Tag: calculator

  • Dacia lansează gama Prestige 2016 şi cutia robotizată Easy-R

    Începând din luna iunie, Dacia include în ofertă o cutie de viteze robotizată, denumită Easy-R. Disponibilă în versiuni specifice, cu 5 trepte pe motorizarea TCe 90 CP şi, respectiv, cu 6 trepte, pe motorizarea 1.5 dCI 90 CP, ambele asociate cu sistemul Stop & Start, această cutie de viteze răspunde aşteptării clienţilor care îşi doresc un şofat cât mai confortabil în traficul urban. Noua transmisie este disponibilă la un preţ cu numai 500 de Euro mai mare decât cel al versiunii manuale.

    Easy-R asigură astfel o utilizare comodă datorită soluţiei tehnice care elimină pedala de ambreiaj. Cutia dispune de un sistem de acţionare electromagnetic (pilotat de un calculator) care asigură debreierea, schimbarea vitezelor şi acţionarea ambreiajului în locul şoferului. Ea dispune de două moduri de funcţionare, adaptate tuturor nevoilor: Drive sau Manual (Impulsional).

    În modul Drive, schimbarea treptelor de viteză este realizată de calculator, pe baza informaţiilor referitoare la condiţiile de rulare, cum ar fi turaţia motorului, viteza de deplasare, stilul de condus al şoferului, etc. În modul Manual / Impulsional, şoferul decide singur momentul schimbării treptelor de viteză.

    După Logan, modelele Logan MCV şi Sandero beneficiază de acum de propriile versiuni Prestige.

    Lansată la sfârşitul anului 2015, versiunea de top a modelului Logan s-a afirmat în scurt timp drept un succes indiscutabil al gamei Dacia. Un succes datorat atât designului modern şi atrăgător, cât şi echipării deosebit de generoase.

    Această formulă se regăseşte de acum şi pe modelele Logan MCV şi Sandero, care beneficiază, începând din luna iunie, de propriile versiuni Prestige. Astfel, echipamente precum sistemul de climatizare cu reglare automată, planşa de bord specifică sau comanda geamurilor electrice integrată în portiere devin disponibile pentru trei din cele mai solicitate modele Dacia. Nu lipsesc nici proiectoarele dublu optice, jantele din aliaj de 15 inch, de culoare „Dark Metal” sau semnalizatoarele integrate în oglinzile retrovizoare exterioare.

    Versiunile Prestige sunt disponibile cu o gamă completă de motorizări, atât pe benzină, cât şi diesel. Amatorii propulsoarelor pe benzină pot astfel alege între motorul 1.2 16V, de 73 CP, apreciat pentru consumul redus şi blocul TCe de 90 CP. Oferta diesel este alcătuită din motorul 1.5 dCI, în cele două variante de putere, de 75 CP şi 90 CP.

    Preţurile variază între 9 500 Euro (TVA inclus) pentru modelul Logan Prestige echipat cu motorul 1.2 16V de 73 CP şi 13 600 Euro (TVA inclus) pentru modelul Sandero Prestige, echipat cu motorul TCe 90 CP şi cutie Easy-R.

  • Tânărul de 21 de ani care câştigă 1.000 de dolari pe zi conducând maşini

    Fondatorul Vehicle Virgins, un popular canal de YouTube printre iubitorii de maşini, explică de unde a pornit un business care generează lunar mii de dolari.

    Parker Nirenstein este un tânăr atipic: în timp ce colegii săi de colegiu petrec sau se joacă la calculator, el filmează, editează şi postează clipuri pe canalul său de YouTube. Tema? Tot ce se poate spune despre maşini.

    Nirenstein, de 21 de ani, este student la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii Michigan. Cu ajutorul câtorva camere de filmat GoPro, el realizează videoclipuri în care prezintă diverse maşini. Pare o idee simplă, dar canalul său a strâns peste 200.000 de abonaţi şi i-a permis să cumpere maşina visurilor lui: un Lamborghini Gallardo.

    Pe 20 martie, canalul Vehicle Virgins a generat aproape de 1.000 de dolari, record absolut pentru tânărul american.

    “A început ca un mod de a oferi sfaturi celor care voiau să îşi cumpere o maşină”, povesteşte Parker. “Mai mulţi colegi veneau la mine cu întrebări, pentru că eu şi prietenii mei vorbeam toată ziua de maşini. Acum un an, canalul a început să crească, şi asta mi-a permis să conduc maşini la care nu aveam acces în mod normal.”

    Pentru a primi maşinile în test, tânărul explică la finalul fiecărui clip de la ce dealer poate fi cumpărat respectivul model; pentru comercianţi e o afacere bună, explică Parker, pentru că au doar de câştigat.

    Mai mult, companii precum Hyundai sau Toyota au remarcat succesul lui Parker şi au început să îi trimită acestuia maşini pentru a le testa.

  • Fii programator!

    Pe coperta revistei tipărite sau în fotografia care însoţeşte textul pe site sunt scrise 15 linii de cod. Reprezintă un program foarte simplu, a cărui singură menire este să găsească cel mai mare divizor comun a două numere. Dacă vreţi să vedeţi exact cum funcţionează programul, tot ce trebuie să faceţi este să recreaţi codul în compilatorul şi executorul online ideone (https://ideone.com/). În fereastra care se deschide, ştergeţi textul iniţial şi copiaţi codul. Apoi apăsaţi „Run“.

    Pentru a afla divizorul comun al altor numere, tot ce trebuie să faceţi este să înlocuiţi numerele de la linia 3 (ex. 44 şi 55) cu altele. Acesta este un exerciţiu simplu prin care încercăm să vă arătăm că programarea nu este magia pe care doar anumiţi oameni sunt capabili să o mânuiască, ci se află la îndemâna fiecăruia care este dispus să înveţe. Dacă, în urma acestui exerciţiu, aţi prins gustul programării, dar nu ştiţi ce limbaj de programare să alegeţi, noi vă recomandăm să urmăriţi graficul pe care vi l-am pregătit. Mai departe depinde doar de voi. Ţineţi cont: programarea devine noul tip de alfabetizare!

    Poate că programarea nu pare acum un subiect la fel de sexy, de la modă ca realitatea virtuală, dar impactul asupra vieţii oamenilor este major. Programarea a devenit o parte esenţială a vieţii cotidiene. Când spunem cod ne gândim doar la jocuri video sau soft pentru calculator, dar codul este prezent peste tot. Cu ajutorul codului avioanele ştiu pe unde să zboare, prin cod sateliţii transmit semnalul către televizoarele noastre, codul este prezent şi în automobile. Sistemele GPS, cuptorul cu microunde, laptopurile, lifturile şi multe alte obiecte din jurul nostru au linii de cod în spate.

    „În ziua de azi programatorii sunt adesea cei ce creează rutinele vieţii noastre de zi cu zi şi ale activităţilor profesionale, ce devin tot mai dependente de tehnologia informaţiei“, spune Răzvan Rughiniş, profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Politehnica Bucureşti.

    Înainte să explorăm mai departe programarea, poate ar fi bine să vorbim puţin despre obiectul programării: calculatorul.
    Computerele sunt „creaturi“ simple. Toate funcţionează la fel şi se bazează pe o matematică de clasa a doua. Iei un număr şi îl pui în prima cutie. Iei un al doilea număr şi îl pui în a doua cutie. Între cele două cutii are loc o operaţiune (adunare sau scădere), iar numărul rezultat este pus în prima cutie. Se verifică dacă rezultatul este egal cu zero, iar dacă este egal, atunci trece la următoarea cutie şi urmează un alt set de instrucţiuni şi aşa mai departe.

    Aceleaşi operaţiuni le poate face şi un om, numai că un computer le poate face de miliarde de ori mai rapid.

    Vrei să devii programator? Vezi ce limbaj de programare ar trebui să înveţi prima dată

    Dacă acum câteva zeci de ani calculatoarele cântăreau tone şi se întindeau pe zeci de metri pătraţi, acum poţi pune un computer în buzunar. La fel ca o epidemie, computerele s-au răspândit peste tot şi nimic nu le opreşte: sunt în ceasuri, telefoane mobile, jucării, avioane, aspiratoare, brăţări, camere video, televizoare, maşini şi multe altele.

    Computerele sunt lucruri extraordinare, care pot face lucruri extraordinare, dar nu fără ajutorul omului şi nici fără cod sau programare. Nu sunt forţe atotputernice, deşi poate ar părea aşa, ci au limitări de hardware sau de software.

    A trecut mult timp de la apariţia aşa-zisului prim computer, realizat de Charles Babbage în 1840, iar acum nu ne mai gândim exact cum funcţionează maşina, cum sunt afişate literele pe ecran sau cum e posibilă vizionarea unui film, navigarea pe internet, aceste operaţiuni sunt luate de-a gata. Şi ne mai şi înfuriem când pagina de web nu se încarcă pe cât de repede vrem sau atunci când procesorul munceşte din greu când edităm fotografii în Photoshop.

    V-aţi gândit vreodată exact ce se întâmplă când este apăsată o tastă? Dacă în momentul de faţă apăs X, tastatura sesizează mişcarea mea, primeşte un semnal pe care-l trimite în interiorul computerului, acesta caută să vadă cărei taste îi corespunde semnalul şi afişează pe ecran X. Staţi puţin. Am sărit un pas. Un computer nu ştie ce este litera X. El trebuie să scoată din memorie imaginea lui X dintr-un font, un X ce este compus din linii, linii care sunt trasate în pixeli. Parcă nu mai pare aşa de simplu. Iar aici vorbim despre afişarea unei singure litere pe ecran, nimic mai mult, nimic mai puţin. Cum o fi în cazul unui sistem de operare?

    Calculatorul tratează inputul uman (indiferent că este text, muzică, imagini sau filme) ca pe un set arbitrar de simboluri, în secvenţe. Când vorbeşti cu Siri sau Cortana şi îţi răspund, nu este datorită faptului că programele te înţeleg. Ele doar transformă cuvintele vorbite în text, apoi textul este tradus în simboluri, după care acele simboluri sunt potrivite cu alte simboluri din baza de date de termeni şi produc un răspuns.

    Ea a fost primul programator din lume. Citeşte povestea fiicei celebrului poet Lord Byron

    De la primele computere la tehnologia de azi s-au schimbat multe, însă un lucru a rămas constant – programatorii sunt tipii aceia care fac lucrurile să meargă. Le spun tipi pentru că IT-ul este încă o industrie dominată de bărbaţi, însă tot mai multe femei sunt atrase de programare şi sectorul IT în general. Şi nici nu e greu de înţeles această atracţie.Pe lângă compensaţia financiară generoasă, programatorii au o alură de supereroi în societatea actuală. Numai că aceşti eroi nu se îmbracă în latex şi nici nu-şi trag chiloţii peste pantaloni, ci fac lucrurile care fac lumea să meargă. Din spatele unui calculator.

    „Programatorii devin arhitecţii mediului nostru ambient şi constructorii infrastructurilor pe care ne clădim proiectele. Nu este la fel de fermecător (ca super-eroii – n.r.), poate, dar este real“, este de părere Rughiniş.

  • 40 de ani de Apple. Cum a schimbat o lume intreagă o afacerea incepută intr-un garaj

    Grupul informatic american Apple, care a marcat vineri cea de-a 40-a sa aniversare, a contribuit la schimbarea unor aspecte ale vietii moderne, cum ar fi felul in care oamenii utilizeaza un calculator sau asculta muzica, inducand in acelasi timp un cult al marcii.

     “Apple a definit modul de viata legat de internet”, afirma Tim Bajarin, presedinte al societatii de analiza Creative Strategy. “Daca Intel a fost esential pentru semiconductori si IBM pentru PC-uri, Apple a avut cea mai mare influenta asupra celui mai vast ansamblu de aparate electronice destinate publicului larg”, adauga el.

    Ca multe legende din Silicon Valley, cea a firmei Apple a inceput intr-un garaj, in orasul californian Cupertino, unde societatea a luat nastere oficial, la 1 aprilie 1976. Si ca multe alte nume mari din sectorul tehnologic, fondatorii ei, Steve Jobs, geniu al marketingului, si Steve Wozniak, inventator al calculatorului Apple, au abandonat studiile universitare inainte de a obtine diploma, dedicandu-se transformarii utilizarii tehnologiilor informatice.

    Cu mult inaintea ecranelor tactile si a aplicatiilor mobile de pe iPhone si iPad, prima mare revolutie a Apple a fost calculatorul Macintosh, lansat in 1984 si care a adus informatica la indemana publicului larg.

    Odata cu “Mac”-ul a aparut mouse-ul

    Calculatorul “Mac” se folosea cu un click dat pe iconitele de pe ecran cu un nou accesoriu, mouse-ul, mult mai simplu decat comenzile tastate pe calculatoarele din acea vreme (care utilizau un limbaj aproape de neinteles pentru cine nu era programator informatic).

    “Apple a influentat din plin piata cu Mac, introducand mouse-ul si interfata grafica pentru utilizator”, arata Tim Bajarin.

    Au urmat iPod in 2001 care, asociat cu magazinul online iTunes, a jucat un rol major in informatizarea pietei muzicii; iPhone in 2007, care a contribuit semnificativ la transformarea smartphone-ului in aparatul electronic de baza pentru publicul larg; si iPad in 2010, care a initiat avantul pietei tabletelor.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Un miliardar rus caută NEMURIREA prin încărcarea creierul său într-un calculator

    Prin iniţiativa lui, Dmitri Itskov vrea să facă posibilă, în următoarele trei decenii, viaţa asemeni unui “avatar” holografic nemuritor.

    Omul de afaceri rus şi-a făcut un scop din a rămâne în viaţă pentru totdeauna prin încărcarea creierul său pe un calculator.

    Dmitri Itskov are 35 de ani şi a creat fundaţia Iniţiativa 2045, o organizaţie care lucrează cu o reţea de oameni de ştiinţă pentru a dezvolta “nemurirea cibernetică” în următoarele câteva decenii.

    Itskov recunoaşte faptul că fără o astfel de tehnologie este destul de probabil ca el să fie mort până în 2050. Cu toate acestea, prin perfecţionarea cartografierii creierului uman şi transferului conştiinţei într-un computer, el ar putea “trăi” mult mai mult, sub forma unui calculator sau, după un transplantat, într-un corp de robot umanoid sau ca o hologramă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • „Vor trece zeci de ani până când un computer va învinge omul la acest joc”. Cât este scorul în meciul dintre un program creat de Google şi campionul mondial la Go

    Este AlphaGo de neoprit? Cu siguranţă aşa pare, după ce inteligenţa artificială creată de Google l-a ”zdrobit” pe cel mai bun jucător pe care îl poate oferi omenirea la cel mai complex board game creat vreodată de om: Go. Omul nu a fost nici măcar aproape de a învinge calculatorul, scrie revista de ştiinţă New Scientist.

    După înfrângerea istorică de ieri, când campionul mondial la Go a fost învins de un program de calculator creat de Google, în meciul doi lucrurile păreau să meargă în favoarea jucătorului Lee Sedol. În scurt timp însă, totul s-a întors împotriva sa. AlphaGo a preluat cu o ”mână de fier” controlul asupra jocului printr-o serie de mutări incisive şi total neortodoxe, pe care Lee nici nu a putut să le anticipeze.

    Spre finalul jocului doi, software-ul a părut că şi-a abandonat pentru o secundă natura rece şi calculată şi că ar fi comis o greşeală, care i-a permis lui Lee să cucerească câteva puncte. Totuşi, speranţa era falsă: AlphaGo nu era interesat de pierderile suferite, ci mai degrabă de mutările care îi maximizau şansele de câştig, indiferent cât de scump l-ar fi costat. Scorul a ajuns la 2-0 pentru inteligenţa artificială, într-un joc ce va avea cinci runde.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Ce este mai eficient: să plăteşti chirie lunară sau rată la bancă?

    Se mai numără românii printre cei cu simţul proprietăţii sau preferă să stea în chirie? Îşi mai permit ei să-şi cumpere o locuinţă în condiţiile economice de astăzi? Ce este, de fapt, mai eficient: să plăteşti chirie lunară sau rată la bancă?, informează Digi24

    Pentru calculul nostru luăm în considerare un apartament cu două camere pentru care, în medie, chiria costă aproximativ 300 de euro lunar. La cursul de astăzi, asta înseamnă cam 1.345 de lei pe lună. Dacă alegem să locuim cu chirie toată viaţă, fără să devenim proprietari, asta înseamnă că, după 30 de ani, adică după 360 de luni, plătim aproximativ 484.200 lei.

    Dacă v-aţi întrebat însă care sunt costurile unui credit prin programul Prima Casă, luat tot pe 30 de ani, am făcut un calcul cu ajutorul unui calculator online. Am ales tot un apartament cu două camere, la un preţ mediu de 49 de mii de euro. În lei, ar însemna 219.693 lei. 

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Un preot din Covasna este cântăreţ rock şi blogger. Cum se împarte între biserică, chitară şi calculator VIDEO

    Rock şi biserică. La prima vedere, alăturarea acestor cuvinte pare nepotrivită, dar un preot din Covasna a reuşit să le îmbine perfect. Cântă la chitară, scrie poezii şi îl slujeşte pe Dumnezeu. Deşi e proaspăt uns părinte, duhovnicul şi-a făcut un obicei din a posta pe internet înregistrări cu el pe diferite teme. Astfel, a devenit şi un blogger de succes.

    Preotul rocker a devenit o celebritate pe Facebook, informează România TV. Vasile Antonie Tămaş are 26 de ani şi slujeşte la Vâlcele în Covasna din noiembrie anul trecut, dar deja întreg internetul, dar şi enoriaşii îl iubesc pentru deschiderea lui.

  • Computer istoric românesc, readus la viaţă

    Primul calculator construit la o universitate din România, acum jumătate de secol, este încă funcţional. A fost restaurat şi este acum piesă de muzeu la Timişoara. O adevărată minune a tehnicii, a fost folosit la construcţia celui mai mare baraj din ţara noastră.

    Pentru ca barajul Vidraru, cel mai mare realizat vreodată în România, să stea în picioare, fiecare calcul a fost făcut cu aparatul gigant de la Timişoara, scriu cei de la Digi24.

    Cât a fost student, Horia Gligor a lucrat pe calculatorul creat în anii ’60 la Politehnică şi îi ştie toate secretele. „De la nişte butoane, se anunţa maşinăria. Pun 101 la adresa 1 şi atunci spun că ce e acolo să se adune”, explică el.

    Rezultatul venea de la panoul cu sute de becuri care se aprindeau şi indicau litere sau cifre. Aşa a fost tradusă, în 1962, prima frază cu ajutorul circuitelor strămoşului computerului de azi. Acestea însumau cam 30 de kilometri de sârme şi 100 de mii de lipituri.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.