BusinessMagazin

Tag: AVANTAJE

  • John Bercow, criticat după ce a afirmat că imigranţii est-europeni muncesc mai bine ca britanicii

     Potrivit publicaţiei Daily Mail, preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului britanic a mai declarat că sosirea a mii de imigranţi din Europa de Est aduce avantaje importante ţării sale. El a evocat un “val important” de persoane care au venit în ultimii ani în Marea Britanie şi a lăudat etica muncii lor în comparaţie cu a britanicilor.

    Aceste declaraţii au provocat critici pe tema neutralităţii politice stricte necesare exercitării funcţiei pe care o ocupă, Bercow, provenind din rândul conservatorilor, fiind criticat pentru un comportament “ruşinos”.

    “Cred că este necesar ca situaţia să fie controlată şi monitorizată în privinţa imigraţiei – orice stat care vrea să îşi protejeze cetăţenii trebuie să facă acest lucru – dar există şi avantaje importante”, a declarat el într-o vizită la Parlamentul din Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pe alţii i-a îngropat, lui i-a triplat afacerea. Cum poate deveni o criză economică un manual de business

    TREBUIT SĂ LUĂM DECIZII IMPORTANTE ŞI FOARTE RAPID ŞI A TREBUIT SĂ NE BAZĂM FOARTE MULT PE INSTINCT ŞI EXPERIENŢA MANAGERIALĂ„, povesteşte Tolga Oran, sales & marketing country manager la Gefco România. În perioada 2008-2009, criza economică a afectat „pe mulţi dintre clienţii nostri şi, cu un efect de domino, s-a reflectat şi în activitatea noastră„. Compania a văzut volumele scăzând dramatic, mai mulţi clienţi având probleme financiare, iar obiectivele stabilite – din ce în ce mai ambiţioase – păreau şi mai greu de atins.

    În ciuda acestui lucru, cifra de afaceri a companiei a crescut neîntrerupt, fiind în 2011 cu 264% mai mare decât în 2007; în 2011, profitabilitatea companiei a fost de 6,9%, „mult peste aşteptările pieţei„, spune Oran. „Compania a câştigat permanent clienţi noi, un exemplu fiind chiar 2012, an în care Gefco a câştigat 28 de clienţi noi. Creşterea a poziţionat compania în topul operatorilor logistici din România, fiind pe locul doi din punct de vedere al cifrei de afaceri şi pe primul loc din punct de vedere al profitabilităţii„, afirmă Oran.

    Tot el povesteşte că de la instalarea recesiunii, echipa de management a trebuit să ia decizii importante şi foarte rapid; „a trebuit să ne bazăm foarte mult pe instinct şi experienţa managerială„. Gefco a făcut ajustări de buget rapid şi a reuşit, în cele din urmă, spune reprezentantul său, „să păstrăm tot personalul, chiar să creştem echipa comercială„. Despre această perioadă, Tolga Oran spune că „a fost un moment de vârf în cariera mea fiindcă a trebuit să trec de la rolul de manager la cel de lider„.

    Lucrează în sectoruI logistic de peste zece ani, începând cu grupul Omsan în Turcia şi a fost ulterior relocat în România pentru a pune bazele organizării comerciale, pentru a încheia primele contracte şi a coordona activitatea de vânzări şi de business development. În 2007, s-a alăturat grupului Gefco, ca sales & marketing country manager. Firma era la începutul activităţii în România şi punea bazele echipei – „eu deja cunoşteam piaţa din România şi aveam experienţa demarării unui business„.

    PENTRU A DEPĂŞI PIEDICILE RIDICATE DE CRIZĂ ŞI A PLASA COMPANIA PE UN TRASEU CRESCĂTOR ERA ÎNSĂ NEVOIE DE MAI MULT. „Trebuie să recunosc că mi-a fost de ajutor şi experienţa acumulată în timpul crizei economice din 2000 din Turcia, când eram la începutul carierei mele profesionale – din această experienţă am învăţat câteva lecţii importante şi anume să fii tot timpul cu ochii pe evoluţia economică şi de business şi să păstrezi o viziune de ansamblu„, povesteşte reprezentantul Gefco.

    La 34 de ani, managerul turc conduce cinci divizii principale, responsabile de dezvoltare pentru toate locaţiile din România, incluzând sediul central şi agenţiile/platformele Arad, Curtici, Piteşti, Craiova, Constanţa, Otopeni. Coordonează o echipă de business development, aşadar „rolul nostru este de a construi şi de a coordona activitatea de bugetare în ansamblu. Obiectivele financiare sunt responsabilitatea noastră directă; bugetul pe care îl administrez este de peste 40 mil. euro.

    Tolga Oran coordonează persoane din departamente precum marketing şi comunicare, vânzări şi administrare conturi naţionale, key account management şi administrare conturi globale, business development, inginerie proiecte şi studii.

    Tolga Oran va apărea în a opta ediţie a catalogului „100 de tineri manageri de top„

  • Avantajul unei diplome în plus

    “Angajatorii caută, în general, oameni cu un CV cât mai stufos şi foarte mulţi se uită la studiile candidaţilor, dacă au sau nu diplome de MBA sau EMBA şi în funcţie de aceste criterii fac o primă selecţie. Din acel punct încolo, angajaţii trebuie să demonstreze că pot şi practica foarte bine”, spune profesorul Bodo Schlegelmilch, decanul WU Executive Academy, programul de EMBA al Universităţii din Viena, prezent şi în România. Într-adevăr, la conducerea companiilor de pe piaţa locală, fie că este vorba despre prima linie de management sau despre middle manageri, numărul celor care au o diplomă de MBA sau EMBA creşte de la an la an. Cu o oarecare domolire a ritmului în ultimii patru ani din cauza costurilor destul de mari pe care le presupune participarea la cursuri, tendinţa rămâne însă actuală.

    Până în 2008, aproape în exclusivitate cheltuielile erau suportate de companii, care ofereau angajaţilor un MBA sub formă de beneficiu extra-salarial sau instrument de motivare profesională. Din 2008 încoace, au început să apară cursanţi care făceau pe cont propriu această investiţie în dezvoltarea lor profesională sau ajungeau la un compromis împreună cu angajatorul şi împărţeau costurile. “În momentul de faţă, o treime din cursanţi plătesc programul din propriul buzunar, iar restul sunt sponsorizaţi de companiile pentru care lucrează. Acest lucru este valabil pentru România, dar în Germania şi Austria raportul este invers”, subliniază Schlegelmilch.

    Pentru cei care vor să cuantifice exact cum anume şi în cât timp se amortizează investiţia, datele sunt destul de clare. Pentru început, trebuie să plătească 35.000 de euro pentru cele 14 luni în care vor urma programul de EMBA. Dintre cei care termină, aproximativ 35% ajung în funcţii de top management, adică preşedinte, CEO, managing director sau membru în consilii de supraveghere, în condiţiile în care în momentul începerii programului doar 20% ocupă o astfel de poziţie. Apoi, statisticile celor de la WU arată că peste 25% dintre absolvenţi primesc o mărire salarială de 50%, iar 7% chiar o dublare a venitului lunar. Financial Times, care face o monitorizare constantă a programelor de MBA şi EMBA, mai prezintă o cifră: în medie, absolvenţii au un salariu de 112.000 de euro pe an, adică peste 9.000 de euro pe lună.

    Schlegelmilch crede că dincolo de motivare şi dorinţa de a avea angajaţi mai bine pregătiţi, companiile oferă MBA-uri şi EMBA-uri şi dintr-o altă raţiune. “Este în interesul multinaţionalelor să aibă pe plan local oameni bine pregătiţi, care să-i înlocuiască pe expaţi pentru că managerii locali au avantajul expertizei locale, sunt familiarizaţi cu piaţa şi asta contează mult.”

    În momentul de faţă, cele mai căutate sunt MBA-urile specializate, care urmăresc competenţele adaptate unei industrii anume şi mai puţin cunoştinţele generale de business. 33% dintre cursanţii WU Executive Academy urmează cursurile unui MBA specializat în domeniul financiar. 15% vor să se specializeze în IT, 9% în retail, 7% în industrie şi 6% în industria bunurilor de larg consum şi energie. Cel din urmă este, de altfel, şi cel mai scump, costul celor 14 luni de program ajungând la 45.000 de euro.

    Cei care se înscriu într-o astfel de cursă, pe care mulţi ar numi-o “nebună”, sunt întotdeauna oameni care se află într-un moment important al carierei lor şi care cunosc în detaliu lumea de business. Majoritatea au circa 13 ani de experienţă în domeniul în care lucrează, au o vârstă medie de 36-37 de ani, iar trei din zece cursanţi sunt femei.

  • Nou proiect privind vizele SUA, introdus în Congres. Proiectul nu are avantaje pentru România

    Proiectul este, însă, salutat de către ministrul de Externe, Cristian Diaconescu. Proiectul a fost introdus de senatorii americani Barbara A. Mikulski (democrată, reprezentând statul Maryland) şi Mark Kirk (republican, reprezentând statul Illinois). Intitulat Visa Waiver Program Enhanced Security and Reform Act, documentul beneficiază de susţinere din partea ambelor formaţiuni politice americane şi din partea preşedintelui Obama şi, potrivit unui comunicat al senatoarei Mikulski, are ca scop încurajarea deplasărilor şi turismului din Statele Unite.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cum dobândeşte un antreprenor/manager un avantaj competitiv?

    Dacă în business avantajul competitiv este dat de inovaţie sau de calitatea produselor sau serviciilor, precum şi alte elemente caracteristice unei afaceri, în viaţa personală avantajul competitiv s-ar traduce în investiţie în dezvoltarea personală. Aşa cum inovaţia presupune o investiţie în cercetare, la nivel individual investiţia în tine se face prin participarea la diferitele programe de educaţie non-formală sau conferinţe.
    Extrapolând, putem spune că echivalentul investiţiei în cercetare ar fi participarea la evenimente sau şcoli unde te pui la curent cu noile tendinţe în management sau alte domenii de interes, cunoşti oameni, afli ce se întâmplă în alte ţări prin intermediul studiilor de caz, afli cum au rezolvat alte companii problemele noii realităţi economice şi, în general, înveţi despre cum trebuie sau ai putea să-ţi conduci afacerea în secolul XXI.
    Informaţiile pe care le culegi din asemenea evenimente sunt vitale. Vitale, dar nu suficiente, pentru că depinde de fiecare dintre participanţi cât şi cum foloseşte din ceea ce a aflat.

    Exact ca în cazul cercetărilor făcute de firme, fiecare va lua o parte din rezultatele cercetării şi o va folosi sau nu în procesul de inovaţie. Pentru a putea deveni competitivi nu numai în calitate de antreprenori, dar şi în calitate de intraprenori (cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei firme în calitate de angajaţi, dar au iniţiativă antreprenorială) trebuie să investeşti în formarea personală. Nu există altă variantă prin care să poţi să-ţi dezvolţi acele abilităţi de care ai nevoie pentru a fi competitiv fără să înveţi de la alţii cum să faci. Întocmai ca un atlet, oricât de mult talent ar avea, tot trebuie să înveţe cum să stăpânească o tehnică; fie că aleargă 100 m garduri, fie că sare cu prăjina, el învaţă cum să stăpânească o tehnică; sau întocmai ca un violonist, oricât de talentat ar fi acesta, dacă nu învaţă cum să-şi mişte degetele pe vioară sau cum să citească partiturile, el nu va şti să cânte la vioară. La fel şi antreprenorii, care, indiferent cât de mult citesc, dacă nu participă la cursuri non-formale, să înveţe de la cei care au trecut deja prin experienţa aceasta, nu vor reuşi să facă faţă.

    La un moment dat, fostul preşedinte al boardului de la Universitatea Harvard (între 1971 şi 1990), dl. Derek Bok, a spus: “Dacă credeţi că educaţia este scumpă, atunci încercaţi ignoranţa”. Cred că acest citat este reprezentativ pentru noi, deoarece majoritatea antreprenorilor români preferă să pornească la drum fără a fi pregătiţi, considerând că ei le ştiu pe toate, ignorând de cele mai multe ori realitatea. La fel păţesc şi companiile, multe dintre acestea refuzând să investească în cercetare deoarece se simt confortabil acolo unde se află, iar atunci când vine din urmă concurenţa şi îi depăşeşte nu înţeleg de ce li s-a întâmplat asta. Dacă priveşti totul prin prisma unei investiţii, o investiţie în tine îşi va arăta, cu siguranţă, rezultatele în timp.Tot ce îţi mai trebuie sunt două caracteristici pe care eu le consider esenţiale pentru un antreprenor, şi anume: răbdarea şi perseverenţa. Fără acestea nu vei fi în stare să clădeşti pe termen lung, vei fi la fel ca mulţi pseudo-antreprenori care fac business după ureche şi se ghidează după principiul “hit and run”. Şi asta deoarece nu au alte modele, nu au o educaţie sau formare care să-i înveţe altceva.

    Atunci când mi-am pornit eu primele iniţiative antreprenoriale (vânzări de asigurări sau sisteme de MLM), mi-ar fi plăcut să-mi spună şi mie cineva că nu aşa se face. Cu toate că eram olimpic la economie, nici şcoala nu m-a învăţat să-mi dezvolt acele abilităţi de care aveam nevoie pentru a reuşi. În final, am reuşit cu o altă afacere şi după mai mulţi ani.

    Şi tocmai pentru că vreau să uşurez drumul cât mai multor antreprenori şi manageri, pledez pentru educaţia antreprenorială. Iar un prim pas pe care puteţi să îl faceţi pentru educaţia voastră antreprenorială e să citiţi cartea “Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunităţi şi succes în afaceri” a lui Marius Ghenea, pe care o găsiţi distribuită împreună cu această ediţie a BUSINESS Magazin. Marius Ghenea, alături de care sunt mentor la School for Startups România 2012, este primul antreprenor român care a scris o carte despre antreprenoriat şi drumul pe care l-a deschis trebuie pavat cu cât mai multe astfel de iniţiative.

    Péter Barta este directorul executiv al Fundaţiei Post-Privatizare.

  • Cum dobândeşte un antreprenor/manager un avantaj competitiv?

    Dacă în business avantajul competitiv este dat de inovaţie sau de calitatea produselor sau serviciilor, precum şi alte elemente caracteristice unei afaceri, în viaţa personală avantajul competitiv s-ar traduce în investiţie în dezvoltarea personală. Aşa cum inovaţia presupune o investiţie în cercetare, la nivel individual investiţia în tine se face prin participarea la diferitele programe de educaţie non-formală sau conferinţe.
    Extrapolând, putem spune că echivalentul investiţiei în cercetare ar fi participarea la evenimente sau şcoli unde te pui la curent cu noile tendinţe în management sau alte domenii de interes, cunoşti oameni, afli ce se întâmplă în alte ţări prin intermediul studiilor de caz, afli cum au rezolvat alte companii problemele noii realităţi economice şi, în general, înveţi despre cum trebuie sau ai putea să-ţi conduci afacerea în secolul XXI.
    Informaţiile pe care le culegi din asemenea evenimente sunt vitale. Vitale, dar nu suficiente, pentru că depinde de fiecare dintre participanţi cât şi cum foloseşte din ceea ce a aflat.

    Exact ca în cazul cercetărilor făcute de firme, fiecare va lua o parte din rezultatele cercetării şi o va folosi sau nu în procesul de inovaţie. Pentru a putea deveni competitivi nu numai în calitate de antreprenori, dar şi în calitate de intraprenori (cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei firme în calitate de angajaţi, dar au iniţiativă antreprenorială) trebuie să investeşti în formarea personală. Nu există altă variantă prin care să poţi să-ţi dezvolţi acele abilităţi de care ai nevoie pentru a fi competitiv fără să înveţi de la alţii cum să faci. Întocmai ca un atlet, oricât de mult talent ar avea, tot trebuie să înveţe cum să stăpânească o tehnică; fie că aleargă 100 m garduri, fie că sare cu prăjina, el învaţă cum să stăpânească o tehnică; sau întocmai ca un violonist, oricât de talentat ar fi acesta, dacă nu învaţă cum să-şi mişte degetele pe vioară sau cum să citească partiturile, el nu va şti să cânte la vioară. La fel şi antreprenorii, care, indiferent cât de mult citesc, dacă nu participă la cursuri non-formale, să înveţe de la cei care au trecut deja prin experienţa aceasta, nu vor reuşi să facă faţă.

    La un moment dat, fostul preşedinte al boardului de la Universitatea Harvard (între 1971 şi 1990), dl. Derek Bok, a spus: “Dacă credeţi că educaţia este scumpă, atunci încercaţi ignoranţa”. Cred că acest citat este reprezentativ pentru noi, deoarece majoritatea antreprenorilor români preferă să pornească la drum fără a fi pregătiţi, considerând că ei le ştiu pe toate, ignorând de cele mai multe ori realitatea. La fel păţesc şi companiile, multe dintre acestea refuzând să investească în cercetare deoarece se simt confortabil acolo unde se află, iar atunci când vine din urmă concurenţa şi îi depăşeşte nu înţeleg de ce li s-a întâmplat asta. Dacă priveşti totul prin prisma unei investiţii, o investiţie în tine îşi va arăta, cu siguranţă, rezultatele în timp.Tot ce îţi mai trebuie sunt două caracteristici pe care eu le consider esenţiale pentru un antreprenor, şi anume: răbdarea şi perseverenţa. Fără acestea nu vei fi în stare să clădeşti pe termen lung, vei fi la fel ca mulţi pseudo-antreprenori care fac business după ureche şi se ghidează după principiul “hit and run”. Şi asta deoarece nu au alte modele, nu au o educaţie sau formare care să-i înveţe altceva.

    Atunci când mi-am pornit eu primele iniţiative antreprenoriale (vânzări de asigurări sau sisteme de MLM), mi-ar fi plăcut să-mi spună şi mie cineva că nu aşa se face. Cu toate că eram olimpic la economie, nici şcoala nu m-a învăţat să-mi dezvolt acele abilităţi de care aveam nevoie pentru a reuşi. În final, am reuşit cu o altă afacere şi după mai mulţi ani.

    Şi tocmai pentru că vreau să uşurez drumul cât mai multor antreprenori şi manageri, pledez pentru educaţia antreprenorială. Iar un prim pas pe care puteţi să îl faceţi pentru educaţia voastră antreprenorială e să citiţi cartea “Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunităţi şi succes în afaceri” a lui Marius Ghenea, pe care o găsiţi distribuită împreună cu această ediţie a BUSINESS Magazin. Marius Ghenea, alături de care sunt mentor la School for Startups România 2012, este primul antreprenor român care a scris o carte despre antreprenoriat şi drumul pe care l-a deschis trebuie pavat cu cât mai multe astfel de iniţiative.

    Péter Barta este directorul executiv al Fundaţiei Post-Privatizare.

  • Idei de afaceri: Care sunt costurile si avantajele unui magazin online

    Se pare ca exista si raspunsuri la aceste intrebari. Unul dintre
    ele ar fi ca deschiderea unui magazin online ar intruni toate
    conditiile impuse de situatia economica actuala.

    Riscurile sunt mici pentru ca si investitia este mica. Vorbim de
    cateva sute de euro. Iar daca ne uitam si la faptul ca marile
    magazine virtuale precum eMag au anuntat cresteri de vanzari in
    ultimele luni, am putea spune ca este un business oportun in
    aceasta perioada.


    Cititi mai multe     pe www.incont.ro

  • Cumperi acum cu cardul, platesti peste doua luni. Care sunt (dez)avantajele?

    Banca Romaneasca a lansat cardul de credit in lei MasterCard
    Standard disponibil in lei, cu perioada de gratie de pana la 61 de
    zile, cea mai mare din acest moment de pe piata, cu 0% dobanda la
    plata cumparaturilor la comercianti si pe Internet.

    Dupa expirarea acestei perioade, dobanda este de 24,45% pe an
    pentru platile la comercianti si online, iar pentru sumele retrase
    la bancomat rata dobanzii este de 26,45%. Nivelul minim al
    creditului acordat este de 500 de lei, iar cel maxim de 17.500 de
    lei.

    Cititi mai multe pe
    www.incont.ro

  • Cele mai scumpe MBA-uri din Romania

    Taxele pe care le percep scolile de management care ofera
    programe de tip MBA (Master of Business Administration) sau EMBA
    (Executive Master of Business Administration) in Romania au
    reprezentat dintotdeauna un subiect aprins de discutie. Ele faceau
    din aceste programe o tinta cu atat mai pretioasa, cu cat era
    inaccesibila pentru cei mai multi dintre cei ce doreau sa urmeze o
    astfel de specializare. Vorbim de cateva mii sau zeci de mii de
    euro pentru un ciclu, care in general se intinde pe o perioada
    cuprinsa intre 10 luni si doi ani.

    Partea buna pentru cei ce au astazi o diploma de MBA sau EMBA
    este ca, in majoritatea cazurilor, costurile au fost suportate de
    companiile angajatoare, fiind vazute ca o investitie in beneficiul
    lor. Pana aici, toate bune si frumoase – si pentru cursanti, si
    pentru scolile de management. Problema a aparut abia dupa ce criza
    a impus impartirea investitiilor in cele cu adevarat cruciale
    pentru existenta sau succesul unei afaceri si cele ce pot fi
    amanate. “Comparativ cu situatia din anii precedenti, cand
    aproximativ 60% din studenti au beneficiat de plata cursurilor de
    catre companiile la care lucrau, anul acesta ponderea a scazut la
    10%”, afirma Lucian Botea, coordonatorul adjunct al programului MBA
    al Universitatii DeSales. E clar deci, ca nu vorbim despre
    activitati cruciale.


    Cel mai scump program derulat in acest moment este un EMBA
    oferit de WU Executive Academy, din cadrul Universitatii Economice
    si de Afaceri din Viena, care costa 35.000 de euro si dureaza 14
    luni. Specializarea este general management, iar anul trecut a avut
    30 de absolventi, adica incasari de putin peste un milion de euro.
    Pe langa cursurile propriu-zise, in program sunt incluse si
    calatorii de studiu in strainatate: o calatorie de noua zile in
    Minneapolis, SUA, unde au loc vizite la companii ca Reuters, JP
    Morgan Chase sau NASDAQ si o calatorie de sase zile la Viena, cu
    vizite la Erste Bank, OMV si Immoeast. De altfel, astfel de
    calatorii sau stagii practice fac parte, mai nou, din programa
    celor mai multe scoli.

  • Holding: avantaje vs dezavantaje

    Avantaje

    Gruparea mai multor afaceri sub aceeasi umbrela, intr-o
    structura de holding, este motivata de o serie de avantaje fiscale
    si nefiscale pe care antreprenorul le poate obtine. Destinatia
    potrivita trebuie aleasa dupa niste criterii clare.

    CRITERII FISCALE
    Existenta unui regim fiscal favorabil, in special la taxarea
    dividendelor incasate si/sau platite;

    Posibilitatea aplicarii directivelor europene cu privire la
    regimul fiscal al platilor de dividende, dobanzi si redevente intre
    companii afiliate stabilite pe teritoriul UE;

    Posibilitatea aplicarii conventiilor de evitare a dublei
    impuneri, conform carora cotele de impozitare a dividendelor, a
    dobanzilor si a redeventelor pot fi mai mici decat cele prevazute
    de legislatia interna;

    Cota zero sau foarte redusa pentru impozitarea castigurilor de
    capital rezultate din vanzarea/lichidarea unei sucursale;

    Cota zero sau foarte redusa pentru taxe de timbru sau de
    transfer de active;
    Posibilitatea reinvestirii de catre firma-mama a profiturilor
    obtinute de la firme afiliate nerezidente, fara ca acestea sa fie
    caracterizate ca venituri impozabile de catre firma-mama.

    CRITERII NEFISCALE

    Posibilitatea platirii de dividende in cursul anului;

    Stabilitatea pietei financiare;

    Potentiale avantaje din punctul de vedere al regimului
    valutar;
    Confidentialitate in ce priveste identitatea actionarilor;

    Acces mai usor la finantare si la listarea pe piete financiare
    mature;

    Legislatie stabila si predictibila;

    Preferintele comerciale si culturale ale firmei-mama.

    Dezavantaje

    Pentru ca Romania nu are o legislatie specifica holdingului,
    reglementarile aplicabile aici pentru aceste entitati sunt aceleasi
    cu cele aplicate tuturor societatilor comerciale. Astfel, in
    Romania se pierd avantajele specifice societatilor de tip
    holding:

    Castigurile obtinute in urma vanzarii de catre holdingul
    romanesc a unei participatii la o societate din Romania sunt
    impozitate cu cota generala de 16%; in statele care au o lege a
    holdingului atractiva, cota de impozitare ar putea fi redusa sau
    veniturile respective ar putea fi chiar scutite;

    Dividendele primite de la societati afiliate rezidente in tari
    care nu sunt membre ale Uniunii Europene se impoziteaza aici cu
    cota generala de 16% sau cu cea prevazuta de conventiile de evitare
    a dublei impuneri aflate in vigoare;

    Transferul resurselor intre firme afiliate este, in general,
    subiect de dubla impunere; spre exemplu, veniturile din dobanzi
    obtinute de la societati afiliate nerezidente sunt de obicei supuse
    impozitului atat in Romania, cat si in tara de rezidenta a
    societatii afiliate.