Tag: baterie

  • Samsung S7 vs. Huawei P9: un meci strâns – FOTO, VIDEO

    Samsung S7 şi Huawei P9 sunt produse de vârf ale celor două companii, care se încadrează în aceeaşi categorie de preţ (S7 este ceva mai scump) şi specificaţiile tehnice sunt asemănătoare (cu un plus, din nou, pentru S7).

    Să începem de la exterior spre interior. Ambele produse sunt realizate din materiale premium (nu găsim plastic aici) unibody, cu diagonale de 5,2 inchi şi 5,1 inchi (S7). P9 este puţin mai subţire şi mai lat decât S7 şi se aseamănă mai mult cu un iPhone, iar Samsung cu această variantă s-a îndepărtat puţin de lookul iPhone-ului; spre deosebire de varianta precedentă coreenii au reintrodus cardul microSD şi l-au făcut rezistent la apă şi la praf. P9 nu are o aderenţă foarte bună şi este uşor de scăpat din mână (vine la pachet cu o carcasă de protecţie din plastic care rezolvă această problemă); în schimb, S7 este un magnet pentru amprente.

    Un lucru pe care cele două telefoane îl au în comun şi un element tot mai prezent la telefoanele noi este senzorul de amprentă. La Huawei acesta se află pe spate în partea de sus, iar la Samsung pe butonul clasic de home. Dacă în cazul multor aspecte este greu de ales un câştigător dintre cele două produse, în cazul senzorilor Huawei P9 a câştigat detaşat. În primul rând, poziţionarea senzorului este mai bună, este mult mai natural şi mai uşor de utilizat. Pe când la S7 trebuie să duci degetul mare pe butonul fizic, ceea ce, de cele mai multe ori, nu este foarte confortabil. În plus, acurateţea senzorului Huawei este mult mai bună decât a celui de pe S7 (am înregistrat mai multe poziţii ale degetului pe senzor şi tot „reuşea” să se blocheze). La P9 nu m-a blocat niciodată din sistem, pe când la S7 s-a întâmplat de mai multe ori pentru că nu-mi recunoştea amprenta. Şi încă un element plăcut al P9-ului este faptul că atunci când ai introdus codul PIN telefonul se deblochează instant, fără să mai fi nevoit să apeşi pe „OK“ cum este în cazul Samsungului. Ceva mărunt, dar care de-a lungul timpului se observă şi devine comod.

     

    În cazul display-ului, Samsung a luat conducerea cu un ecran mai luminos, mai frumos, pe care culorile sunt mai vii şi mai contrastante. S7 are un ecran super AMOLED cu o rezoluţie de 1.440 x 2.560 pixeli şi cu o densitate de pixeli de 577 ppi. Pe când Huawei are un ecran IPS-NEO LCD cu o rezoluţie de 1.080 x 1.920 pixeli cu o densitate de doar 423 ppi. Dacă la Samsung nu ai probleme în a utiliza telefonul afară într-o zi însorită, cu Huawei, din cauza luminozităţii scăzute, experienţa de utilizare nu este ideală. Pentru Samsung acest lucru vine şi cu un minus, bateria se scurge mai repede, iar ambele au aceeaşi capacitate – 3.000 mAh. Amândouă telefoanele au opţiunea de fast charge şi se încarcă destul de repede. Huawei nu a adoptat designul celor de la Apple, ci şi portul USB-C, ceea ce vă poate da bătăi de cap dacă rămâneţi fără baterie şi nu veţi putea folosi un încărcător cu mini-USB (pe care majoritatea telefoanelor îl au acum).

    În cazul ambelor telefoane, media de viaţă a bateriei a fost undeva la o zi şi jumătate (care se poate prelungi prin aplicaţiile de economisire a bateriei). Iar o zi de utilizare arată cam aşa: o oră de ascultat muzică online, browsing spre şi de la serviciu (aproximativ 60 minute), mesagerie, câteva telefoane şi fotografii plus o sesiune mică de joacă la finalul zilei.

    Următorul element ce trebuie notat este camera, care a devenit un factor foarte important pentru clienţi în a decide o achiziţie.

    Pentru acest model Huawei a realizat un parteneriat cu faimosul Leica pentru realizarea camerei şi nu au făcut doar una, ci două (fiecare de 12 MP). Cu toate acestea nu aş putea spune că face fotografii mult mai bune decât Samsung; dimpotrivă, probabil unii dintre voi veţi prefera imaginile realizate de S7 (contrastul este mai mare şi sharp-ul puternic, prea strident pentru gustul meu). Însă S7 suportă mai multe moduri de filmare, are chiar şi opţiunea de hyperlapse (deşi calitatea nu este ideală).

     

    Ambele camere sunt foarte rapide, au module pentru portrete (estomparea fundalului, aici S7 face o treabă mai bună decât P9), ambele se descurcă în condiţii de luminozitate scăzută. Un alt element care ţine de gust este utilizarea senzorului pentru a face fotografii. Cu Huawei P9 eşti mai discret când vrei să faci fotografii pe stradă, doar prin apăsarea senzorului. Când vine vorba de camera de „selfie”, P9 este dotat cu una de 8 MP şi S7 cu una de doar 5 MP, însă ambele vin cu moduri de „beautify”, adică retuşarea automată a imaginilor pentru a fi gata de postat pe reţelele de socializare.

    La capitolul sunet, S7 obţine poziţia de lider, atât la redarea sunetelor în boxe, cât şi în căşti. În plus, Samsung este mai puternic (deşi nu se vede o diferenţă mare în utilizarea obişnuită), obţinând un punctaj de aproximativ 140.000 pe aplicaţia de benchmark AnTuTu, pe când Huawei P9 a obţinut un scor de doar 90.000. Mai mult, coreenii de la Samsung oferă şi posibilitatea de a mări capacitatea de stocare până la 200 GB (doar 128 GB pentru P9).

    După cum am zis şi la începutul acestui articol, între cele două telefoane nu există o diferenţă mare, iar alegerea unuia dintre cele două telefoane ţine mai degrabă de gust şi de priorităţi. P9 are un senzor de amprentă foarte bun şi face fotografii bune, pe de altă parte Samsung are un display mult mai bun, este ceva mai rapid, are o capacitate mai mare de stocare şi este rezistent la apă (dacă e important pentru cineva). Dacă ar fi să aleg, aş merge pe mâna P9-ului datorită senzorului de amprentă, camerei şi faptului că este puţin mai ieftin decât S7.

     

  • O companie chineză a dezvăluit o baterie revoluţionară. Se încarcă în doar 15 minute – VIDEO

    Vă puteţi imagina un viitor în care telefoanele, laptopurile sau tabletele noastre s-ar încărca în doar 15 minute? Ar putea fi mai apropiat decât ne-am imagina. Compania chineză Dongxu Optoelectronics a dezvălui o baterie numită G-King ce are o capacitate de 4,800mAh şi se poate încărca complet în doar 13-15 minute, informează Digital Trends.

    Reprezentanţii companiei au spus că bateria are 3500 de cicluri de utilizare, de şapte ori mai mult decât o baterie normală Li-Ion.

    Bateriile graphene-polimerice sunt de două ori mai uşoare ce cele litiu-ion, se încarcă mai redepede şi au o autonomie mai mare decât Li-Ion. Invenţia chinezilor ar putea revoluţiona şi industria automobile deoarece maşinile electrice ar deveni mult mai practice.

    graphene este un nanomaterial, descoperit încă în 2004, care este uşor, transparent, flexibil, dar foarte rezistent – de 200 de ori mai rezistent ca oţelul. Are o conductivitate termică mai bună ca cea a cuprului, iar în timpul procesului practic nu se încălzeşte.

     

  • Gadget Review: Macbook, varianta de lux a laptopului de zi cu zi – FOTO, VIDEO

    PRO

    • Designul/calitatea materialelor
    • Uşor
    • Ecranul/touchpad‑ul sunt ireproşabile
    • Timpul scurt de încărcare

    CONTRA

    • Preţul ridicat
    • Lipsa porturilor
    • Procesorul, memoria RAM sau hard-diskul nu pot fi upgradate (îmbunătăţite), ceea ce limitează durata de viaţă a laptopului

    In altă ordine de idei, Macbook este primul laptop produs de compania din California care foloseşte cipurile Intel Core M (M3, M5 sau M7 în funcţie de specificaţii), procesor care nu necesită cooler, ceea ce-l face mult mai silenţios.

    Problema portului ar putea enerva mai multă lume şi este nevoie ca utilizatorul să care tot timpul după el un adaptor (fie pentru a-şi încărca telefonul, fie pentru a transfera fişiere) şi nici nu este posibil transferul fişierelor în timpul încărcării. Partea bună este faptul că se încarcă incredibil de repede şi în cam două ore e gata pentru o nouă zi. Producătorul promite o utilizare a laptopului de 9-10 ore, ceea ce nu este chiar adevărat în scenarii reale de folosinţă.

    Totuşi bateria a fost suficientă pentru o zi de muncă (s-a întâmplat de câteva ori să mă lase cu două ore înainte de terminarea serviciului, dar acest lucru poate fi rezolvat printr-o încărcare rapidă la prânz, de exemplu). Iar atunci când zic o zi de lucru mă refer la scris, browsing, ascultat muzică, puţin streaming video/audio şi din când în când o sesiune mică de jocuri. Când i-am dat mai mult de lucru, şi bateria s-a scurs mai repede şi, spre surprinderea mea, s-a încălzit destul de tare, dar nu îndeajuns să devină un disconfort.

    Laptopul este la fel de mare ca o revistă Business Magazin şi aproape la fel de subţire; abia dacă-i simţi greutatea de 900 de grame în geantă. Însă mărimea acestuia are şi impedimente: tastatura este mică, iar oamenii cu mâini mai mari vor întâmpina dificultăţi în a tasta şi a se obişnui cu dimensiunea. Eu aici am mai avut şi un „handicap“, pentru că a trebuit să mă obişnuiesc şi cu trecerea la sistemul de lucru al Apple (sunt utilizator de Windows de peste 20 de ani).

    Deşi este plăcută la atingere şi foarte subţire, tastatura este tare şi destul de zgomotoasă (am simţit asta cel mai bine în timpul unei conferinţe de presă, când băteam de zor la laptopul aflat pe genunchi şi câţiva oameni mi-au aruncat priviri pline de reproş). Dacă la acest aspect se mai poate lucra, la touchpad nu văd ce îmbunătăţiri s-ar mai putea aduce. Este perfect, degetele curg lin pe suprafaţă (urăsc când buricele degetelor se lipesc de touchpad), este foarte precis, fiind o plăcere să-l foloseşti; pentru prima dată nu am simţit nevoia de a folosi un mouse la laptop.

    Ecranul de 12 inchi Retina are o rezoluţie de 2.304 x 1.440 cu o densitate mare de pixeli (226 ppi) şi este absolut superb. Culorile sunt vii, texturile foarte clare şi are unghiuri de vizibilitate foarte bune.

    Cum era de aşteptat, programele celor de la Apple funcţionează perfect, se trece fără lag între Safari, App Store sau aplicaţia de text şi am fost absolut uimit să văd că nu are nicio problemă în a procesa şi edita clipuri video cu rezoluţie 4K. Editarea acelui clip mi-a dat mari bătăi de cap pe un Alienware 13, laptop de gaming, şi a trebuit să renunţ într-un final.


    Totuşi, atunci când sunt deschise foarte multe programe şi lucrezi cu fişiere mai mari (tif sau clipuri video) se simte o încetinire a sistemului, dar asta am făcut în mod intenţionat pentru a vedea cât poate duce. Pentru uz real, cred că este este suficient de performant. La capitolul jocuri video s-a mişcat decent (aici se simte nevoia unei plăci video mai performante), dar mă îndoiesc că ar cumpăra cineva acest produs pentru gaming.

    Boxele fac o treabă bună în a reda sunetul. Nu este deranjat cu volumul la maximum, dar nu va putea fi folosit pentru întreţinerea unei petreceri, ci mai degrabă pentru clipuri şi filme. Webcamul nu a fost îmbunătăţit pe acest model şi a rămas la o rezoluţie mică, de 480 p.

    Este un laptop care îşi va găsi fani, dar şi „inamici“. Cei de la Apple au un talent de a face produse ce pot deveni mai mult decât nişte simple obiecte: prin modul în care arată, cum se simt şi prin performanţa pe care o oferă. Chiar în ciuda unor lipsuri „este un obiect de care te-ai putea îndrăgosti“, după cum mi-a zis o prietenă după ce a utilizat laptopul câteva ore.

    În concluzie, cred că este un laptop bun pentru cei care caută mobilitate şi nu lucrează intensiv (paginare, editare video etc.), ci mai degrabă îl vor folosi pentru sarcinile obişnuite (scris, office, browsing, vizionare filme etc.), dar care nu vor să facă rabat la calitate şi design şi vor o încărcare foarte rapidă. Altfel, pentru sarcinile enumerate mai sus există alternative mai ieftine, dar care vin cu minusuri (fie touchpadul este de o calitate slabă, fie sunetul nu este bun, este mai greu sau calitatea materialelor nu este ideală ş.a.m.d.).

    CARACTERISTICI

    Procesor: 1,2 GHz Intel Core M
    Placă video integrată:  Intel HD Graphics 5.300 1536MB
    Memorie: 8 GB RAM DDR3
    Hard disk: 512 GB memorie flash
    Display: 12 inchi Retina (rezoluţie 2.304 x 1.440, 226 ppi)
    Baterie: 9-10 ore

    Produsul a fost dat pentru testare de către eMAG.

  • Gadget Review: Sony RX10II, un bridge cu focus pe video – FOTO, VIDEO

    Sony RX10II vine în continuarea modelului RX10 şi reprezintă o evoluţie din toate punctele de vedere: calitatea imaginii a fost îmbunătăţită, este mai rapidă, filmările au o calitate foarte bună, iar bateria ţine destul de mult. Cu toate acestea trebuie menţionat că are un zoom mai mic decât competitorii săi, ecranul nu are funcţii de touch şi imaginea capturată de RX10II ar putea fi în continuare îmbunătăţită (în colţuri mai pierde din claritate). Şi nu în ultimul rând, necesită o investiţie destul de consistentă, pentru că în momentul de faţă se vinde cu preţuri între 5.000 şi 7.000 de lei.

    Înainte să trecem la concluzii, să vedem ce oferă această cameră şi care sunt performanţele. În primul rând, am rămas uimit de calitatea video a camerei, mai ales că de cele mai multe ori am lăsat camera să-şi vadă de treabă singură, chiar şi în condiţii de luminozitate scăzută. În plus, RX10II este capabilă să filmeze 4K (rezoluţie 3.840 x 2.160 pixeli) până la 29 de minute per clip. Dar dacă reduci rezoluţia la una Full HD, aparatul are o opţiune numită dual‑rec, care îi permite fotografului să fotografieze în timp ce filmează. După cum ziceam, focusul este foarte bun, iar opţiunea automată de detectare a feţelor funcţionează foarte bine, astfel încât subiectul rămâne tot timpul clar chiar dacă se află în mişcare (şi mă gândesc aici la copii sau la animale de casă pline de energie ce zburdă prin cadru). În plus, eu am fost mulţumit şi de calitatea înregistrării audio.

    Un alt element interesant pe care Sony îl oferă şi alte camere din această categorie nu-l au este posibilitatea de a filma slow motion. M-am distrat cu această funcţie, dar trebuie menţionat că RX10II poate filma doar trei-patru secunde astfel. Poate părea prea scurt, dar cine ar vrea să vadă un clip de zece sau cincispreze secunde în slow motion? Din păcate, în acest mod sunt blocate toate funcţiile de zoom sau setările din cameră, ceea ce înseamnă că trebuie să stabileşti dinainte încadrarea şi setările. RX10II este capabil să înregistreze astfel de imagini la 240, 480 sau 960 de cadre pe secunde (trei viteze de slow motion), apoi clipul este redat la o rezoluţie Full HD, dar nu nativ, ci prin reeşantionare prin interpolare (în limba engleză: upsampling). Chiar şi aşa este o calitate înaltă pentru entuziaştii filmărilor.

    Aparatul este dotat cu un obiectiv Carl Zeiss Vario-Sonnar T* ce are o distanţă focală de 8,8 – 73 mm (24 – 200 mm echivalentul în format 135), iar diafragma are o deschidere maximă de f/2,8 până la f/16 şi estompează foarte bine fundalul, ceea ce-l face foarte bun pentru portrete. Aparatul oferă un zoom de 8,3x la o calitate bună (deşi alte camere de acest tip oferă un zoom şi mai mare). Mi-a plăcut faptul că nu am fost nevoit să apelez de prea multe ori la modul manual (fotograful are grijă de toate setările), deoarece camera s-a descurcat singură în modul Auto sau Aperture/Program Priority. Singurele probleme pe care le-am întâlnit au fost atunci când luminozitatea era scăzută şi aparatul urca foarte mult sensibilitatea imaginii (ISO), deşi nu era nevoie. Vorbind de ISO, acesta poate urca până la 12.800, cu „puricii“ de rigoare în scenele întunecate. De asemenea, Sony RX10II are un senzor de 1 inchi de 20 megapixeli (destul de mare pentru categoria sa) şi poate face fotografii până la o rezoluţi de 5.472 x 3.648 px în format 3:2 şi până la 5.472 x 3.080 px în format 16:9.

    Spuneam că este o cameră bună pentru portrete, dar cred că se descurcă bine şi când vine vorba de evenimentele sportive, datorită faptului este este capabilă să fotografieze 14 cadre pe secundă, chiar şi în format RAW (ideal pentru persoanele care vor controleze fiecare element în editare), dar şi JPG. Totuşi în acest caz viteza de procesare (buffering) a imaginilor nu este ideală. Un alt punct negativ ar fi faptul că aparatul este destul de greu (800 g) şi are un body mic, ceea ce înseamnă că este destul de greoi de manevrat şi nici butoanele nu sunt ideale.

    Iniţial am crezut că bateria avea o viaţă destul de scurtă (în special la filmare), dar când am făcut un pic de cercetare am observat că alţi competitori au o baterie care ţine mult mai puţin. Partea bună este că se poate încărca uşor cu încărcătorul de la telefon (micro-USB), dintr-o baterie externă sau din calculator.

    Dacă atunci când RX10 a fost lansat pe piaţă Sony nu a avut o competiţie mare în această zonă, acum pentru RX10II există alternative. Cei care caută o astfel de cameră dar nu vor să cheltuie atât de mult se pot îndrepta către G3X al celor de la Canon sau către FZ1000 de la Panasonic (ambele între 3.000 şi 4.000 de lei), care sunt capabile să ofere cam aceeaşi performanţă ca şi RX10II la un preţ mai mic. Totuşi duc lipsa unor elemente precum filtrul ND încorporat în produs (Neutral Density, care te ajută să fotografiezi când este soare puternic) sau abilitatea de a filma slow motion. Însă dacă simţi că nu ai nevoie de astfel de elemente, poţi investi într-o cameră mai ieftină, iar cu restul banilor ai putea să optezi pentru accesorii precum un bliţ extern.

    În concluzie, recomand Sony RX10II pasionaţilor de fotografie care nu vor să care obiectivele după ei, nu vor să facă rabat de calitate, dar şi celor interesaţi de video. Cred că este o cameră bună pentru videoblogging, filmare de produs, fotografiere de portrete sau fotografie de stradă, pentru că este şi foarte silenţioasă.

    PRO:

    Imagine şi video de calitate
    Face o treabă destul de bună când se află în modul Auto
    Silenţioasă
    Autofocus foarte bun, necesar pentru o filmare de calitate
    Foarte rapidă (poate trage până la 14 cadre pe secundă)
    Filmează 4K + slow motion

    CONTRA:

    Timp de procesare a imaginilor mai lung în modul RAW + JPG
    Ecranul nu este touch
    Poate fi dificil de manevrat (destul de grea, iar body‑ul este mic)
    Preţ ridicat. Alte camere din categoria sa sunt mai ieftine şi oferă cam aceeaşi performanţă

    Pentru mai multe exemple foto/video  accesaţi următoarea pagină
     

  • Gadget review: Un prădător pentru joacă – FOTO, VIDEO

    A spune că gadgeturile nu mai sunt doar pentru pasionaţii de tehnologie este superfluu. ne-am gândit că ar fi cazul să nu mai fiţi nevoiţi să căutaţi recenzii la cele mai noi gadgeturi în paginile unei alte reviste sau pe site-urile altor publicaţii şi să vă oferim o secţiune de gadget review. pentru început puţin spirit ludic şi analiza unei ”bestii„ hi-tech, un laptop capabil să ruleze cele mai noi jocuri video la setări grafice maxime, dar şi cu un preţ pe măsură. este vorba despre laptopul de gaming acer predator lansat în iarna anului trecut.

    Am avut ocazia să testez varianta de 17,3 inchi dotată cu un procesor Intel i7 ce rulează la 2,60 GHz, 64 GB de RAM DDR4 o placă video Nvidia GTX 980M cu o memorie video de 4 GB. După cum era de aşteptat, laptopul este capabil să ruleze toate jocurile video existente la ora actuală, dar asta nu înseamna că nu oftează cand este împins la maximum. Laptopul suportă o rezoluţie UHD 4K, adică 3.840 pe 2.160 pixeli, dar să nu vă aşteptaţi să rulaţi jocurile video la o asemenea rezoluţie cu setări grafice la nivel ultra. Singurele jocuri video, dintre cele testate de mine, care au funcţionat cu succes la nivelul ultra au fost GTA V şi Fallout 4, primul fiind lansat în 2013, al doilea anul trecut. Însă absolut toate jocurile video au „zburat“ pe setări grafice mari cu o rezoluţie full HD (1.920X1.080).

    Rezoluţia 4K, cu setări grafice ultra, este prea solicitantă pentru Predator. Majoritatea jocurilor video testate pe aceasta rezoluţie nu au depăşit 20 cadre pe secundă, iar pentru o rulare bună este necesar ca jocul să meargă cu peste 30 cadre pe secundă.

    Este mare, robust (are 3,4 kg), are o tastatură bună, iluminată, pe care se tastează bine, iar tastele destinate gamerilor (combinaţia WASD şi săgeţile) sunt special semnalizate şi confortabile. Tot pentru jucători, Acer a creat butoanele pentru scurtături situate în stânga. Trackpadul este mare, are două butoane, merge foarte bine, cu precizie, şi poate fi dezactivat rapid pentru a nu te deranja in timpul utilizarii. Ecranul are o calitate foarte bună, culorile sunt vii, contrastul de calitate şi unghiurile de vizualizare sunt foarte bune. De asemenea, sistemul audio este unul de calitate, capabil să redea cu claritate atât sunetele înalte, cât şi cele joase.

    Ceea ce m-a surprins plăcut este faptul că nu se încălzeşte foarte tare şi laptopul poate fi utilizat timp îndelungat pe picioare, fără a simţi un disconfort, pentru că ventilatoarele fac o treabă foarte bună şi scot aerul cald prin spate şi nu în jos. Aceleaşi ventilatoare pot fi în schimb foarte zgomotoase, mai ales în perioadele de repaus. Dacă tot am ajuns în zona aceasta, trebuie să menţionez faptul că laptopul vine cu un cooler în plus, ce poate fi pus în locul unităţii optice (mai foloseşte cineva aşa ceva? Bănuiesc că e bine să-l ai în cazul în care ai nevoie urgent de un CD), ceea ce mai reduce temperatura  sistemului cu un grad sau două.

    Timpul de funcţionare pe baterie variază în funcţie de modul în care este utilizat: poate ţine undeva la 4 ore pentru browsing, ceva editare foto şi YouTube şi cam o oră pentru gaming. Jocurile nu vor merge pe setări maxime fără ca laptopul să nu fie băgat în priză, pe baterie capabilităţile i se înjumătăţesc. Eu nu am putut juca niciun joc la setările maxime doar pe baterie şi nici testele de benchmark video nu au mers prea bine. Pe setări ultra testele s-au întrerupt după două minute. De fiecare dată am primit mesajul că driverul video a încetat să mai funcţioneze. Vorbind de neajunsuri, trebuie să menţionez şi faptul că laptopul pe care l-am avut în teste a avut nişte probleme şi se restarta din senin (cred că am păţit asta în fiecare zi în perioada de testare); sper să fie ceva legat de maşina folosită pentru teste, şi produsul care ajunge la consumatori să nu aibă aceeaşi problemă.

    Acer Predator este marketat şi vândut ca fiind un laptop de gaming performant, dar asta nu înseamnă că numai asta poate face. Poate fi utilizat cu succes şi de persoanele care lucrează în domenii creative, la editare foto-video, paginare sau graphic design şi au nevoie de un calculator performant. Eu m-am limitat la editare foto-video. Dacă în Photoshop şi Lightroom nu am întâmpinat probleme în editarea a sute de poze, chiar şi în acelaşi timp, când vine vorba de editare video în Adobe Premiere, Predator s-a lenevit după un timp şi programele se mişcau în reluare, iar asta s-a întâmplat de mai multe ori de-a lungul editării clipului video de prezentare. Lucrurile reveneau la normal după un restart.

    În ansamblu am fost mulţumit de laptop şi îl recomand doar pasionaţilor de jocuri video care sunt dispuşi să scoată o sumă mare din buzunar (vorbim de peste 8.000 de lei) şi care vor mobilitate. Nu mă refer la gaming fără priză sau la greutate scăzută, pentru că Predator nu este cel mai uşor dispozitiv de cărat după tine.

    PRO:

    PERFORMANT.
    CAPABIL SĂ RULEZE ORICE JOC DE PE PIAŢĂ.
    MATERIALE DE CONSTRUCŢIE DE CALITATE

    CONTRA:

    ZGOMOTOS.
    PERFORMANŢĂ SCĂZUTĂ ÎN ADOBE PREMIERE PRO

    Casetă tehnică:

    Ecran IPS, mat, 17.3″, 3.840 x 2.160 pixeli
    Procesor Intel Skylake Core i7-6700HQ, quad-core 2,6 GHz
    Placă video Intel HD 530 + Nvidia GTX 980M 4 GB
    Memorie 64 GB DDR4 2133 Mhz (4 x DIMMs)
    Stocare SSD NVMe 512 GB + HDD 2 TB
    Conectivitate Wireless AC , Gigabit Lan, Bluetooth 4.0
    Porturi 4x USB 3.0, 1x USB 3.1, HDMI, DisplayPort, SD card reader, LAN
    Baterie 6000 mh
    OS Windows 10
    Dimensiuni 42-44 mm grosime
    Greutate 4,12 kg
    Extra tastatură iluminată, unitate optică

     

     

  • Sindromul bateriei descărcate. 90% din oameni suferă de această anxietate

    Majoritatea oamenilor se panichează când văd că telefonul se va descărca curând. LG a denumit această condiţie “anxietatea bateriei descărcate” şi, conform datelor, aproape 9 din 10 persoane suferă de frica de a rămâne ”fără baterie la telefon”, scrie Daily Mail.

    Compania a realizat un sondaj la care au răspuns  peste de 2.000 de utilizatori de smartphone-uri din Statele Unite ale Americii.

    Când le-a fost propus să aleagă între sala de sport sau încărcarea smartphone-ului lor, unul din trei oameni au ales să renunţe la sala de sport, în rândul tinerilor acest procent creşte la 42%.

    Dacă telefonul este pe “moarte” 32% au spus că vor renunţa la absolut tot şi se vor întoarce acasă să-şi încarce telefonul.

    60% dintre respondenţi dau vina pe telefonul descărcat când nu vorbesc cu membrii familiei, cu prietenii sau cu colegii de muncă.

    De asemenea, studiul a constatat că 41% din oameni se tem cel mai mult de apelurile pierdute atunci când se confruntă cu o baterie descărcată.

    Când mai au doar câteva procende de energie la telefon, jumătate dintre utilizatori vor scrie un SMS în ultima clipă, iar 35% vor folosi ultimele momente pentru a efectua un apel telefonic.

    Iar aproape 46% dintre oameni spun că se simt jenaţi să ceară unui străin să folosească încărcătorul lor.

     

  • Sindromul bateriei descărcate. 90% din oameni suferă de această anxietate

    Majoritatea oamenilor se panichează când văd că telefonul se va descărca curând. LG a denumit această condiţie “anxietatea bateriei descărcate” şi, conform datelor, aproape 9 din 10 persoane suferă de frica de a rămâne ”fără baterie la telefon”, scrie Daily Mail.

    Compania a realizat un sondaj la care au răspuns  peste de 2.000 de utilizatori de smartphone-uri din Statele Unite ale Americii.

    Când le-a fost propus să aleagă între sala de sport sau încărcarea smartphone-ului lor, unul din trei oameni au ales să renunţe la sala de sport, în rândul tinerilor acest procent creşte la 42%.

    Dacă telefonul este pe “moarte” 32% au spus că vor renunţa la absolut tot şi se vor întoarce acasă să-şi încarce telefonul.

    60% dintre respondenţi dau vina pe telefonul descărcat când nu vorbesc cu membrii familiei, cu prietenii sau cu colegii de muncă.

    De asemenea, studiul a constatat că 41% din oameni se tem cel mai mult de apelurile pierdute atunci când se confruntă cu o baterie descărcată.

    Când mai au doar câteva procende de energie la telefon, jumătate dintre utilizatori vor scrie un SMS în ultima clipă, iar 35% vor folosi ultimele momente pentru a efectua un apel telefonic.

    Iar aproape 46% dintre oameni spun că se simt jenaţi să ceară unui străin să folosească încărcătorul lor.

     

  • Secretul este în baterie

    Porsche România a deschis anul trecut primul Supercharger din România, adică prima prima staţie rapidă de încărcare, ce poate alimenta un automobil electric în 20 de minute, faţă de cel puţin opt ore cât ar dura la o priză normală. Tot anul trecut, Porsche România a demarat procesul de extindere a gamei de electrice şi hibride, pe măsură ce şi Volkswagen venea cu noile maşini pe piaţa europeană. Miza? Anul trecut s-au vândut aproape 500 de maşini hibride şi electrice, dublu faţă de anul anterior. Piaţa continuă să se dubleze, iar volumele aparent mici acum, vor creşte.

    „Porsche România îşi propune continuarea investiţiilor în infrastructura pentru maşini electrice, atât  la distribuitorii din Bucureşti, cât şi la cei din ţară, pentru a veni în întâmpinarea clienţilor. Având în vedere  creşterea interesului clienţilor pentru electromobilitate, ne aşteptăm că în cursul acestui an să vindem 200 de autovehicule electrice şi plug-in hybrid“, a spus Brent Valmar, directorul general al Porsche România şi vicepreşedinte al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA). În prezent, Volkswagen are în ofertă două automobile electrice, e-up! şi e-Golf, şi două hibride ce pot fi alimentate de la priză – Golf GTE şi Passat GTE.

    Miza pentru Porsche România, în acest an, este aceea de a susţine investiţiile pentru a inaugura noi staţii pentru maşini electrice, fiind printre cei mai activi importatori pe acest segment, alături de BMW România şi Grupul Renault.
    Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) propune pentru 2016 şi un program Rabla Plus destinat achiziei de maşini electrice şi hibride, pentru care a alocat 75 de milioane de lei. Astfel, per total bugetul rămâne neschimbat faţă de anul trecut, doar că acum sunt susţinute direct maşinile cu emisii zero sau cu emisii reduse. Programul a fost anunţat încă de anul trecut, însă în 2015 nu a primit fonduri.

    Directorul Porsche România spune că „măsurile de stimulare a maşinilor hibride şi electrice ar trebui să fie dublate de o înăsprire a legislaţiei fiscale, astfel încât să fie descurajate importurile de maşini vechi din spaţiul UE. Din acest punct de vedere, în Europa viitorului se vor înregistra două viteze: una în vestul Europei, în ţările care vor implementa hotărât măsuri legislative în sensul încurajării înlocuirii autovehiculelor poluante, unde trecerea va fi foarte rapidă, de exemplu Norvegia, Germania, Austria, şi a doua în ţări precum România, în care, conform statisticilor din ultimii cinci ani, implementarea va fi mai ezitantă şi lungă, astfel existând riscul de a ne transforma într-o destinaţie pentru maşini vechi, cu tehnologii depăşite, ce vor fi fost înlocuite în vest şi trimise către estul Europei“..

    Una din cinci maşini livrate pe piaţa locală este vândută de Porsche România, reprezentantul mărcilor Volkswagen, Audi, Skoda şi Seat şi cel mai mare importator de pe piaţa locală. Compania controlată de grupul austriac Porsche Holding a fost primul şi singurul importator de pe piaţa locală care la nivelul anului 2007 a depăşit pragul de un miliard de euro în ceea ce priveşte cifra de afaceri. Porsche România, cel mai mare importator de pe piaţa locală, a rulat anul trecut afaceri de aproape 420 de milioane de euro, potrivit estimărilor ZF, depăşind pentru prima dată după criză pragul de 400 de milioane de euro. Creşterea vine în contextul în care şi vânzările au crescut cu 12% faţă de anul anterior pentru mărcile Audi, Seat, Skoda şi Volkswagen.

    „Pentru anul 2016 estimăm o dezvoltare a volumelor mărcilor din portofoliul nostru în acord cu evoluţia pieţei auto şi o uşoară creştere a cotelor de piaţă. Ne propunem să ne consolidăm poziţia în piaţă locală şi să atingem o cotă de peste 25% pentru autoturisme şi 10% pentru autovehicule comerciale“, a spus Brent Valmar.

    În prezent, mărcile VW, Audi, Seat şi Skoda sunt reprezentate la nivel naţional prin 101 locaţii de distribuitori. Pe fiecare marcă, brandul VW autoturisme are 22 de distribuitori, Audi are o reţea de 13 distribuitori, reţeaua de distribuitori Skoda cuprinde 32 de centre, cea de SEAT 12, iar Volkswagen Autovehicule Comerciale cumulează 22.

     

  • D-Link extinde în România portofoliul de produse pentru automatizarea casei

    D-Link anunţă extinderea portofoliului mydlink™ Home cu noi soluţii casa inteligentă şi a anunţat semnarea unui parteneriat cu eMAG.

    „Parteneriatul cu eMAG face parte din strategia D-Link de promovare a soluţiilor dedicate casei inteligente şi vine să sprijine accesul utilizatorilor la un portofoliu larg de produse menite să ofere mai mult confort şi siguranţă. Nu ne mai putem imagina cotidianul fără beneficiile şi confortul oferit de tehnologie şi ne bucură faptul că din ce în ce mai mulţi utilizatori din România adoptă tehnologiile mydlink“,  declară Laurenţiu Trocan, Country Manager D-Link România.

    Noile produse mydlink™ Home sunt disponibile în magazinul online eMAG. Printre produse se numără: senzorul pentru uşi şi ferestre mydlink™ Home DCH- Z110, senzorul de mişcare cu baterie mydlink™ Home DCH- Z120, Sirena Z-wave mydlink™ Home DCH-Z510,  senzorul de apă mydlink™ Home DCH-S160, Sirena WI-FI DCH-S220 si hub-ul mydlink™ Home DCH-G020.

    Produsele, bazate pe tehnologia Z-wave, sunt foarte uşor de instalat, consumă puţină energie, deci pot funcţiona cu baterie şi nu utilizează lungimea de banda Wi-Fi, susţin reprezentanţii companiei.  Ele se conectează la routerul tău prin intermediul hub-ului mydlink™ Connected Home DCH-G020.  Hub-ul are rolul  de a controla şi de a integra dispozitivele Z-wave în aplicaţia mydlink™ Home. 

    Toate dispozitivele, fie ele Z-wave sau Wi-Fi, funcţionează prin conectarea la aplicaţia mydlink™ Home. Aplicaţia este gratuită şi se poate descărca din App Store şi Google Play.

  • iPhone 7 Pro: dual camera, Smart Connector şi căşti pe mufă Lightning

    În timp ce zvonurile despre iPhone 7 vorbesc despre un smartphone mai subţire cu o baterie mai mare decât generaţia 6/6S, încep să apară zvonuri versiunea mai mare a acestuia. Este vorba despre iPhone 7 Pro, care va înlocui modelul Plus şi va beneficia de câteva capabilităţi exclusive. Se pare că acesta va fi singurul model care va integra două camere foto pe spate, versiunea standard fiind echipată cu un singur senzor foto şi un singur obiectiv.

    Dar aceasta nu este singura diferenţă. Imaginile dezvăluite în urmă cu doar câteva săptămâni cu spatele unui iPhone 7 se pare că descriau modelul Pro, care vine cu Smart Connector în partea de jos a capacului, probabil pentru conectarea de accesorii inteligente precum huse, tastaturi sau pentru încărcare. 

    Citiţi mai multe pe www.go4it.ro