îndeajuns, consumul excesiv de zahăr este considerat la fel de dăunător precum alcoolul sau tutunul, contribuie la rata de creştere a obezităţii, apariţia diabetului de tip 2, problemelor cardio-vasculare şi unor tipuri noi de cancer.

    Ce s-ar întâmpla dacă nu am bea altceva în afară de suc? Ei bine, cei de la AsapScience s-au gândit la asta şi ne-au explicat cum reactionează corpul nostru în momentul în care bem suc şi cum se formează dependenţa de zahar.