Timp de mai bine de două decenii, antreprenorii români care şi-au făcut curaj să se lanseze în business şi-au ancorat afacerile în „portul” România. Din lipsă de îndrăzneală şi încredere, din lipsă de bani sau pentru că au găsit local prea multe oportunităţi, ei au privit din interiorul graniţelor alte pieţe pe care le-au văzut mai degrabă ca pe un vis îndepărtat. În ultimii ani, lucrurile par să se schimbe.
În primele două decenii de după căderea comunismului, spre deosebire de companiile autohtone, afacerile poloneze au luat cu asalt Europa – şi nu doar de Est, ci şi de Vest –, „invadând” sectoare precum industria alimentară, moda sau piaţa materialelor de construcţii. Mizând pe export, pe branduri puternice, pe achiziţii sau pe dezvoltare de la zero în alte ţări, investitorii polonezi au reuşit să contureze o serie de campioni regionali sau chiar continentali. În ceea ce priveşte România, astfel de exemple pot fi încă numărate pe degete. Totuşi, inspiraţi de aceşti jucători care au gândit încă de la început businessul ca fiind unul global, încurajaţi de rezultatele de acasă sau de oportunităţile mari de business de peste hotare, în ultimul deceniu tot mai mulţi antreprenori locali au început să ridice ancora şi să „navigheze” şi prin alte ape. Deşi există o serie de provocări, dezvoltarea externă vine cu siguranţă şi cu multe avantaje. Pentru a vedea care sunt acestea, dar şi care sunt principalele impedimente, Business Magazin a discutat cu zece dintre cei mai puternici antreprenori locali. Unii au făcut deja din export un motor pentru business, în timp ce alţii plănuiesc chiar facilităţi de producţie peste graniţă. Mai sunt şi aceia care se dezvoltă prin achiziţii peste hotare şi pariază bugete uriaşe de investiţii. Nu există un model unic de reuşită, însă un lucru e cert, apariţia unor campioni regionali sau chiar mondiali ce au pornit din România poate conduce la mai multă bunăstare pe plan local.
Triggerul: aderarea la spaţiul Schenghen. Altex, liderul pieţei locale de electro-IT, un business controlat de omul de afaceri Dan Ostahie, se pregăteşte să facă primii paşi în afara ţării, însă acest lucru se va petrece abia după aderarea României la zona Schenghen, eveniment despre care antreprenorul spune că ar putea avea loc în 2024. „Pentru ca expansiunea unei companii în afara graniţelor pieţei-mamă să fie un succes, trebuie întâi creat un model de guvernare corporativă la nivel naţional, care apoi să permită scalarea. Este important să ne punem la punct atât procedurile, procesele, cât şi infrastructura aici, în România. Avem deja proiecte începute, pe care le pregătim pentru implementare. După finalizarea acestora, expansiunea va fi mai uşoară”, spune Ostahie. Bineînţeles însă, doar dacă este implementată cum trebuie o astfel de expansiune peste graniţă se poate dovedi câştigătoare, adaugă el. „Expansiunea internaţională este o validare pentru o companie antreprenorială care doreşte să facă pasul către o multinaţională.” În cei circa 30 de ani de istorie, Altex şi-a concentrat atenţia asupra pieţei-mamă, România. Aici, compania are peste 125 de magazine, cele mai multe sub brandul Altex, dar şi unele sub brandul Media Galaxy.
„Expansiunea peste graniţe se află printre planurile de viitor ale Altex. Un aspect important pentru a face acest pas este cel macroeconomic – astăzi, expansiunea Altex şi a altor companii româneşti este îngreunată de faptul că ţara noastră nu este încă parte a zonei Schenghen. Intrarea în spaţiul intracomunitar ar reprezenta triggerul care ar declanşa expansiunea Altex. Ne aşteptăm ca aderarea să se petreacă în 2024.” Totuşi, dezvoltarea României trebuie să aibă la bază un consens al clasei politice, asupra unui program coerent, pe termen lung, ca de exemplu 20 de ani, precizează el. Dan Ostahie este unul dintre cei mai puternici antreprenori locali, Altex fiind liderul pieţei locale de electroIT. Compania a încheiat anul 2020 cu afaceri de peste 5 mld. lei (peste 1 mld. euro) după o creştere de 24%, de două ori mai rapidă decât cea a pieţei de profil în ansamblul său. Anul trecut, din nou, afacerile au crescut cu 20%, conform datelor comunicate anterior de Dan Ostahie.
Astfel, conform estimărilor ZF, cifra de afaceri s-a apropiat de 6 mld. lei (1,2 mld. euro), un nivel maxim istoric pentru compania care se află pe locul doi în rândul afacerilor antreprenoriale româneşti după retailerul de bricolaj Dedeman. La nivel de grup, pe podium îşi face loc şi grupul farma Catena-Fildas.
Cu ochii după consumul mai mare din Vest. Dragoş Petrescu, fondatorul grupului de restaurante City Grill, cel mai puternic nume românesc de pe această piaţă, spune că în 2022-2023 compania are în plan dezvoltarea în afara graniţelor ţării. Acesta ar fi un prim pas pe alte pieţe pentru companie. „Avem un plan de dezvoltare la Viena, în Austria. Ne dorim să deschidem un restaurant de tip Buongiorno în 2022-2023, după ce vom depăşi perioada de pandemie. Până acum nu am făcut paşi în afara ţării.” Compania are aproximativ 20 de restaurante sub mai multe branduri precum City Grill, Buongiorno, Pescăruş sau Caru’ cu Bere, circa 1.000 de angajaţi şi afaceri de aproximativ 26 mil. euro în 2021. Această cifră de afaceri reprezintă circa 65% din potenţial, spune antreprenorul care pune rezultatul pe seama pandemiei de COVID-19 care a impus o serie de restricţii industriei HoReCa, inclusiv în 2021. Prin comparaţie, în 2019, ultimul an desfăşurat în condiţii normale de business înainte de izbucnirea pandemiei, cifra de afaceri a grupului
City Grill era de 190 mil. lei (aproape 40 mil. euro). Cu o istorie de peste 15 ani în piaţă, compania şi-a concentrat atenţia pe România până acum şi mai exact pe Bucureşti. Când vine vorba de expansiunea peste graniţă, Dragoş Petrescu mizează tot pe un oraş-capitală, Viena. „O astfel de mutare se poate dovedi câştigătoare tocmai ţinând cont de contextul generat de pandemia de COVID-19. Mai exact, în ţările din Europa de Vest recuperearea industriei e mai rapidă decât în Est. La ei deja vânzările au ajuns la 100-110% din cât erau înainte de pandemie, la noi sunt undeva la 60-65%.” Totuşi, provocările sunt şi ele multiple, de la legislaţie şi noi reguli specifice de respectat, la asociaţii patronale diferite şi acordarea licenţei în anumite condiţii. Nu în ultimul rând, vorbim de un alt model de clientelă, cu alte obiceiuri. Investiţiile sunt comparabile ca şi managementul oamenilor. „Avantajul considerabil în această situaţie vine din partea de cultură a clientului, orientată spre consum. Totodată, vorbim de un consumator cu o putere de cumpărare considerabil mai mare.”
Avem resursele şi expertiza să mergem în Europa! Florin Enache, fondatorul lanţului de bijuterii TEILOR, ce a ajuns la o reţea de circa 60 de magazine pe patru pieţe din Europa Centrală şi de Est, este de părere că România dispune de numeroase afaceri antreprenoriale româneşti care au dovedit şi dovedesc în continuare că au modele de business durabile şi pot susţine economia locală.
„Cred că aceste companii au un potenţial uriaş de dezvoltare atât la nivel local cât şi internaţional, iar în viitor ar putea să devină acei jucători care vor transforma imaginea României pe plan global. Noi am început încă din anul 2019 extinderea prezenţei reţelei TEILOR peste graniţe prin deschiderea primelor magazine în Sofia, Bulgaria precum şi în Varşovia, în Polonia.” De asemenea, în septembrie 2021, compania a inaugurat un nou magazin în Budapesta, Ungaria, care marchează intrarea pe cea de-a treia piaţă externă.
„Avem planuri ambiţioase de dezvoltare şi ne dorim ca în următorii ani, reţeaua TEILOR din străinătate să fie cel puţin egală cu numărul de magazine din România.” De asemenea, reţeaua de magazine online va urma expansiunea magazinelor fizice, prin localizarea conţinutului şi campaniilor de promovare digitale. „Credem că după extinderea accelerată pe care am avut-o pe piaţa din România, ne aflăm într-un moment în care compania deţine resursele şi expertiza necesară să se dezvolte la acelaşi nivel în Europa”, spune antreprenorul. Primul magazin al retailerului a fost deschis în Piteşti, oraşul din care provine Florin Enache, antreprenorul care a pus bazele brandului de bijuterii în urmă cu circa 20 de ani. În Capitală, reţeaua a intrat în anul 2013, cu un magazin deschis în Băneasa Shopping City, iar primii paşi peste hotare au fost făcuţi acum doi ani.
Planurile de expansiune au în vedere consolidarea poziţiei TEILOR pe pieţele existente deja – Polonia, Ungaria, Bulgaria – prin magazine noi, precum şi intrarea pe pieţe noi din centrul şi vestul Europei. „Pentru următorii cinci ani, ambiţia noastră este de a deschide 60 de magazine TEILOR peste graniţe. Experienţa acumulată în ultimii cinci ani, perioadă în care reţeaua TEILOR a ajuns de la 7 la aproape
60 de magazine ne motivează să menţinem acelaşi ritm în ceea ce priveşte numărul de deschideri de noi magazine în viitor.” În 2020, Teilor a înregistrat o cifră de afaceri de peste 140 mil. lei (28,8 milioane euro), în scădere cu aproximativ 10% faţă de anul precedent pe fondul pandemiei de Covid-19 care a dus la închiderea temporară a magazinelor offline. Datele pe 2021 nu sunt încă publice.
Brandurile româneşti, sursă de profit şi motor de export. Mircea Turdean, directorul general al Farmec Cluj-Napoca, cel mai mare producător local de cosmetice, spune că România trebuie să renunţe treptat la modelul de dezvoltare în care singurul atu este preţul scăzut al mâinii de lucru. Pentru a suţine o creştere economică de durată, care să garanteze un nivel de trai similar ţărilor occidentale, avem nevoie să investim în cercetare şi în brandurile locale. „Putem astfel să generăm venituri consistente din proprietatea intelectuală, pentru că produsele de brand generează marje de profit mai mari decât produsele generice. Aceste produse pot fi exportate cu success şi pot contribui la îmbunătăţirea brandului de ţară, România devenind astfel o destinaţie dezirabilă pentru investiţii cu valoare adăugată ridicată”, spune el. Compania Farmec, ce are în portofoliu brandurile Farmec şi Gerovital, şi o istorie de câteva zeci de ani, exportă bunurile realizate la Cluj deja de mai multe decenii. Firma e activă şi pe piaţa bunurilor de curăţenie cu mărcile Nufăr şi Triumf şi a pariat începând cu anul trecut pe segmentul de dezinfectant, un produs „de bază” în pandemie. Aceste produse sunt dedicate în special pieţei locale, pe când cosmeticele ajung şi la export. „Produsele din portofoliul Farmec sunt deja prezente în 30 de ţări, de pe mai multe continente. Dorim să creştem volumul exporturilor, dar pentru a face acest lucru sunt necesare investiţii, atât în lanţul de distribuţie, cât şi în prezenţa efectivă la raft, pe pieţele pe care le vizăm. Investiţiile vor fi efectuate gradual.” Expansiunea Farmec are la bază mai multe direcţii, cea mai recentă investiţie vizând listarea produselor Gerovital pe Amazon, în Italia, Spania şi Franţa. „Contăm pe stabilirea şi consolidarea unor relaţii de business solide cu partenerii noştri externi tradiţionali, dar avem în vedere şi parteneriate noi, pe pieţe cu potenţial. Totodată, extindem permanent comerţul şi promovarea online a produselor, pe pieţele externe, împreună cu partenerii noştri, alături de care realizăm strategii coerente.”
O altă direcţie pe care o urmăreşte compania este promovarea deschiderii magazinelor de brand, atât în ţară, cât şi peste graniţe. În prezent există astfel de magazine deschise de partenerii francizaţi din Cipru şi Ungaria. Compania a înregistrat în 2020, ultimul an pentru care există date publice, venituri de 287 mil. lei şi un profit net de 23 mil. lei, conform datelor Ministerului de Finanţe. Cifra de afaceri record pe care a înregistrat-o producătorul în 2020 s-a datorat în special faptului că Farmec a intrat pe o nouă piaţă odată cu izbucnirea pandemiei şi anume cea de dezinfectanţi, adresându-se atât populaţiei cât şi instituţiilor prin introducerea de produse biocide pentru uz personal şi medical. Anul trecut, businessul a scăzut cu câteva procente ca urmare a scăderii drastice de astfel de bunuri.
Deja în patru reţele de comerţ din Germania. Raul Ciurtin, proprietarul producătorului de conserve Prefera Foods, cu afaceri de peste 50 mil. lei în 2020, spune că a gândit businessul încă de la început având în vedere expansiunea în afara graniţelor. Dezvoltarea peste hotare se face cu produse „verzi”, plant based – alternative pe bază de plante la carne, peşte sau lactate. Acesta este cel mai recent pariul al antreprenorului care spune că va restructura în 2022 portofoliul de produse tradiţionale (conserve şi altele), pentru a face loc alimentelor verzi. „Expansiunea peste graniţe a fost în planul nostru încă de la început, având în vedere că în ţările europene şi în alte state dezvoltate, interesul pentru produse tip plant based este foarte mare, deoarece acestea sunt de mai mult timp pe piaţă, iar mulţi consumatori le apreciază şi chiar sunt fideli lor. În 2021 ne-am concentrat atenţia atât pe lansarea în România a noului brand Unfished – de produse alternative la peşte, cât şi pe intrarea pe pieţele externe.”
Antreprenorul îşi propune ca anul acesta să crească exportul la 30% din cifra de afaceri. Prefera Foods trimite la export produse vegane (alternative la articolele pe bază de proteină animală), care în prezent reprezintă 4% din totalul veniturilor. „Probabil că undeva în 10-15 ani vom inversa ponderile pe care le au cele două categorii (bunuri tradiţionale şi produse plant based – n.red.) în business. Acest lucru va fi influenţat însă de ce se întâmplă în procesul de educaţie a pieţei, de ce se întâmplă cu dezvoltarea acestor game de produse care îşi propun să lovească în consumul de bunuri convenţionale, cu ingrediente de origine animală.” La finalul anului trecut, produsele plant based ale Prefera Foods au fost listate în trei mari lanţuri de retail din Germania, un pas important pentru dezvoltarea companiei, dar şi o carte de vizită pentru parteneriate viitoare. „Faptul că un produs vine din România nu e întotdeauna un avantaj, dar în cazul nostru particular, portofoliul, calitatea produselor şi brandul (Unfished – n.red.) ne-au ajutat să fim acceptaţi foarte repede. Contează foarte mult colaborarea cu retailerii, contează unde eşti prezent, e un fel de certificat ca să poţi accesa şi alte reţele de magazine”, precizează el. Mai departe, Raul Ciurtin spune că îşi doreşte să exporte produsele şi către Marea Britanie, o piaţă educată în ceea ce priveşte consumul produselor vegane, însă planurile de extindere vizează mai multe ţări din Europa. Apoi, ţinta este expansiunea dincolo de graniţele Bătrânului Continent.
„Anul acesta nu intenţionăm să ne extindem producţia şi în alte ţări. Dacă lucrurile vor ieşi cum trebuie, ne gândim pentru următorii ani. Când vom ajunge să ne uităm în afara Europei, va trebui să ne gândim la investiţii în producţie”, explică el. Participarea cu standul propriu Prefera Foods, în luna octombrie, la Târgul Internaţional Anuga, din Germania, a contribuit mult în stabilirea de contacte noi în întreaga lume, spune Ciurtin.
„Suntem printre puţinele companii din Europa care au dezvoltat un portofoliu atât de extins şi cu o gamă relevantă pentru o categorie inovatoare ca aceea a alternativelor la peşte. Dacă analizăm ritmul de creştere al categoriei de produse de tip plant based în afara ţării, exportul este cu siguranţă o mare oportunitate.” Totuşi, extinderea pe pieţele externe nu este deloc o chestiune simplă şi presupune analizarea acestor ţări în ceea ce priveşte trendurile, legislaţia, aprobările, precum şi studierea preferinţelor consumatorilor. „Mai exact, ca să dau exemple concrete, este vorba despre adaptarea portofoliului nostru la preferinţele clienţilor din diverse pieţe, unde diferă consumul chiar şi în funcţie de tipul de ambalaj sau de specificul reţetei.” De fapt, este un proces destul de lung până la implementarea efectivă a produselor într-o nouă piaţă, care implică o serie de documente şi specificaţii, certificări ce trebuie puse la dispoziţia comercianţilor şi clienţilor. „În plus, tot ca exemple, este vorba şi de gestionarea ambalajelor cu informaţii traduse într-un număr variat de limbi, de găsirea partenerilor logistici şi de distribuţia efectivă în ţările respective. Dar noi nu privim aceşti paşi necesari şi obligatorii ca obstacole, ci drept provocări la care avem atuuri să le răspundem, ţinând cont de experienţa noastră.” Raul Ciurtin este unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria alimentară, de numele său fiind legată dezvoltarea celui mai mare producător de lactate din România, Albalact, vândut ulterior către gigantul francez Lactalis.
Win the game to be global”. Sacha Dragic, fondatorul grupului Superbet, activ pe piaţa pariurilor sportive, crede că antreprenorii din România ar trebui să fie mai deschişi faţă de investitorii care au viziune să creeze lideri regionali în industriile lor şi de la care au ce învăţa, cum a fost cazul său cu Blackstone (unul dintre marile fonduri de investiţii ale lumii). „Când în România vom avea între 6 şi 10 firme private de peste 5 miliarde de euro, impactul acestora se va simţi în întregul ecosistem de business. Cred cu putere că trebuie creat acest „best in class ecosystem” cu prioritate în business şi care poate deveni apoi model pentru alte domenii.”
Prin Blackstone ca acţionar minoritar, grupul Superbet are acces mai facil la finanţare ce îi permite dezvoltarea peste hotare. „Cu siguranţă, extinderea în afara graniţelor este o mutare câştigătoare”, spune Sacha Dragic, fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de un deceniu. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 3-4 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi o cifra de afaceri totală de 300 de milioane de euro în 2020. „În 2016, când am înţeles că viitorul va fi în online, am direcţionat cea mai mare parte a investiţiilor către tehnologie – sector pe care am pariat peste 120 de milioane de euro în ultimii cinci ani. Tot efortul a fost făcut cu scopul de a scala operaţiunile la nivel internaţional. Acum, cu brandul Superbet pe două pieţe şi cu Lucky 7 pe alte zece, cu Napoleon în Belgia, înţelegem cât de mare potenţial avem în faţă şi cât de multe geografii avem în care ne mai putem scala operaţiuniile.”
Lucky 7 şi Napoleon sunt două companii străine preluate de către Superbet în ultimii ani, unele dintre puţinele tranzacţii făcute de companii româneşti peste graniţă.
„Dezvoltarea Superbet, din 2009, de la deschiderea primei agenţii, s-a făcut preponderent organic, prin deschiderea de noi unităţi la nivelul întregii ţări, până la aproape 1.000 de agenţii astăzi. Această abordare a ajutat dezvoltarea businessului în online. În 2017, ca CEO al Superbet şi fiind o fire mai conservatoare, am decis să intrăm tot prin investiţie directă pe piaţa de profil din Polonia.” În 2019, noul CEO, Johnny Hartnett, a experimentat în Polonia şi extinderea prin francizare, cu rezultate bune, astfel că modelul ar putea fi replicat şi pe alte pieţe, spune Dragic. „O altă direcţie – la fel, eu nu eram foarte deschis faţă de ea – a fost decizia lui Johnny de a dezvolta compania prin M&A. Tot el a avut dreptate – prin achiziţia Lucky 7 în Marea Britanie în 2020 şi a Napoleon Sports & Casino în 2021 am ajuns în top 10 companii globale de profil mai repede decât m-am aşteptat.” În 2021, grupul Superbet a ajuns la o cifră de afaceri de aproape 700 de milioane de euro, mai mult decât dublu faţă de anul anterior, conform celor mai recente estimări. Dacă în 2019, aproape 99% din business se derula în România, anul trecut, după achiziţia Napoleon din vara lui 2021, compania ajuns la un raport de 60% România, 40% pieţe externe. „La final de 2022, mă aştept să inversăm ponderile, astfel că 60% din businessul grupului se va desfăşura în afara ţării. Pentru expansiune, sunt trei direcţii pe care le combinăm – unu, continuăm dezvoltarea (ca să ne creştem cota de piaţă) în pieţele pe care activăm deja, cum ar fi Polonia şi Belgia; doi, intrăm pe încă două pieţe fie organic, fie prin mici achiziţii şi trei, rămânem deschişi şi atenţi la orice „deal” transformaţional pentru Superbet.” Businessul va ajunge la un nou nivel cel mai probabil în 2023-2024, prin prisma lansărilor la care compania lucrează de pe acum. „We are in the game to be global” atlfel spus, viziunea mea pe 10-15 ani este să văd Superbet activ în orice piaţă în care este legal să pariezi. Adică pe lângă ţările europene, să activăm inclusiv în Statele Unite, America Centrală, Africa şi chiar Australia.”
Acreat o fisură într-un zid aparent impenetrabil. „Opt ani a durat numai până am reuşit să rupem mitul acesta că dacă vii din România sau din estul Europei este o problemă”, spune Eliodor Apostolescu, proprietarul companiei Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto, unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti peste hotare la ora actuală. Astăzi, peste jumătate din ce realizează fabrica din Băicoi merge la export, având în vedere că o parte din bunurile care ajung pe piaţa locală sunt trimise mai apoi peste hotare de către distribuitori naţionali. Cele mai importante pieţe pentru companie, după România, sunt Germania şi SUA. „Mai mult de jumătate din ceea ce producem exportăm. Ce am reuşit noi să facem a fost să demonstrăm că se poate, am creat o fisură într-un zid care acum zece ani părea impenetrabil.” Compania Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto, a avut în 2020 afaceri de aproape 147 mil. lei, venituri record, şi un profit net de 15 mil. lei. În cadrul companiei, care are un portofoliu de peste 500 de coduri de produse, lucrează mai bine de 400 de angajaţi. „Când am reuşit să descopăr tehnologia actuală pe baza căreia producem pufuleţii Gusto şi când am stabilizat procesul, am zis că vom vinde pe tot globul, inclusiv în SUA. Mulţi nu m-au crezut, dar se pare că am avut dreptate”, povesteşte el. Prezenţa în marile reţele internaţionale este cheia pentru obţinerea unor volume mai mari de vânzări pe de-o parte şi pentru ca brandul să ajungă mai repede în conştiinţa unui număr mai mare de consumatori. „Am avut o creştere organică pe pieţele externe. Am dezvoltat echipe proprii de vânzări pentru piaţa externă. Am investit 12 ani până au început să apară primele rezultate. În timp am început să înţelegem care sunt mecanismele pentru a creşte vânzările la export”, adaugă Apostolescu. El crede că este important pentru ţară să avem branduri şi produse care să iasă în afara României şi care să aducă bunăstare pe plan local. „Primii importatori ai brandului nostru au fost românii plecaţi la muncă în străinătate. Dar astăzi, vânzările de sute de milioane de pungi de pufuleţi anual la export nu mai au legătură doar cu acest segment. Produsele noastre au ajuns să fie listate la raftul principal.” Compania e prezentă pe patru continente, în peste 35 de ţări.
11 companii în cinci ţări. Omul de afaceri Levente Bara este astăzi cofondatorul Transilvania Nuts – o companie care se ocupă cu procesarea de miez de nucă în România –, proprietarul unei fabrici de condimente din Indonezia şi al mai multor proprietăţi imobiliare în SUA şi pe plan local. El este totodată cel care a fondat şi dezvoltat producătorul de ingrediente pentru industria alimentară şi de condimente Supremia Grup, vândut în 2017 către gigantul francez Solina. „Holdingul nostru deţine 11 companii în cinci ţări: Indonezia – unde suntem cei mai mari investitori români, SUA, Germania, Republica Moldova şi, bineînţeles, România. Investiţiile în aceste ţări au fost făcute în urmă cu maximum opt ani. Mai exact, în Indonezia suntem din 2013, în SUA din 2015, în Germania am mers un an mai târziu, iar în Republica Moldova am ajuns acum trei ani.” O astfel de mutare, spune antreprenorul, este în primul rând riscantă, dar e posibil să fie şi o variantă câştigătoare.
„În Indonezia avem 300 de angajaţi în fabrica de procesare de condimente Natural Java Spice, de unde exportăm în circa 50 de ţări de pe glob. Considerăm intrarea pe pieţe externe ca fiind câştigătoare datorită diversificării businessului şi găsirii de pieţe cu costuri reduse de producţie.” Totuşi, managementul unor asemenea companii devine dificil uneori din cauza distanţelor uriaşe. Şi disfuncţionalităţile globale – ca de exemplu criza recentă a containerelor din Asia – pot afecta puternic operaţiunile globale. Şi, nu în ultimul rând, diferenţele culturale majore dintre Europa şi Asia pot face lucrurile uneori dificile, dar nu imposibile, adaugă el.
Unitatea de producţie Natural Java Spice din Indonezia a fost deschisă în 2013, ea realizând doar condimente şi doar de origine locală. Compania din Asia exportă anual cam 250 de containere, adică în jur de 5.000 de tone de condiment. Dacă înainte de pandemie preţul unui container ajungea la circa 2.500 de dolari, acum costul se ridică la 20.000-25.000 de dolari. În contextul acestei probleme, dar şi al crizei forţei de muncă şi a inflaţiei, antreprenorul spunea recent că a blocat momentan investiţiile în dezvoltare.
„Avem câteva investiţii în zona imobiliarelor, nu foarte multe, dar în zona de producţie suntem cu investiţiile în aşteptare. Avem câteva proiecte pe fonduri europene la Transilvania Nuts pe care trebuie să le implementăm în decurs de trei ani şi vor fi în aşteptare cel puţin şase luni. Holdingul nostru deţine un portofoliu imobiliar de spaţii comerciale în România şi în alte ţări, unde avem fonduri de pariat, dar timid, nu avem gânduri mari de investiţii”.
Tot ce are Europa mai bun. Rucsandra Hurezeanu, de profesie medic, este fondatoarea producătorului de dermatocosmetice Ivatherm, o companie ce a ajuns la afaceri de peste 20 de milioane de lei în 2020, plus 20%. Iar la business, exporturile deja contribuie cu mai bine de o treime.
„În urmă cu 5-6 ani am simţit nevoia de a creşte businessul prin vânzarea pe alte pieţe. Am apelat la consultanţi străini pentru expansiune, am participat la târguri internaţionale în Orientul Mijlociu şi Asia, la conferinţe şi congrese ale industriei noastre.” Primele ţări în care Ivatherm a intrat au fost cele din Orientul Mijlociu – Egipt, Iordania, Arabia Saudita, Qatar, Kuweit şi Bahrain. În Asia, compania vinde de câţiva ani în China, ţara cu cel mai mare potenţial de creştere pentru producătorul român, dar şi în Sri Lanka, Filipine şi Vietnam. La sfârşitul lui 2021 Ivatherm a livrat prima comandă în India. „În acest moment, vindem în jur de 40% la export în 18 ţări, unele dintre ele cu potenţial mare de creştere. În ultimii ani nu am mai căutat activ alte pieţe pentru extindere, suntem însă abordaţi tot mai mult de distribuitori din alte ţări. Ne alegem cu grijă partenerii, nu vindem oricui, la orice preţ. Implementăm în fiecare ţară strategia care ne-a adus rezultate aici şi deţinem un control cât mai bun al materialelor de marketing şi al conţinutului vizual pentru a avea o imagine unitară a brandului.” Rucsandra Hurezeanu spune că a fost încă de la început foarte atentă la estetica brandului, care vorbeşte despre valori precum ştiinţă, modernitate, natural prin apa termala Herculane, indiferent de graniţe. „Îmi place să spun că Ivatherm îmbină tot ce are Europa mai bun. Formularea şi producţia cosmeticelor o facem în Franţa, agenţia de design cu care lucrăm este la Londra, borcanele vin din Italia, dar Ivatherm este un brand românesc. „Industria românească de dermocosmetice este încă mică şi firavă, dacă o comparăm cu cele 700 de branduri noi lansate în Franţa anual. În România, Ivatherm, companie lansată acum 16 ani, activează pe o piaţă a produselor cosmetice de farmacie de circa 30 de milioane de euro. „După primii ani, am reuşit să câştigăm o cotă de piaţă de 10% în România şi să fim între primii patru jucători, deşi suntem în competiţie cu marile branduri internaţionale, globale. Am analizat mereu competiţia mare, la nivel global, am urmărit tendinţele pe pieţele care ne interesează”, spune antreprenoarea. Modelele de business pe care compania le-a adoptat pentru intrarea pe alte pieţe au fost, de obicei, distribuţia exclusivă sau angajarea unei echipe locale de vânzări şi marketing, împreună cu un contract logistic de distribuţie. „Pentru toate brandurile româneşti aflate la început de drum, cred că este important să crească întâi pe piaţă locală. Asta le aduce pe de o parte experienţă şi expertiză, iar pe de altă parte resursele financiare necesare pătrunderii pe alte pieţe. Având o reţetă de succes pe piaţă locală, e mai uşor să exporţi modelul şi să replici în alte ţări.”
În căutarea unor operatori specializaţi pentru plus de sinergie. Grigore Horoi, preşedintele Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, mezeluri şi produse ready meal din România, spune că grupul nu a avut şi nu are în plan în viitorul apropiat investiţii în fabrici în afara României. Astfel, investiţiile companiei în producţie s-au îndreptat către România, iar bunurile rezultate au mers atât în retailul autohton, cât şi la export. El nu exclude ca pe viitor (termen mai îndepărtat) grupul să parieze pe producţia în alte ţări, însă pentru ca acest lucru să se întâmple, e nevoie de o serie de factori. „Deocamdată încercăm alocarea resurselor disponibile în zonele şi activităţile ce asigură cel mai bun return (rezultat – trad.), dar ne gândim şi ne pregătim să investim şi în afara României, când vom identifica operatori specializaţi pentru un plus de sinergie în lanţul valoric şi când vom aprecia că este oportun.”
Grupul are în România lanţ integrat pe partea de carne de pasăre, pentru că îşi creşte puii în propriile ferme (Puiul Fericit, Puiul Fermierului, Puiul Familist, Puiul Antistres). Carnea de porc este însă importată, iar produţia de mezeluri se realizează la Salbac, una dintre companiile din grup, conform celor mai recente date ZF. La Europrod, altă companie din grup, se realizează produse ready meal precum crispy. La Avicola Lumina, în Constanţa, grupul creşte găini pentru ouă, conform celor mai recente date.
„Noi, la Agricola, ne-am concentrat atenţia pe dezvoltarea pieţei interne în raport cu posibilităţile facilităţilor de producţie disponibile. Prin investiţii, care la nivelul grupului de firme Agricola se ridică la o media anuală de peste 8 milioane euro, cu vârfuri de sume investite de peste 25 milioane euro pe an – cum este cazul proiectului de creştere de capacitate şi modernizare a abatorului de păsări – am reuşit să «ridicăm» producţiile spre nivelul maxim al potenţialului oferit de facilităţile de care ne folosim”, a spus el.
Astfel, în anul 2021, grupul a realizat şi comercializat volume mai mari cu 135% la carnea de pasăre, cu 65% mai mari la salamuri crud-uscate şi mezeluri fiert-afumate şi, respectiv, cu 169% mai mari la produsele ready meals şi semipreparate – în comparaţie cu volumele realizate în anul de referinţă 2009, explică executivul român, care este şi acţionar în grup. „Piaţa vizată de produsele companiilor noastre a fost cea internă dar, odată cu creşterea cantităţii totale vândute, a crescut proporţional şi exportul (ajungând la aproape 10% din business – n.red.).” Planurile din viitorul apropiat ale grupului, spune Grigore Horoi, sunt să creeze o piaţă matură, echilibrată în România pentru produsele din portofoliul Agricola. Abia apoi, oficialii companiei se vor gândi la eventuale facilităţi operaţionale în proximitatea pieţelor deja conturate. E vorba de pieţe unde produsele Agricola ajung pentru că sunt exportate. Agricola a avut afaceri consolidate la nivel de grup de peste 730 de mil. lei, conform datelor comunicate de reprezentanţii companiei. În toate companiile din grup lucrează circa 2.800 de oameni.
Dan Ostahie, Altex: Expansiunea internaţională este o validare pentru o companie antreprenorială care doreşte să facă pasul către o multinaţională.”
• Altex a încheiat anul 2020 cu afaceri de peste 5 mld. lei (peste 1 mld. euro) după o creştere de 24%, de două ori mai rapidă decât cea a pieţei de profil în ansamblul său. Anul trecut, din nou, afacerile au crescut cu 20%.
Dragoş Petrescu, fondator, City Grill: „Avem un plan de dezvoltare la Viena, în Austria. Ne dorim să deschidem un restaurant de tip Buongiorno în 2022-2023, după ce vom depăşi perioada de pandemie.”
• Grupul City Grill are aproximativ 20 de restaurante sub mai multe branduri precum City Grill, Buongiorno, Pescăruş sau Caru’ cu Bere, circa 1.000 de angajaţi şi afaceri de aproximativ 26 mil. euro în 2021.
Florin Enache, fondator TEILOR: „Avem planuri ambiţioase de dezvoltare şi ne dorim ca în următorii ani, reţeaua TEILOR din străinătate să fie cel puţin egală cu numărul de magazine din România.”
• Lanţului de bijuterii TEILOR a ajuns la o reţea de circa 60 de magazine pe patru pieţe din Europa Centrală şi de Est.
Mircea Tudean, director general Farmec Cluj-Napoca: „Produsele din portofoliul Farmec sunt deja prezente în 30 de ţări, de pe mai multe continente. Dorim să creştem volumul exporturilor.”
• Expansiunea Farmec are la bază mai multe direcţii, cea mai recentă investiţie vizând listarea produselor Gerovital pe Amazon, în Italia, Spania şi Franţa.
Sacha Dragic, fondator şi executive chairman al Superbet Group: „Cu siguranţă, extinderea în afara graniţelor este o mutare câştigătoare.”
Raul Ciurtin, proprietarul producătorului de conserve Prefera Foods: „Expansiunea peste graniţe a fost în planul nostru încă de la început, având în vedere că în ţările europene şi în alte state dezvoltate, interesul pentru produse tip plant based este foarte mare.”
Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea producătorului de dermatocosmetice Ivatherm: „În acest moment, vindem în jur de 40% la export în 18 ţări, unele dintre ele cu potenţial mare de creştere.”
Eliodor Apostolescu, proprietarul companiei Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto: „Mai mult de jumătate din ceea ce producem exportăm. Ce am reuşit noi să facem a fost să demonstrăm că se poate, am creat o fisură într-un zid care acum zece ani părea impenetrabil.”
Grigore Horoi, preşedintele Agricola Bacău: „Deocamdată încercăm alocarea resurselor disponibile în zonele şi activităţile ce asigură cel mai bun return (rezultat – trad.), dar ne gândim şi ne pregătim să investim şi în afara României.”
Levente Bara, cofondatorul Transilvania Nuts: „În Indonezia avem 300 de angajaţi în fabrica de procesare de condimente Natural Java Spice, de unde exportăm în circa 50 de ţări de pe glob. Considerăm intrarea pe pieţe externe ca fiind câştigătoare datorită diversificării businessului şi găsirii de pieţe cu costuri reduse de producţie.”
De exemplu, din datele de pe platforma confidas.ro, în acţionariatul companiilor deţinute de Anca Vlad, cea mai puternică antreprenoare din retailul farmaceutic, apare şi numele fiului său. Trecerea spre următoarea generaţie a început şi în cadrul grupului farmaceutic Ropharma, care înseamnă producţie, distribuţie şi retail de medicamente, deţinut de Mihai Miron.
Ioan Stoian, medic, fondatorul spitalului Royal Hospital din Bucureşti
