BusinessMagazin

Tag: Cluj

  • Harta salariilor din IT. Ce salarii primesc programatorii în fiecare judeţ din România. Surpriză uriaşă pe primul loc

    ♦ Un angajat din IT&C din Cluj a câştigat, în medie, peste 7.700 de lei net în 2020 ♦ În Bucureşti, unde lucrează de patru ori mai mulţi IT-işti decât în Cluj, salariul mediu în IT&C este de 7.000 de lei net.

    Salariile angajaţilor din sectorul IT&C din Cluj, judeţ care concentrează peste 22.000 de specialişti în acest domeniu, au ajuns la o medie de peste 7.700 de lei net în anul 2020, în creştere cu 9% faţă de perioada similară a anului anterior. În Bucureşti, unde lucrează jumătate din forţa de muncă totală din IT&C (aproape 100.000 de persoane), salariul mediu a fost de 7.000 de lei net în 2020, cu 9% mai scăzut decât în Cluj, arată datele centralizate de ZF pe baza informaţiilor de la Institutul Naţional de Statistică.

    „Angajaţii din IT din Cluj sunt mai bine plătiţi din mai multe motive. În primul rând, ţine de disponibilitatea de resurse, pentru că numărul de specialişti IT din Cluj e mai mic decât în Capitală. În al doilea rând, costul vieţii din Cluj este cel mai ridicat din ţară, iar pentru a fi atractivi pentru candidaţi, angajatorii trebuie să ia în calcul acest aspect. De asemenea, în Cluj avem o abundenţă de proiecte, ultimii doi ani au fost foarte intenşi pentru industria de IT, toată lumea s-a îndreptat spre digitalizare şi de nevoie, în contextul pandemic”, a explicat Andrei Kelemen, CEO al Cluj IT Cluster, organizaţie care reuneşte 74 de companii care au împreună circa 5.500 de angajaţi.

    Anul 2020 a marcat cel de-al cincilea an consecutiv în care angajaţii din IT&C sunt mai bine plătiţi în Cluj decât în Bucureşti, arată datele INS.

    În 2014, un angajat din IT&C din Cluj câştiga, în medie, 3.600 de lei net pe lună, cu 7% mai puţin decât un angajat din Bucureşti.

    După Cluj şi Bucureşti, în topul judeţelor cu cele mai mari salarii medii din sectorul IT&C se află Timiş (cu un salariu mediu de 6.900 de lei net în 2020), Ilfov (aproape 6.000 de lei net), Iaşi (peste 5.700 de lei net) şi Braşov (peste 5.600 de lei net). La polul opus, cu salarii cuprinse între 2.200 şi 2.500 de lei net în IT&C se află judeţele din care lipsesc investiţiile în acest sector: Harghita, Hunedoara, Vâlcea, Alba, Neamţ.

    În 2020, salariul mediu în sectorul IT&C a fost de circa 6.200 de lei net pe lună, dublu faţă de nivelul salariului mediu pe economie. O analiză ZF arată că şi politicile de salarizare ale companiilor din IT sunt diferite, iar salariile sunt mult mai mari în unele organizaţii. Spre exemplu, salariul mediu în companiile IT Adswizz, Systematic Development Center şi Adobe au variat între 13.000 şi 15.500 de lei net pe lună în 2020, fiind cele mai mari din acest sector.

    IT-iştii sunt „răsfăţaţii“ pieţei muncii din ultimii ani, având în vedere că au cele mai mari salarii din economie, pachetele de beneficii sunt foarte generoase (unii primesc acţiuni în companie, alţii primesc bonusuri de bun venit etc.), iar competiţia pe aceiaşi candidaţi este foarte mare. În acelaşi timp, deficitul de profesori de informatică împiedică o creştere mai accelerată a angajaţilor din acest sector, astfel că facultăţile nu pot livra anual mai mult de 7.000 – 8.000 de absolvenţi de IT pe an, deşi cererea din piaţă este dublă.

    Peste 200.000 de angajaţi lucrau în domeniul IT&C în 2020, dublu faţă de acum zece ani. Cei mai mulţi IT-işti sunt angajaţi ai companiilor cu sediul în Bucureşti. Sectorul IT&C a fost vedeta economiei în ultimii ani, fiind unul dintre puţinele sectoare în care aportul la PIB a crescut în ultimii ani: contribuţia sectorului IT&C la PIB a crescut de la 4,7% în 2017 la aproape 7% în 2021.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Ridicaţi toate restricţiile, daţi drumu la economie. Costurile prelungirii restricţiilor nu vor putea fi suportate de România, iar ţinerea închisă a economiei şi oferirea de subvenţii pentru salvarea fimelor de la faliment, dacă era de înţeles pentru 2020, devine un nonsens in 2022

    In octombrie 2019 am avut in Bucuresti o intalnire de bugetare la care au participat vreo 30 de colegi din aproape 10 tari. Toti tuseam, aveam nasul infundat, unii aveau febra, fiecare venise cu viroza respiratorie de acasa. Nu am oprit evenimentul, ne-am protejat cum am putut, unii erau vaccinati antigripal, altii luau medicamente si la acel moment nici una dintre economiile tarilor din care proveneau colegii nu erau inchise sau fusesera vreodata in anii anteriori.

    Daca ne uitam din curiozitate la seriile statistice din lunile februarie 2018, 2019, 2020, publicate de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile aici , vom vedea ca ratele de incidenţă ILI + ARI (cazuri clinice compatibile cu gripă + infecţii respiratorii acute) au fost de circa 400-600 de mii de cazuri in fiecare dintre cei trei ani.

    Economia nu era inchisa, gripa sezoniara putea fi prevenita cu vaccin (nu prea se vaccinau romanii nici atunci, dar asta este alta discutie) si existau medicamente antivirale si simptomatice.

    Nu stiu daca opinia mea are vreo importanta, dar incepand de imediat ar trebuie ridicate toate restrictiile pentru a evita agravarea crizei sociale si economice. Covid s-a transformat in Omicron, o viroza respiratorie de sezon, la fel cu cele de dinainte de 2019, imposibil si inutil sa fie oprita prin restrictii avand in vedere viteza cu care se raspandeste si simptomatologia relativ usoara, indiferent de vaccinati sau nevaccinati. Cand inainte de 2019 am mai “inchis” tara, desi erau explozii de gripe si raceli in iarna? Viroza Omicron este mai bine inteleasa, Ministerul Sanatatii a luat masurile care trebuiau luate, exista solutii de preventie si terapie, vaccin si tratament antiviral si simptomatic, iar cei care au simptome pot sta acasa in concediu medical ca si cand ar avea o raceala sau gripa sezoniera de dinainte de 2019.

    Ar trebui pastrata obligativitatea mastii, care iata, si-a facut datoria, de doi ani a scazut dramatic transmisia gripei sezoniere si a celorlalte infectii respiratorii. Si, mai mult ca sigur ca odata cu ridicarea restrictiilor oamenii vor fi mai atenti si se vor proteja mai bine – pentru ca acum, cu toate restrictiile in vigoare, asistam parca la un concurs cu premii despre cine poate fenta mai eficient restrictiile….

    Economia sufera cumplit din cauza restrictiilor generale si, in plus, obligativitatea izolarii contactilor este un factor agravant. Fabricile din tara fac in fiecare dimineata “inventarul”, cati carantinati, cati izolati, cati cu copiii acasa. Si majoritatea celor opriti sa vina la servici sunt asimptomatici… Costurile prelungirii restrictiilor nu vor putea fi suportate de Romania, iar tinerea inchisa a economiei si oferirea de subventii pentru salvarea fimelor de la faliment, daca era de inteles pentru 2020, devine un nonsens in 2022.

    Costurile sociale ale restrictiilor sunt enorme, un calcul estimativ arata ca indiferent de varianta, mentinerea scolilor deschise sau inchiderea lor inseamna 0,6 – 1,2 miliarde lei pe luna. Costurile cu gestionarea medicala a pandemiei vor depasi 1 miliard de Euro pentru valul V. Iar costurile cu pierderile economice din cauza restrictiilor pot fi pana la echivalentul unei luni de PIB – usor de anticipat ca o economie inchisa produce mai putin si mai scump, agravand inflatia. Nu avem cum plati notele de plata generate de continuarea restrictiilor.

    Daca ramanem inchisi, o sa avem un an 2022 foarte greu.

     

    Dragoş Damian este CEO Terapia Cluj, unul dintre puţinii producători de medicamente din România

  • Muzeul de Artă din Cluj rămâne fără trei sferturi din Palatul Bánffy. „Statul a pierdut cea mai importantă clădire în stil baroc din Europa Centrală. S-a renunţat suspect de uşor”

    Consiliul Judeţean Cluj a pierdut procesul cu foştii proprietari pentru trei sferturi din Palatul Bánffy, unde funcţionează Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, şi va deveni chiriaş în această clădire. Directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, Lucian Nastasă-Kovacs, susţine că această retrocedare este cusută cu aţă albă şi acuză „aranjamente” imobiliare.

    „Cum să invoci un testament din 1958 când imobilul cu pricina a fost naţionalizat în 1948?! Vinzi ceea ce nu îşi aparţine. A invoca un testament din 1958 este ca şi cum ai vinde blana ursului din pădure, adică vinzi ceea ce nu îţi aparţine. Muzeul de Artă din Cluj – Palatul Bánffy – a fost retrocedat invocându-se un testament olograf din 1958 şi alte înscrisuri de mână nevalidate juridic la vremea respectivă. Fără expertize, fără alte cercetări documentare”, explică directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca.

    Consiliul Judeţean Cluj a intenţionat în 2019 să dea despăgubiri pentru partea din Palatul Bánffy revendicată, însă proprietarii au refuzat, motiv pentru care trebuie să se treacă la restituirea în natură a mai multor apartamente din clădirea în care funcţionează muzeul.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Muzeul de Artă din Cluj rămâne fără trei sferturi din Palatul Bánffy. „Statul a pierdut cea mai importantă clădire în stil baroc din Europa Centrală. S-a renunţat suspect de uşor”

    Consiliul Judeţean Cluj a pierdut procesul cu foştii proprietari pentru trei sferturi din Palatul Bánffy, unde funcţionează Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, şi va deveni chiriaş în această clădire. Directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, Lucian Nastasă-Kovacs, susţine că această retrocedare este cusută cu aţă albă şi acuză „aranjamente” imobiliare.

    „Cum să invoci un testament din 1958 când imobilul cu pricina a fost naţionalizat în 1948?! Vinzi ceea ce nu îşi aparţine. A invoca un testament din 1958 este ca şi cum ai vinde blana ursului din pădure, adică vinzi ceea ce nu îţi aparţine. Muzeul de Artă din Cluj – Palatul Bánffy – a fost retrocedat invocându-se un testament olograf din 1958 şi alte înscrisuri de mână nevalidate juridic la vremea respectivă. Fără expertize, fără alte cercetări documentare”, explică directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca.

    Consiliul Judeţean Cluj a intenţionat în 2019 să dea despăgubiri pentru partea din Palatul Bánffy revendicată, însă proprietarii au refuzat, motiv pentru care trebuie să se treacă la restituirea în natură a mai multor apartamente din clădirea în care funcţionează muzeul.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Domnul Ministru Dan Vâlceanu are dreptate, dacă toţi cer pomană România se face praf şi pulbere

    Intr-un comentariu despre măsurile de protejare a consumatorilor economici afectaţi de scumpirea energiei Domnul Ministru Dan Valceanu, a declarat “Unde ne vom opri? Întotdeauna va mai fi cineva pe care ai uitat să-l ajuţi!”

    Absolut corect, cerutul de ajutor este natural intr-o tara tara intoxicata cu pomana, in care zeci daca nu chiar sute de mii de oameni sunt incurajati sa nu faca nimic, de fapt sunt platiti pentru asta. 

    De data aceasta lucrurile sunt insa mai complicate, comentariul ministrului vine pe fondul trezirii din toropeala a combinatelor chimice si alimentare energofage – adica marii contribuabili, cei ce platesc sume importante la stat pentru pensii, sanatate, educatie – care nu au nici o sansa sa supravietuiasca cresterilor la utilitati de 500-600% din prezent, cine stie ce va mai fi in urmatoarele luni.

    Nerusinate, combinatele din tara vin si cer pomana

    Neatente la semnalele discrete date de criza energetica inca din primavara lui 2021 – cand autoritatile de fapt spuneau: “stati linistiti, cresterea este efectul liberalizarii, ramaneti in piata libera, preturile vor scadea, etc.” – fabricile din Romania au luat o teapa mare mergand pe mana guvernantilor in loc sa creada ce le-au spus atunci furnizorii de utilitati, si anume ca vin vremuri grele.

    Dar, de data asta, problema guvernantilor este la fel de mare precum cea a fabricilor mari din tara. Una este cand vin la tine importatorii cu lobbistii lor, mai trimit si cativa ambasadori, mai striga si UE catre Romania, atunci se rezolva aproape orice. Fabricile din Romania in schimb, indiferent de capital, nu au fost luate in serios pentru ca au lobby zero, odata pentru ca nu timp pentru asta si apoi pentru ca directorii lor sunt atat de automultumiti ca nu s-au gandit niciodata sa aiba o singura voce cu care sa vorbeasca despre nevoie de productie si exporturi – a stat fiecare in silozul lui, incercand sa obtina beneficii sectoriale, in loc sa existe o singura voce care sa vorbeasca pentru marii contribuabili industriali. Acum, guvernanti si industriasi realizeaza pentru prima oara cat de fragila este productia industriala din Romania si cat de dependenta este Romania de importuri.

    Lucrurile sunt cu atat mai complicate cu cat tari din UE au inceput sa dea compensari sau plafonari producatorilor industriali pentru a mentine competitivitatea preturilor la export. Astfel incat, fara un tratament proportional, incercarile fabricilor din tara de a-si creste preturile pentru a absorbi umflarea utilitatilor vor rezulta in lipsa de competitivitate si reducerea veniturilor. Asta daca nu trebuie sa inchida, cel putin in perioada de iarna, pentru ca vor fi incapabile sa achite mega-facturile la utilitati.

    Asadar, pe nesimtite, probabil ca povestea cu utilitatile va mai inchide cateva fabrici, spre bucuria dezvoltarilor imobiliari care nu fac fata cererii din rezidential. Iar Romania mai pierde un pic de suveranitate economica daca fabricile din tara nu primesc pomana si reduc activitatea sau se inchid.  

    Dar cui ii pasa, avem crestere economica fie ea si din inflatie, avem sectoare economice care pot compensa pierderile de mari contribuabili, avem banii din PNRR, putem importa daca este nevoie, oricum nu mai avem muncitori sa munceasca in fabrici. De aceea am inchis si productia interna de energie, pentru ca putem aduce din import, iata, avem de unde aduce electricitate si gaz.

    Nu exista motive de ingrijorare din cauza inchiderii acolo a una-doua fabrici si nici ratiuni pentru care am concepe o strategie nationala de productie industriala pana in 2030.

     

     

     

     

     

  • Incidenţa cazurilor de Covid a depăşit 6 la mie în Cluj-Napoca

    Potrivit DSP Cluj, incidenţa în Cluj-Napoca a ajuns miercuri la 6,47 la mia de locuitori.

    Marţi, incidenţa era de 5,85.

    În judeţul Cluj, cea mai mare rată se înregistrează în localitatea Ciurila, unde sunt 17,99 cazuri la mia de locuitori.

    Incidenţe de peste 6 se mai înregistrează în Apahida, Feleacu, Gilău, Poieni, Sânpaul, Săvădisla, Vad şi Valea Ierii.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: The Final Inch. Un film documentar nerecomandat mediului de afaceri

    The Final Inch nu este un documentar-artistic pentru oamenii de afaceri, pentru analisti, lobisti, bancheri si avocati de business sau pentru profesorii de economie. In general aceasta comunitate se uita la documentare-artistice si strabat literatura despre mari reusite sau escrocherii financiare, oameni de afaceri stelari si desigur, crize economice mondiale – acestea din urma sigur vor ajuta toti jucatorii directi sau indirecti ai mediului de afaceri sa inteleaga si accepte ca trebuie sa se astepte la o criza economica serioasa in urmatorii 2-3 ani, pornita de la o criza sanitara de neimaginat in urma cu 2-3 ani.

    Si ca sa fiu sigur ca mediul de afaceri nu se va uita la acest documentar de 38 de minute – nominalizat la Oscar in 2009, nu l-a luat, este anul in care a stralucit Slumdog Millionaire – voi da un spoiler complet. Documentarul regizat de Irene Brodski relateaza intr-un mod emotionant si infuriant in acelasi timp despre eforturile exceptionale ale unei “armate tacute” de lucratori in sanatate care se lupta pentru vaccinarea antipoliomelita in cele 3 tari din Asia – India, Afganistan si Pakistan – in care aceasta este inca endemica. Poliomelita, denumita si paralizia infantila, este o boala infecto-contagioasa cu transmitere digestiva cauzata de un virus cu ARN. Virusul distruge nervii din maduva spinarii si provoaca paralizii si atrofii infernale, handicap, ostracizare sociala, moarte prematura. Boala a fost endemica pana la mijlocul secolului trecut in SUA si Europa, provocand ravagii in populatiile de copii. Din 1956 a inceput vaccinarea cu vaccin injectabil si din 1961 cea cu vaccin oral – la data introducerii ambele erau in faza experimentala dar au fost asumate riscurile in raport cu beneficiile – astfel incat in tarile dezvoltate boala a disparut in unele zone de mai bine de 50 de ani

    De ce the The Final Inch este emotionant? Pentru ca descrie lupta si eforturile de neinteles pentru lumea civilizata de astazi pe care le fac lucratorii din sanatate in “batalia finala” din cele mai mizere regiuni din Asia pentru a vaccina anti-polio copiii care sunt succeptibili sa dezvolte complicatiile paralitice. Acestia au un mod de actiune in doua etape, prima data merg “convingatorii”, sunt lucratori sanitari care discuta cu liderii si comunitatile locale pentru a-i convinge sa-si vaccineze copiii si apoi trec “vaccinatorii”, care aplica picaturile de vaccin. Filmul a fost descris drept “un testament dramatic al celor care muncesc in linia intai a sistemului de sanatate”.

    De este inervant filmul? Pentru ca ai un deja-vu infernal: politicieni care dau vina pe alti politicienii pentru ca epidemia nu s-a incheiat iar conditiile insalubre o intretin; clerici si lideri de opinie vizionari care afirma ca vaccinul produce sterilitate; si oameni de afaceri care refuza ocazional ajutorul financiar necesar eforturilor “armatei tacute”.

    In 2022 Romania aniverseaza 30 de ani de cand a inregistrat ultimul caz de poliomelita domestica, care a fost eradicata datorita schemei de vaccinare obligatorii implementate incepand cu anii ‘80 cu ajutorul vaccinului anti-polio fabricat la Institutul Cantacuzino.

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Ştefan Vuza, Personalitatea anului 2021 în economie

    Pana in urma cu o luna alesesem sa scriu fara urma de indoiala ca inflatia este personalitatea anului in economie, pentru ca a schimbat afacerile si vietile noastre. Angajator sau angajat, nimeni nu a ramas fara rani adanci, pentru ca planurile de afaceri s-au facut plecand de la bugete construite pentru 2021 pe o inflatie estimata de autoritati la 2,5% si terminand anul la (probabil) 9%. Sigur, unii afaceristi s-au bucurat in prima jumatate a anului –  cei din utilitati, alimentatie, bunuri de larg consum si constructii au crescut preturile cat s-a putut avand in vedere revenirea consumului, scumpirile fiind pe alocuri de-a dreptul grotesti. Insa in a doua jumatate a anului toata suflarea din economie devenise ingrijorata pentru ca tuturor le crescusera costurile mai repede decat veniturile iar resursele consumatorilor macinate de inflatie ajunsesera la fundul sacului, putand acoperi doar plata utilitatilor. Astfel incat, nimeni nu castiga la aproape 10% inflatie si la spectrul unui 2022 foarte complicat.

    La fel de bine personalitatea anului in economie putea fi PNRR-ul, care a tinut luni de zile prima pagina. Dar, la o privire atenta, sunt de fapt fonduri europene cu nume reinventat care cuprind proiecte de infrastructura ce trebuiau incheiate inca din 2016 si care vor fi executate pe jumatate din imprumuturi, de muncitori straini si cu produse importate; echipamentele si materialele din proiectele din Green Deal, digitalizare si infrastructura nu se fabrica in Romania, ele vor fi importate, contribuind la cresterea economica a tarilor care le trimit catre noi.

    Ceva m-a facut sa ma razgandesc pe ultima suta de metri, pentru ca prima data dupa multi ani vedeam speranta si pasiune in cineva care incepe sa vorbeasca despre recladirea si unificarea chimiei romanesti si are ambitii de regionalizare. Nu a mai ramas multa productie chimica in Romania. Inainte de 1990 aveam 72 de combinate chimice (nu mai ineficiente decat cele din alte tari din Europa de Est, care s-au salvat si internationalizat in marea majoritate), un sistem performant de invatamant si un sector care aducea circa 35 miliarde Euro, aproape 20% din productia industriala de atunci. Astazi, in 2021, mai exista doar 14 combinate si putin invatamant de ramura, iar domeniul aduce la buget venituri de sub 3 miliarde Euro generand jumatate din deficitul balantei comerciale a Romaniei. Fabricile din Codlea, Fagaras, Tarnaveni, Slobozia, Dej, Baia-Mare, Victoria, Copsa Mica, Cluj-Napoca, etc., alta data fala productiei chimice din Europa, zac acum partial sau total inchise pentru ca guvernantii, inghitand povestea cu mediul, poluarea si industria verde au cazut in capcana si au lasat chimia in cadere libera. S-au adoptat irational, fara tranzitie, legi ale UE de care alte tari din Europa de Est nici nu au vrut sa auda, am devenit captivi  importurilor, am renuntat la suveranitate economica contrar nevoilor noastre strategice si am ramas fara viziune privind rolul chimiei in dezvoltarea economica.

    In ultimele luni s-a vorbit despre galopul la bursa a lui Chimcomplex, Oltchim este pe profit, Rompetrol este o tinta de achizitie, se incearca unificarea combinatelor chimice ramase intr-o Companie Romana de Chimie. Personalitatea din spatele acestor rezultate si planuri este un om hotarat sa redea gloria de odinioara a industriei, chiar daca vremurile sunt schimbate iar competitia acerba.

    In opinia mea, Stefan Vuza merita titlul de personalitatea anului in economie pentru ca reda industriasilor – si in general romanilor – speranta in viitor si taria de a nu se de batuti la ei in tara.

     

  • O poveste fabuloasă de succes. Cum a ajuns un IT-ist din Cluj să facă 100 de milioane de euro cu un business simplu, pornit din apartamentul părinţilor

    Absolvent al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, cu o licenţă în Automatizări Calculatoare, precum şi un Masterat în Administrarea Afacerilor absolvit la Universitatea Babeş Bolyai,  antreprenorul clujean Voicu Oprean a intrat de luni în clasamentul celor mai mari deţinători de acţiuni la Bursa de la Bucureşti, cu un portofoliu de aproximativ 100 de milioane de euro.

    Astfel, Voicu Oprean, preşedinte al Consiliului de Administraţie şi CEO, este acţionarul majoritar la Arobs Software, companie pe care a înfiinţat-o în anul 1998 şi la care astăzi are un pachet de 63,3%. Pe baza preţurilor de tranzacţionare de luni dimineaţă la bursă, deţinerea de acţiuni a lui Voicu Oprean la Arobs este de aproximativ 504 mil. lei (100 mil. euro).

    Voicu Oprean a absolvit şi un EMBA de la Wu Wien, în 2008, precum şi cursurile London Executive Business School în 2018 şi President’s Program in Leadership YPO la Harvard Business School în 2021.

    Potrivit datelor agregate de ZF, la ora 10:40 acţiunile companiei Arobs Software (AROBS) se apreciază cu 27% faţă de plasamentul privat, de la un preţ de 1,357 lei 1,72 lei. Investitorii au tranzacţionat de circa 9 mil. lei. Compania intră astfel la cota bursei la o capitalizare de 784 mil. lei.

    Voicu Oprean a fost prezent vineri în ediţia ZF Deschiderea de Astăzi. Cele mai importante afirmaţii ale acestuia, cât şi interviul integral, pot fi găsite aici

    “În anul 2020, valoarea veniturilor din exploatare raportate a fost de 157.004.448 lei. Profitul net înregistrat de companie a avut o evoluţie ascendentă, ajungând în anul 2020 la valoarea de 40.391.242 lei, în creştere cu 28% comparativ cu anul 2019 când valoarea profitului net a fost de 31.670.892 lei. Marja profitului net a este de peste 25% în anul 2020, în creştere faţă de nivelul înregistrat în anul 2018, de 17%. În primul semestru al anului 2021 valoarea profitului a fost de 23.726.768 lei”, potrivit documentului de listare.

    Compania a vândut în cadrul unui plasament privat derulat în octombrie 2021 un număr de 54.697.494 acţiuni noi nominative, ordinare, dematerializate.

    În cadrul plasamentului au participat 149 investitori de retail, 38 profesionali şi 9 investitori instituţionali care au subscris acţiuni la un preţ de 1,357 lei per acţiune.

    Compania a reuşit să atragă de la investitorii din piaţa de capital suma de 74,2 milioane de lei. Plasamentul privat şi listarea acţiunilor AROBS au fost realizate cu sprijinul BRK Financial Group.

    Compania are ca obiect de activitate dezvoltarea de software la comandă cu expertiză înaltă în automotive, IoT, travel & hospitality, life sciences, enterprise solutions, FinTech, dar şi crearea de soluţii şi produse software – pentru care AROBS deţine proprietatea intelectuală – pentru management de flotă şi monitorizare GPS, optimizarea afacerilor (SFA, WMS, CRM, plăţi mobile contactless şi altele), managementul resurselor umane şi payroll, channel management pentru industria hotelieră şi multe altele.

     ​

  • Iulian Dascălu pregăteşte o nouă dezvoltare imobiliară în Cluj, pe terenul Carbochim

    Carbochim pregăteşte terenul în Cluj pentru o viitoare dezvoltare imobiliară pe locul unde în prezent funcţionează o fabrică a sa şi care urmează a fi mutată.

    Terenul de 12 hectare al Carbochim este printre foarte puţinele rămase unde mai poate fi construit un mare proiect imobiliar în Cluj, pe măsură ce toate celelalte foste platforme industriale au fost înlocuite de construcţii noi de birouri sau locuinţe.

    În 2010 platforma era evaluată la circa 35 mil. Euro, adică la circa 290 de euro/mp iar în prezent acesta ar putea fi evaluat la 500-600 de euro/mp, adică până la 70 mil. Euro.

    Numărul marilor proiecte din Cluj a scăzut în ultima perioadă, principala problemă fiind lipsa terenurilor.

    Carbochim are o capitalizare de 66,98 mil. Lei ;i este controlată în proporţie de 75,8% de Carbo Europe Bucureşti, care la rândul ei este deţinută în proporţie de peste 70% de Iulian Dascălu. În data de 26 noiembrie 2021 acţiunile Carbochim au înregistrat o creştere de 10%

    Consiliul de Administraţie al Carbochim a convocat pentru luna ianuarie o AGA Extraordinară iar în Convocator este menţionat pe ordinea de zi inclusiv aprobarea achiziţiei unui imobil cu destinaţie industrială şi stabilitarea termenilor şi condiţiilor de achiziţie. Mai departe, se va discuta aprobarea relocării întregii activităţi desfăşurate în noul imobil – ce ar viza astfel relocarea fabricii din Cluj pentru a face loc unui viitor proiect imobiliar.

     Carbochim, companie înfiinţată în 1949 la Cluj-Napoca, este producător de abrazive profesionale, producând corpuri abrazive cu liant ceramic, bachelitic, magnezitic şi elastic, discuri abrazive de debitare şi debavurare, dar şi abrazivi pe suport de hârtie, pânză, şi neţesut, utilizate atât în industria prelucrătoare şi construcţii, cât şi cu uz general şi retail. în prezent, Carbochim SA are dezvoltat un sistem de distribuţie care acoperă toate zonele geografice ale ţării, dar şi legături comerciale cu ţări precum Cehia, Polonia, Ungaria, Elveţia, Belgia, Germania, Italia.

    Iulian Dascălu, proprietarul grupului din imobiliare Iulius, a început să parieze pe malluri într-o perioadă în care România abia începea să descopere conceptul care deja cucerise pieţe din Occident. Iulian Dascălu a fost unul dintre primii investitori în malluri din România.

    În 2000, a deschis Iulius Mall la Iaşi, iar ulterior a ajuns să dezvolte un portofoliu format din patru malluri sub brandul Iulius (Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Suceava), ansamblul multifuncţional Palas Iaşi, proiectul mixt Iulius Town din Timişoara şi 146.200 de metri pătraţi de birouri. Din 2017, el împarte reţeaua Iulius Mall şi proiectul Iulius Town cu fondul Atterbury Europe.​