BusinessMagazin

Tag: baterie

  • O nouă eră, pe baterii

    Întâi a fost Volkswagen Beetle – „Broscuţa”, cea care a mizat pe mobilitate şi care zeci de ani a fost produsă în diferite părţi ale globului. A urmat Golf, cel care a „democratizat” industria auto şi care deja de foarte mulţi ani este cel mai bine vândut model auto din Europa. Acum, VW şi-a propus să revoluţioneze pentru a treia oară industria auto mondială cu noua gamă ID şi primul său model proiectat de la zero pentru a fi exclusiv electric – ID.3.

    ID.3 nu va înlocui VW Golf, cel puţin nu pentru moment. Jürgen Stackmann, membru în consiliul de conducere al Volkswagen Autoturisme, responsabil de vânzări, marketing şi servicii de postvânzare, spune că vor mai exista cel puţin două generaţii de Golf de acum înainte, ceea ce înseamnă că încă 16-17 ani va mai fi şi un compact clasic pe piaţă. Pe de altă parte, după lansarea ID.3, Golf electric va fi scos din producţie, iar singurul alt model care va mai fi electric în afara gamei ID va fi e-up!, care a beneficiat de un upgrade al bateriei, astfel încât autonomia sa ajunge acum la 260 km. „e-up! este o maşină extraordinară pentru a intra în lumea maşinilor electrice, iar acum o oferim cu o autonomie de 260 km la circa 26.000 de euro sau 150 de euro pe lună în Germania. Din vară vom livra ID.3 la nivel european”, a spus Jürgen Stackmann. Până atunci, VW încasează comenzi pentru ID.3, până la jumătatea lunii septembrie fiind înregistrate 33.000 de cereri pentru First Edition, cu 3.000 peste volumul alocat iniţal. Dintre acestea, potrivit unor date din piaţă, cel puţin 550 au fost din România.

    „România cere volume din ce în ce mai mari pentru maşini electrice şi la nivel european înregistrează o creştere ridicată. Ştim asta de la Porsche România. Şi la ID.3 cota alocată României a fost epuizată destul de repede”, a subliniat Jürgen Stackmann.

    Chiar dacă primele trei uzine sunt în Germania, producţia de maşini electrice nu va fi concentrată la nemţi. O altă uzină Skoda va fi deschisă în Cehia, deoarece vor avea şi ei propriile maşini electrice; Audi, de asemenea, va investi într-o astfel de uzină. „În total vom avea 6-7 uzine pentru maşini electrice. În SUA, spre exemplu, uzina VW va produce atât maşini electrice, cât şi convenţionale. La uzina din Germania unde vom produce ID.3 vom produce şi pentru Seat şi Skoda începând cu anul viitor. Inclusiv Seat El-Born şi un model Audi care încă nu a fost prezentat încă, a mai spus Jürgen Stackmann.

    Din punctul de vedere al producţiei, este mai scump să produci un automobil electric, iar asta din cauza bateriei; altfel, per total, maşina este mai simplă decât una clasică.

    „Dacă iei în calcul bateria, este o afirmaţie falsă. Maşinile cu baterii sunt mai scumpe. Dacă nu iei în calcul bateria, da, este mai ieftin”, explică Stackmann. „De aceea şi China are un avans atât de mare. Lor le lipseşte know-how-ul de a realiza un motor cu 3.000 de componente în mişcare care să funcţioneze la 9.000 de rotaţii pe minut. Nu ai cutie de viteze, motorul este mult mai simplu. Noi ne facem propriul motor. Este o componentă cheie şi trebuie să ştim să-l facem noi. Dacă externalizăm şi asta, ce mai rămâne? Softul?”, se întreabă el.

    Odată cu noua gamă ID, VW are în plan să lanseze 20 de noi automobile electrice în următorii cinci ani, interval în care să ajungă la o producţie anuală de 1 milion de maşini electrice. Spre comparaţie, Grupul VW a vândut anul trecut la nivel mondial 10,8 milioane de maşini, iar marca VW a livrat în 2018 6,24 de milioane de maşini. În acest context, VW este responsabil de 1% din emisiile mondiale de dioxid de carbon, fiind cel mai mare constructor auto la nivel mondial. În acest context, VW şi-a propus să reducă cu 50% emisiile de CO2 până în 2025 şi să devină CO2 neutral până în 2050, adică întreg procesul de producţie, transport, utilizare şi încărcare a maşinilor să nu producă niciun gram de dioxid de carbon.

    „Mobilitatea este foarte importantă, iar noi vrem să oferim mobilitate fără niciun fel de emisii. Transformarea a început, iar până în 2050 vom deveni «carbon neutral». Lansarea lui ID.3 reprezintă începutul celei mai mari ofensive electrice din industria auto. VW trece acum printr-o mare transformare. Vom veni cu maşini conectate, fără emisii”, a spus Ralf Brandstätter, CEO al VW Autoturisme în cadrul VW Group.
    ID.3 are dimensiuni similare cu ale unui Golf, dar datorită lipsei componentelor tipice pentru un automobil cu motor termic poate oferi un interior la fel de spaţios precum cel al unui Passat şi performanţe dinamice de Golf GTI, a adăugat Brandstätter. Maşina va avea un preţ de pornire de sub 30.000 de euro şi autonomie de 550 km pentru versiunea de top.

    Dincolo de ID.3, la Salonul Auto de la Frankfurt Volkswagen a prezentat şi noul logo, cu scris alb pe fundal negru, în locul celui cromat. De asemenea, în reclame, VW va avea o voce feminină şi un nou sunet.

    ID.3 vine cu o serie de inovaţii cum ar fi faptul că, în premieră, sistemul său head-up display care proiectează pe parbriz informaţii – cum ar fi date despre navigaţie sau viteză – va veni cu un modul de realitate augmentată, astfel încât cel de la volan practic va vedea pe drum care este banda corectă pe care trebuie să se încadreze într-o intersecţie. De asemenea, ID.3 va dispune de o serie de senzori care vor „simţi” când se apropie utilizatorul de maşină. „Cu ID.3 am pornit de la o foaie albă. Este o maşină ideală, cu proporţii ideale şi oferă o incredibilă manevrabilitate, având aceeaşi rază de bracaj precum un VW up! şi performanţe dinamice de Golf GTI. Maşina poate fi încărcată în jumătate de oră cu 80% din capacitate, iar interiorul său este la fel de spaţios precum este cel al unui Passat. În ceea ce priveşte utilizarea, totul este proiectat pentru a fi cât mai intuitiv, cu comenzi prin atingere sau care se activează vocal”, a spus Frank Welsch, membru în consiliul director al VW autoturisme, responsabil cu dezvoltarea tehnică.

    Următorul membru al familiei ID va fi prezentat în primăvară, cel mai probabil în cadrul Salonului Auto de la Geneva, şi va fi viitorul SUV electric al VW. Va urma limuzina, iar în 2022 ID Buzz, minivanul care aminteşte de Bulli din anii ’70.

    „Pentru cea de-a treia maşină electrică pe care o vom lansa, autonomia va creşte la peste 700 km. Pentru cine are nevoie de o autonomie de peste 700 km dieselul este o alegere mai bună. ID.4 vine anul viitor şi va fi un SUV. Vom prezenta următorul model înainte de Geneva. Ar fi loc şi pentru un ID.2, dar am început cu un compact”, a subliniat Jürgen Stackmann.

    În ceea ce priveşte piaţa locală, Porsche România se aşteaptă ca anul acesta aici să fie comercializate 1.500 de maşini electrice şi plug-in hybrid (maşini cu motoare termice care dispun şi de un motor electric şi o baterie care poate fi încărcată de la o priză), în creştere de la 1.019 de unităţi anul trecut.

    Anul 2015 a fost cel de început. Atunci s-au vândut 46 de maşini electrice şi plug-in hybrid. Anul viitor Porsche România se aşteaptă ca piaţa de maşini electrice să ajungă la 3.000, având în vedere lansările. În cazul Volkswagen, pentru 2019 se aşteaptă să livreze 400 de maşini electrice, iar anul viitor 1.200, faţă de 257 anul trecut.

    Astfel, anul viitor VW se aşteaptă să vândă dintr-un singur model jumătate din volumul întregii pieţe de anul trecut.

    Este ceva din ID.3 produs în România? Volkswagen are o bază importantă de furnizori în România, care livrează inclusiv pentru noul VW ID.3, primul automobil electric proiectat de la zero pentru a funcţiona pe baterii, însă bateriile acestuia sunt importate din Ungaria şi Polonia de uzina din Germania.

    „România este o sursă foarte importantă pentru noi, sunt convins că furnizorii de componente din România livrează către ID.3, este printre ţările principale care furnizează către Volkswagen. România are multe multe de oferit, are know-how, are oameni educaţi, are o bază stabilă şi de încredere de furnizori, multe ţări nu se califică tocmai la acest aspect – nu sunt de încredere sau stabile. România este parte din UE şi este un partener de încredere şi stabil, dar nu ştiu lista finală, nu mă implic în această discuţie. Dar ştiu că România a fost «scanată» ca potenţial”, a spus Jürgen Stackmann. Spre exemplu, printre cei mai mari furnizori de componente din România se numără nemţii de la Continental, Bosch sau Hella, care livrează către majoritatea uzinelor auto din Europa. Volkswagen Group nu a luat nicio decizie cu privire la o viitoare uzină în estul Europei, însă pe listă sunt ţări percum Bulgaria, Turcia şi România, în timp ce Serbia a fost eliminată de pe listă, potrivit unor surse din piaţa imobiliară.

    „Nu sunt implicat în discuţii, dar pot spune că nu s-a luat o decizie. Una va fi luată în curând. În continuare avem nevoie de capacitate adiţională de producţie pentru Skoda spre exemplu, iar alegerea este una bazată pe un studiu de caz, care locaţie poate oferi cele mai multe avantaje. Sunt mai multe pieţe mari unde poate merge şi în funcţie de mărime”, a declarat Jürgen Stackmann.

    Potrivit Automotive News Europe, Volkswagen Group ar fi ales Turcia pentru viitoarea uzină care va produce atât pentru VW cât şi pentru Skoda şi Seat, iar decizia ar fi fost susţinută şi de Qatar, statul din Orientul Mijlociu care deţine 17% din VW. Potrivit rapoartelor, uzina care va fi deschisă în 2022-2023 va avea o producţie anuală de 350.000 de unităţi, din modele precum Skoda Karoq şi Seat Ateca. În cazul în care aceasta ar fi deschisă în România, ar produce maşini de peste 7 miliarde de euro şi ar depăşi atât Dacia, cât şi Ford.

  • Cum au reuşit trei tineri din România să transforme cele mai arzătoare nevoi ale oamenilor într-o afacere profitabilă

    „Cererea de comunicare instantanee în oraşele moderne este un fenomen continuu. În ciuda acestui fapt, există doar câteva alternative la nivelul oraşului şi al spaţiului public pentru a încărca telefonul sau dispozitivul atunci când rămâne fără baterie”, descriu reprezentanţii Green Spots nevoia pe care au sesizat-o atunci când s-au gândit la dezvoltarea unei soluţii de încărcare a telefoanelor în oraşe.

    Dispozitivul dezvoltat de ei are la bază transformarea energiei solare în energie electrică şi generarea puterii necesare pentru încărcarea dispozitivelor de tip tabletă sau telefon mobil, fără racordul la reţeaua de energie electrică stradală, ci doar prin intermediul energiei regenerabile. Astfel, prin instalarea Green Spots în spaţiul public, pietonii au posibilitatea de a-şi reîncărca dispozitivul, au iluminare pe timpul noptii, Wi-Fi, iar investitorul care cumpără soluţia are sisteme cu camere de supraveghere integrate şi spaţiu de publicitate.

    „Acesta reprezintă viitorul tehnologiei durabile pentru următoarele oraşe verzi. Staţia de încărcare oferă energie sigură şi curată pentru dispozitivele mobile, în aer liber”, spun reprezentanţii start-up-ului Green Spots Technology. Acesta a fost înfiinţat anul trecut şi finanţat în 2018 prin programul Start-Up Nation. Energia electrică a staţiilor de încărcare este generată de panouri fotovoltaice, care pot alimenta până la 12 dispozitive simultan. Bateria cu litiu-ion încorporată stochează energie pentru un total de 300 de încărcări, iar staţiile pot fi folosite atât pe timp de zi, cât şi noaptea.

    În plus, arhitecţii Green Spots descriu aceste dispozitive ca reprezentând şi un nou tip de mobilier stradal, care poate contribui substanţial la dezvoltarea zonei în care este amplasat. Prin funcţionalităţile lor, Green Spots au capacitatea de a transforma spaţiul respectiv prin creşterea traficului pietonal şi implicit prin crearea mediului propice pentru deschiderea unor spaţii comerciale de retail sau alimentaţie publică.

    Există trei modele standard de încărcătoare Green Spots, de dimensiuni şi capacităţi diferite: o versiune standard care integrează trei panouri fotovoltaice (90W) şi o baterie litiu-ion de 12 V x 60 A; această staţie permite încărcarea a şase dispozitive mobile simultan şi oferă şi o soluţie de afişaj stradal pentru branduri. Un al doilea model este prevăzut cu nouă panouri fotovoltaice flexibile (135 W) integrează o baterie litiu-ion de 12 V x 60 A; staţia include şase prize USB de maximum 10 W (1-2 A, 5 V) şi este echipată cu blaturi de depozitare, iar al treilea are 12 prize USB, precum şi bănci şi un blat generos. Acesta din urmă este echipat cu şase panouri fotovoltaice, cu o putere totală de 180 W, şi a fost creat pentru parcuri şi piaţete urbane. Opţional, acestuia i se pot adăuga şi panouri publicitare.

    „De la dotarea standard cu prize USB şi LED-uri pentru iluminat nocturn, acestea pot fi echipate suplimentar cu Wi-Fi, sisteme de supraveghere video, panouri cu touchscreen, hărţi interactive, prize pentru încărcarea laptopurilor, trotinetelor sau bicicletelor electrice şi alte elemente de design”, completează reprezentanţii companiei.

    Dezvoltatorii proiectului Green Spots sunt doi arhitecţi, Aurel Basuc şi Adrian Ţuţuianu, precum şi business developerul Cristian Danciu, parteneri şi cofondatori în cadrul biroului de arhitectură şi amenajări interioare Triptic Studio. Asocierea lor se leagă de înfiinţarea, în urmă cu şase ani, a Asociaţiei Române a Tinerilor Arhitecţi de către Aurel Basuc şi Adrian Ţuţuianu. Asociaţia a deţinut, până de curând, o revistă naţională de arhitectură, Atelierul de Proiectare, ce avea ca scop promovarea proiectelor şi a activităţilor studenţilor atât în ţară, cât şi peste hotare.

    „A fost momentul în care, pe lângă relaţia de prietenie dintre noi trei, s-a născut şi latura antreprenorială”, povestesc reprezentaţii afacerii. În prezent, biroul de arhitectură Triptic Studio are un portofoliu de proiecte în domeniile industrial, logistic, rezidenţial şi al amenajărilor interioare de tip office, retail, HoReCa, design de mobilier, structuri şi instalaţii pentru evenimente şi târguri.

    Cristian Danciu are un background internaţional de business development în domenii precum consultanţă financiară, resurse naturale, energie regenerabilă, construcţii navale, arhitectură. Atât arhitecţii, cât şi business developerul din echipa Triptic Studio au fost implicaţi în proiecte internaţionale. Elementul comun al celor trei tineri a fost revenirea în ţară şi implicarea activă în mediul românesc.

    Ei spun că dezvoltarea ideii Green Spots a venit ca o consecinţă a activităţii studioului de arhitectură. „Specificul activităţii unui studio de arhitectură implică analiza continuă a designului, funcţionalităţilor şi nevoilor spaţiilor publice şi private”, spun ei.

    De asemenea, din experienţa de antreprenori, au identificat o caracteristică de bază în mediul urban, şi anume aceea de a fi permanent conectat la mijloacele mobile de comunicare.

    „Deşi această nevoie este tot mai mare, soluţiile de încărcare a dispozitivelor sunt aproape inexistente la nivelul spaţiului public în România. Astfel, Green Spots rezolvă o problemă cotidiană a oricăruia dintre noi, aliniindu-se la caracteristicile de smart city”, spun arhitecţii.
    Concret, de la identificarea nevoii până la implementarea primului charger au trecut un an şi jumătate, interval de timp în care au adunat informaţii, au definit şi au construit conceptul Green Spots.

    Primul Green Spots a fost construit pentru festivalul de muzică Untold din Cluj-Napoca – iar acest pas a fost cel mai dificil din dezvoltarea proiectului, potrivit reprezentanţilor acestuia. „Investiserăm deja foarte mult în partea de start şi trebuia să să demostrăm în cadrul unui festival de renume internaţional că soluţia noastră este viabilă”, spune Cristian Danciu. Încărcătorul a funcţionat, iar în plus faţă de obţinerea acestei confirmări, Primăria Cluj-Napoca a dorit implementarea soluţiilor dezvoltate de tineri pe termen lung în oraş.

    Valoarea investiţiei iniţiale s-a ridicat la aproximativ 100.000 de euro şi a fost acoperită parţial din fondurile Start-Up Nation. Reprezentanţii proiectului apreciază că vor acoperi în maximum doi ani această investiţie.

    Preţul „copacului” Green Spots începe de la 5.000 de euro. Până acum, au implementat trei astfel de soluţii în Cluj, iar a patra va fi implementată în Bucureşti în incinta unui complex de birouri. „Suntem în discuţii cu toţi dezvoltatorii de clădiri de birouri, aceştia numărându-se şi ei printre beneficiarii vizaţi”, spun reprezentanţii proiectului.

    Dezvoltatorii Green Spots au identificat clienţii acestei soluţii deopotrivă ca parte a mediului public şi a celui privat: clienţii publici sunt primăriile şi alte autorităţi locale subordonate, universităţi, campusuri studenţeşti, iar clienţii privaţi pot fi reprezentanţii unor centre de birouri, complexe rezidenţiale, spaţii comerciale, festivaluri, HoReCa sau complexe sportive.

    Până acum, au ajuns la vânzări de 50.000 de euro şi aşteaptă comenzi de încă 25.000 de euro până la finalul anului.

    În ceea ce priveşte producţia, copacii Green Spots sunt realizaţi la Green Yard, firma de construcţii metalice din Brăila deţinută de antreprenorul Grigore Danciu. „Astfel, deţinem controlul întregului proces de creaţie până la producţie şi implementare. Sursa principală a resurselor prime este România, iar durata de realizare diferă în funcţie de modelul şi de funcţionalităţile comandate”, explică arhitecţii. 

    Planul de dezvoltare a proiectului în continuare implică în primul rând implementarea la nivel naţional şi apoi regional a produsului Green Spots. „Vrem să demonstrăm încă o dată că antreprenorul român este puternic, creativ şi poate dezvolta soluţii viabile la nivel internaţional. Cu alte cuvinte, vrem ca Green Spots să devină un brand românesc în regiune”, spune Danciu. Tinerii şi-au propus să dezvolte soluţia în direcţia conceptului de smart city – „care devine o nevoie pentru mediul urban din România şi Europa”.

  • Acer Chromebook Spin 11, laptop de buget pentru studenţi

    Înainte să trecem la analiza acestuia, să stabilim ce este un chromebook. Acesta este un laptop care rulează pe sistemul Chrome al Google, nu Windows, cu care sunteţi obişnuit. Imaginaţi-vă browserul Chrome transformat în sistem de operare, dar asta nu înseamnă că funcţionează doar online, ci şi fără să fie conectat la internet, dar atunci utilitatea îi scade. De ce un chromebook? Pentru că accesul la internet a devenit tot mai facil, iar utilitatea acestuia a devenit indisputabilă, dar accesul vine şi cu un preţ. Preţ care nu este convenabil pentru toată lumea. Totuşi, evoluţia tehnologiei a dus la scăderea preţurilor şi la apariţia unor dispozitive ca aceste chromebookuri, laptopuri care să gestioneze bine elementele de bază (browsing, scris etc.), să aibă o autonomie a bateriei bună şi să fie mobil.
    Acer Spin 11 este un chromebook cu o diagonală de 11,6 inchi, ecranul este dotat cu sticlă Gorilla Glass, ceea ce-l protejează zgârieturi, este rezistent la apă şi are o bandă de cauciuc de jur împrejur pentru a face faţă şocurilor. Astfel, acest dispozitiv a fost conceput pentru a suporta câteva lovituri, voluntare sau involuntare. Ceea ce-l face bun pentru copii, care sunt mai neatenţi cu gadgeturile. Totuşi, aceste sisteme de protecţie îl fac ceva cam robust şi cam greu pentru un laptop de 11,6 inchi (1,3 kg). Asta înseamnă că ar putea fi greu de cărat pentru un elev, dar sunt sigur că este mai uşor decât cele 4-5 cărţi şi 4-5 caiete pe care este nevoit să le ia zilnic la şcoală.
    După cum îi spune şi numele – Spin 11 – ecranul se învârte la 360 de grade, ceea ce înseamnă că poţi folosi gadgetul şi ca laptop, şi ca tabletă (mult prea grea pentru a fi folosită astfel), dar şi în modul cort. În plus, laptopul vine la pachet şi cu un stylus cu ajutorul căruia poţi să scrii, să navighezi, să desenezi. Nu este nici pe departe cel mai bun sau precis stylus pentru laptop, dar pentru un astfel de chromebook şi la acest preţ este mai mult decât OK. Elevii şi studenţii pot scrie cu el, pot desena sau pot naviga cu el tolăniţi în pat.
    Acer Spin 11 are un procesor Intel Celeron N3350 1.1 GHz, 4 GB memorie RAM, o placă video integrată Intel HD Graphics 500 şi un spaţiu de stocare flash de 32 GB. De asemenea, are 2 porturi USB C (unul pentru încărcare) şi 2 porturi USB 3.0 şi un jack audio. Toate astea sugerează un laptop capabil să ruleze aplicaţiile obişnuite din Chrome, editare de texte etc. Eu l-am folosit pentru aceste lucruri şi nu am întâmpinat probleme, iar autonomia bateriei a fost satisfăcătoare  în jur de cinci-şase ore dacă laptopul era utilizat mai intens şi cam opt ore de utilizare moderată.
    În concluzie, Spin 11 este un laptop care are un public ţintă şi este creat în aşa fel încât să satisfacă cerinţele acestuia, adică ale studenţilor: să fie funcţional, să aibă autonomie a bateriei îndelungată şi să fie portabil. 

    casetă tehnică:
    Procesor Intel Celeron N3350 Dual-Core până la 2,4 GHz
    Ecran 11,6 inchi (1.366 x 768 pixeli), multitouch
    Memorie RAM 4 GB
    Spaţiu de stocare 32 GB
    Autonomie 8-10 ore
    Conectivitate 2 porturi USB tip C, un port USB 3.0
    Cameră foto 5 MP 1.080 p + 1 MP 720 p
    Stylus Wacom EMR
    Sistem de operare Chrome OS
    Preţ aproximativ 1.500 de lei

  • GADGET REVIEW: Sony A7 III, un aparat foto mirrorless care face toţi banii – VIDEOREVIEW

    Înainte să trecem la analiza camerei, ar fi bine să stabilim linia de produse a Sony. Exită trei linii de produse A7: A7, modelul de bază, apoi A7S, modelul destinat specialiştilor video, şi A7R, gama de vârf, cu senzor de rezoluţie mare (A7RIII are un senzor de 42 de megapixeli) pentru fotografii care vor calitatea maximă. Aşadar, ar putea părea ciudat pentru necunoscători atunci când zic că A7 III este modelul de bază deşi are un asemenea preţ.

    Să trecem la detalii. A7 III are un nou senzor de imagine cu iluminare din spate Exmor R CMOS de 24,2 MP şi cu un motor de procesare a imaginii BIONZ X, care ar trebui să îmbunătăţească viteza de procesare de până la 1,8 ori comparativ cu A7 II. Acest lucru permite fotografierea în rafală de până la zece cadre pe secundă. Poate nu îndeajuns de rapidă pentru fotografierea sportivă, dar suficient pentru mai toate situaţiile de fotografiere obişnuite. În plus, camera are un spectru ISO bun de la 100 până la 51.200 (care se poate extinde digital ISO 50 – 204.800 pentru fotografie).

    Camera are 425 de puncte de focalizare cu detecţie de contrast care lucrează împreună cu cele 693 de puncte ale sistemului AF de detecţie de fază pe care l-a împrumutat de la modelul A9. Acest sistem pentru autofocus acoperă aproximativ 93% din cadru. Practic, asta se traduce în faptul că indiferent unde îndrepţi camera, aceasta va focusa foarte repede şi aproape tot timpul corect. Am realizat portrete, peisaje, fotografie macro, am fotografiat copii şi animale de companie (elemente dinamice în cadru) şi totul a mers fără cusur. Un alt lucru de care am fost impresionat este funcţia Eye AF, prin intermediul căreia camera caută ochii unei persoane şi se focalizează pe aceştia (e binecunoscut faptul că pentru o fotografie portret reuşită ochii trebuie să fie tot timpul în clar). |n timpul testelor, camera a detectat ochii atât în lumină, cât şi la interior, chiar şi dacă persoana fotografiată avea ochii închişi.

    Pe partea video, camera poate filma 4K până la 30 fps (cadre pe secundă) şi Full HD la 120 cadre pe secundă, ceea ce înseamnă că se pot realiza clipuri video slow motion de 4-5x cu autofocus continuu. Reprezentanţii Sony au declarat că A7 III filmează video pe toată lăţimea senzorului de imagine full frame, fără efect de îmbinare, care duce la colectarea unui volum de date de 2,4 ori mai mare decât cel necesar pentru clipurile video 4K. Pe scurt, camera înregistrează imagini la o calitate 6K, apoi informaţiile sunt supraeşantionate pentru a realiza clipul 4K. Asta ar înseamna imagini mai clare, mai detaliate şi cu o gamă de culori mai mare. Am filmat atât 4K cât şi full HD la 100 cadre pe secundă şi am fost mulţumit de rezultat. La o deschidere mică a diafragmei, fundalul este frumos înceţoşat, are o textură cremoasă, iar atunci când lucrurile trebuie să fie în focus totul arată clar, fără prea mult zgomot în imagine.

    Noul model full-frame poate de asemenea să salveze imagini în format RAW de 14 biţi, inclusiv în modurile de fotografiere în rafală şi declanşare silenţioasă (potrivit pentru momentele în care trebuie să fii cât mai puţin intruziv, de pildă botezurile sau nunţile) şi este dotat cu un sistem de stabilizare optică pe cinci axe. Aşadar, modelul de bază al Sony nu este chiar de bază şi are foarte multe tehnologii ce se regăsesc doar în camere foto mult mai scumpe.

    La nivel de design, A7 III arată similar cu modelul anterior, cu menţiunea că butoanele au fost mărite, ceea ce înseamnă o utilizare mai bună şi mai eficientă a camerei foto, care este destul de ergonomică şi confortabil de utilizat chiar şi pentru mai multe ore. Ceea ce o face extrem de potrivită pentru cei care au nevoie de un aparat de fotografiat uşor ce poate fi cărat peste tot, în ghiozdan sau în geantă.

    De asemenea, camera vine cu trei butoane programabile pe ce funcţii doreşte fotograful. Aşadar, cum fiecare are stilul lui de fotografiere, este bine că nu mai trebuie să piezi timpul prin meniuri pentru a căuta setările de care ai nevoie.

    După cum ziceam, autofocusul acestei camere este foarte rapid şi precis când vine vorba de fotografiere, indiferent de situaţie. Pe partea de video, autofocusul continu (AF-C) este unul destul de bun şi rapid, chiar dacă nu ajunge la standardul înalt deţinut de funcţia Dual Pixel CMOS al Canonului.

    Culoarea reprodusă de A7 III este bună, în special pe tonurile de piele, fotografiate chiar în lumină artificială. Peisajele sunt contrastante şi culorile bine saturate (toate astea în modul standard de fotografiere). Atunci când lumina scade, fotograful are la dispoziţie plaja largă de ISO la care să apeleze. |n cazul de faţă, am încercat fotografierea la toate nivelurile de ISO şi pot spune că imaginile surprinse la ISO 51.200 sunt încă utilizabile. Sigur, cu zgomotul de rigoare. Restul imaginilor cu ISO de până la 204.800 sunt pline de zgomot, dar atunci când fotograful caută detalii şi vrea dinadins să surprindă un cadru anume, camera îl poate ajuta.

    Un alt element important este autonomia bateriei. Este notoriu faptul că aparatele de fotografiat mirrorless, fiind atât de mici, nu au o autonomie prea bună a bateriei. Sony a îmbunătăţit lucrurile şi aici şi susţine că A7 III poate fotografia peste 700 de cadre într-o singură încărcare. |n lumea reală, acest lucru se traduce într-o zi de lucru şi nu ar trebui să-ţi faci griji că nu ai încărcătorul la tine atunci când pleci din camera de hotel. Eu am fotografiat şi filmat ore bune într-o zi, cu pauze, evident, şi am fost mulţumit de performanţa bateriei.

    Ce nu mi-a plăcut la această cameră este că ecranul nu e rabatabil (poate fi înclinat doar puţin în sus şi în jos), ceea ce face dificil să te filmezi singur (un mare ”nu“ din partea celor care vor să facă vlogging). De asemenea, un alt minus este şi faptul că nu poţi naviga tactil prin meniu. Totuşi, aceste lucruri sunt minore pentru cineva interesat de fotografie şi video.
    Luând în considerare toate aceste elemente, Sony A7 III este o cameră aproape perfectă, ce înglobează o sumedenie de tehnologii care pot atrage fotografii amatori, dar şi profesionişti.

     


    CASETĂ TEHNICĂ:
    SENZOR 24,2 MP, FULL-FRAME EXMOR R CMOS, 35,6 X 23,8 MM
    PROCESOR IMAGINE BIONZ X
    PUNCTE DE AUTOFOCUS 694 DE PUNCTE DE DETECTARE A FAZEI ŞI
    425 DE PUNCTE DE DETECTARE A CONTRASTULUI
    ISO 100-51.200 (EXTENSIBIL PÂNĂ LA 50-204.800)
    VIDEO 4K UHD LA 30/24 FPS ŞI FULL HD PÂNĂ LA 120 FPS
    ECRAN LCD, 921.600 DE PUNCTE
    FOTOGRAFIE ÎN RAFALĂ
    10 FPS (177 JPEG, 89 RAW COMPRESAT ŞI 40 DE FILE RAW NECOMPRESATE)
    CONECTIVITATE WI-FI, NFC, BLUETOOTH
    MĂRIME 126,9 X 95,6 X 73,7 MM
    GREUTATE 650 GRAME (CU BATERIE ŞI CARD DE MEMORIE)
    PREŢ 10.000 DE LEI (FĂRĂ OBIECTIV)
     

  • Gadget Review: Acer swift 5, ultrabook-ultrauşor – VIDEOREVIEW

    – Baterie mediocră

    – Luminozitatea ecranului putea fi mai bună

    +Foarte uşor

    + Performant

    Laptopul are un design clasic, iar modelul pe care l-am avut în teste are o combinaţie de culori de albastru şi auriu, ceea ce-l face să arate premium; mie mi-a plăcut. Totuşi, nu acelaşi lucru nu poate fi spus şi despre calitatea construcţiei. Datorită faptului că laptopul este construit dintr-un aliaj de magneziu care îi permite să aibă o greutate mică, nu are totuşi tăria unui aliaj din aluminiu. Dacă ar fi să cataloghez cele trei niveluri de calitate, le-aş ordona aşa: plastic, aliaj de magneziu, aluminiu. Totuşi, acest lucru nu m-a deranjat atât de mult şi aş prefera greutatea mică a acestui laptop – în dauna unui laptop mai greu, dar din aluminiu.

    Pe lângă faptul că este mai uşor, acest laptop este şi rapid. Noi am avut o variantă echipată cu un procesor Intel i7 de 1.8 GHz, generaţia a opta, 8 GB DDR3 RAM, 512 GB SSD şi o placă grafică integrată de la Intel. Laptopul rulează Windows 10 şi vine echipat cu o baterie de 36 Wh. Aceste elemente îl fac pe Acer Swift 5 foarte portabil şi destul de performant pentru a realiza majoritatea lucrurilor de care ai nevoie (editare texte, fotografii şi chiar editare video). Pe partea de jocuri, experienţa este limitată din cauza plăcii video integrate, ceea ce înseamnă că poţi încerca jocuri mai vechi, dar nu şi pe cele mai noi, cu cerinţe grafice ridicate.

    Displayul este de 14 inchi, are margini mici şi astfel poţi lucra confortabil la editarea unei fotografii sau a unui mic video. Unghiurile de vizualizare sunt destul de bune şi culorile sunt redate corect, dar mi-aş fi dorit ca luminozitatea ecranului să fie mai ridicată, deoarece nici măcar la maximum nu-l poţi utiliza eficient atunci când bate soarele în monitor. Ceea ce e puţin ciudat, având în vedere că este un ultrabook a cărui menire este să fie folosit pentru tot şi oriunde. Am editat poze şi chiar şi un video (rezoluţie Full HD) şi totul a mers fără probleme, iar culorile păreau naturale şi contrastante. M-am uitat şi la un film, iar experienţa a fost una bună, deşi mi-aş fi dorit ca difuzoarele, atunci când volumul este dat la maximum, să nu zdrăngănească atât de tare.

    Tastatura este una satisfăcătoare. Nu este printre cele mai bune sau cele mai proaste pe care am tastat, dar poţi să-ţi faci treaba şi am scris destul de mult fără să simt nevoia să schimb laptopul. Trackpadul este şi el OK, degetele curg repede şi fără rezistenţă, dar este puţin cam tare şi cam zgomotos la clic.

    Un alt punct la care astfel de laptopuri excelează în mod obişnuit este autonomia bateriei. |n cazul de faţă, pentru că Swift 5 are o baterie mică, te poţi aştepta la o funcţionare de 6-7 ore pe o singură încărcare. Acest lucru se poate prelungi dacă scazi luminozitatea şi treci pe modul economic. Partea bună este faptul că laptopul se încarcă destul de repede: de la 0 până la 100% ajunge în cam o oră şi jumătate sau două ore. De obicei, ultrabookurile nu stau foarte bine la capitolul conectivitate, deoarece sacrifică numărul de porturi pentru o portabilitate mai ridicată.

    Totuşi, Swift 5 este o excepţie deoarece are două porturi USB 3.0, un port HDMI, jack audio şi un port USB de tip C. Un alt lucru, destul de minor aş spune eu, care m-a deranjat este zgomotul ventilatorului atunci când funcţionează la viteză mare pentru a reduce căldura laptopului.Swift 5 este foarte atrăgător pentru cei care au nevoie de un laptop oriunde s-ar afla şi care ar putea duce majoritatea lucrurilor pe care ai vrea sau ai avea nevoie să le faci. Totuşi, bateria are o autonomie mică, iar asta înseamnă să ai încărcătorul la tine în zilele ocupate.

    Având în vedere aceste elemente, eu consider că Acer a făcut un pas în faţă şi mă aştept la ceva şi mai bun pentru versiunea 2019.

  • GADGET REVIEW: Mouse-ul wireless a cărui baterie nu se termină niciodată – VIDEOREVIEW

    Razer Mamba Hyperflux este un mouse wireless a cărui baterie nu se termină niciodată. De fapt, nici nu are baterie, iar asta a ajutat compania să producă un mouse wireless de doar 96 de grame (greutate atinsă de obicei doar de şoarecii cu fir). Cum se poate asta? Mouse-ul funcţionează exclusiv pe un mousepad special creat de Razer ce generează un câmp electromagnetic de încărcare. Mousepadul este conectat la calculator printr-un cablu USB şi atât timp cât este curent electric, mouse-ul va funcţiona la nesfârşit.

    Mecanismul este similar cu cel folosit de telefoanele care se încarcă wireless prin tehnologia Qi, dar în cazul de faţă suprafaţa de contact este mult mai mare şi mouse-ul poate fi folosit intens în timp ce se încarcă.

    Mouse-ul are două butoane pe lateral (care funcţionează ca înapoi şi înainte) şi cu două butoane deasupra, lângă rotiţă. Aceste două butoane sunt folosite pentru a seta viteza mouse-ului. Bineînţeles, toate funcţiile butoanelor pot fi schimbate.
    Razer este o companie ale cărui produse sunt ţintite în special pentru gameri, iar dacă un produs esenţial precum un mouse nu satisface cerinţele ridicate ale acestora, compania ar avea probleme.

    Mamba Hyperflux nu numai că funcţionează fără baterii, dar merge bine şi este precis. Acesta poate atinge o viteză de 16.000 DPI şi operează pe frecvenţa de 2,5 GHz, o particularitate care se reflectă  într-un semnal îmbunătăţit, fără interferenţe. Am testat mouse-ul în diferite scenarii de utilizare: de la gaming la editare video sau browsing şi totul a mers bine. Mouse-ul este uşor, confortabil şi ergonomic şi l-am folosit ore în şir fără ca mâna să-mi obosească.

    Interesant este şi faptul că mousepadul are două feţe: una de plastic şi alta de pânză cu scopul de a fi utilizate în funcţie de nevoi. Ai nevoie de precizie pentru editare foto sau ai nevoie să fii precis atunci când te joci? Utilizezi mouse-ul pe partea de pânză. Ai nevoie de viteză pentru jocuri precum DOTA 2? Atunci treci pe cealaltă parte. Diferenţe mari între cele două suprafeţe nu sunt, dar este bine că există opţiuni pentru doritori.

    De menţionat este faptul că mouse-ul funcţionează doar temporar când este luat de pe mousepad. Totuşi ţine îndeajuns de mult încât să nu se întrerupă imediat ce ai luat mouse-ul de pe suprafaţă. Asta înseamnă că mouse-ul poate fi folosit doar în acest mod şi trebuie să aveţi cu voi şi mousepad-ul dacă vreţi să meargă. Aşadar, tehnologia dezvoltată de Razer are avantaje, dar şi dezavantaje. Atunci când mă gândesc la un mouse wireless mă gândesc la mobilitate (acesta fiind punctul forte al acestui tip de gadget), faptul că-l poţi arunca în geantă pentru a-l folosi oriunde ai merge, atât timp cât ai o suprafaţă plană. Cu Mamba Hyperflux acest lucru nu este imposibil, dar nu este comod sau uşor.

    În stilul clasic al produselor destinate segmentului de gaming, atât padul, cât şi mouse-ul sunt dotate cu o serie de LED-uri multicolore. Acestea pot fi setate să funcţioneze în tandem sau separat sau luminile pot fi oprite.

    Tehnologia implementată de Razer este foarte interesantă şi mă bucur că a avut curajul să producă un astfel de mouse. Totuşi, Mamba Hyperflux are un preţ piperat, ceea ce ar putea împinge clienţii către alte produse mai ieftine, chiar dacă funcţionează cu fir sau cu baterii.

     

  • Un nou proiect al suedezilor prin care au construit o şosea electrificată poate face ca maşinile electrice să nu mai fie dependente de capacitatea bateriei

    Inginerii au instalat o tijă alimentată electric de-a lungul a doi kilometri, iar pe un camion au instalat capătul de alimentare, aşa cum rezultă în video.

    Deşi alte vehicule pot utiliza şoseaua în mod tradiţional, doar vehiculul de teste a fost conectat la tijă, scrie Tech Xplore.
     
    Autorii proiectului au menţionat că tija este alimentată doar atunci când este prezent un vehicul conectat. De asemenea, aceştia au luat măsuri pentru a asigura funcţionarea sistemului chiar şi în condiţii meteo capricioase.
     
    Sistemul poate măsura câtă energie poate consuma fiecare vehicul pentru ca utilizatorul să plătească respectivul consum.
     
    Mai mult decât atât, suedezii au precizat că vor mai fi construite şi alte sisteme, iar automobilele electrice disponibile în prezent vor fi dotate cu braţe pentru accesarea liniei electrice, permiţându-le să rămână alimentate cu energie, fără să mai fie nevoie să se oprească pentru a reîncărca bateriile.
     

  • Gadget Review: Plantronics Voyager 3240 – VIDEOREVIEW

     
    + SUNET CLAR
    + REDUCE ZGOMOTUL DE FUNDAL EFICIENT
     
    – CASCA POATE DEVENI INCONFORTABILĂ DACĂ ESTE PURTATĂ MULT TIMP
     
    Plantronics s-a născut în 1961 în clasicul stil american, într-un garaj unde doi piloţi de avioane comerciale au inventat o variantă uşoară a căştilor folosite în aviaţie. Unul dintre produsele companiei înfiinţate de Courtney Graham şi Keith Larkin a fost folosit în spaţiu de către astronautul Wally Schirra, dar şi pe Lună de către Neil Armstrong.
     
    Plantronics Voyager 3240 este un headset Bluetooth care s-ar integra perfect în lookul unui om de business, alături de costum şi servietă. Este negru, minimalist şi destul de mic încât să nu fie deranjant. Pe cască se află un buton de pornire şi oprire, unul de volum şi încă unul de ”mute“, oprind astfel microfonul tău şi informând interlocutorul tău că acesta nu te mai poate auzi. Interesant este că tu încă poţi auzi ceea ce spune interlocutorul fără ca el să te audă.
     
    Voyager 3240 se adresează unui public ţintă: persoanele care sunt mereu ”pe fugă“ şi au nevoie să fie conectate la telefon. Drept urmare, experienţa de utilizare a unui astfel de headset ar trebui să fie foarte simplă şi intuitivă, iar Plantronics nu dă greş. Porneşti căştile şi activezi modul Bluetooth pe telefon, aştepţi să apară să le poţi împerechea şi gata. Mai mult, căştile sunt dotate cu tehnologie NFC, ceea ce înseamnă că le poţi conecta la un telefon (care are NFC) printr-o simplă atingere. De asemenea, mi-a plăcut faptul că poţi conecta mai multe telefoane în acelaşi timp. O astfel de funcţie este utilă pentru cei care au mai multe telefoane.
     
    Odată conectat, poţi vorbi până la cinci-şase ore înainte ca bateria Voyagerului să se termine. Apoi poţi pune casca într-o cutie pentru a se încărca. Astfel, casca Bluetooth se poate încărca din nou, fără a fi nevoit să găseşti o priză. Compania susţine că astfel mai obţii încă zece ore de convorbire înainte ca bateria să se termine. Dacă cumva ai uitat casca Bluetooth printr-o geantă, trebuie să ştii că aceasta are un regim de funcţionare în standby de şapte zile. Acest sistem este unul bun deoarece îţi asigură o autonomie îndelungată, dar şi un mod de păstrare a căştilor astfel încât să nu le pierzi. De asemenea, cutia are şi o curea mică, cu care o poţi prinde de geantă sau, dacă te vezi cowboy, poţi agăţa cutia de cureaua de la pantaloni.
     
    Şi acum, să vorbim despre partea cea mai importantă: calitatea sunetului transmis şi recepţionat. Plantronics Voyager 3240 este dotat cu trei microfoane care, alături de procesoarele de semnal digital îmbunătăţite, separă vocea de zgomotul de fundal, oferind claritate vocală la ambele capete ale conversaţiei. Astfel, interlocutorul va auzi doar ceea ce i se spune, nu şi zgomotele din fundal. În urma testelor desfăşurate, pot spune că acest lucru este adevărat: am vorbit pe stradă, la metrou şi lângă o pereche de boxe de unde răsuna muzică şi vocea a fost în prim-plan, zgomotul de fundal fiind minimal.  
     
    Şi la partea cealaltă a conversaţiei lucrurile au stat bine. Vocea se aude bine, casca are un volum satisfăcător, iar calitatea sunetului este mulţumitoare. Poţi asculta şi muzică în casca Bluetooth, dar fiind doar mono mă îndoiesc că foarte mulţi dintre cei care vor achiziţiona acest produs îl vor folosi pentru muzică; însă este bine că există această posibilitate. 
     
    Casca se prinde cu uşurinţă în ureche şi stă surprinzător de ferm. Chiar poţi să şi alergi cu casca în ureche pentru că nu o s-o pierzi. La capitolul confort, Plantronics mai are de îmbunătăţit lucrurile. Am stat cu casca 40-60 de minute în ureche şi simţeam o oarecare presiune, fiind nevoit să o transfer în cealaltă ureche.
     
    Voyager 3240 are şi senzori, astfel încât poţi răspunde la apel doar prin punerea căştii în ureche. O altă modalitate de interacţionare cu dispozitivul este prin comenzi vocale  answer sau ignore. Pentru a şti cine te sună, fără să te uiţi la telefon, poţi opta ca o voce robotică să-ţi spună cine te sună (funcţie utilă mai degrabă pentru numele străine, nu româneşti). 
    Casca Voyager 3240 poate fi folosită până la 30 de metri depărtare de telefon, susţine Plantronics. |n teste asta s-a dovedit adevărat într-un mediu mai puţin aglomerat. Într-un apartament cu mai multe ziduri semnalul s-a întrerupt. 
     
    În încheiere, pot să vă spun că utilizarea unui astfel de produs mi s-a părut eliberatoare, nemaifiind nevoit să folosesc telefonul pentru a răspunde la apeluri.
     
    Casca s-a dovedit a fi bună, tehnologia de anulare a zgomotului de fundal m-a impresionat; recomand Voyager 3240 oamenilor grăbiţi, pentru care vorbitul la telefon nu este doar un hobby, ci o componentă esenţială a muncii sale.
     
     
    CASETĂ TEHNICĂ:
    TIP IN EAR
    RAZA DE ACŢIUNE 30 M
    AUTONOMIE CONVERSAŢIE PÂNĂ LA 6 ORE 
    VERSIUNE BLUETOOTH 4.1
    TIMP ÎNCĂRCARE 90 MIN.
    GREUTATE 9 GRAME
    PREŢ APROXIMATIV 400 DE LEI
     
     

  • Gadget Review: noul rege al telefoanelor mobile – VIDEOREVIEW

    + DESIGN ŞI CONSTRUCŢIE

    + ECRANUL SUPERB

    + PERFORMANT

    + CAMERA FOTO

    -BIXBY MAI ARE DE INVĂŢAT

    – AUTONOMIA BATERIEI PUTEA FI MAI BUNĂ

    Noile telefoane Samsung S9 şi S9 Plus arată aproape identic cu modelul anterior, S8, ceea ce nu este un lucru rău. S8 a fost unul dintre cele mai frumoase telefoane lansate anul trecut, iar coreenii nu aveau motive să umble la aspectul telefonului. Singurul inconvenient la capitolul design la Samsung S8 a fost decizia de a amplasa senzorul de amprentă lângă cameră, nu sub, ceea ce făcea accesarea acestuia dificilă. Fanii şi criticii au fost vocali şi compania a rezolvat problema.

    De fapt, Samsung se pare că a ţinut cont de părerile criticilor adresând câteva dintre problemele semnalate. În recenzia de anul trecut la Samsung S8 am semnalat amplasarea ciudată a senzorului, puterea scăzută a difuzorului şi autonomia mediocră a bateriei. La S9, primele două au fost rezolvate prin modificarea poziţiei senzorului, implementarea unui difuzor mai puternic, care pe deasupra vine şi cu tehnologia Dolby Atmos, dar în privinţa autonomiei bateriei nu s-au făcut mari progrese.

    După cum spuneam, Samsung S9 păstrează linia de design impusă de S8, cu faţa şi spatele de sticlă pe un cadru de aluminiu şi cu marginile rotunjite. Telefonul arată foarte bine şi mă bucur că Samsung a decis să continue ce a început anul trecut.

    Tot la capitolul lucruri arătoase care au rămas la fel se încadrează şi display-ul OLED, extrem de frumos cu o rezoluţie de 1440 x 2960 pixeli, cu o densitate de pixeli de 570 ppi în cazul S9 şi 529 ppi în cazul S9Plus. La fel ca şi la versiunea anterioară, este o plăcere să te uiţi la ecranul acesta, să vezi filme şi să-l foloseşti în fiecare zi.

    De asemenea, telefoanele vin echipate cu difuzoare stereo produse de AKG ce vor suporta sunet surround Dolby Atmos. Asta înseamnă un volum mai mare al difuzoarelor, mai ales odată cu activarea funcţiei Atmos, ceea ce va face o experienţă mai plăcută din vizionarea filmelor pe telefon. De menţionat că telefonul nu vine cu rezoluţia de mai sus setată din fabrică, ci cu una de 1080 x 2220 pixeli. Diferenţele dintre cele două nu sunt vizibile cu ochiul liber, cel puţin eu nu am observat, iar asta nu face ca ecranul să fie mai urât sau ca imaginile sau culorile să nu fie la fel de frumos redate, ci se traduce într-o viaţă prelungită a bateriei.

    Am avut în teste modelul S9 Plus care vine cu o baterie de 3500 mAh care asigură o zi de lucru, plecând de la 100% dimineaţa la 8 şi ajungând la 33% seara la 8, cu ecranul la rezoluţia maximă. În cele zece ore am fotografiat, am navigat, am publicat poze pe reţelele de socializare şi am vorbit de câteva ori la telefon. A doua zi am trecut la rezoluţia 1080 x 2220 pixeli şi telefonul a ţinut ceva mai bine, rămânând cu câteva procente în plus şi pentru a doua zi. Încărcarea telefonului se poate face cu fir sau fără – cea cu fir este la fel de rapidă ca în trecut, iar noutatea este că telefonul suportă fast wireless charging, ceea ce este o veste cât se poate de bună – deoarece pe cât de util este modul de încărcare wireless, pe atât este de lent.
    Si acum să trecem la capitolul care probabil vă interesează pe toţi – camera foto. Noile telefoane Samsung au integrate o nouă lentilă cu diafragmă duală, care ar trebui să ofere fotografii mai bune în situaţii mai puţin bine iluminate, Super Slow-motion la 960 de cadre pe secundă şi AR Emoji personalizate.

    Samsung S9 Plus este dotat cu un sistem dual de cameră cu diafragma duală. Similar cu modul în care pupila se dilată şi se contractă, diafragma duală Samsung  (1.5 – 2.4) captează în mod automat mai multă lumină când este întunecat şi mai puţină lumină când mediul este prea luminos.

    Nu este nicio surpriză faptul că S9 Plus produce imagini excelente în timpul zilei: culorile sunt aprinse, expunerea corect făcută şi reuşeşte să păstreze destul de multe detalii fără mult zgomot în imagine. De asemenea, peisajele sunt contrastante şi imaginile au o gamă dinamică mare, păstrând multe detalii atât în zonele luminoase, cât şi în zonele întunecate. Surpriza vine din faptul că se descurcă foarte bine atunci când iluminarea nu este foarte bună, telefonul reuşind să realizeze imagini cu un echilibru bun între zgomot şi detalii. Astfel, imaginile sunt curate, dar fără a pierde din detalii, datorându-se în special deschiderii diafragmei până la f/1.5. Telefonul ar trebui să detecteze când are nevoie de mai multă lumină şi să treacă singur de la f/2.4 la f/1.5. S9 Plus face o treabă bună, iar imaginile sunt mai luminoase, dar nu fără un compromis: spre margini imaginea pierde din detalii.

    Pentru că S9 Plus vine echipat cu două camere (una cu un zoom optic de 2x), exact ca Samsung Note 8, zoom-ul este destul de rapid şi funcţionează bine: imaginile sunt contrastate, au detalii bune. De asemenea, acest sistem de cameră duală îi permite telefonului să realizeze fotografii ce le imită pe cele realizate cu un DSLR, prin acel background frumos înceţoşat. S9 Plus reuşeşte să dea un blur bun background-ului şi face o tranziţie bună între subiect şi peisaj, de cele mai multe ori. Pentru că mai ratează din când în când şi dă cu bidineaua de blur prea mult.

    Şi pe partea de filmare Samsung S9 Plus se descurcă bine, iar telefonul poate filma chiar şi 4K la 60 de cadre pe secundă. Culorile redate în modul video sunt vii, expunerea este bună şi telefonul reacţionează bine atunci când condiţiile de iluminare se schimbă (de ex. aprinzi şi stingi lumina), iar focalizarea automată funcţionează bine. Ca şi în cazul fotografiilor, şi pe partea de video software-ul reduce bine zgomotul de fundal fără a elimina prea mult din detalii.

    Tot prin aceste noi telefoane, Samsung permite utilizatorilor să creeze un emoji care arată, sună şi acţionează exact ca ei, susţin reprezentanţii companiei. Realitatea arată puţin altfel – avatarele nu sunt copii fidele, iar eu unul nu m-am recunoscut în avatarul meu. Totuşi, merită lăudat faptul că avatarul preia detalii precum părul facial şi, în cazul meu, chiar tăietura din bărbie. AR Emoji foloseşte un algoritm de învăţare a datelor, care analizează o imagine 2D a utilizatorului şi preia peste 100 de caracteristici faciale pentru a crea un model 3D care să reflecte şi să imite expresii precum clipitul şi mişcări ale capului, însă nu la un nivel foarte avansat. De exemplu, avatarele realizate de Apple pentru iPhone X mi s-au părut mai expresive şi parcă imitau mai bine mimica feţei, pe când S9 câteodată le nimereşte şi câteodată nu. Oricum ar fi, atât animoji (iPhone X) cât şi AR Emoji (Samsung S9) mi se par inutile, reprezentând doar o atracţie pe moment. Dar poate am îmbătrânit eu şi încă îmi mai place să mă exprim în scris, nu prin emoji.

    Samsung susţine că Bixby, asistentul din telefon, utilizează realitatea augmentată şi tehnologii de învăţare pentru a oferi informaţii utile despre împrejurimile în care se află utilizatorii. Bixby generează instant informaţii direct deasupra imaginii spre care este îndreptată camera, detectând şi recunoscând obiectul în timp real. E adevărat şi nu prea; eu am încercat mai multe obiecte şi rata de succes a recunoaşterii obiectului aş zice că e undeva la 30-40%.

    De asemenea, coreenii promit că prin Bixby am putea traduce în limbi străine. Nici aici nu m-a convins. I-am arătat asistentului 10-15 propoziţii şi expresii în limba franceză şi portugheză şi abia a reuşit să traducă unele cuvinte; de multe ori, fără să facă o legătură logică între ele. Deci să nu vă bazaţi pe Bixby atunci când călătoriţi într-o ţară străină.

    Prin modelele S9 şi S9 Plus, Samsung a rafinat conceptul adus de S8, păstrând acelaşi design premium, îmbunătăţind camera, însă ar mai putea lucra la autonomia bateriei şi la asistentul Bixby, pe care ni-l tot bagă pe gât. Chiar şi aşa, S9 Plus este unul dintre cele mai bune telefoane de pe piaţă la ora actuală, dacă nu chiar cel mai bun.

    CASETĂ TEHNICĂ
    SISTEM OS ANDROID 8 (OREO)
    DISPLAY 6.2-INCI QUAD HD + CURVED SUPER AMOLED, 18.5:99, 10 (529PPI)
    DIMENSIUNE 158.1MM X 73.8MM X 8.5MM, 189G, IP68
    CAMERĂ PRINCIPALĂ: DUAL CAMERA CU DUAL OIS
    • WIDE-ANGLE SUPER SPEED DUAL PIXEL 12MP AF SENZOR (F1.5/F2.4)
    • TELEPHOTO 12MP AF SENSOR (F2.4)
    FRONTALĂ 8MP AF (F1.7)
    PROCESOR 10NM, 64-BIT, OCTA-CORE PROCESSOR (2.7 GHZ QUAD + 1.7 GHZ QUAD)
    MEMORIE 6GB RAM
    SPAŢIU DE 64GB/128GB/256GB + MICRO SD SLOT (DE PÂNĂ LA 400GB)
    STOCARE
    SIM CARD SINGLE SIM:  NANO SIM
    DUAL SIM NANO SIM + NANO SIM SAU SLOT MICROSD
    (HYBRID SIM)
    BATERIE 3.500MAH
    PREŢ 4.400 LEI

    Imagini:

    Diferenţa dintre F/1.5 şi F/2,4 (toate setările au fost blocate mai puţin diafragma)

    F/1.5