Tag: avocati

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • Părintele avocaturii de business

    Gheorghe Muşat a fondat în urmă cu un sfert de secol casa de avocatură care îi poartă numele şi care de-a lungul anilor s-a menţinut în topul firmelor de profil. Evaluând parcursul profesional, Gheorghe Muşat consideră că nu ar face mari schimbări.

    A fost unul dintre puţinii specialişti care au pariat pe avocatura de business la începutul anilor 1990, a mizat pe tineri şi spune că ar schimba doar câteva personaje cu care nu şi-ar mai dori să aibă de-a face. Cum a ales profesia, apoi calea antreprenoriatului, care au fost principalele momente din istoria firmei şi care sunt perspectivele dezvoltării domeniului în continuare, a povestit pentru Business Magazin.

    Gheorghe Muşat nu se consideră un om de afaceri sau antreprenor: „Am fost şi rămân un avocat de afaceri, iar firma Muşat & Asociaţii – deşi o organizaţie de tip corporatist – este o societate de avocaţi şi nimic altceva”, se autodescrie el în interviul acordat revistei Business Magazin. Înfiinţată în urmă cu mai bine de 25 de ani, concomitent cu începuturile avocaturii de business din România, firma Muşat & Asociaţii se află în top trei pe segmentul avocaturii de business, piaţă estimată la o valoare anuală de circa 180 de milioane de euro. Într-un sfert de secol, firma lui Gheorghe Muşat a generat, prin oamenii care i-a dat, o treime din cele mai puternice firme de avocatură din România.

    Firma a evoluat de la patru avocaţi la 100 în prezent, evoluţie direct proporţională cu a firmelor din portofoliu – peste 3.500 de clienţi, majoritatea companii comerciale, atât locale, cât şi străine. Gheorghe Muşat se autocaracterizează prin prisma a trei coordonate: „Ca avocat, lucrez cu pasiune, cu entuziam, consider lipsa de entuziasm un sentiment apăsător, la fel şi absenţa bucuriei pentru ceea ce faci”. În viaţa privată, balansează neîncetat între raţiune şi afecţiune, acţiune şi contemplaţie şi este într-o permanentă căutare a armoniei. „Armonie în familie, în relaţia cu prietenii, în relaţia cu cei din jurul meu şi cu lumea înconjurătoare în general.” Cât priveşte politica, este un om de centru: oscilează între liberalism şi social-democraţie: „un liberalism conservator şi o social-democraţie în centrul căreia se află binele comun şi valorile umane”.

    Pentru Gheorghe Muşat, alegerea profesiei a fost uşoară, un fel de dragoste la prima vedere; îşi aminteşte că era în anul II de liceu, în Olteniţa, când a văzut filmul „Procesul de la Nürnberg”. Atât de mult l-a fascinat personajul jucat de Maximilian Schell, un avocat care în film îl apăra pe fostul ministru nazist al justiţiei (interpretat de actorul Burt Lancaster), încât a văzut filmul de vreo 10 ori în decurs de câteva zile. „M-au impresionat pasiunea şi devotamentul avocatului în a-şi apăra clientul, probabil că şi povestea în sine. Acel film a fost pentru mine ca o iluminare”, rememorează Gheorghe Muşat momentul în care i s-a hotărât cariera. Disputa dintre avocat şi procuror, ritualul procesului de judecată l-au impresionat realmente „şi am spus: «Asta vreau să fiu: avocat»”.

    Din clipa aceea, nu şi-a dorit nimic altceva decât să fie avocat. Gheorghe Muşat mărturiseşte că, în acea etapă a vieţii, de adolescent crescut la ţară, provenit dintr-o familie de ţărani plugari, nu ştia ce înseamnă profesia de avocat şi nici că exista o astfel de profesie. „Mai toţi colegii mei de liceu voiau să devină ingineri (era vremea marii industrializări ceauşiste), unii voiau să fie metalurgi, alţii chimişti, petrolişti, constructori etc. Toţi erau îndrăgostiţi de perspectiva inginerească, iar eu, întrebat fiind de profesori, nu aveam altă alegere decât cea de inginer agronom…” Venea de la sat, făcuse în copilărie toate muncile câmpului, astfel că „alegerea” sa era credibilă. „Eram deci agronomul liceului. Asta până într-o după-amiază de primăvară, când la unicul cinematograf din Olteniţa au adus filmul „Procesul de la Nürnberg“, pe care l-am văzut şi revăzut cu bucuria celui care şi-a găsit rostul.” Această bucurie nu a fost însă împărtăşită şi de părinţii lui, ale căror posibilităţi materiale, ca ţărani agricultori, erau cu mult sub cele necesare pentru a-l întreţine la Facultatea de Drept, iar efortul de a-l susţine în liceu era deja mult peste puterile lor. „Dar asta este altă poveste”, conchide avocatul, fără să ofere detalii despre cum a reuşit să-şi convingă părinţii de alegerea sa.

    Ideea construirii unei firme de avocaţi s-a născut pentru Gheorghe Muşat încă din ianuarie 1990. Aceasta se întemeia, pe de o parte, pe existenţa de atunci a unui anumit model pe piaţa occidentală, iar pe de altă parte, din convingerea lui că într-o economie liberă, după Revoluţia din decembrie ’89, rolul avocatului urma să cunoască schimbări substanţiale, după modelul experienţei vestice. Cei care au pariat la începutul anilor 1990 pe avocatura de afaceri au fost însă foarte puţini; pot fi număraţi pe degete, spune avocatul. „În 1990, mai toţi avocaţii practicau drept penal, dreptul familiei şi puţin drept civil. Puţin sau deloc dreptul afacerilor. Să nu uităm că prin anii ’90–’93 erau oameni care încă credeau că în România nu se va instala capitalismul, sau, în orice caz, nu acela de tip european. Să ne amintim de partidul unic al lui Iliescu, de mineriade sau de sloganul «Nu ne vindem ţara»”.

    Avocatul spune că încă de atunci, nu a avut nicio îndoială că România va cunoaşte schimbări radicale, că avocatura de afaceri din perioada interbelică va reînvia şi că, mai devreme sau mai târziu, vor apărea şi în România case de avocaţi după modelul celor din vest. „Nu eram mulţi avocaţi care împărtăşeam acest optimism. Cu trecerea timpului însă, au început să apară din ce în ce mai mulţi care au pornit pe acest drum. Din acest punct de vedere, aş spune că Muşat & Asociaţii a fost un fel de crucişător al avocaturii de business din România.”

    Gheorghe Muşat povesteşte cum avocatura de afaceri din România a fost astfel pusă pe harta lumii de o mână de avocaţi din generaţia anilor ’80. „Au crezut în libertate şi economia de piaţă şi au construit în jurul lor echipe de avocaţi profesionişti, capabile să rivalizeze cu marile firme din Europa. Ei au fost pionierii şi pilonii pe care s-a dezvoltat piaţa avocaturii de astăzi.”

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • Top 5 seriale în această toamnă

    Ca în fiecare toamnă, apar seriale noi sau se continuă sezoanele din anii trecuţi. Toamna aceasta ne pregăteşte seriale noi, pe care abia aşteptăm să le vedem.

    De la western-uri sci-fi, cu Anthony Hopkins şi Ed Harris, la avocaţi căzuţi în dizgraţie şi animaţii combinate cu realitatea.

    Suntem foarte curioşi cum se vor prezenta următoarele:

    1. “Westworld”
    Premiera: 09.10.16
    Western sci-fi, inspirat din filmul din ’73 – cu acelaşi nume, cu Anthony Hopkins, Ed Harris şi Evan Rachel Wood în rolurile principale.

    Vezi aici top 5 seriale în această toamnă. Unde le puteţi vedea
     

  • Corporaţie vs. start-up: cursa pentru inteligenţa artificială

    ROSS Intelligence, spre exemplu, a reuşit să semneze contracte cu mai multe firme de avocatură după ce a dezvoltat un program cu inteligenţă artificială care poate uşura mult munca avocaţilor: Ross rezolvă aproape instantaneu partea de cercetare dintr‑un dosar, nemaifiind nevoie ca membrii baroului să caute prin cărţile de drept. Dezvoltat pe un sistem produs de IBM, ROSS devine o celebritate în lumea avocaţilor, rezolvând sarcini care în mod normal ar fi luat zile bune.

    Aplicaţia de mesagerie Slack, un alt start-up devenit tot mai popular în ultima vreme, lucrează la încorporarea inteligenţei artificiale pentru a servi ca un asistent personal care să răspundă la întrebări şi chiar să vorbească cu utilizatorii. Geoffrey Hinton, un expert în inteligenţa artificială care îşi împarte timpul între slujba de la Google şi cea de profesor la Universitatea din Toronto, crede că maşinile ar putea ajunge, în doar cinci ani, să posede mai multe abilităţi specifice omului. Cele mai puternice calculatoare sunt încă de un milion de ori mai puţin deştepte decât creierul uman, spune Hinton, cunoscut drept „bunicul învăţăturii profunde“. În prezent, cele mai dezvoltate computere au echivalentul unui miliard de sinapse (legăturile dintre neuronii din creier), în vreme ce creierul uman are peste 1.000 de trilioane. Dar acest lucru se schimbă de la an la an.

    „În cazul unei noi tehnologii, oricare ar fi aceasta, dacă ea cade pe mâinile cui nu trebuie, atunci cu siguranţă că se pot întâmpla lucruri rele“, consideră Hinton. „Dar asta e mai mult o întrebare despre natura omului decât despre tehnologie. Ideea nu este să oprim progresul pentru a ne asigura că astfel de accidente nu vor avea loc; trebuie să ne asigurăm că oamenii nepotriviţi nu au acces la cele mai noi invenţii.“

    Chiar şi servicii sau aplicaţii care astăzi ne par banale, aşa cum este spre exemplu suita Office, au de profitat de pe urma noului val. Microsoft, producătorul programului în cauză, a cumpărat un start-up din California numit Genee, care a dezvoltat o aplicaţie bazată pe tehnologia inteligenţiei artificiale, cu scopul de a-şi îmbunătăţi varianta cloud a suitei de aplicaţii Office; valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică. „Continuăm să dezvoltăm o serie de funcţii de productivitate şi servicii pentru Office 365, astfel încât să aducem mai multă valoare adăugată pentru clienţii noştri. În acest context, sunt încrezător că echipa Genee ne va ajuta în atingerea obiectivului nostru de a face orice experienţă digitală «inteligent㻓, a scris Rajesh Jha, vicepreşedinte în cadrul Microsoft pentru diviziile Outlook şi Office 365, într-o postare pe blogul companiei.

    Este evident, aşadar, că sistemele de inteligenţă artificială (IA) şi-au găsit loc în viaţa de zi cu zi. Dar cum s-a ajuns aici? Factorul decisiv în acest sens este dezvoltarea tehnologică la o viteză fără precedent: dacă în trecut puterea limitată a calculatoarelor era cea care limita progresul în ceea ce priveşte IA, infrastructura şi ecosistemele actuale pot suporta procesele necesare „gândirii artificiale“. Puterea de procesare şi capacitatea de memorie, cloud computing, fibra optică de mare viteză, accesul la Wi-Fi şi mai ales conectivitatea tot mai mare (ceea ce numim Internet of Things) s-au combinat pentru a crea mediul perfect pentru dezvoltarea inteligenţei artificiale.

    În urmă cu douăzeci de ani, doar companiile cu un departament puternic de cercetare şi dezvoltare îşi permiteau să lucreze în acest domeniu; chiar şi în acele cazuri, majoritatea activităţii se rezuma la lucruri teoretice. Astăzi, orice antreprenor are acces la o conexiune rapidă, dispozitive performante şi la infrastructura pusă la punct de acele corporaţii.

    Creşterea Facebook şi a altor platforme de social media a jucat, de asemenea, un rol important. Până recent nu exista posibilitatea de a stoca informaţii despre modul în care oamenii interacţionează; la începutul anilor 2000, ideea de acces la astfel de informaţii părea o utopie.

    Dar tocmai faptul că datele reprezintă astăzi o resursă atât de accesibilă arată că un ecosistem de inteligenţă artificială poate fi dezvoltat de oricine.

    Companii precum Microsoft, IBM sau Alphabet se numără printre cele care au investit masiv în cercetarea inteligenţei artificiale. Aplicaţiile care „învaţă“, dezvoltate de aceste companii şi ajunse în faţa publicului au avut diverse grade de succes. Abilitatea sistemului Watson (produs de IBM) de a răspunde întrebărilor puse într‑un limbaj comun îl transformă într-o resursă ideală pentru profesionişti din industrii precum cea medicală sau cea financiară. Motorul de căutare Google foloseşte de ani de zile algoritmi similari unui sistem de inteligenţă artificială, în vreme ce Facebook a investit sute de milioane de dolari pentru a cumpăra diverse companii de cercetare în domeniu.

    În vreme ce aceşti giganţi ocupă primele pagini ale ziarelor cu proiectele pe care le realizează, companiile independente sunt cele care fac progrese mai însemnate. Organizaţii precum ROSS Intelligence sau Slack sunt cele care aduc, de fapt, adevărata inovaţie.

    Potrivit celor de la Bloomberg, fondurile de investiţii au finanţat start-up-urile din zona inteligenţei artificiale cu peste 300 de milioane de dolari doar în 2014; până în 2020, inteligenţa artificială ar urma să devină o piaţă de peste 20 de miliarde de dolari. Gartner, pe de altă parte, anunţă că peste 85% din interacţiunile cu clienţi vor fi preluate de maşini tot mai inteligente.

    Până atunci, probabil că o generaţie mai tânără care nu a cunoscut lumea de dinainte de internet va fi creat deja un nou Google, Facebook sau Amazon. Companiile din tehnologie cu greutate vor deveni, în timp, fundaţii pentru start-up-uri pornite de nicăieri – aşa cum au început şi ele, cu multă vreme în urmă.

    Asta nu înseamnă, desigur, că organizaţiile enumerate mai sus nu vor juca un rol extrem de important în dezvoltarea maşinilor inteligente. Ele vor avea în primul rând rolul de a crea infrastructura – similar, dacă vreţi, modului în care companiile de cablu au devenit un soi de fundaţie pentru start-up-urile apărute după explozia internetului. Cei mai câştigaţi vor fi însă jucătorii mici care vor opera în zone specifice, precum agricultura sau manufactura.

    O altă industrie care ar trebui să beneficieze din plin de avantajele inteligenţei artificiale este cea a asigurărilor: imaginaţi-vă o maşină inteligentă care poate calcula până la zecime riscurile asociate unei poliţe de asigurare, care poate estima mult mai bine şansele de a exista un accident sau un dezastru natural.

    Fie că serveşte ca un asistent de cercetare în cadrul unui birou sau ca un asistent activat prin voce în cadrul unei operaţii medicale complicate, inteligenţa artificială se transformă rapid în realitate. La fel ca alte momente definitorii din istoria modernă, revoluţia inteligenţei artificiale va răsplăti jucătorii care vor reuşi să beneficieze de ea. Sistemele de inteligenţă artificială vor juca un rol extrem de important în rezolvarea unor probleme ce păreau fără rezolvare, iar start-up-urile sunt cele care ar trebui să contribuie decisiv la acest nou val tehnologic.

  • Audierile denunţătorilor din dosarul lui Sorin Oprescu, secretizate de judecător

    Audierile denunţătorilor din dosarul în care fostul primar al Capitalei este judecat pentru fapte de corupţie au fost secretizate de magistraţi, la cererea unora dintre avocaţii din cauză, aceştia susţinând că se obstrucţionează actul de justiţie prin apariţia declaraţiilor în spaţiul public.

    Mai mulţi avocaţi din dosar au cerut secretizarea procesului, motivând că este obstrucţionat actul de justiţie prin faptul că ceea ce întâmplă în sala de judecată este transmis în presă.

    Judecătorul cauzei a admis cerera avocaţiilor, astfel că audierile denunţătorilor din dosar vor fi secrete.cI

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Audierile denunţătorilor din dosarul lui Sorin Oprescu, secretizate de judecător

    Audierile denunţătorilor din dosarul în care fostul primar al Capitalei este judecat pentru fapte de corupţie au fost secretizate de magistraţi, la cererea unora dintre avocaţii din cauză, aceştia susţinând că se obstrucţionează actul de justiţie prin apariţia declaraţiilor în spaţiul public.

    Mai mulţi avocaţi din dosar au cerut secretizarea procesului, motivând că este obstrucţionat actul de justiţie prin faptul că ceea ce întâmplă în sala de judecată este transmis în presă.

    Judecătorul cauzei a admis cerera avocaţiilor, astfel că audierile denunţătorilor din dosar vor fi secrete.cI

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro