BusinessMagazin

Tag: bagaje

  • Wizz Air şi Blue Air nu mai sunt cele mai ieftine companii din Europa. Cine le-a luat locul

    Compania aeriană Preţul mediu/bilet incluzând taxe (în lei)
    1. Pegasus Airlines 281,44
    2. Wizz Air 337,35
    3. Blue Air 367,23
    4. Ryanair 371,65
    5. easyJet 400,27

    Sursa: WhichAirline.com, bazat pe studiul a 300.000 de zboruri

    Compania aeriană Pegasus Airlines, cea mai ieftină din Europa, operează zboruri pe relaţia Bucureşti-Istanbul, la preţuri începând de la 40 de euro.

    Wizz Air a transportat anul trecut în şi din România 2,76 milioane de pasageri, potrivit oficialilor companiei aeriene low-cost, trafic în creştere cu 2,2% faţă de 2011 şi sub estimările de trei milioane de euro anunţate în octombrie 2012. Pentru anul acesta este estimat un trafic de peste 3 milioane de pasageri pe piaţa locală. Compania aeriană WizzAir anunţa anul trecut introducerea unei taxe de 10 euro pentru bagajele mari de mână, în timp ce bagajele de mână mai mici , care nu depăşesc dimensiunile 42cm x 32cm x 25cm, urmau să fie transportate în continuare gratuit. Celelalte companii aeriene care operează în România nu percep taxe pentru bagajele de mână.

    Blue Air a transportat anul trecut în şi din România 1,5 milioane de pasageri, potrivit oficialilor companiei aeriene low-cost, trafic la acelaşi nivel cu cel din 2011 şi 2010. Pentru anul acesta este estimat un trafic de 1,5 milioane de pasageri pe piaţa locală. Compania românească Blue Air a fost fondată de omul de afaceri Nelu Iordache şi este deţinută în prezent de compania Airline Management Solutions, care a preluat în urmă cu trei luni fondul comercial şi aeronavele operate de Blue Air contra sumei de 30 de milioane de euro.

    Gigantul low-cost Ryanair zboară de la Târgu Mureş şi Constanţa, către Pisa, Milano şi Bruxelles.

    Compania aeriană low cost Easy Jet a revenit în România la sfârşitul lunii octombrie pe aeroportul Henri Coandă (Otopeni) cu o cursă Bucureşti-Londra Gatwick, pe care o va opera de patru ori pe săptămână, după ce a renunţat o perioadă la zborurile din Capitală.

    Recomandarea noastră: Opt aeroporturi situate în zone strategice ale României zac cu pistele aproape goale şi se „mândresc” cu cel mult două zboruri pe zi. Ce sens are ca acestea să mai rămână funcţionale şi care sunt şansele de salvare pentru a deveni totuşi viabile din punct de vedere economic? CLICK PE HARTĂ PENTRU A CITI ARTICOLUL

    Wizz Air este singura companie din România care taxează bagajele de mână. Doar bagajele de mână mici pot fi transportate gratis, în anumite condiţii. Iată când poate fi transportat un bagaj de mână gratis.  

    Dacă dimensiunile bagajului de mână sunt mai mari de 42x32x25cm, atunci bagajul de mână costă. Află care sunt tarifele unui bagaj de mână la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de mână la Wizz Air.  

    Bagajele de cală pot fi transportate în aeronavele Wizz Air contra cost. Află care sunt tarifele unui bagaj de cală la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de cală la Wizz Air.

     

  • Românca de 31 de ani, brand manager peste o bere care se vinde în 38 de ţări

    LA DOAR 31 DE ANI, LAURA ANDREI A DEVENIT SINGURUL ROMÂN CARE LUCREAZĂ LA BIROUL DIN PRAGA AL PRODUCĂTORULUI SABMILLER, care în România deţine Ursus, cea mai mare companie din industria berii în funcţie de cifra de afaceri. Din iunie s-a mutat oficial în capitala Cehiei, acolo unde spune că „toate casele par de turtă dulce„.

    Din noua poziţie, de international senior brand manager al brandului Kozel, Laura Andrei afirmă că este „gardianul„ mărcii, care se vinde în 38 de ţări şi pentru care provocarea va fi menţinerea aceluiaşi trend ascendent, după mai mulţi ani de creştere. Practic, Laura Andrei coordonează fiecare echipă locală a producătorului din ţările în care acest brand este prezent.

    Provocarea este cu atât mai mare pentru românca stabilită la Praga cu cât Cehia este ţara în care consumul de bere este cel mai ridicat din lume: 45 de fabrici în care se produce bere, la 10,5 milioane de locuitori. Spre comparaţie, în România există doar 18 fabrici la o populaţie dublă.Practic, sarcina ei va fi acum să preia şi să ducă această cultură a berii din Cehia în cele 38 de ţări.

    „Este o piaţă foarte concurenţială, o piaţă foarte mare, unde cultura berii te copleşeşte. Este o instituţie aproape”, spune Laura Andrei. Kozel, un brand premium în patru variante, ajunge în Rusia, Slovacia, Finlanda, Ungaria sau Marea Britanie, pieţe diferite atât din punctul de vedere al consumului de bere, cât şi al modului de promovare. În Rusia, spre exemplu, nu este permisă comunicarea prin intermediul canalelor tradiţionale şi sunt, totodată, şi restricţii la punctele de vânzare. Comunicarea nu este permisă nici în online, astfel că focusul este pe punctul de vânzare. Chiar dacă Rusia rămâne „ţara îndrăgostită de votcă„, vânzările de bere se află pe o pantă ascendentă, la fel ca în România.

    Pe de altă parte, piaţa din Slovacia este asemănătoare cu cea din Cehia, unde tendinţa este de revenire la tradiţional şi de „rejectare a lucrurilor prea complicate„.Kozel este un brand mai puţin cunoscut românilor, pentru că nu se vinde pe piaţa locală, însă din portofoliul SABMiller în Cehia fac parte branduri precum Gambrinus sau Pilsner Urquell.

    Kozel pleacă de pe o poziţionare corectă, a mai spus Laura Andrei, şi este preponderent exportat, Rusia fiind singura ţară în care acesta se produce local, din cauza distanţelor mari. De obicei, marii producători de bere preferă să producă brandurile internaţionale în ţările în care le vând, pentru a nu include în preţul final costuri de transport ridicate.
    Cum se face însă trecerea de la o singură ţară la 38, fiecare cu specifiul său?

    Laura Andrei spune că acest know how există în cadrul grupului, astfel că orice nou venit are instrumentale necesare, iar în plus există şi studiile de piaţă, cele care dau tendinţele.Unul dintre punctele comune tuturor pieţelor europene îl reprezintă orientarea către berile cu arome, segment care câştigă tot mai mult teren. Marii producători europeni se întrec în lansări din această categorie, chiar şi în România.

  • Absurdul bagajelor la Wizz Air: dacă plăteşti bagaj de mână mare, nu-l mai poţi lua deloc pe cel mic gratuit

    Wizz Air este singura companie din România care taxează bagajele de mână. Doar bagajele de mână mici pot fi transportate gratis, în anumite condiţii. Iată când poate fi transportat un bagaj de mână gratis.  

    Dacă dimensiunile bagajului de mână sunt mai mari de 42x32x25cm, atunci bagajul de mână costă. Află care sunt tarifele unui bagaj de mână la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de mână la Wizz Air.  

    Bagajele de cală pot fi transportate în aeronavele Wizz Air contra cost. Află care sunt tarifele unui bagaj de cală la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de cală la Wizz Air.

     

    Compania aeriană WizzAir anunţa în luna octombrie a anului trecut introducerea unei taxe de 10 euro pentru bagajele mari de mână, în timp ce bagajele de mână mai mici , care nu depăşesc dimensiunile 42cm x 32cm x 25cm, urmau să fie transportate în continuare gratuit.  Cei care plătesc cei zece euro nu mai au însă dreptul să transporte bagajul la care ar fi avut dreptul gratuit dacă nu optau contra cost pentru bagajul de mână mare. Astfel, pasagerii trebuie să-şi înghesuie poşetele sau genţile de laptop în trollere pentru a nu intra în avion cu două bagaje.

    Aproape un milion de pasageri din România s-au văzut nevoiţi să plătească taxa suplimentară intrată în vigoare la finele anului trecut.

    Celelalte companii aeriene care operează în România nu percep taxe pentru bagajele de mână.

    La jumătate de an de la intrarea în vigoare a deciziei, preţul de zece euro/zbor/bagaj de mână mai este valabil doar pe anumite rute. Astfel, pentru o călătorie pe relaţia Bucureşti Otopeni – Bari (Italia), dus-întors, 08-15.07.2013, preţul pentru un bagaj de mână este de 68 de lei/zbor, adică peste 15 euro/zbor. Bagajul de mână pentru o călătorie dus-întors între Bucureşti Otopeni şi Girona (Spania), 13-16.07.2013, costă 90 de lei/zbor, adică peste 20 de euro/zbor.

    “Noua politica de bagaje Wizz Air, implementata cu succes in octombrie anul trecut, este prevazuta pentru a elimina excesul de bagaje transportate in aeronavă, care aglomereaza cabina. Indiferent de linia aeriana aleasa, pasagerii sunt in prezent supusi intarzierilor, descarcarii bagajelor de cabina si incovenientelor create de lipsa spatiului din cauza numarului prea mare de bagaje voluminoase. (…) Aceasta inovatie a determinat o experienta mai placuta la bord, a ajutat mentinerea performantelor de punctualitate si a contribuit in total la cresterea eficientei.  Noua politica de bagage determina pasagerii sa transporte bagaje mai mici in cabina, in timp ce doar cei care vor decide sa calatoreasca cu bagaje mai voluminoase vor plati taxa necesara. Pasagerii pot transporta laptopuri, aparate foto si alte bunuri in bagajul unic de mana, alegand in momentul rezervarii daca doresc sa utilizeze un bagaj mare de cabina sau unul mic”, a declarat Daniel de Carvalho, corporate communications manager al Wizz Air.

    Wizz Air a transportat anul trecut 2,76 milioane de pasageri, potrivit oficialilor companiei aeriene low-cost, trafic în creştere cu 2,2% faţă de 2011 şi sub estimările de 3 milioane de euro anunţate în octombrie. Pentru anul acesta este estimat un trafic de peste 3 milioane de pasageri pe piaţa locală. Compania maghiară Wizz Air are ca investitor principal fondul american de private equity Indigo Partners.

     

  • Papa Francisc a plecat către Rio de Janeiro, unde va prezida Zilele Mondiale ale Tineretului

     El a venit cu elicopterul la aeroportul Fiumicino, unde a fost întâmpinat de premierul Enrico Letta. Loial reputaţiei sale de simplitate, Papa Francisc a urcat pasarela purtând cu el bagajul de mână, o geantă neagră voluminoasă.

    Avionul Airbus A330 al companiei Alitalia, la bordul căruia sunt 105 pasageri, între care numeroşi jurnalişti, este aşteptat la Rio la ora 16.00 (22.00 ora României).

    În cursul acestei călătorii şi la cererea sa, nu vor fi schimburi de opinii libere ale Papei cu presa. Francisc va saluta pur şi simplu fiecare dintre jurnaliştii prezenţi, a subliniat purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dispozitiv exploziv DETONAT de un bărbat într-o sală a Universităţii “Asachi” din Iaşi. În sală se aflau 44 de oameni. Costoiu: Bărbatul a ameninţat că a lăsat şi alte bagaje cu explozibil în clădire

     Ministrul delegat pentru Învăţământ superior Mihnea Costoiu a spus că bărbatul a ameninţat că a lăsat alte bagaje cu material exploziv în săli din clădirea veche a facultăţii, care are corp comun cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza.

    Ministrul a spus că Poliţia şi SRI fac cercetări la faţa locului, pentru că nu se ştie dacă afirmaţiile acestuia despre alte bagaje cu exploziv sunt sau nu reale.

    Costoiu a spus că bărbatul declara că are o problemă cu Poliţia, nu cu cei din facultate.

    Costoiu a făcut aceste declaraţii la intrarea în sediul central al PSD din Bucureşti, unde are loc şedinţa Biroului Permanent Naţional al acestei formaţiuni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Absolventul “ştie tot”

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Nu m-aş fi gândit la egalitatea acestui adevăr aparent inegal dacă un copil de clasa a doua nu mi-ar fi spus că şi clasa întâi părea la fel de grea atunci, aşa cum este acum clasa a doua. „Eram mai mică şi nu ştiam tot ce ştiu acum, de-asta mi se părea greu„, a spus. „Dar nu pot să fiu clasa întâi când trebuie să fiu clasa a doua …„

    Mecanismul acesta este, din păcate, înţeles de majoritatea dintre noi doar odată cu trecerea timpului, nu înainte.

    Mulţi tineri confundă cantitatea de „tot„ pe care îl ştiu cu capacitatea lor de a se raporta la acele conţinuturi. Astfel, au doar un bagaj de informaţii pe care îl cară cu ei fără să ştie cum să îl folosească. Iar folosirea acestui bagaj se numeşte experienţă de viaţă. Indiferent de vârstă, avem o experinţă de viaţă, adică un grad al expunerii, care girează calitatea demersurilor în care ne angajăm. Adevărul dur este că în fiecare moment al existenţei noastre suntem într-un maxim pe care îl percepem final şi în care ne blocăm.

    Cu acest maxim luăm decizii, punem etichete şi judecăm, ştim exact ce am face dacă am fi alţii, ştim exact ce sfaturi să dăm, culmea, mai ales celor de vârstă sau cu expunere semnificativ mai mare. Tinerii vor să ardă etape, iar adulţii revelaţi îi trag înapoi. Greşesc şi unii şi alţii pentru că întâlnirea generaţiilor are loc pe un teritoriu minat: unii vor să arate cât de mult pot accelera, alţii vor să arate cât de mult pot frâna. Unii ştiu, alţii şi ştiu, şi pot. „Vremea ta/mea„ este babaul revolut cu care se sperie reciproc generaţiile între ele.

    Statisticile care publică rate de şomaj uluitoare în rândul tinerilor absolvenţi trag semnale de alarmă, dar problema este mai mult decât o problemă, este un fenomen social care poate fi, în timp, corectat. Probabil că în următorii zece – cincisprezece ani Europa nu îl va rezolva la nivelul cauzei, ci va găsi artificii şi remedii de la an la an.

    Probabil că sunt cauze multiple, dar una dintre ele este, cu certitudine, atitudinea faţă de învăţare şi aceasta este o treabă individuală, nu o treabă a Europei. Remediile pot fi o treabă sistemică, dar la nivel profund problema este una de responsabilitate individuală, de valori, şi mai precis despre valoarea învăţării. Învăţarea şi atitudinea faţă de învăţătură este o deprindere extrem de grea: presupune responsabilitate, smerenie, răbdare, participare, interes, susţinere, disponibilitate, perseverenţă, nu doar din partea copiilor şi tinerilor care se dezvoltă, ci, în acelaşi timp şi în măsură ceva mai mare, şi din partea adulţilor din jurul lor.

    Sunt destul de puţini cei care au înnăscute dorinţa şi capacitatea de învăţare (fără ca acest lucru să fie neapărat rău, este doar o realitate), cum la fel de puţini sunt şi cei forţati de viaţă să dea o mai mare valoare învăţării. Pentru majoritatea dintre noi a învăţa este ceva greu, neplăcut şi inutil. La vârsta tânără percepem că învăţăm împotriva voinţei noastre şi majorităţii covârşitoare a copiilor nu le place la şcoală. Câtora dintre noi ne-a plăcut?

    Ce este plăcut până la urmă într-un demers coercitiv de studiu? Aceasta este realitatea de la care ar fi util şi înţelept să pornim, nu este nimic de condamnat, apoi încet şi asumat şi cu răbdare, să vindem tinerilor din jurul nostru beneficiile învăţării. Smerenia în puterea exemplului este mai sănătoasă decât comparaţia, încurajarea este mai sănătoasă, dar mai greu de realizat decât controlul, fermitatea ajută mai mult decât agresivitatea, disponibilitatea este mai epuizantă decât nerăbdarea, dar cu beneficii pe termen lung, perseverenţa este mai greu de vândut decât diversitatea.

    Este mai uşor să faci să nu îi lipsească nimic copilului decât să îl înveţi să înveţe.
    Şcoala nu este un scop în sine, ci un instrument la dispoziţia fiecăruia dintre noi, educaţia însă este un scop şi o valoare în sine. Deşi fiecare om este responsabil de alegerile lui, crearea discernământului şi a dorinţei de învăţare este o responsabilitate continuă a adulţilor faţă de copii şi tineri. Nu pentru că ştim noi mai bine, ci pentru că şi înţelegem ceea ce ei doar ştiu.

  • Cum să faci să nu mai plăteşti bagajul de mână când zbori cu avionul (FOTO+VIDEO)

    Inginerul John Power a inventat “bagajele purtabile”, tocmai cu scopul de a păcăli angajaţii companiilor aeriene de la ghişeele de check-in. Designerii susţin că, în cazul celor care aleg să le cumpere, economiile pentru pasagerii care zboară frecvent pot ajunge la mii de lire pe an. Un palton din poliester costă 56 de lire sterline, are 14 buzunare şi poate susţine o greutate de 15 kilograme de bagaje.”De regulă atrag privirile tuturor în avion, dar ulterior reuşesc să vând vreo zece după fiecare călătorie”, susţine un pasager al unei curse low-cost.

    Recent, Wizz Air, cel mai mare operator aerian din România, după volumul de pasageri transportaţi, a ales să taxeze bagajul tradiţional de mână, altădată gratuit, cu cel puţin zece euro. Dimensiunile permise pentru bagaj au scăzut, astfel că trollerul de mici dimensiuni trebuie înlocuit cu un mini-rucsac sau cu o geantă de laptop, care încă pot fi transportate gratuit. Categoria celor care zboară cu rucsac este însă cvasiinexistentă în România, astfel că cei mai mulţi pasageri ai Wizz Air intră în categoria celor care vor zbura cu bani în plus.

  • Ce mai pot taxa companiile aeriene low-cost – profituri mari din rucsacul mic

    “NE AŞTEPTĂM CA ŞI ALŢI OPERATORI SĂ ADOPTE NOUA POLITICĂ DE BAGAJE PE CARE AM ALES SĂ O IMPLEMENTĂM”, spunea odată cu anunţul schimbării Daniel de Carvalho, portughezul care conduce comunicarea maghiarilor de la Wizz Air. Mai exact, cel mai mare operator aerian din România, după volumul de pasageri transportaţi, a ales să taxeze bagajul tradiţional de mână, altădată gratuit, cu cel puţin zece euro. Dimensiunile permise pentru bagaj au scăzut, astfel că trollerul de mici dimensiuni trebuie înlocuit cu un mini-rucsac sau cu o geantă de laptop, care încă pot fi transportate gratuit. Categoria celor care zboară cu rucsac este însă cvasiinexistentă în România, astfel că cei mai mulţi pasageri ai Wizz Air intră în categoria celor care vor zbura cu bani în plus. Noua taxă a fost prezentată alături de reducerea tarifelor pentru toate zborurile cu cinci euro, ca strategie de marketing, prin care compania “împarte economiile obţinute” din economisirea combustibilului prin scăderea greutăţii bagajelor. Cei de la Wizz se aşteaptă ca pasagerii să transporte cu 20% mai puţine bagaje în cabină, ceea ce s-ar traduce, după cum explică de Carvalho, prin mai mult confort, o îmbarcare mai rapidă, dar mai ales print-o reducere de 500 de tone de combustibil consumat anual pentru fiecare zbor, respectiv 450.000 de euro. Oficialii anticipează că circa un sfert dintre călători vor alege să plătească pentru un astfel de bagaj, ceea ce se traduce prin venituri suplimentare de aproape opt milioane de euro. Anterior, circa o treime călătoreau cu bagajul de mână mare pe ruta test Londra-Katowice, mai puţin reprezentativă pentru piaţa românească date fiind obiceiurile de zbor ale polonezilor, diferite faţă de ale românilor. “Credeam că mulţi pasageri vor migra şi vor înlocui bagajul de mână cu unul de cală, pentru o diferenţă de cinci euro, însă după testele făcute, am văzut că nu s-a întâmplat aşa”, explică de Carvalho, sugerând ipoteza unei schimbări de comportament. Primele rezultate sunt aşteptate abia în jumătate de an, când vor apărea cifre legate de creşterea profitabilităţii – “e evident că beneficiile sunt clare: greutatea din avion va scădea, punctualitatea va creşte, vom încasa mai mulţi bani, însă vom reduce şi tariful biletelor”.

    A NICI O SĂPTĂMÂNĂ DUPĂ ANUNŢUL CONCURENŢILOR MAGHIARI, COMPANIA BLUE AIR, al treilea transportator aerian din România, după numărul de pasageri, după Wizz Air şi TAROM, a mărit limita de greutate a bagajului de mână gratuit de la şapte la zece kilograme, invocând “întâmpinarea nevoilor celor care aleg să călătorească în Europa”. Mirela Tudorache-Secan, directorul de marketing al Blue Air, spune că operatorul a decis să păstreze standardele internaţionale legate de dimensiunea bagajelor şi, deci, să nu le taxeze, aşadar se aşteaptă să câştige cotă de piaţă mai ales în rândul pasagerilor care aleg să zboare pentru câteva zile în city-breakuri.

    OSTUL INTRODUCERII UNEI TAXE PENTRU BAGAJELE DE MÂNĂ ESTE DE FAPT TESTAREA MODELULUI DE AFACERI PE CARE ÎL PRACTICĂ OPERATORII LOW-COST. Liniile aeriene low-cost cele mai performante la acest capitol reuşesc să genereze şi 20-30% din venituri din astfel de servicii în timp ce în cazul liniilor aeriene tradiţionale, care au un model de afacere dife-rit, această cifră este în jur de 3% în medie. Asta înseamnă, după cum explică Szabolcs Nemes, consultant în cadrul Roland Berger, că operatorii low-cost încearcă găsirea unor noi elemente menite să genereze venituri suplimentare, iar noua taxă percepută de Wizz Air nu se leagă neapărat de vreun eveniment, financiar sau de altă natură, petrecut în ultima perioadă şi nici de o încercare de a reduce consumul de combustibil. Această modalitate de taxare nu este foarte răspândită în rândul altor companii, (cele două exemple existente sunt din America de Nord – Spirit Air-lines şi Allegiant Airlines), iar decizia operatorului este una curajoasă, care va induce într-o primă fază o reacţie de aşteptare în rândul celorlalţi jucători. “E destul de probabil să se inducă un comportament mai raţional în rândul unor pasageri, dar obiceiul de a renunţa la bagajul de mână tradiţional care să fie înlocuit cu unul şi mai mic e dificil de schimbat”, rezumă Nemes.

  • Wizz Air va aplica o taxă pentru bagajele de cabină. Cât costă aceasta

    Taxa pentru astfel de bagaje este de zece euro.

    Măsura va intra joi în vigoare, pentru pasagerii care au rezervat bilete Wizz Air pentru călătorii începând cu 24 octombrie.

    În prezent, transportul bagajelor în cabină este gratuit.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai ciudate bagaje pe care le transporta oamenii cu avionul sau de ce iti trebuie nervi tari ca sa lucrezi in aeroport

    Primii pe lista excentricilor din aeroporturi sunt doi tineri
    indragostiti care, in urma unei vacanta in Granada, au decis ca ar
    fi indicat sa aduca acasa un suvenir. Nu au luat un magnet de
    frigider, ci un intreg sac de nisip, decizie care i-a lasat cu gura
    cascata pe angajatii aeroportului.

    Un alt calator a tinut ca in bagajul de cala sa includa si o
    cada de baie, iar altul s-a prezentat la check-in cu o uriasa roata
    de cascaval. Asta nu-i nimic, spun reprezentantii aeroportului JFK,
    care, cu alta ocazie, s-au trezit cu un pasager care voia sa
    imbarce un motor de masina.


    Si mai avem un exemplu – tot pe aeroportul JFK, un calator a
    incercat sa duca la bagajul de cala o vaca moarta, insa numai dupa
    ce a infasurat-o bine in plastic, potrivit CNBC.com.