BusinessMagazin

Tag: bucatarie

  • Şi-a transformat pasiunea pentru gătit într-o afacere de succes. Aproape 200.000 de oameni o urmăresc cum găteşte in fiecare zi

    Geanina Staicu-Avram este proprietara blogului culinar JamilaCuisine, un canal cu aproape 200.000 de abonaţi şi 60 de milioane de vizualizări. Ea povesteşte cum a făcut tranziţia de la un blog obişnuit, pe care publica poze cu reţete, la unul dintre cele mai mari canale româneşti de YouTube. „Ideea vlogului a venit de la soţul meu. Tocmai mă întorsesem dintr-o vacanţă în Maroc, soţul meu fiind marocan, şi eram de-a dreptul fascinată de bucătăria şi de aromele marocane. Voiam să le arăt şi românilor cum se pregăteşte mâncarea marocană şi cât e de gustoasă. Soţul meu m-a convins să facem aceste reţete marocane în format video şi de aici a pornit totul.“

    Pe măsură ce canalul a câştigat în popularitate, cei doi au ales să investească în calitatea clipurilor postate. „Câte puţin în aparatură performantă, în lumini, în sisteme audio. Cumpărăm mereu lucruri noi, de la veselă şi alte articole pentru bucătărie, până la softuri necesare montajului audio şi video.“ Nu a plecat cu ideea de a monetiza canalul, din simplul motiv că acest lucru era foarte complicat în 2012. În momentul de faţă, spune că nu câştigă mult, dar nici puţin: „În cazul meu, vlogging înseamnă tutoriale video. Câştigăm suficient cât să ne putem întreţine şi să avem un trai decent. Din păcate, banii vin greu din YouTube. În România creatorii de conţinut de pe platformă sunt plătiţi prost, chiar foarte prost şi durează chiar şi 2-3 ani până să începi să ai într-adevăr câştiguri. Ştiu vloggeri care şi după 3 ani de YouTube obţin sume simbolice care pot reprezenta bani de buzunar, nu un câştig cu care să se poată întreţine.“

    Sursa principală de venit o reprezintă, şi în acest caz, colaborarea cu diferite branduri. Îşi doreşte, în viitorul apropiat, să lanseze o carte de bucate. S-a gândit şi la abordarea pieţelor din străinătate, apelând la o variantă mai simplă: subtitrarea retetelor în limba engleză. „Nu vreau să fac reţete special pentru altă piaţă, dar vreau ca oricine găseşte clipurile mele pe YouTube să le poată şi înţelege, aşa că am recurs la subtitrări. Cereri am tot avut şi încă mai avem.“

    Crede că vloggerii din ziua de azi trebuie să aibă în minte două lucruri atunci când pornesc un astfel de business: „Le-aş spune în primul rând să se gândească la ceva original. La ceva ce n-a mai făcut nimeni până acum, cel puţin pe piaţa din România. Originalitatea este un lucru foarte important din punctul meu de vedere. Dacă vei încerca să-l copiezi pe alt vlogger de succes, automat vei fi comparat cu el, iar partea proastă e că nu vei putea niciodată să-l depăşeşti. Dacă vei veni cu o idee nouă, oamenii vor fi curioşi să te urmărească pentru simplul fapt că tu eşti singurul cu ideea respectivă. În al doilea rând, i-aş sfătui să fie consecvenţi, să posteze des, să ţină legătura cu cei care-i urmăresc, să se folosească de reţelele sociale. Şi, nu în ultimul rând, să facă totul cu plăcere, cu dăruire. Atunci când faci ceva cu plăcere şi din plăcere, este imposibil ca acel lucru să nu iasă foarte bine.“

    Chiar dacă succesul pe YouTube este greu de atins, iar obţinerea unor venituri din asta e chiar mai dificilă, există totuşi şi semne bune. Creşterea interesului pentru conţinut video este evidentă, după cum explică Liviu Dumitru, manager al agenţiei digitale Wizart Studios. Estimările arată că anul viitor 68% din traficul de pe internet va fi alocat conţinutului video (potrivit unui studiu al Cisco). YouTube primeşte un miliard de vizitatori unici pe lună, mai mult decât orice alt canal cu excepţia Facebook, şi asta pentru că materialele video sunt uşor de distribuit şi pentru că prezintă o experienţă senzorială completă.

    „Poveştile de succes ale videoclipurilor care au devenit virale sunt cea mai bună dovadă că un anume tip de conţinut video poate avea un impact mult mai serios. Sunt materiale care exprimă într-un mod ideal povestea unui brand sau care spun poveşti cu care poţi empatiza mai repede, care fac oamenii să se identifice şi să ia parte la acea poveste într-un mod natural“, spune Liviu Dumitru. Iar pentru că acest tip de conţinut începe să domine internetul, a apărut şi un nou concept, acela de branded videos. Toate materialele de tip video care sunt asociate unui brand şi vizează obiective de marketing se încadrează sub această pălărie.

    „Pentru a se alinia la acest trend, brandurile pot recurge la diverse trucuri cum ar fi reorganizarea conţinutului vechi într-un nou conţinut de tip video sau gândirea unei poveşti video care să arate faţa umană şi care ţine de domestic şi de cotidian.“ De aici, antreprenorii de pe YouTube se pot gândi la cum pot deveni concurenţi tot mai serioşi pentru publicitatea tradiţională, speculând în avantajul relaţia strânsă pe care au dezvoltat-o cu utilizatorii.

  • Cum poţi să-ţi construieşti o casă cu etaj cu aproximativ 20.000 de euro

    Rick Hunt, inventator de profesie, originar din Cambridgeshire, a cheltuit doar 3.600 de dolari pentru locuinţa sa cu etaj. Cum a reuşit? Banii au fost cheltuiţi pe cumpărarea unui autobuz cu etaj vechi, pe care l-a transformat în casa sa şi a familiei sale, potrivit Daily Mail. 

    Casa-autobuz are o bucătărie, o baie, o zonă de dining, locuri pentru pasageri  (pentru când autobuzul este în mişcare), precum şi trei dormitoare.
     
    În total, casa mobilă l-a costat pe Hunt  şi pe soţia sa, Amanda, 20.000 de lire sterline. Alături de ei, în aceasta stau şi cei doi copii ai lor. 
    Cuplul şi-a investit toţi banii în această locuinţă, în ideea de a scăpa de ipotecă – valoarea medie a acesteia ajunge la 115.000 de lire sterline în Marea Britanie. 
     

  • Cum poţi să-ţi construieşti o casă cu etaj cu aproximativ 20.000 de euro

    Rick Hunt, inventator de profesie, originar din Cambridgeshire, a cheltuit doar 3.600 de dolari pentru locuinţa sa cu etaj. Cum a reuşit? Banii au fost cheltuiţi pe cumpărarea unui autobuz cu etaj vechi, pe care l-a transformat în casa sa şi a familiei sale, potrivit Daily Mail. 

    Casa-autobuz are o bucătărie, o baie, o zonă de dining, locuri pentru pasageri  (pentru când autobuzul este în mişcare), precum şi trei dormitoare.
     
    În total, casa mobilă l-a costat pe Hunt  şi pe soţia sa, Amanda, 20.000 de lire sterline. Alături de ei, în aceasta stau şi cei doi copii ai lor. 
    Cuplul şi-a investit toţi banii în această locuinţă, în ideea de a scăpa de ipotecă – valoarea medie a acesteia ajunge la 115.000 de lire sterline în Marea Britanie. 
     

  • Casa care te scapă de vecini: se poate construi în şapte ore şi poate fi aşezată oriunde

    Construcţia de 25 de metri pătraţi, numită Koda, este formată dintr-un salon, dormitor, baie şi bucătărie. În prezent nu se ştie costul său, dar inventatorii speră să capete popularitate în rândul celor aventuroşi.

     „O mare parte a calităţii vieţii noastre depinde de locuinţa noastră, cât şi de locaţia acesteia, care răspunde nevoilor noastre”, declarau reprezentanţii Kodasema, compania care a creat designul acesteia. „Poate fi dificil să faci schimbări majore într-o casă convenţională, deoarece intervin diverse reparaţii, extinderi sau chiar demolarea completă. În plus, casele şi apartamentele nu pot fi mutate – dar Koda poate”, adaugă aceştia.

    Clădirile Koda nu au nevoie de fundaţii, pot fi înfiinţate pe diferite suprafeţe, însă necesită puncte de legătură pentru apă, electricitate şi canalizare.

     

  • Cum au reuşit trei antreprenori din Buzău să creeze o afacere foarte profitabilă. „A început mai mult ca o nebunie”

    „A început mai mult ca o nebunie: nu aveam nimic, ne-am propus să deschidem fabrica şi am închiriat un spaţiu undeva într-o localitate de lângă Buzău; acolo, cu bani împrumutaţi, nu foarte mulţi, am început să dotăm un mic atelier de prelucare sticlă – geam”, rememorează Florin Grosu începuturile afacerii Romvitrine în 1995, pe care o dezvoltă în continuare împreună cu asociaţii săi Claudiu Chircu şi Ştefan Coman.

    Dacă iniţial antreprenorii buzoieni se concentrau exclusiv pe producţia de mobilier din sticlă pentru magazine (de unde şi denumirea firmei), de câţiva ani au intrat şi pe nişa producţiei de mobilier premium de bucătării. În prezent, Romvitrine este formată dintr-o unitate de producţie în Buzău (rezultatul unor investiţii de 1,2 milioane de euro în hala de producţie şi utilaje) şi dintr‑un showroom la Bucureşti. Anul trecut, ritmul de vânzare a fost de cinci bucătării pe lună, la o medie de preţuri de 5.000 de euro pe bucătărie. Au ajuns astfel în 2016 la o cifră de afaceri de aproximativ 1,4 milioane de euro. 50 de angajaţi lucrează în prezent pentru compania buzoiană; dintre ei, 30 sunt angajaţi în producţie, iar 20 în proiectare şi showroom. Ţinta pentru anul acesta este ambiţioasă; şi-au propus să crească mai mult decât dublu: „Vrem să ajungem la cel puţin o bucătărie vândută zilnic”, descrie Florin Grosu planurile companiei.

    Anterior dezvoltării firmei, niciunul dintre cei trei asociaţi nu au avut vreun contact nici cu domeniul, nici cu antreprenoriatul: lucrau ca angajaţi, doi dintre ei la o firmă din Buzău care producea filtre de purificare a apei, iar un altul avea două camioane şi lucra ca transportator. Au sesizat însă oportunitatea dezvoltării unei afaceri în domeniu, în contextul în care la vremea respectivă comerţul înflorea, iar businessul cu amenajări de magazine avea cerere. „La momentul respectiv, fiecare întreprinzător îşi deschidea un magazin, îşi încropea nişte rafturi, iar apoi îşi dorea ca magazinul să arate mai bine; noi venisem cu soluţia aceasta de mobilier din sticlă, era o tendinţă în vogă atunci, destul de interesant.” Uitându-se în urmă, Florin Grosu îşi aminteşte cum investiţia iniţială însemna mai ales bani pentru material primă, pe care i-au obţinut datorită unui client: „I-am povestit noi ce putem face, el avea un magazin şi, cu greu, ne-a dat avans ca să putem face lucrarea, astfel că am avut un mic capital de lucru pe comanda respectivă. Am încasat şi am avut şi un adaos cu care am putut să mergem mai departe”.

    Cererea exista, astfel că firma şi-a crescut rulajele în primii doi ani de activitate; în 1997 însă, odată cu liberalizarea valutei, antreprenorii buzoieni s-au confruntat cu prima lor criză. „Marca germană şi dolarul american au crescut de mai mult de două ori într-o noapte, iar preţul geamului, materia primă pe care o foloseam, a crescut atunci de trei ori; era produs în ţară, dar avea preţul în dolari”, îşi aminteşte Florin Grosu unul dintre primele şocuri trăite. Şi‑au revenit treptat, prin participări la târguri; vizite la firme, astfel că „am reuşit să răzbatem în ceea ce priveşte mobilierul comercial”. Reuşiseră să negocieze un contract şi cu cel mai mare retailer de bijuterii de pe piaţa locală, B&B Collection, iar aportul adus de acesta în dezvoltarea companiei a fost consistent.

    În 2009, pentru companie venea cel de al doilea mare şoc: „Odată cu venirea crizei, partea de mobilier de magazine s-a prăbuşit; dacă ne luăm strict după ce s-a întâmplat atunci şi de ce am simţit în momentul acela, ne-am prăbuşit  cu 100%”, îşi aminteşte antreprenorul unul dintre cele mai dificile momente din istoria firmei. Dacă spre finalul lui 2008 funcţionau la capacitate maximă şi chiar nu făceau faţă comenzilor, la sosirea sărbătorilor de iarnă s-a prăbuşit totul. Piaţa imobiliară a picat în octombrie, iar în domeniul mobilierului criza a venit la final de an. „Dacă până atunci lucram la capacitate maximă, la începutul lui 2009 am stat două luni şi jumătate fără nicio comandă; nu făceam nimic; au fost discuţii legate de disponibilizare, oamenii plecau fără să le spunem noi, au simţit ei cum stau lucrurile.”

    Au reluat activitatea, deoarece „clienţii simţeau nevoia să mai deschidă anumite magazine pentru că se iveau locuri libere. Simţeau mallurile că au pierdut doi-trei clienţi şi căutau alţii. Astfel am găsit o mică portiţă şi am găsit câte ceva de lucru în 2009.” Totuşi, reprezentanţii magazinelor negociau foarte mult, iar dacă ei nu se adaptau preţurile cerute, alegeau un alt furnizor; astfel că a fost nevoie să-şi diversifice activitatea. „Banii puteau să vină de la persoane fizice care nu îşi puneau în acel moment problema crizei, chiar era o inconştienţă crasă, nici nu se gândeau că se întâmplă ceva în jurul lor. Câteva firme ştiau asta, băncile începuseră să disponibilizeze; am zis atunci să facem mobilă pentru acasă”, descrie Grosu oportunitatea sesizată la momentul respectiv.

    ul exportului.

  • Cum au reuşit trei tineri din Buzău să creeze o afacere foarte profitabilă. „A început mai mult ca o nebunie”

    „A început mai mult ca o nebunie: nu aveam nimic, ne-am propus să deschidem fabrica şi am închiriat un spaţiu undeva într-o localitate de lângă Buzău; acolo, cu bani împrumutaţi, nu foarte mulţi, am început să dotăm un mic atelier de prelucare sticlă – geam”, rememorează Florin Grosu începuturile afacerii Romvitrine în 1995, pe care o dezvoltă în continuare împreună cu asociaţii săi Claudiu Chircu şi Ştefan Coman.

    Dacă iniţial antreprenorii buzoieni se concentrau exclusiv pe producţia de mobilier din sticlă pentru magazine (de unde şi denumirea firmei), de câţiva ani au intrat şi pe nişa producţiei de mobilier premium de bucătării. În prezent, Romvitrine este formată dintr-o unitate de producţie în Buzău (rezultatul unor investiţii de 1,2 milioane de euro în hala de producţie şi utilaje) şi dintr‑un showroom la Bucureşti. Anul trecut, ritmul de vânzare a fost de cinci bucătării pe lună, la o medie de preţuri de 5.000 de euro pe bucătărie. Au ajuns astfel în 2016 la o cifră de afaceri de aproximativ 1,4 milioane de euro. 50 de angajaţi lucrează în prezent pentru compania buzoiană; dintre ei, 30 sunt angajaţi în producţie, iar 20 în proiectare şi showroom. Ţinta pentru anul acesta este ambiţioasă; şi-au propus să crească mai mult decât dublu: „Vrem să ajungem la cel puţin o bucătărie vândută zilnic”, descrie Florin Grosu planurile companiei.

    Anterior dezvoltării firmei, niciunul dintre cei trei asociaţi nu au avut vreun contact nici cu domeniul, nici cu antreprenoriatul: lucrau ca angajaţi, doi dintre ei la o firmă din Buzău care producea filtre de purificare a apei, iar un altul avea două camioane şi lucra ca transportator. Au sesizat însă oportunitatea dezvoltării unei afaceri în domeniu, în contextul în care la vremea respectivă comerţul înflorea, iar businessul cu amenajări de magazine avea cerere. „La momentul respectiv, fiecare întreprinzător îşi deschidea un magazin, îşi încropea nişte rafturi, iar apoi îşi dorea ca magazinul să arate mai bine; noi venisem cu soluţia aceasta de mobilier din sticlă, era o tendinţă în vogă atunci, destul de interesant.” Uitându-se în urmă, Florin Grosu îşi aminteşte cum investiţia iniţială însemna mai ales bani pentru material primă, pe care i-au obţinut datorită unui client: „I-am povestit noi ce putem face, el avea un magazin şi, cu greu, ne-a dat avans ca să putem face lucrarea, astfel că am avut un mic capital de lucru pe comanda respectivă. Am încasat şi am avut şi un adaos cu care am putut să mergem mai departe”.

    Cererea exista, astfel că firma şi-a crescut rulajele în primii doi ani de activitate; în 1997 însă, odată cu liberalizarea valutei, antreprenorii buzoieni s-au confruntat cu prima lor criză. „Marca germană şi dolarul american au crescut de mai mult de două ori într-o noapte, iar preţul geamului, materia primă pe care o foloseam, a crescut atunci de trei ori; era produs în ţară, dar avea preţul în dolari”, îşi aminteşte Florin Grosu unul dintre primele şocuri trăite. Şi‑au revenit treptat, prin participări la târguri; vizite la firme, astfel că „am reuşit să răzbatem în ceea ce priveşte mobilierul comercial”. Reuşiseră să negocieze un contract şi cu cel mai mare retailer de bijuterii de pe piaţa locală, B&B Collection, iar aportul adus de acesta în dezvoltarea companiei a fost consistent.

    În 2009, pentru companie venea cel de al doilea mare şoc: „Odată cu venirea crizei, partea de mobilier de magazine s-a prăbuşit; dacă ne luăm strict după ce s-a întâmplat atunci şi de ce am simţit în momentul acela, ne-am prăbuşit  cu 100%”, îşi aminteşte antreprenorul unul dintre cele mai dificile momente din istoria firmei. Dacă spre finalul lui 2008 funcţionau la capacitate maximă şi chiar nu făceau faţă comenzilor, la sosirea sărbătorilor de iarnă s-a prăbuşit totul. Piaţa imobiliară a picat în octombrie, iar în domeniul mobilierului criza a venit la final de an. „Dacă până atunci lucram la capacitate maximă, la începutul lui 2009 am stat două luni şi jumătate fără nicio comandă; nu făceam nimic; au fost discuţii legate de disponibilizare, oamenii plecau fără să le spunem noi, au simţit ei cum stau lucrurile.”

    Au reluat activitatea, deoarece „clienţii simţeau nevoia să mai deschidă anumite magazine pentru că se iveau locuri libere. Simţeau mallurile că au pierdut doi-trei clienţi şi căutau alţii. Astfel am găsit o mică portiţă şi am găsit câte ceva de lucru în 2009.” Totuşi, reprezentanţii magazinelor negociau foarte mult, iar dacă ei nu se adaptau preţurile cerute, alegeau un alt furnizor; astfel că a fost nevoie să-şi diversifice activitatea. „Banii puteau să vină de la persoane fizice care nu îşi puneau în acel moment problema crizei, chiar era o inconştienţă crasă, nici nu se gândeau că se întâmplă ceva în jurul lor. Câteva firme ştiau asta, băncile începuseră să disponibilizeze; am zis atunci să facem mobilă pentru acasă”, descrie Grosu oportunitatea sesizată la momentul respectiv.

    ul exportului.

  • A fost ales cel mai bun restaurant din lume. Cât costă o cină aici

    Cu renumitul chef Daniel Humm, la cârmă, acest restaurant serveşte o excepţională bucătărie înnobilată cu produse proaspete locale, de sezon, care surprinde şi încântă. Un meniu format din 11 feluri de mâncare costă 295 de dolari şi ai nevoie de trei ore pentru a-l savura.

    “Niciodată, nici măcar în vis, nu m-am gândit că mă voi afla vreodată în această poziţie”, a declarat Humm, după ce a aflat că este câştigător.  

    “Bucătăria mi-a dat totul. Am părăsit şcoala la 14 ani şi m-am înhămat la o cursă în care nimeni nu a crezut. Mâncarea m-a învăţat tot ce ştiu: limbi străine, cultură. Am călătorit în mai toată lumea şi apoi l-am întâlnit pe Will care mi-a devenit cel mai bun prieten şi partenerul meu de afaceri. Este incredibil ce se întâmplă”.

    Aflaţi toată povestea pe www.gustarte.ro

  • Pericolul ascuns dintr-un aliment pe care orice om îl are în bucătărie

    Milioane de oameni se expun unui pericol imens atunci când consumă orez, în momentul în care acesta este fiert, pur şi simplu, până ce toată apa din recipientul de fierbere dispare. Această metodă de preparare lasă în urmă urme de arsenic, substanţă cu care orezul ajunge să fie contaminat în timpul procesului de creştere. Această contaminare este posibilă din cauza substanţelor toxice provenite în urma activităţii industriale. 
     
    Arsenicul a fost asociat cu apariţia unei serii întregi de probleme de sănătate, influzând aici bolile de inimă, diabetul sau cancerul, dar şi probleme în ceea ce priveşte dezvoltarea optimă a organismului.
     
    În cadrul unei emisiuni televizate, specialistul în ştiinţe biologice, Andy Meharg. a folosit trei modalităţi de preparare a orezului, pentru a vedea ce se întâmplă cu nivelul de arsenic în fiecare dintre cele trei cazuri. 
     
    Prima metodă folosită a fost aceea a fierberii orezului până când apa s-a evaporat în totalitate. Aceasta s-a dovedit a fi cea mai periculoasă modalitate de preparare din punctul de vedere al arsenicului rezultat.  
     

  • Pericolul ascuns dintr-un aliment pe care orice om îl are în bucătărie

    Milioane de oameni se expun unui pericol imens atunci când consumă orez, în momentul în care acesta este fiert, pur şi simplu, până ce toată apa din recipientul de fierbere dispare. Această metodă de preparare lasă în urmă urme de arsenic, substanţă cu care orezul ajunge să fie contaminat în timpul procesului de creştere. Această contaminare este posibilă din cauza substanţelor toxice provenite în urma activităţii industriale. 
     
    Arsenicul a fost asociat cu apariţia unei serii întregi de probleme de sănătate, influzând aici bolile de inimă, diabetul sau cancerul, dar şi probleme în ceea ce priveşte dezvoltarea optimă a organismului.
     
    În cadrul unei emisiuni televizate, specialistul în ştiinţe biologice, Andy Meharg. a folosit trei modalităţi de preparare a orezului, pentru a vedea ce se întâmplă cu nivelul de arsenic în fiecare dintre cele trei cazuri. 
     
    Prima metodă folosită a fost aceea a fierberii orezului până când apa s-a evaporat în totalitate. Aceasta s-a dovedit a fi cea mai periculoasă modalitate de preparare din punctul de vedere al arsenicului rezultat.  
     

  • Românii comandă mai multă mâncare online. Numărul comenzilor pe Foodpanda a crescut cu aproape 60% în 2016

    Topul consumatorilor fideli comenzilor online de mâncare în 2016 este condus de bucureşteni, urmaţi de clujeni şi timişoreni. Conform foodpanda, aproximativ 81% din totalul comenzilor online de mâncare înregistrate în 2016 au provenit din Capitală, peste 11% din Cluj-Napoca şi aproape 3% din Timişoara. Valoarea medie a comenzilor de mancare a rămas relativ asemănătoare cu cea din 2015, situându-se la circa 56 de lei.

    În ceea ce priveşte preferinţele culinare ale românilor care comandă online, cele mai solicitate preparate au fost cele din bucătăria românească, chinezească şi de tip fast-food. Astfel că, ciorba de văcuţă, noodles cu pui, pacheţelele de primăvară şi pizza au fost preparatele preferatele ale anului 2016.

    „Campaniile de marketing, reducerile consistente derulate constant, dar şi introducerea livrărilor în timpul nopţii, în Capitală, sunt principalii factori care stau la baza creşterii numărului de comenzi în 2016. Dacă ne uităm şi la experienţa anilor anteriori vizavi de comportamentul consumatorului online, credem că trendul ascensiv se va menţine în 2017”, declară Radu Bălăceanu, Country Manager foodpanda România. 

    Potrivit acestuia, cele mai multe comenzi de pe platformă s-au înregistrat seara, în intervalul orar 19:30 şi 20:30. Din totalul comenzilor plasate pe platforma foodpanda.ro la nivel naţional, aproximativ 23% dintre acestea au fost achitate de către români cu cardul, restul optând pentru posibilitatea de plată cu cash.

    Datele centralizate de companie arată că, în 2016, aplicaţia mobilă a generat aproximativ jumătate dintre comenzile online de mâncare de la nivel naţional. Cea mai mare comandă înregistrată de platformă în 2016 s-a ridicat la 4.435 de lei, cu adresa de livrare în zona de nord a Bucureştiului, Băneasa.