BusinessMagazin

Tag: AVANTAJE

  • Business „la cheie”. Cum poţi să îţi deschizi o afacere în regim de franciză în România şi de ce investiţii este nevoie

    „Cred că trendul francizelor pe piaţa locală este în creştere şi continuă să se extindă, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Tinerii antreprenori şi nu numai au prins gustul micilor afaceri şi şi-au dorit să investească în astfel de businessuri care, după ei, promit şi au viitor. Potenţial este şi cred că poate fi atins prin inovaţie, pasiune şi multă muncă”, descrie Radu Savopol, cofondator al lanţului de cafenele 5 to go, piaţa locală a francizelor. Lanţul de cafenele dezvoltat de Savopol este cel mai mare de pe piaţa locală din punctul de vedere al numărului de unităţi – aproximativ 150 – iar francizarea este unul dintre pilonii pe care s-a dezvoltat acesta.

    „Nu putem deocamdată să vorbim de o piaţă dezvoltată în acest domeniu. Într-o economie bazată pe consum şi servicii, francizele din aceste domenii vor prospera. Ar fi frumos să vedem francize în domenii de producţie sau mai multe în vânzări şi/sau imobiliare”, observă şi Dan Isai, cofondator al lanţului de restaurante Salad Box, majoritatea deschise în regim de franciză. Potrivit lui, piaţa este departe de a-şi fi atins potenţialul, iar realizarea acestui obiectiv este extrem de volatilă. „În economia românească, în continuare sumele rulate în acest tip de business sunt relativ mici. Despre a atinge un potenţial încă nu poate fi vorba. Suntem la momentul în care lumea, clienţii, actorii sociali descoperă francizele, învaţă despre produsele oferite în acest sistem şi se obişnuiesc cu acest concept de operare.” De asemenea, subliniază el, „dezvoltarea unei pieţe este direct proporţională cu potenţialul acesteia, cu cât piaţa poate asigura un număr mai mare de locaţii şi o putere de cumpărare pe măsură, cu atât devine mai atractivă”.

    „Avantajul major este preluarea unei afaceri viabile, îndelung verificată în economia reală, fiind astfel organizată încât să faciliteze transferul prin francize. Asistenţa tehnică şi cea managerială sunt alte avantaje. Imaginea foarte bună este un alt avantaj important al francizei. Apartenenţa la un lanţ de magazine garantează întreprinzătorului recunoaşterea extrem de rapidă, pe baza prestigiului de care se bucură francizorul”, consideră şi Stephane Dumas, cofondator al afacerii cu accesorii Meli Melo – Paris. Cofondatorul Salad Box, menţionează, din rândul avantajelor, şi puterea unei reţele internaţionale, în situaţia unor businessuri precum cel pe care îl reprezintă, cunoştinţele cumulate din mai multe pieţe, standardizarea tuturor proceselor de lucru, precum şi un portofoliu de produse testat şi validat. „O franciză este un business la cheie, care operat corespunzător măreşte şansele să aducă rezultate favorabile”, adaugă Isai. „Francizele sunt extrem de populare în rândul proprietarilor de afaceri mici şi antreprenorilor în devenire, întrucât oferă şansa de a deţine o afacere, având, totodată, susţinerea din partea unei companii cu un model de business care este deja unul de succes”, observă şi Răzvan Cuc, preşedinte al RE/MAX România.
    Chiar dacă businessul este unul „la cheie”, nu lipsesc provocările şi necesitatea unor reacţii rapide din partea antreprenorilor care le dezvoltă. Radu Savopol vorbeşte despre o piaţă în continuă schimbare, motiv pentru care „trebuie mereu să inovezi, să ţii pasul cu trendurile, să fii activ şi proactiv, să fii fairplay şi să îţi asumi riscuri când poate alţii nu ar face-o. E important să fii pe fază, să fii mereu cu un pas înaintea celorlalţi, aşadar. Provocările într-un business apar zilnic, trebuie să ţii pasul cu ele”. Chiar şi în situaţia unei francize există ceva care poate surprinde şi e nevoie să iei decizii pe moment, să fii spontan şi să acţionezi, uneori, şi din instinct. Iar când vine vorba despre francizele internaţionale, „provocarea cea mai mare este adaptarea la pieţele noi şi înţelegerea nevoilor clienţilor din pieţele respective, astfel încât să existe mereu un echilibru între adaptarea locală şi păstrarea unui brand unitar, care defineşte puterea unui brand internaţional”, adaugă Isai.
    „Reţeta succesului” în situaţia unei afaceri în franciză stă în – potrivit proprietarilor de francize cu care a discutat Business MAGAZIN – brand, concept, flexibilitate, orientare în funcţie de nevoile de consum ale pieţei şi identificare a zonelor ce permit dezvoltarea de business. Pe de altă parte însă, Radu Savopol consideră că, dincolo de aceste aspecte, chiar şi într-un business cu francize trebuie să fii agil. „Cred că e important să iei decizii în momente cheie, să fii un bun observator şi analizator al competiţiei şi al pieţei în general şi, poate cel mai important, să fii activ. Să fii aproape de comunitatea ta, a celor ce-ţi iubesc brandul, să vii cu noutăţi, cu oferte, să păstrezi relaţia de încredere construită în timp şi s-o consolidezi, să îţi tratezi cu respect angajaţii şi să fii transparent. Munca şi pasiunea sunt alte elemente cheie care te ajută să îţi consolidezi businessul, fără ele nu poţi, după mine, să faci nimic trainic”, crede antreprenorul. 

    O afacere „la preţ fix”


    După inaugurarea unei prime cafenele în 2015, în Bucureşti, lanţul de cafenele 5 to go, înfiinţat de Radu Savopol şi Lucian Bădilă, s-a extins până în prezent la aproximativ 150 de locaţii în toată ţara, devenind cel mai mare lanţ din punctul de vedere al numărului de unităţi de pe segmentul cafenelelor.

    Cifra de afaceri înregistrată astfel a ajuns anul trecut la 5,5 milioane de euro la nivelul întregului grup 5 to go, aproape dublă faţă de 2017, când aceasta se plasa la 2,8 milioane de euro. „Pentru finalul lui 2019 preconizăm o cifră de afaceri de 8,5 milioane de euro şi ne bucurăm să anunţăm că numai într-o singură lună, octombrie, am atins pragul de 1 milion de euro cifră de afaceri”, spune Radu Savopol în interviul acordat Business MAGAZIN.
    Francizarea a fost unul dintre motoarele de dezvoltare a afacerii, în contextul în care din totalul de unităţi din prezent, aproximativ 90% sunt deschise în regim de franciză.
    „Franciza 5 to go are la bază un concept unic, de preţ fix, idee care m-a inspirat şi m-a făcut să creez acest business împreună cu o echipă tânără şi dinamică. Conceptul a fost foarte bine perceput de iubitorii de cafea şi vreau să credem că ne-am impus în piaţă prin cinci reguli simple: gustul cafelei noastre, profesionalismul echipei şi iscusinţa preparatorilor barista, rapiditatea cu care servim produsele, diversitatea lor – pentru că nu oferim numai cafea, ci şi răcoritoare, sandviciuri, dulciuri  – şi stilul de viaţă, pentru că noi credem că putem să oferim o stare mai bună clienţilor noştri, de aici şi motto-ul «Smile, there’s coffee!»”, descrie Radu Savopol, cofondatorul lanţului de cafenele 5 to go, conceptul brandului.
    Investiţia iniţială într-o franciză 5 to go este cuprinsă între 15.000 şi 20.000 de euro, taxa de franciză, de 4.500 de euro + TVA, fiind inclusă în aceste valori. „Suma poate varia în funcţie de mai mulţi factori importanţi, precum suprafaţa locaţiei, chiria spaţiului, mobilierul sau numărul de angajaţi. Amortizarea investiţiei se face într-o perioadă de un an, maximum doi”, precizează Radu Savopol. Un francizat 5 To Go trebuie să aibă în vedere o durată minimă a contractului de cinci ani, precum şi plata următoarelor redevenţe: 4% taxă lunară, 1,5% contribuţia la bugetul de marketing, taxe care se vor aplica la cifra de afaceri. „Noi ne ocupăm de pregătirea de dinainte de a deschide locaţia şi suport după ce demarăm businessul”, precizează antreprenorul. În ceea ce-i priveşte pe francizaţi, Radu Savopol observă că din rândul comunităţii acestora se disting două categorii principale. Una ar fi aceea a antreprenorilor care au lucrat mult timp în afara ţării şi şi-au dorit să revină acasă, în România, şi să-şi dezvolte propriul business. Un exemplu în acest sens este Marian Creangă, francizat cu două locaţii 5 To Go, de la Sfânta Vineri şi Brico Depot Orhideea din Capitală. După 11 ani petrecuţi în afară, el a revenit în România fără o perspectivă concretă de viitor. A mizat pe deschiderea unei cafenele 5 to go, iar la şase luni distanţă a realizat că este pregătit pentru o a doua locaţie. Planurile lui nu se opresc însă aici, el vizând deschiderea a trei locaţii 5 to go în sistem de franciză.


    O altă categorie care se evidenţiază în rândul francizaţilor 5 to go este a tinerilor antreprenori, iar Radu Savopol o aduce ca exemplu pe Bianca Sperchez, care, la 25 de ani, deţine două francize 5 to go în Braşov, oraşul ei natal. „Spiritul antreprenorial l-a moştenit din familie, de la părinţii ei, aşa că lucrurile au venit cumva firesc, deşi nu avea în plan, acum ceva timp, să urmeze acest drum. Chiar se gândea să plece în străinătate, să-şi construiască în altă parte cariera, dar ambiţia personală a făcut-o să rămână aici şi să-şi demonstreze ei, dar şi celorlalţi că se pot construi lucruri frumoase şi în România, că există potenţial şi putem să-l valorificăm”, povesteşte Savopol.

    CV de francizat 5 to go
    1.
    Plasarea în piaţă (viitoarea locaţie 5 To Go trebuie să fie dezvoltată în zone cu mai mult de 50.000 de locuitori);
    2.
    Asigurarea unei suprafeţe de vânzare de 10-50 mp;
    3.
    Găsirea unor spaţii optime de amplasare (zone cu spaţii de birouri, sedii administrative, licee sau facultăţi).  

    Pariul franţuzesc pe oraşe mici

    „Avem un concept suficient de matur ca să îl putem franciza. Pentru Meli Melo – Paris era deja timpul să dea startul la această dezvoltare atât în România, cât şi la nivel internaţional. Procesul de francizare a brandului Meli Melo este unul simplu şi concis. Ne bazăm pe o strategie inversă şi anume pe orientarea înspre oraşele de dimensiune mai mică, deoarece au o viteză de dezvoltare mult mai accentuată. Totodată, franciza Meli Melo Paris este un concept dublu: pe piaţa din România şi pe pieţele internaţionale, acolo unde nu am deschis direct magazine”, descrie Stephane Dumas, unul dintre fondatorii acestui brand în România şi membru al boardului Meli Melo – Paris, strategia de franciză a companiei. 
    Meli Melo – Paris a deschis primul magazin în Bucureşti în anul 1998, ajungând în prezent la 62 de magazine, cel mai recent fiind inaugurat în centrul comercial Veranda. După piaţa locală, compania s-a extins şi în Chişinău, Belgrad şi Sofia, unde deţine câte trei magazine. Compania este prezentă şi în online şi este activă şi pe segmentul de decoraţiuni pentru locuinţe, pe care deţine 7 magazine.


    Prima franciză Meli Melo şi singura în prezent din portofoliul companiei a fost deschisă în Târgu-Jiu, în septembrie 2018, în cadrul complexului Shopping City Târgu Jiu. „A fost startul perfect: partener, spaţiu, locaţie şi perioadă, iar rezultatele sunt peste aşteptări”, descrie Stephane Dumas începutul extinderii companiei prin franciză pe piaţa locală. În contextul acestui început optimist, compania şi-a propus ca în perioada următoare să se extindă în alte oraşe din ţară. „Până în 2022 ne-am propus să deschidem în franciză în nouă oraşe: Deva, Alba Iulia, Turnu Severin, Târgovişte, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Piatra Neamţ şi Botoşani”, descrie Dumas planurile viitoare de programului de francize al Meli Melo.
    Costul unei francize Meli Melo variază între 60.000 si 80.000 euro, în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de amenajare conform standardelor impuse de brand, iar investiţia ar trebui să fie recuperată în aproximativ doi ani şi jumătate – „în condiţii normale de derulare a businessului”, spun reprezentanţii afacerii. „Cu partenerul nostru francizat va fi un parteneriat real, suntem aproape de acesta şi chiar împreună în alegerea  locaţiei, negocierea contractului cu proprietarul, formarea profesională a angajaţilor şi ajutor în gestionarea magazinului. Vom considera întotdeauna francizatul nostru ca făcând parte din grupul Meli Melo şi de aceea vom fi aproape de el de câte ori este nevoie”, descrie Dumas colaborarea cu francizaţii companiei.

    CV de francizat Meli Melo
    1.
    Partener atras de comerţ, de preferat cu experienţă în retail, dar nu obligatoriu;
    2.
    Să poată susţine costul unei francize, care variază în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de aranjare conform standardelor companiei;
    3.
    Spaţiul unde se va deschide magazinul Meli Melo – Paris trebuie să aibă o suprafaţă cuprinsă între 40 şi 80 de metri pătraţi.
    4.
    Într-o primă etapă de colaborare, se semnează contractul între francizat şi se percepe o taxă de franciză de 5.000 de euro, incluşi în estimarea investiţiei iniţiale. În acelaşi timp se semnează şi contractul de închiriere cu centrul comercial sau magazinul pietonal şi se elaborează un plan de deschidere. 

    O alternativă sănătoasă (de business)


    „Salad Box încearcă să ofere o alternativă sănătoasă şi calitativă a produselor de tip fast-food, cu un meniu bogat în produse proaspete şi delicioase, dezvoltând accelerat în afara ţării încă de la începuturi cu ajutorul francizaţilor noştri, care au crezut în noi”, descrie Dan Isai conceptul lansat pe piaţa locală în urmă cu aproximativ 7 ani. Din România – Cluj-Napoca mai exact – reţeaua Salad Box s-a extins în 12 ţări, pe trei continente. Dintre cele 65 de unităţi de restaurante, 10 sunt operate în mod direct, restul fiind francize: „Am scăzut numărul de restaurante operate de noi pentru a ne putea concentra pe dezvoltarea conceptului şi sistemului de francize, care este un model scalabil. Ulterior, când dezvoltarea o să ajungă la o anumită maturitate, o să operăm şi noi mai multe locaţii”, explică Isai.

    Costurile aferente deschiderii unei francize Salad Box sunt cuprinse între 100.000 de euro şi 800.000 de euro, diferenţa între investiţia minimă şi cea maximă variind, potrivit lui Dan Isai, în funcţie de ţară şi de dimensiunea locaţiei. În costurile unei deschideri sunt incluse taxa de franciză, construcţia şi amenajarea locaţiei, cât şi un depozit cash pentru primele săptămâni de operare.
    Durata unui contract de francize este de 5 ani, iar Isai spune că, în urma analizei profilului de francizaţi şi a locaţiilor existente după 7 ani de activitate internă şi externă, Return of Investment (ROI) este stabilizată între 24 şi 30 de luni de activitate. „Acest lucru este condiţionat în mare parte de doi factori majori – investiţia iniţială şi potenţialul locaţiei ca număr de tranzacţii”, spune Dan Isai.
    Potrivit antreprenorului, succesul unei unităţi Salad Box este definit de francizatul care o deţine, în cea mai mare parte: „Motivaţia, timpul, banii, atenţia, dezvoltarea lui profesională sunt factorii care definesc succesul şi sunt esenţiali în actul deciziei de a investi sau nu într-o franciză Salad Box”. De asemenea, crede el, o franciză are succes dacă oferă calitate în produsele comercializate şi servicii la un standard ridicat într-o locaţie curată şi atrăgătoare, cu un design unitar. La acestea se adaugă locaţia restaurantului şi eficienţa marketingului la nivel local. „Chiar şi cu toate acestea prezente, clientul educat care devine consumator constant şi nu doar ocazional defineşte în mare măsură succesul sau falimentul unei locaţii, pentru că în final actul de cumpărare aduce sau nu profit.”
    Afacerea Salad Box a fost înfiinţată de patru antreprenori locali – Dan Isai, Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş. Potrivit ZF, grupul care are drept ancoră Salad Box cuprinde aproape 10 concepte. Dintre acestea, patru au ajuns şi pe pieţele externe. 

    CV de francizat Salad Box
    1.
    Francizatul/investitorul să îşi dorească să se implice în mod direct şi constant în operarea locaţiei şi, mai înainte de deschiderea acesteia, în toate costurile privind amenajarea spaţiului unde se investeşte peste 50% din suma iniţială;

    2.
    Apoi, contează modul în care formează şi coordonează echipa care va deservi locaţia, dedicarea acestora şi profesionalismul afişat în relaţia zilnică pe care o au cu furnizorii, clienţii şi compania.

    O investiţie minimă şi o piaţă mereu efervescentă

    „Conceptul francizei RE/MAX a fost proiectat în aşa fel încât să ajute antreprenorul să îşi dezvolte afacerea indiferent de experienţa sa anterioară în imobiliare”, spune Răzvan Cuc, preşedintele şi proprietarul masterfrancizei RE/MAX pe piaţa locală. Lanţul agenţiilor imobiliare cu origini americane RE/MAX are o istorie de patru decenii şi numără, la nivel global, peste 125.000 de agenţi afiliaţi în 110 ţări.

    Toate unităţile RE/MAX sunt deschise în regim de franciză, iar la nivel naţional, compania are peste 50 de birouri. În primul semestru din 2019, acestea au intermediat un volum de tranzacţii dublu faţă de S1 2018, cu o valoare cumulată a proprietăţilor tranzacţionate de aproximativ 79 milioane euro.


    Investiţia iniţială într-o astfel de franciză este de 8.990 euro fără TVA şi include dreptul de a folosi conceptul de proprietate cu toate beneficiile incluse pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării contractului. Această redevenţă iniţială de franciză include un pachet de training, respectiv 200 ore de educaţie specifică, materiale de lucru, de marketing, de tehnologie, cât şi suport în demararea afacerii – practic tot ce e nevoie pentru a demara o afacere la cheie.
    Odată cu accesul la reţeaua companiei, brokerii/ownerii vor plăti o redevenţă lunară procentuală din venituri şi una fixă, administrativă, pentru care beneficiază, printre altele, de consultanţă constantă pentru dezvoltarea afacerii, consiliere de marketing, dar şi acces la o platformă CRM de listare a proprietăţilor. Suportul oferit este unul integrat, atât la nivel juridic, de marketing, administrativ, cât şi pentru activităţile de intermediere în teren.
    „Sumele totale investite în achiziţia francizei şi amenajarea birourilor diferă însă de la caz la caz, pentru fiecare francizat, în funcţie de dotările biroului în care se va desfăşura activitatea”, precizează Răzvan Cuc. În medie, investiţia într-o franciză RE/MAX se recuperează în doi ani. „Pentru a avea succes, francizatul RE/MAX trebuie să dispună de timp, bani şi drive (determinare – n.r.)”, crede Răzvan Cuc. În ceea ce priveşte businessul, „reţeta succesului” este formată din trei elemente principale: brandul, reţeaua şi suportul. „Renumele la nivel mondial al brandului le oferă francizaţilor posibilitatea de a se  remarca şi diferenţia de competiţie, iar sistemul bazat pe colaborare între birouri pe care mizează RE/MAX facilitează procesul de tranzacţionare. După cum menţionam anterior, suportul oferit constant reprezintă, de asemenea, un avantaj competitiv pentru cei care fac parte din reţea”, precizează preşedintele RE/MAX.  

    CV de francizat RE/MAX

    1.
    Răzvan Cuc, preşedintele RE/MAX România, spune că un francizat trebuie să aibă trei ingrediente pentru a demara şi dezvolta afacerea: bani, timp şi drive.

    Plan de afaceri pentru normalitate în sănătate

    „Noi ne dezvoltăm şi prin propriile resurse, chiar de anul trecut jumătate dintre clinicile noastre au fost deschise prin propriile investiţii. Însă, pentru o dezvoltare sustenabilă, într-un ritm extrem de rapid, avem nevoie de parteneri care să adere la obiectivele noastre ambiţioase. Conceptul pe care îl propunem este de parteneriat. Este uşor diferit faţă de francizarea clasică”, descrie dr. Ionuţ Leahu, CEO şi fondator al reţelei stomatologice ce îi poartă numele, conceptul de parteneriere al companiei. „Păstrăm rigoarea francizei şi ne dorim ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei noastre”, adaugă antreprenorul.
    El spune că modelul lor de colaborare este diferit faţă de o franciză clasică deoarece compania-mamă aduce şi susţinere materială şi propria investiţie în clinică, alături de cunoştinţele legate de construcţia uneia, ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei.


    Dintre clinicile din reţeaua Dr. Leahu, cele din Piteşti şi Oradea (deschisă acum câteva zile) sunt dezvoltate prin parteneriate. Clinica din Piteşti, prima clinică a companiei din afara Bucureştiului, a fost deschisă la începutul anului 2018 şi a ajuns, după aproape doi ani, a ajuns la 450 de pacienţi unici pe lună si un procent din business de 15%. „Estimăm o evoluţie foarte bună şi pentru Oradea, în special pentru că această clinică va fi un centru de excelenţă regional pentru care ne propunem, în timp, să atragă un public relevant din toate ţările din jur”, spune antreprenorul. 
    Sistemul de parteneriere al companiei se bazează pe patru piloni: primul este conceptul de Clinică Integrată – One Stop Shop. Aceasta va avea cel puţin 8 scaune stomatologice, va fi dotată cu aparatură medicală de ultimă generaţie şi va conţine o ofertă integrată de servicii, precum şi o echipă multidisciplinară în care spun că investesc major; al doilea pilon al acestui parteneriat este viziunea pe termen lung în ceea ce priveşte construcţia brandului; cel de-al treilea pilon este centrat pe achiziţii, toate realizându-se la un nivel competitiv de preţ; ultimul pilon este consultanţa pentru dezvoltarea şi optimizarea businessului.
    Investiţia minimă pe care o poate face un partener este de 100.000 euro, iar reprezentanţii companiei intră într-un astfel de parteneriat cu 400.000 euro. „Vorbim despre un nivel minim pentru a deschide o clinică la standardele despre care vorbim. Aceasta dacă ne raportăm doar la investiţia materială. Se adaugă, bineînţeles, şi altfel de implicare – experienţa noastră nu doar ca profesionişti, ci şi în construirea unui business în stomatologie, în construirea unui brand, în dezvoltarea şi optimizarea businessului”, explică dr. Leahu. În ceea ce priveşte amortizarea investiţiei, aceasta are un termen de cinci ani – „Este perioada maximă în care ne aşteptăm să recuperăm investiţia”.
    Care sunt criteriile ce trebuie îndeplinite pentru ca o franciză Dr. Leahu să aibă succes? „Succes pentru noi înseamnă ca pacientul să aibă acces la sănătate reală, iar aceasta înseamnă respectarea standardului din reţeaua noastră – clinică integrată, servicii complexe, folosind tehnologie de ultimă generaţie, echipă cu specializări multiple. Aceasta reţetă, considerată încă nişă în domeniul nostru, trebuie să ajungă normalitate. După experienţa construirii unei reţele de 12 clinici, putem spune cu tărie că aceste elemente creează succesul.”
    Recent, lanţul de clinici dentare Dr. Leahu, cu afaceri de 29,5 milioane de lei în 2018, a încheiat anticipat plasamentul privat pentru atragerea a 10 milioane de lei de la investitori, într-una dintre cele mai mari emisiuni de obligaţiuni în lei de pe piaţa AeRO a BVB.CV de francizat

    CV de partener Dr. Leahu

    1.
    Orice partener trebuie să creadă în misiunea companiei de a oferi pacienţilor sănătate reală şi o experienţă excepţională;
    2.
    Nu este o condiţie să fie medic stomatolog, poate fi manager în domeniul sănătăţii, dar trebuie să se îndrepte spre pacient şi să aibă spirit antreprenorial, să fie team player şi manager implicat;
    3.
    Să intre în parteneriat cu o contribuţie proprie de minimum 100.000 euro.

    Un business în tendinţe 

    Nişa spaţiilor de lucru flexibile sau co-working, cum sunt ele mai cunoscute, este o alta pe care pot intra din octombrie 2019 şi în regim de franciză antreprenorii români. International Workspace Group Luxembourg, companie activă pe această piaţă, a lansat recent o nouă schemă de franciză în România, vizând extinderea spaţiilor de coworking sub brandul Regus.
    IWG este activă la nivel internaţional din 1989, cu mărci precum Regus şi Spaces. Grupul are o reţea de peste 3.300 de centre în peste 1.100 de oraşe şi 120 de ţări. Pe piaţa locală, IWG a intrat în 1999, prin brandul Regus, iar în 2018 a lansat în România şi brandul Spaces.


    „Oferta noastră se bazează pe sistemul de cluster franchise, ceea ce înseamnă că francizatului care doreşte să dezvolte o afacere în piaţa de serviced offices i se atribuie o anumită regiune. Momentan ne concentrăm asupra marilor oraşe. De asemenea, francizatul trebuie să ia în considerare faptul că fiecare locaţie trebuie să respecte anumite standarde, respectiv minimum de 1.000 mp, să fie situată într-o zonă de clasă A a oraşului şi să includă peste 130 de staţii de lucru”, a descris
    Arpad Szanto, head of franchising al IWG pentru România,
    conceptul de franciză pe care ei îl oferă, într-un comunicat de presă.
    Potrivit unui studiu realizat de IWG, la care au participat 200 de respondenţi din România, deopotrivă angajatori şi angajaţi, aproximativ 60% dintre angajaţii români lucrează remote cel puţin o dată pe săptămână, iar peste 80% din companii consideră că un spaţiu de lucru flexibil ar avea un impact direct în creşterea afacerii (91%), în maximizarea profitului şi menţinerea competitivităţii (87%), că le-ar oferi posibilitatea să extindă afacerea în pieţe noi, să recruteze şi să menţină talentele în organizaţie (84%). Nişa este, astfel, una efervescentă şi atrăgătoare pentru viitorii antreprenori.

    Radiografia unei pieţe tinere şi neliniştite
    Piaţa de francize din România, a cărei istorie a început să se scrie mai activ la debutul anilor ’90, a atras unele dintre cele mai cunoscute branduri de la nivel mondial, în frunte cu McDonald’s, KFC şi Starbucks. Primii paşi au fost timizi, numărul afacerilor dezvoltate în acest tip de parteneriat putând fi numărate iniţial pe degete. Apoi, anii au trecut, economia s-a dezvoltat şi odată cu ea şi piaţa de francize a prins contur şi a ajuns să cuprindă astăzi peste 400 de concepte active. Alte circa 40 de nume – străine şi locale – se uită către economia României şi caută parteneri, arată datele companiei de specialitate Franchwise.
    „Un număr de 406 concepte sunt active în piaţa din România, fiind vorba de conceptele care au cel puţin o unitate operaţională. Numărul lor a crescut cu 5% faţă de ultimul studiu, semn că piaţa locală devine atrăgătoare pentru astfel de businessuri. Mai mult, pe lângă conceptele active în piaţă, există peste 40 de idei noi de business aflate în căutare de parteneri – fie masterfrancize internaţionale, fie concepte autohtone care şi-au lansat sistemul de franciză”, spune Paul Voicu, managing partner la Franchwise.

    Victoria’s Secret (lenjerie intimă), Pizza Hut (restaurant – pizzerie) sau Hilton (lanţ hotelier) sunt branduri care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Aceeaşi este şi situaţia McDonald’s, Starbucks sau KFC.
    Puţini sunt cei care să nu fi auzit ele, ba chiar să nu fi gustat un cheesebuger la „Mac”, o porţie de aripioare picante de la KFC sau să nu-şi fi început dimineaţa cu o cafea la Starbucks. Nu la fel de mulţi sunt însă cei care ştiu că fiecare dintre aceşti giganţi este prezent pe piaţa din România în sistem de franciză. Dar, până la urmă, despre asta este vorba într-un astfel de business: despre acelaşi brand şi despre constanţă în afaceri, indiferent de tipul de operare şi de cine se află în spate. Pentru un consumator, un restaurant sau o cafenea operată de francizor nu trebuie să fie cu nimic diferită de una deschisă de un francizat.
    Unele dintre cele mai puternice companii din lume, cu afaceri de miliarde de dolari (fiecare), au pariat pe acest model de business pentru că şi-au dat seama că este o reţetă pentru scalarea afacerii şi pentru dezvoltare.
    Spre exemplu, Ikea şi Zara au testat iniţial piaţa din România printr-un partener pentru ca apoi să îşi răscumpere afacerea şi să vină să opereze direct. Există şi modelul invers, cum este cazul McDonald’s. Aici americanii au venit direct în 1995, pentru ca circa 20 de ani mai târziu să vândă operaţiunile unui francizat. Piaţa din România s-a dovedit prea mică pentru lanţul american de restaurante de tip fast-food.
    Indiferent de situaţie, există o constantă, şi anume faptul că multe dintre marile branduri se extind prin parteneri, mai ales acolo unde nu ştiu bine piaţa şi unde au nevoie de ajutorul unui localnic. Astfel riscul este mai mic pentru brand, care de altfel nici nu investeşte direct – pariul financiar fiind al francizatului. Acesta din urmă are avantajul de a se lansa pe piaţă cu un nume puternic. Astfel, el nu mai trebuie să muncească la fel de mult ca să ajungă în conştiinţa consumatorului.
    Poate cel mai concludent exemplu în acest sens este cel al brandului de lenjerie intimă Victoria’s Secret, adus pe plan local de o companie din Kuweit. Deşi piaţa de modă este una dintre cele mai competitive din România, cu peste 100 de mărci, majoritatea internaţionale – un număr similar celui de pe pieţele mai dezvoltate –, la deschiderea Victoria’s Secret s-au strâns câteva mii de persoane în primele zile. Ba chiar s-au format cozi la uşa magazinului.
    Pariind pe apetitul românilor pentru trenduri şi pe interesul lor de a arăta bine, pe aceeaşi piaţă, cea de modă, tot în 2019 brandul britanic Topshop, unul dintre cele mai importante nume din fashionul mondial, a intrat în România cu un magazin. Britanicii, care ulterior s-au extins, sunt prezenţi local în sistem de franciză, aduşi de grupul Voici La Mode, care mai are şi franciza altui grup de modă din Marea Britanie, mai exact Marks & Spencer.
    Retailul, indiferent că e vorba de modă, de cosmetice sau decoraţiuni, a atras cele mai multe concepte de francize în România, aproape 200, deci circa 50% din totalul din piaţă. Totuşi, ponderea este în scădere pentru că HoReCa şi serviciile câştigă teren. Varietatea mare a conceptelor disponibile în cele două sectoare mari, precum şi paleta largă de investiţii şi redevenţe au atras în ultimii ani tot mai mult atenţia potenţialilor investitori. Astfel, investiţia pondeşte de la câteva mii de euro pentru un centru de recrutare, merge spre câteva zeci de mii în cazul unei cafenele şi ajunge la chiar şi la peste 100 milioane de euro în cazul unui hotel afiliat unui lanţ internaţional.
    Momentan, piaţa de francize este dominată de concepte străine, astfel că doar una din trei afaceri care se dezvoltă în parteneriat e românească. Situaţia e însă normală dat fiind că această piaţă abia prinde formă şi se află în plin proces de creştere.
    Istoria francizei locale a început să se scrie la în prima parte a anilor ’90 când nume precum KFC sau Pizza Hut au intrat în România prin parteneri. De fapt însă, brandul hotelier Intercontinental a fost cel care a deschis această piaţă încă dinaintea Cortinei de Fier, când conceptul de franciză era însă la fel de străin poate ca şi capitalismul. Popularizarea lui a venit apoi.
    Anii au trecut şi acest model de business colaborativ a început să câştige teren în România după modelul din Occident. Şi nu doar că a convins nume internaţionale precum Gregory’s, Gucci sau Intersport să îşi pună România pe hartă, ci i-a determinat pe o serie de antreprenori români cu greutate să încerce să devină şi mai puternici alături de parteneri francizaţi.
    Acum circa patru ani aceştia din urmă puteau fi număraţi pe degete, însă acum an de an există nume noi care se alătură listei. De partea cealaltă, câteva mii de potenţiali investitori – cu sau fără experienţă în business – cochetează cu ideea de a-şi achiziţiona o franciză.


    „Ne dorim să creştem de la un an la altul atât ca brand, cât şi în termeni financiari şi suntem încrezători că ne vom atinge obiectivele propuse. Una dintre căile prin care credem că vom evolua este sistemul de franciză, care, în stadiul în care ne aflăm, deja ne dovedeşte că este un pariu câştigat“, spunea recent Cristian Pandel, fondatorul grupului de turism Christian Tour. Compania a lansat sistemul de franciză în 2018.
    Acesta este doar un exemplu de business românesc care pariază pe franciză, altele fiind Meli Melo (decoraţiuni), Piatra Online (materiale de construcţii) sau Dr. Leahu (clinici stomatologice). Există totodată şi nişe de piaţă care înregistrează creşteri solide pe segmentul businessurilor locale care se dezvoltă în franciză, ca spre exemplu piaţa de cafenele, aflată în plin boom. Astfel, 5 To Go, The Coffee Shop şi Ted’s sunt toate concepte „made in Romania”. Similar, pe piaţa de fast-food au aparut Salad Box, Spartan sau Pep & Pepper, la fel cum pe piaţa de mobilier şi bricolaj şi-au făcut loc nume precum Casa Rusu, Bella Casa. Astfel, pe urmele unor giganţi precum cei mai sus menţionaţi, păşesc şi businessuri locale care îşi dau seama că asocierea şi parteneriatul sunt cuvintele cheie în afaceri, indiferent de tipul lor.
    În acest context, în termeni de valoare, piaţa totală de francize din România aproape s-a dublat în perioada 2015-2019, până la 3,6  mld. euro, după ce numărul conceptelor – internaţionale şi mai ales locale – care apelează la acest model de business a crescut constant odată ce afacerile au înţeles importanţa scalării şi a dezvoltării alături de parteneri, conform datelor Franchwise.
    În circa trei ani, piaţa ar putea ajunge la pragul de 5 mld. euro dacă se menţin direcţia şi energia actuale. Dar, la fel ca în orice business – sau poate mai mult decât în cazul altor afaceri -, e nevoie de muncă de echipă, de colaborare între francizori, masterfrancizaţi şi francizaţi.

    Nu toate poveştile (în franciză) se termină cu bine

    1.
    Pentru La Perla, Hugo Boss, Burger King şi Gregory’s prezenţa actuală în România nu este prima. Criza, concurenţa crescută sau lipsa de adaptare la consumatorul local au făcut ca primele francize să eşueze. Cu alţi parteneri şi cu noi planuri de business, aceste afaceri au revenit.

    2.
    Lanţul de cafenele Esquires Coffee s-a retras în 2019 din România la nici un an de la deschiderea primei unităţi. Brandul era venit în sistem de franciză.

    3.
    Omul de afaceri Octavian Radu, care deţinea în perioada de boom peste zece francize ale unor branduri internaţionale de modă (Mandarina Duck, Kipling, Olsen sau Bally), şi-a încheiat socotelile cu domeniul în 2013 după ce a renunţat la Debenhams şi a închis ultimele două magazine. Debenhams a mai venit o dată ulterior în România, cu alt francizat, însă a eşuat din nou. Cele mai mari branduri de modă – în frunte cu Zara, H&M şi C&A – sunt acum prezente direct.

    4.
    Brandul britanic New Look, adus pe piaţa locală în sistem de franciză, a decis în 2015 să iasă din România, la circa patru ani de la deschiderea primului magazin. Brandul a fost adus pe piaţa locală de grecii de la Fourlis, care deţin încă franciza retailerului de echipamente sportive Intersport. Aceştia au pierdut însă licenţa primită de la compania de modă din cauza rezultatelor slabe, potrivit surselor din piaţă de la acea vreme.

    5.
    Costa Coffee şi Dunkin Donuts – două dintre marile nume internaţionale cunoscute pentru dezvoltarea în franciză – au încercat să atace piaţa locală, însă după câţiva ani de activitate au ieşit. Cele două companii au ieşit din România în plină criză financiară, când piaţa cafenelelor a fost puternic afectată în contextul în care românii şi-au schimbat obiceiul de consum şi au preferat să cheltuie banii pe bunuri necesare, renunţând la cheltuielile considerate a fi de răsfăţ.

    HoReCa domină piaţa mondială a francizelor. McDonald’s e cap de listă

    Doar două dintre cele mai importante zece francize de la nivel mondial şi-au pus România pe hartă: este vorba de McDonald’s şi Taco Bell, potrivit clasamentului anual realizat de revista Entrepreneur. Dintre cei zece există şi un nume – Donkin’ Donuts – care a fost prezent local, dar care a ieşit încă dinainte de izbucnirea crizei şi nu a mai revenit.

    Prezenţa slabă la nivel local se menţine şi la nivel top 100 de francize, dat fiind că doar zece dintre cele mai puternice nume de la nivel mondial sunt prezente în România.
    Cele zece provin aproape exclusiv dintr-un singur domeniu, HoReCa, respectiv din două subsectoare – restaurante şi hoteluri. 
    De altfel, vârful acestui top ce cuprinde un total de 500 de francize este dominat de companii din domeniul restaurantelor şi cafenelelor, pe poziţiile următoare regăsindu-se şi afaceri din industria fitnessului, a educaţiei, a hotelăriei sau a centrelor pentru bătrâni. Prezenţa unor mari giganţi din fast-food la vârf este justificată de faptul că aceste afaceri au priză la public, consumatorii căutând să mănânce gogoşi, burgeri sau aripioare de pui.
    Primul clasament pe piaţa de francize a fost realizat de Entrepreneur acum 40 de ani, iar tradiţia continuă ca urmare a faptului că această piaţă este în continuă dezvoltare, atât în SUA, ţara-mamă a revistei, cât şi la nivel mondial, inclusiv România.
    Metodologia din spatele acestui clasament ia în calcul o serie de factori precum mărimea reţelei, creşterea acesteia, puterea financiară a businessului şi stabilitatea lui. Contează şi sprijinul acordat francizaţilor, puterea brandului, dar şi costurile şi taxele pe care le presupune un astfel de business pentru partener. Pe listă se află însă mai mulţi factori importanţi în economia actuală, precum prezenţa în social media. Acesta este un factor care nu a fost luat în calcul la realizarea primelor topuri acum mai bine de trei decenii.


    McDonald’s este cea mai puternică franciză din lume, gigantul american din industria fast-food fiind prezent pe piaţa din România din 1995, întâi direct şi apoi în sistem de franciză, operat de grupul maltez Premier Capital.
    De altfel, în prezent toate numele mari din industria restaurantelor şi cafenelelor care au intrat pe piaţa din România sunt venite în francize. Cele mai multe nume gigant au optat pentru această formă de activitate încă de la început. Spre exemplu, antreprenorii care au adus în anul 1994 Pizza Hut în România au investit trei ani mai târziu şi în franciza KFC. Mai mult, după o pauză de circa 20 de ani, aceiaşi oameni de afaceri au pariat şi pe franciza Taco Bell. Toate trei brandurile sunt incluse în topul Entrepreneur al celor mai puternice 100 de francize, ba chiar în primele 25 de locuri.
    Similar, grupul polonez AmRest a preluat în România franciza Starbucks şi după mai mulţi ani de prezenţă, în 2019, a început să dezvolte şi brandul de restaurante de tip fast-food Burger King, tot în franciză. Polonezii au de altfel un portofoliu vast de branduri – proprii sau francize – pe care le dezvoltă pe mai multe pieţe.


    Acest model le permite unor giganţi din industria HoReCa să acopere o bună parte din această lume cu investiţii realizate de parteneri. Cei mai mulţi jucători din HoReCa preferă să acorde masterfranciza pe o piaţă unui singur partener care să se ocupe de dezvoltare, singura excepţie este cea a Subway, care acordă fiecărui partener una sau mai multe unităţi.
    Fiecare dintre conceptele analizate de Entrepreneur este diferit şi necesită investiţii iniţiale pe măsură. Investiţiile variază de la câteva mii de euro la peste 100 de milioane de euro în cazul unui hotel Hilton Hotels and Resorts.
    În clasamentul revistei, pe lângă conceptele de HoReCa se găsesc şi afaceri din retail, educaţie sau asistenţă pentru bătrâni şi persoane cu dizabilităţi. Niciunul dintre acestea nu şi-a pus România pe hartă. Încă!

    Ce se poartă în materie de francize? Tendinţe globale versus trenduri „made in Romania”

    În ultima perioadă, pe piaţa locală de francize se remarcă o serie de tendinţe care vin să consolideze segmente precum cafenelele de specialitate, educaţia, restaurantele cu specific sau cele de tip fast-food. O parte dintre aceste trenduri vin dinspre Occident, de unde se dă de altfel tonul în materie de tendinţe. O parte însă sunt „coapte” în bucătăriile mediului de business local, care s-a adaptat la publicul românesc. Există şi o serie de tendinţe din vest care nu au prins la consumatorul local, cel puţin momentan, existând în unele cazuri o întârziere de câţiva ani până când o direcţie ajunge din SUA sau Europa Occidentată către Europa de Centrală şi de Est.

    Mâncarea cu specific – japonez, mexican – şi deserturile îngheţate, companiile care activează în industria de îngrijire personală – saloanele de manichiură sau de gene –, centrele educaţionale pentru copii, service-urile de reparaţii şi magazinele de electro-IT, alături de centrele de fitness se numără printre domeniile identificate de revista Entrepreneur ca fiind cele mai atractive pentru a se dezvolta în sistem de franciză. Acestora li se adaugă locurile de joacă şi alte centre recreaţionale, businessurile asociate animalelor de companie şi companiile de recrutare şi HR, conform aceleiaşi surse.
    O parte dintre aceste domenii se află în ascensiune puternică şi în România, doar că de multe ori dezvoltarea se face direct de jucătorii deja existenţi, fie ei locali sau străini. Există însă şi câteva excepţii.
    „Fitnessul este una dintre cele mai importante industrii pentru piaţa de francize şi nu doar atât, ci continuă să crească an de an, fără a da semne de oboseală. De la săli de box la studiouri butic, există ceva pentru oricine, inclusiv pentru copii, pentru care se dezvoltă tot mai multe concepte”, potrivit analizei revistei Entrepreneur.


    În România, numărul practicanţilor de sport – indiferent de forma lui – creşte constant, însă piaţa locală este departe de alte ţări din punctul de vedere al ponderii din populaţie care are activităţi de profil. Totuşi, numărul businessurilor active în domeniu creşte, de multe ori fiind vorba de afaceri de nişă, fie ele româneşti sau străine. În paralel se dezvoltă şi concepte conexe.
    Antreprenorul Eric Wakker a fondat acum 15 ani businessul PowerSlim, afacere care se bazează pe dezvoltarea unei metode de slăbit eficiente şi de durată. Pentru acest lucru, omul de afaceri a creat şi peste 120 de produse folosite în această dietă, produse disponibile în spa-uri, farmacii, centre de fitness şi de înfrumuseţare. Iniţial businessul a fost lansat în Belgia, pentru ca apoi să fie extins în Olanda, Germania şi Austria. Acum, antreprenorul se uită către România, unde caută un partener masterfrancizat dispus să investească 200.000-250.000 de euro pentru a porni la drum. PowerSlim este o metodă de slăbit care a fost dezvoltată pentru a ţinti în special segmentul femeilor pasionate de fitness, de beauty, dar şi cel paramedical.
    Un segment complementar celui de sport este HoReCa, a cărui dezvoltare îi poate determina pe de o parte pe români să mănânce mai mult în oraş, spre exemplu, dar îi poate şi determina apoi să meargă la sală. În România piaţa de restaurante, cafenele şi baruri este efervescentă, cu multe iniţiative noi şi cu dezvoltarea unora deja existente.
    Spre exemplu, piaţa de restaurante cu specific japonez se află în ascensiune puternică după ce mulţi ani au fost pe val localurile cu specific asiatic (în general) sau cele care oferă doar mâncare chinezească. Expansiunea pe acest segment se face pe de-o parte prin lansarea de restaurante noi sau prin expansiunea directă a reţelelor deja existente, iar pe de alta prin francize. Cel mai recent exemplu în acest sens este lanţul de restaurante cu specific japonez Japanos, prezent pe piaţă de circa trei ani. Acesta a ajuns la şapte unităţi, însă există loc de expansiune, fondatorul businessului vorbind de o reţea de 20-30 de unităţi doar în România.
    „Am făcut pasul şi către extinderea în franciză. În 2019 avem prima franciză în Bucureşti şi un prim contract semnat pentru expansiunea internaţională”, spunea recent Gabriel Faflei, fondator al Japanos. Alt domeniu unde piaţa românească merge în tandem cu cea mondială este cel al educaţiei, unde se dezvoltă în franciză concepte precum Logiscool din Ungaria (business specializat în predarea programării pentru copii şi adolescenţi), Maple Bear Canada (şcoli şi grădiniţe private) şi Lingotot, un business lansat în Marea Britanie şi care e specializat în predarea de limbi străine pentru copii. Totuşi, cele mai importante tendinţe la nivel local sunt cele de pe piaţa HoReCa, unde antreprenorii locali pariază pe apetitul românilor pentru cafea, pentru ieşit în oraş şi stat la poveşti.


    „Bucureştiul este, după Londra, oraşul cu cele mai multe cafenele de specialitate. Dacă în 2014 erau doar trei, acum sunt peste 60, iar prin comparaţie în capitala Marii Britanii sunt 160, iar în Budapesta doar 10”, spune Răzvan Crişan, unul dintre acţionarii businessului ce cuprinde cafeneaua M60, restautantul Kane şi pizzeria Mamizza. Segmentul cafenelelor de specialitate a luat avânt în ultimii ani, cu investiţii realizate de tineri antreprenori în marile oraşe ale ţării. Astfel, trei concepte româneşti au pariat pe expansiune prin parteneri şi au ajuns la peste o sută de cafenele. Ted’s Coffee, The Coffee Shop şi 5 To Go sunt cele trei branduri locale care au mizat pe expansiune într-o piaţă puternic fragmentată, unde cele mai multe unităţi sunt independente, şi nu parte a unui lanţ local sau internaţional.
    Prin comparaţie, pe celelalte două segmente HoReCa identificate de revista Entrepreneur în categoria de tendinţe, respectiv mâncarea mexicană şi deserturile îngheţate, deşi iniţiative există şi local, competiţia e încă redusă.
    Situaţii similare se remarcă pe piaţa locurilor de joacă şi a altor centre recreaţionale, în timp ce pe piaţa businessurilor dedicate animalelor de companie există un nume mare – Animax – care domină clar industria pet shopurilor, deşi în ultimii ani au apărut concepte noi şi magazine de cartier. S-au lansat şi saloane de tuns şi îngrijire, hoteluri de câini, iar magazinele de haine de profil sunt următoarele pe listă. Loc de creştere există însă!

  • Armele folosite în războiul est-european pentru o nouă fabrică VW: autostradă bulgară spre Vidin, subvenţii sârbe mai mari decât ale oricui, „avantaje diverse“ şi 1.100 de hectare româneşti, un canal de comunicare direct între Croaţia şi giganţii auto germani

    ♦ Specialişti ai pieţei auto germane au descris decizia constructorului auto de a pune în aşteptare planurile pentru fabrica din Turcia ca pe un joc menit să-i protejeze  imaginea în contextul în care aceasta este deja pătată grav de scandalul Dieselgate, iar  politicile externe şi interne ale guvernului condus de Erdogan sunt aspru criticate în Occident.

    Anunţul VW că amână decizia finală pentru construirea unei fabrici de maşini în Turcia după ce armata turcă i-a atacat pe kurzii din Siria a provocat în Europa de Est un adevărat război al contraofertelor pentru atragerea celui mai mare fabricant auto din lume.

    Preşedinţia Serbiei a anunţat că a oferit pentru noua fabrică, de 1 miliard euro, mai mult decât oricare alt concurent, Bulgaria a promis, pe lângă subvenţii mai mari,  investiţii substanţiale în infrastructură – o autostradă spre Dunăre şi spre România -, Bucureştiul mizează pe „diferite avantaje“, iar Croaţia, ultimul intrat în cursă, ar avea o legătură directă la VW prin intermediul unui constructor local de maşini electrice.

    VW a indicat de mai multe ori că nu are planuri pentru alte locaţii, iar între timp ofensiva militară turcă din Siria s-a oprit. Însă speranţele în est, mai ales când sunt rostogolite pe scena politică, mor ultimele.

    Pentru o ţară est-europeană care vrea să producă bunuri cu valoare adăugată mare, a avea o uzină a unui mare constructor auto german este o adevărată mană cerească: prestigiu, locuri de muncă, calificare profesională, tehnologie, investiţii, atragerea de furnizori de componente. Iar guvernanţii, al căror rol în atragerea unor astfel de companii, prin subvenţii sau facilităţi cum ar fi construirea de infrastructură, nu poate fi contestat, îşi pot asuma creditul.

    Daimler şi-a construit o fabrică de motoare de 500 de milioane de euro în Polonia în doar un an şi vrea să-şi dubleze personalul de acolo la 1.000 de angajaţi. Mai nou, compania mamă a Mercedes s-a hotărât să-şi extindă operaţiunile de producţie poloneze la baterii pentru maşini electrice. Aceasta înseamnă şi mai multe locuri de muncă. Şi VW este prezent în Polonia, unde produce autoutilitare.

    Viitoarea fabrică VW ar reprezenta o investiţie la fel de importantă. Însă constructorul auto a anunţat miercuri, 23 octombrie, prin Euractiv că „urmărim evenimentele cu atenţie. Planurile pentru noua uzină sunt încă în aşteptare „ iar în prezent nu avem planuri pentru alte locaţii“.

    VW şi-a înfiinţat deja o firmă de producţie în Manisa, o provincie turcească de la Marea Egee unde ar fi urmat să fie construită uzina pentru care se războiesc statele est-europene. Firma Volkswagen Turkey Otomotiv Sanayi ve Ticaret a fost constituită cu un capital de 943,5 milioane de lire turceşti (164,5 milioane de dolari), potrivit Hurriyet Daily News. Compania are ca obiect de activitate proiectarea, producerea, asamblarea, vânzarea, importul şi exportul de automobile, camioane şi alte vehicule cu motor şi de transport şi de componente şi piese auto. Firma a fost înfiinţată deşi VW nu anunţase Turcia ca fiind alegerea sa finală.

    Specialişti ai pieţei auto germane au descris decizia constructorului auto de a pune în aşteptare planurile pentru fabrica din Turcia ca pe un joc menit să-i protejeze  imaginea în contextul în care aceasta este deja pătată grav de scandalul Dieselgate, iar  politicile externe şi interne ale guvernului condus de Erdogan sunt aspru criticate în Occident.

    Cu toate acestea, Bulgaria, care a stat iniţial alături de Turcia pe lista scurtă a VW, a reacţionat rapid dublându-şi oferta pentru subvenţii directe de la guvern de la 130 de milioane de euro la 260 de milioane de euro, potrivit fostului preşedinte bulgar Rossen Plevneliev, care acum este preşedintele grupului de lobby Automotive Cluster Bulgaria. Plevneliev este cunoscut pentru contactele influente pe care le are în politica şi industria din Germania. Sofia a promis, în plus, pentru VW investiţii mari în infrastructură, printre altele în construirea unei autostrăzi până la Vidin, unde Bulgaria are un port la Dunăre, notează Euractiv.

    Pe la Vidin Bulgaria este legată de România printr-un pod, însă de acolo accesul rutier în România se face pe drumuri cu doar o singură bandă de mers pe sensul de circulaţie. Guvernul bulgar a mai promis investiţii în legături comerciale din Sofia. Oferta îmbunătăţită a Bulgariei este cea mai detaliată dintre toate.

    În Serbia, la o conferinţă de presă cu ministrul german al economiei Peter Altmaier, preşedintele sârb Aleksandar Vucic a anunţat că ţara sa a oferit VW mai mult decât ceilalţi candidaţi. „Am oferit mai mult decât toţi ceilalţi. Iar la orice dau ei, noi vom plusa“, a afirmat preşedintele. El a recunoscut însă că Serbia nu are avantajul Bulgariei şi României de a fi stat membru al UE şi nu are o piaţă mare ca Turcia (care nici ea nu face parte din Uniune). Însă Belgradul poate oferi subvenţii mai bune.

    În România, guvernul a anunţat că a contactat managementul VW şi că un reprezentant al Bucureştiului a fost în Germania pentru a prezenta oferta românească. România ar avea „diferite avantaje“, a spus premierul român Viorica Dăncilă, fără a da mai multe detalii. Un fost primar al Aradului, Gheorghe Falcă, a dat detalii despre o locaţie propusă pentru noua fabrică VW lângă oraşul din vestul ţării. Potrivit acestuia, autorităţile locale ar fi oferit un teren de 1.100 de hectare pentru investiţia germană.

    Croaţia şi-a anunţat public intenţia de a concura pentru atragerea VW după ce Altmaier a vizitat Zagrebul la începutul săptămânii trecute. ìPrincipalul nostru scop este de a recâştiga încrederea investitorilor germani şi de a-i asigura că aici avem o atmosferă prietenoasă cu investiţiile, una dintre cele mai competitive legislaţii şi multe avantaje comparative, cum ar fi forţă de muncă bine pregătită şi o poziţie geostrategică“, a declarat ministrul croat al economiei Darko Horvat.

    Între timp, Mate Rimac, dezvoltător de maşini electrice în Croaţia, la a cărui fabrică Rimac Automobili unul din proprietari este Porsche, membru al grupului VW, a dezvăluit că a luat parte la o întâlnire între oficiali guvernamentali de top croaţi şi manageri de la Porsche şi Hyundai în iunie. ìAcolo am deschis canalul de comunicare între guvern şi jucătorii mari din industria auto. Am prezentat măsuri foarte concrete pe care le poate lua Croaţia pentru a fi atractivă pentru astfel de investiţii“, a spus Rimac într-un interviu. Un zvon spune că VW ar fi ales Turcia pentru noua fabrică la sugestia Qatarului, al doilea cel mai mare investitor individual al grupului, cu o cotă de 14%, după Porsche Automobil Holding, care are o participaţie de 31% la capital. Între timp, premierul ceh Andrej Babis speră că ţara sa poate convinge Toyota să-şi extindă investiţiile de acolo pentru a produce maşini pe hidrogen la fabrica din Kolin. ìNu veţi găsi în Europa un loc mai bun pentru producţia de maşini“, le-a transmis Babis japonezilor. Kolin este una dintre cele mai sofisticate fabrici auto din Europa.

     

     

  • Care sunt cele mai neobişnuite lucruri pe care regina Marii Britanii are voie să le facă iar celorlalţi oameni le sunt interzise

    Când sunt mici şi nu numai, multe fete visează să fie regine. Cu ce avantaje vine însă „la pachet” acest statut, exceptând rochiile de bal şi o viaţă fără griji, pe care le vedem în filme sau despre care citim în poveştile cu prinţi şi prinţese? Un exemplu grăitor este regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, care dispune de o mulţime de beneficii, mai mult sau mai puţin utile, la care nimeni nu s-ar fi gândit:

    1.Deţine toate lebedele care trăiesc pe râul Tamisa

    2.Are dominaţie asupra tuturor delfinilor din apele britanice

    3.Poate conduce maşina fără să deţină permis

    4.Nu are nevoie de paşaport, întrucât acestea sunt emise în numele său

    5.Are două date pe care îşi sărbătoreşte ziua de naştere – într-una din duminicile lunii iunie şi cea reală, din 21 aprilie

    6.Deţine propriul bancomat privat, instalat la subsolul Palatului Buckingham şi pe care îl poate folosi doar familia regală. Acesta a fost asigurat de către Coutts, una dintre cele mai prestigioase şi exclusiviste bănci britanice

    7.Are la dispoziţie un poet personal, pe care nu îl plăteşte doar în bani, ci şi în vin Sherry

    8.Este nevoie de consimţământul său pentru ca un proiect de lege să fie promulgat

    9.Are puterea de a numi Lorzi în cadrul Parlamentului

    10.Nu este nevoie să plătească taxe (cu toate că o face, voluntar, încă din 1992)

    11.Are la dispiziţie Cavaleri pe care îi poate numi, ca şi în cazul Lorzilor, personal

    12.Deţine puterea de a concedia întregul guvern australian, fiind, în acelaşi timp, şef de stat, printre altele, în: Antigua şi Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Canada, Grenada, Jamaica, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee şi Sfântul Cristofor şi Nevis.

    13.Are puterea de a forma şi suspenda parlamentul şi de a forma guverne.

    14.Este conducătoarea bisericii anglicane, religia de stat a Marii Britanii.

    15.E imună la urmărirea penală şi nu poate fi obligată să se prezinte în faţa instanţei de judecată

     

     

  • Freestyle leadership – 6 abordări practice ale unui nou stil de conducere

    Opinie semnată de Helga Pattart – Drexler, head of executive education în cadrul WU Executive Academy

    Lucrurile sunt în plină schimbare pe piaţa muncii: birourile, modalităţile de colaborare, formele de organizare, dar şi stilurile de conducere. În timp ce unii lideri preferă să rămână ancoraţi în metodele de management care au trecut testul timpului, alţii caută mereu idei şi strategii noi, uneori radicale, pe care să le aplice în cadrul companiei. Un lucru este însă clar: să te concentrezi pe una dintre cele două abordări, excluzând-o complet pe cealaltă, nu aduce nimic bun. Avem nevoie urgent să dobândim o înţelegere cu totul nouă asupra conceptelor de management şi leadership, prin adoptarea unui nou stil de conducere, şi anume freestyle leadership. Acesta este caracterizat prin găsirea căilor proprii de a face lucrurile şi a obţine echilibrul potrivit pentru businessul tău, deoarece în contextul managementului nu există modele sau abordări de tipul one size fits all, iar acest lucru nu se va schimba în viitor. Astfel, inspiraţia şi informaţiile furnizate de pionieri din cadrul altor companii sunt adesea utile în găsirea propriului drum.
    Iată 6 metode prin care poţi pune în practică, în cadrul companiei tale, leadershipul inovator:


    1. Promovează managementul digital, însă nu cu orice preţ

    Una dintre cele mai importante sarcini pe care executivii le au în ziua de astăzi este să acorde o atenţie deosebită digitalizării, să îşi ajute angajaţii să dobândească abilităţile digitale necesare şi să pregătească terenul pentru transformarea digitală. Acest lucru implică un plan de proiect şi o echipă alcătuită din membri de la diverse companii, deci colaborare cu competitori şi start-up-uri. În calitate de misionari digitali, executivii trebuie să conducă prin puterea exemplului şi să încurajeze angajaţii nu numai să nu se teamă de schimbare, ci chiar să integreze în viaţa lor aplicaţiile digitale. Grupuri precum Siemens, T-Mobile sau Volkswagen organizează, în mod regulat, hackathonuri, adică concursuri de codare deschise. Recent, Vienna Insurance Group a format primul său start-up corporatist, Viesure Innovation Center, care îmbină serviciile digitale.
    Atenţie! Pasiunea unui manager pentru digitalizare  poate conduce la o lipsă de înţelegere faţă de angajaţii care au nevoie de mai mult timp pentru a se acomoda cu noile tehnologii. Suprasolicitarea şi exercitarea presiunii asupra acestora nu vor ajuta prea mult. Ceea ce va ajuta, în schimb, este folosirea abordărilor de gamificare, păstrarea instrumentelor simple şi implementarea doar a acelor inovaţii care contează cu adevărat.


    2. Stimulează agilitatea cu ajutorul OKR-urilor

    Metodologia obiectivelor şi rezultatelor cheie (OKR), dezvoltată de cofondatorul Intel, Andy Grove, poate
    contribui la eficientizarea procesului de lucru. Modelul
    obiectiv – performanţă este deja folosit, de exemplu, de Netflix, Twitter şi Zalando, precum şi de multe alte companii şi întreprinderi mijlocii. Această tehnică se bazează pe faptul că directorii şi angajaţii se pun de comun acord, trimestrial, privind obiectivele pe termen scurt, care sunt transparente pentru toţi cei implicaţi. Rezultatul constă în eficientizarea procesului decizional şi o mai bună orientare a obiectivelor şi comunicării.
    Atenţie! Este de la sine înţeles că OKR-urile, ca orice altă formă de abordare, au avantajele şi dezavantaje lor. Dar aici, în special, directorii trebuie să se gândească atent la ceea ce are sens pentru modelul lor de afacere. Este esenţială găsirea echilibrului corect între obiectivele pe termen lung, care oferă îndrumare, şi cele pe termen scurt, care pot fi adaptate rapid la realităţile în continuă schimbare.


    3. Permite-le angajaţilor să-şi folosească punctele forte la maximum 

    Leadershipul pozitiv este o abordare orientată spre soluţii, care vine din domeniul psihologiei pozitive. Este vorba despre leadership centrat pe potenţial, orientat spre oameni, care pune viziunea şi valorile companiei în plan central. Executivii se concentrează în special să valorifice punctele forte individuale ale angajaţilor, să îi ajute să-şi îmbunătăţească fluxul de activităţi, să le creeze un simţ al scopului şi să le crească angajamentul. Mai mult, pun mult accentul pe talent şi dezvoltarea echipei. Evoluţia individuală şi participarea activă a fiecărui angajat au o importanţă principală. IKEA este unul dintre cele mai bune exemple de companii care au adoptat acest gen de leadership.
    Atenţie! Cuvântul „pozitiv” nu încearcă să sugereze că nu mai trebuie să existe conflicte, ci faptul că trebuie stimulată activ comunicarea deschisă în cadrul companiei. Mai mult decât atât, o concentrare prea mare asupra angajaţilor poate conduce cu uşurinţă la o atenţie insuficientă acordată produselor sau clienţilor. 


    4. Profită de fiecare aspect

    De cele mai multe ori, oamenii reduc noţiunea de leadership la tradiţionala relaţie manager – angajat. O nouă cercetare, realizată în Germania, a urmărit dezvoltarea leadershipului sinergetic, un nou model de a conduce echipe, bazat atât pe proiectele de echipă reuşite, cât şi pe cele fără succes. Principala premisă a acestui model este că, în mod ideal, managerii abordează echipa ca pe un sistem, concentrându-se pe team buildinguri, distribuirea rolurilor şi sarcinilor, resurse şi performanţele membrilor. Studiile au demonstrat că echipele lucrează mai eficient atunci când managerii definesc şi împart sarcinile. Echipele care lucrează într-o manieră auto organizată sunt mai creative şi mai inovatoare.
    Atenţie! Este important să acorzi întotdeauna atenţie angajaţilor în mod individual. În caz contrar, poţi foarte uşor să nu remarci când cineva este deconectat emoţional de la munca lui sau se simte demotivat.


    5. Fii un lider mindful – mai puţin înseamnă mai mult

    În general, oamenii tind să asocieze mindfulnessul cu yoga şi meditaţia. Oferirea acestor lucruri într-un cadru corporativ poate ajuta într-adevăr angajaţii să reducă stresul, dar în contextul leadershipului, mindfulnessul este un concept mult mai larg. A fi „mindful” înseamnă să fii conştient de acţiunile tale zi de zi şi să îţi evaluezi constant atitudinea pe care o ai faţă de angajaţi. Gândirea conştientă nu numai că ne ajută să abordăm aspecte foarte complexe cu o mai mare claritate, dar ne şi sporeşte empatia faţă de ceilalţi.
    Unul dintre pionierii managementului prin mindfulness este Bodo Janssen, CEO al Upstalsboom, un lanţ hotelier din Frizia, Olanda. După retragerea la o mănăstire, acesta a început să integreze tehnici de mindfulness în stilul său de conducere. Valorile sale corporative constau în munca independentă, orientată către scop şi recunoştinţa pentru ceea ce ai. 
    Atenţie! Mindfulnessul nu îi dă unui manager mână liberă să mărească volumul de muncă al angajaţilor.


    6. Asigură-te că implici angajaţii pe deplin la locul de muncă

    A oferi angajaţilor ocazia de a-şi exprima punctul de vedere în diferite situaţii poate contribui la stimularea motivaţiei lor intrinsece, cu condiţia ca ei să se simtă auziţi şi văzuţi, iar ideile şi opiniile lor să conteze cu adevărat. Noii pionieri ai muncii ilustrează cât de departe poate merge acest lucru. Einhorn, o companie de prezervative cu sediul în Berlin, le oferă angajaţilor posibilitatea de a-şi spune cuvântul în ceea ce priveşte compensaţiile şi concediul. Nici Premium Cola, un producător de băuturi din Hamburg, nu este străin de acest concept. Compania le permite furnizorilor şi clienţilor să îşi exprime opiniile în deciziile de afaceri ale producătorului prin intermediul intranetului.
    Atenţie! Pentru ca participarea angajaţilor la procesul decizional să aibă loc, sunt necesare o cultură corectă de discuţie şi luare a deciziilor, rezistenţă, dar şi o deschidere către soluţionarea problemelor, atât din partea managerilor, cât şi a angajaţilor. 

  • De ce e avantajos să-ţi schimbi frigiderul vechi cu unul mai nou

    Combine frigorifice
     
    Gândeşte-te la frigider ca la un electrocasnic de bază în orice casă, care funcţionează în mod continuu. Inovaţiile tehnologice au avansat foarte mult şi, dacă încă avem încredere în vechiul nostru frigider sau în vechea noastră combină frigorifică, pierdem multe lucruri utile pe care ni le poate aduce un electrocasnic nou. 
     
    Indiferent că sunt frigidere sau combine frigorifice, aceste electrocanice funcţioneză 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Este unul dintre cei mai mari consumatori de energie electrică din casă. De aceea e fundamental să avem un model cât mai nou şi mai eficient. Economia făcută merită, dacă stai să calculezi câţi ani beneficiezi de acest electrocasnic.
     
    Combine frigorifice – oferte
     
    Dată fiind oferta de pe piaţă, în ziua de azi, în general, ai de ales între trei tipuri de combină frigorifică: A+, A++ şi A+++. Un frigider eficient consumă zilnic mult mai puţin curent electric, este mai respectuos cu mediul înconjurător şi ne aduce economie la factura de curent electric. Este, fără îndoială, o investiţie pe termen lung care merită efortul. Un frigider sau o combină frigorifică A+++ ne costă jumătate din factura pe care ne-o aduce un electrocasnic A+. Calculează-ţi factura la curent electric şi împarte-o la doi în fiecare lună, pentru a vedea diferenţa.
     
     
    Un alt avantaj al unor frigidere sau combine frigorifice noi este pleiada de tehnologii specifice noilor modele: de la No Frost la Full Skin Condenser şi de la Multi Air Flow la Fast Freeze Zone, tehnologii care depinde de cât de nou este modelul, dar şi de brand-ul noului aparat electrocasnic.
     
    Mentenanţa unui frigider nou este mult mai simplă decât a unui model vechi. Sigur că-ţi aminteşti momentele când părinţii tăi dedicau mai multe zile golirii frigiderului, pentru a-l pregăti pentru dezgheţare şi decongelare. Astăzi, însă, odată cu noile modele de frigidere şi combine frigorifice, acest lucru rămâne doar o amintire. De exemplu, tehnologia No Frost evită formarea gheţii în interior. 
     
    Combine frigorifice – oferte
     
    Mirosuri neplăcute? Tot o amintire. Există frigidere şi combine frigorifice care au o soluţie şi pentru acestea. De exemplu, tehnologia airFresh cu carbon activ absoarbe şi neutralizează posibilele puternice mirosuri din frigider. Nu mai trebuie golit frigiderul pentru a căuta sursa mirosurilor puternice şi neplăcute din acesta.

  • (P) Avantajele unei staţii de călcat faţă de un fier de călcat simplu

    Până atunci însă, va trebui să ne călcăm hainele ori de câte ori ne dorim să arătăm prezentabili. Iar asta ar trebui să se întâmple de fiecare dată când ieşim din casă. Pentru a avea haine netede, fierul de călcat, staţia de călcat, chiar şi steamer-ul ne stau la dispoziţie. Toate trei prezintă avantaje şi dezavantaje, iar factorul de decizie trebuie să fie influenţat de modul tău de viaţă şi de timpul pe care îl ai la dispoziţie.

    Poate că te-ai întrebat şi tu, la fel ca mulţi alţii, dacă e rentabil să-ţi cumperi o staţie de călcat în locul banalului şi mai ieftinului fier de călcat</a>. Hai să analizăm avantajele unei staţii de călcat faţă de fierul simplu de călcat, pentru ca tu să poţi lua o decizie avizată în momentul în care vei achiziţiona următorul tău produs pentru călcat. Hai să analizăm avantajele unei staţii de călcat faţă de fierul simplu de călcat, pentru ca tu să poţi lua o decizie avizată în momentul în care vei achiziţiona următorul tău produs pentru călcat.

    Dacă obişnuieşti să calci haine în fiecare zi, dimineaţa, în grabă, atunci fierul de călcat simplu ar putea fi mai potrivit pentru tine. O staţie de călcat necesită ceva mai mult timp pentru a fi pusă în funcţiune şi pentru a se încălzi înainte de a fi folosită. Dar, dacă eşti genul de persoană care aşteaptă să se strângă ”munţi” de haine înainte de a se apuca de călcat, operaţiune căreia îi dedică o zi anume din săptămână, staţia de călcat este varianta mai potrivită pentru tine.

    Calitatea călcării hainelor este diferită, de asemenea. Faţă de un fier de călcat obişnuit, o staţie de călcat foloseşte un debit de abur mult mai puternic, care netezeşte materialul mult mai bine.

    Timpul acordat fiecărei cămăşi sau perechi de pantaloni de călcat este redus. Datorită puterii mai mari a aburului, nu trebuie să insişti de mai multe ori pe fiecare bucată de ţesătură pentru a o călca perfect, întrucât o staţie de călcat îşi face treaba mai bine şi mai rapid.

    Alte avantaje ale staţiei de călcat ar fi faptul că aceasta este silenţioasă şi că nu arde ţesăturile atunci când este lăsată pe haine, în timpul călcatului. În plus, nu calcă doar pe orizontală, ci şi pe verticală, astfel că sacourile sau chiar şi paltoanele pot fi foarte uşor pregătite de purtare fără a le da jos de pe umeraşe.

  • Atenţie la IOT

    Luna trecută, specialişti de top în securitate cibernetică de la compania slovacă ESET au vorbit în cadrul unui eveniment internaţional dedicat presei despre pericolele cibernetice ale anului 2018 şi ale anilor următori. Printre problemele cunoscute şi abordate deja de zeci de ani, precum protejarea unui device personal sau a unei reţele, problematica vulnerabilităţilor pe care le prezintă tehnologiile de tip IoT a devenit una tot mai fierbinte.

    Astfel, am aflat acolo că, atunci când eşti un pasionat avid de tehnologie şi îţi doreşti să încerci imediat orice device (dispozitiv) de tip smart, te poţi expune pericolelor cibernetice chiar şi prin saltea, furculiţă sau prin jucăriile copiilor.

    Atunci când ne gândim la soluţii de securitate cibernetică, nu ne vine în minte că ar trebui să avem un software care să ne protejeze peria de păr (dacă aceasta este un device smart), iar specialiştii atrag atenţa că, deşi inteligente, device-urile IoT nu ar trebui considerate neapărat sigure, iar vulnerabilitatea unui device conectat prin reţea la restul device-urilor din casă devine o vulnerabilitate pentru întreaga casă.

    Internet of Things (IoT) a devenit un termen recunoscut la nivel global, iar într-un sens foarte larg ar putea fi utilizat pentru a descrie orice este conectat la internet. Însă ce device-uri se încadrează de fapt în IoT? În această categorie, oamenii tind să încadreze în sens general aproape orice, de la telefoane mobile, becuri inteligente, brăţări de fitness, boxe smart şi maşini de spălat vase inteligente până la senzori care testează calitatea apei înainte de distribuţie, potrivit unui studiu publicat de compania slovacă de securitate cibernetică ESET asupra tehnologiilor IoT şi a conceptului de smart home.

    Când predicţiile cu privire la răspândirea IoT au început să apară, analiştii au supraestimat capacitatea de absorbţie a pieţei şi anunţau cifre imense: 50 de miliarde de device-uri IoT în lume până în 2020 a fost numărul citat într-o prezentare oficială în 2010 de Hans Vestberg, fostul CEO al Ericsson.

    Opt ani mai târziu, entuziasmul s-a mai temperat în jurul sectorului, iar estimările jucătorilor din industrie sunt mult mai conservatoare. Astăzi, Ericsson oferă o perspectivă mult mai nuanţată, estimând că aproximativ 29 de miliarde de device-uri conectate vor exista în lume până în 2022, dintre care circa 18 miliarde vor avea o conectivitate specifică IoT.

    În timp ce numărul device-urilor la nivel global este, cu siguranţă, în creştere, iar acestea aduc beneficii atât caselor oamenilor cât şi vieţilor acestora în general, majoritatea consumatorilor au tendinţa de a ignora ameninţările care vin odată cu tehnologia sau de a nu se proteja corespunzător de potenţialele atacuri cibernetice.

    Toţi senzorii din componenţa unui produs specific smart home – cu microfoane, camere, interfaţă cu GPS şi interoperabilitate la nivelul sistemului – sunt ţinte atractive pentru atacuri de tip malware (n.red.: tip de software utilizat pentru deteriorarea datelor dintr-un device) sau chiar ransomware (n.red.: tip de atac cibernetic ce blochează accesul utilizatorului la sistem dacă nu plăteşte o recompensă). Dacă obţin controlul asupra acestor device-uri, criminalii cibernetici pot să atace alte device-uri conectate la reţea cu device-ul utilizatorului. Mai mult, aceştia pot spiona şi pot obţine date personale sau date confidenţiale.

    Exemplul oferit în studiul ESET de la începutul anului care demonstrează că un singur device personal poate prezenta un risc enorm vine de la un student australian, Nathan Ruser, de 20 de ani, care studiază securitate internaţională în cadrul Universităţii Naţionale din Australia. În cadrul unei postări pe reţeaua socială Twitter în 27 ianuarie 2018, Ruser a evidenţiat o problemă de securitate operaţională generată de personalul militar care foloseşte aplicaţia  de fitness Strava.

    Aplicaţia utilizează locaţia GPS din telefon pentru a urmări şi înregistra rutele de jogging ale utilizatorului. Astfel, Strava înregistrează trasee. Exemplul evidenţial de Ruser a fost baza aeriană Bagram din Afganistan, în dreptul căreia orice utilizator al aplicaţiei putea vedea pe hartă traseul de antrenament utilizat de militarii staţionaţi în bază. Acest incident nu a avut urmări, însă poate fi un exemplu al riscurilor cu care vin chiar şi device-urile personale.
    În cadrul conferinţei ESET desfăşurate în sediul central din Bratislava luna trecută, Ondrej Kubovic, security awareness specialist în cadrul grupului slovac, a prezentat evoluţia ameninţărilor cibernetice şi a demonstrat că acestea sunt prezente încă de la primele dispozitive smart.
    Primul telefon smart a fost iPhone-ul lansat în SUA pe 29 iunie 2007. În perioada octombrie-noiembrie 2009, virusul Dutch Hack deja făcea victime printre utilizatori. Acest virus bloca accesul utilizatorilor la dispozitiv dacă aceştia nu plăteau o recompensă de 5 euro pentru deblocare.
    La 22 octombrie 2008, a fost lansat în SUA primul telefon cu sistem de operare tip Android, iar în august 2010, virusul FakePlayer.A, care se inflitra în sistem prin accesarea unor aplicaţii de redare media false şi trimitea mesaje text cu plată de pe dispozitivul afectat. Kubovic susţine, în baza unui articol publicat în platforma BleepingComputer, că aproape 90% dintre televizoarele smart sunt vulnerabile la a fi hackuite de la distanţă. Atacul cibernetic prin care s-a ajuns la această statistică a fost dezvoltat de Rafael Scheel, un cercetător pe segmentul de securitate în cadrul companiei elveţiene de securitate cibernetică Oneconsult, şi a fost utilizat doar pentru a testa gradul de risc la care sunt expuse datele colectate de smart TV-uri.
    Mai mult, Kubovic a vorbit despre protecţia cibernetică a saltelelor smart, un subiect ce poate părea discutat pentru un scenariu ireal. Cu toate acestea, saltelele smart există, iar tehnologia lor le permite să memoreze tipare de somn, forma corpului, comportamentul utilizatorului în timpul somnului, iar acestea se pot adapta.

    Pentru a face însă acest lucru, saltelele trebuie să stocheze date, iar aceste date pot fi atacate. „Să spunem că cineva îţi atacă cibernetic salteaua şi să spunem că nevasta te înşală, sau tu pe ea, iar cineva poate folosi datele extrase din saltea doar pentru a te şantaja. Însă există şi produse complete de protecţie pentru smart home care pot preveni atacurile cibernetice”, spune Kubovic. Chiar şi jucăriile pentru copii şi stadiul tehnologic avansat în care au ajuns unele dintre acestea pot prezenta un risc la adresa intimităţii şi a securităţii datelor.

    Potrivit CNN, în 2017, în Germania, organele de reglementare s-au autosesizat şi au interzis vânzarea unei păpuşi numite My Friend Cayla. Această jucărie se conecta la internet prin intermediul Bluetooth-ului şi putea răspunde copiilor la întrebări simple precum „Care este cel mai înalt munte din lume?”. Instituţiile germane de reglementare au oprit vânzările după câteva luni şi au transmis tuturor părinţilor care au achiziţionat aceste păpuşi să le distrugă deoarece au microfoane neprotejate cibernetic în componenţa lor.

    Însă vulnerabilitatea dispozitivelor inteligente conectate la internet poate avea şi implicaţii foarte serioase şi poate afecta chiar şi dispozitivele medicale foarte avansate din punct de vedere tehnologic.

    În vara anului 2017, Administraţia Medicamentelor şi a Alimentaţiei din SUA (FDA) a anunţat că 465.000 de pacienţi cu stimulator cardiac (n.red.: denumit pacemaker, este un dispozitiv medical care emite impulsuri electrice, transmise prin electrozi ce sunt în contact cu muşchii inimii, cu scopul de a regulariza bătăile inimii) au nevoie de update-uri la dispozitivele lor pentru că ar putea fi atacaţi cibernetic, întrucât şi stimulatoarele sunt conectate la internet.

    Noile dispozitive precum periile de păr inteligente menţin apetitul de consum pentru tehnologie. Periile de tip Hair Coach sunt dispozitive care pot învăţa textura părului unei persoane şi pot personaliza caracteristicile periei, acesta fiind un dispozitiv conectat, de asemenea, la internet. Chiar şi acestea pot fi atacate cibernetic.

    Care este pericolul dacă cineva îţi hackuieşte peria de păr?
    La prima vedere poate niciunul, deoarece utilizatorul nu consideră textura părului o informaţie sensibilă. Însă specificul tehnologiilor IoT stă în conectivitate. Atât conectivitatea la internet, cât şi interconectivitatea. Accesul la un device neprotejat atât de banal precum o perie de păr pe care o utilizezi acasă, conectată la acelaşi router de internet nesecurizat precum celelalte dispozitive din casă, poate asigura unui atacator accesul la întreg sistemul smart home, caz în care cu cât mai multe dispozitive IoT, cu atât mai bine pentru atacator. Iar multitudinea de device-uri poate depăşi imaginaţia consumatorilor care sunt „la început de drum” cu tehnologia IoT. O companie numită HAPI a dezvoltat produsul HAPIfork, o furculiţă care promite utilizatorului că ajută la scăderea în greutate, prin caracteristicile smart pe care le are încorporate. Această furculiţă învaţă comportamentul utilizatorilor plecând de la parametri precum durata unei mese sau de câte ori a îndreptat utilizatorul furculiţa spre gură, informaţii ce pot fi uploadate ulterior în computer şi interpretate prin intermediul platformei HAPI pentru a oferi sfaturi de nutriţie.
    Astfel de gadgeturi pot simplifica viaţa unei persoane şi pot chiar îmbunătăţi activităţile cotidiene, însă specialiştii atrag atenţia că fără o protecţie adecvată, chiar şi cel mai nesemnificativ device, conectat la internet, poate reprezenta o ameninţare dacă nu este protejat corespunzător. Cât de smart sunt, de fapt, IoT-urile?

  • (P) Telekom Cloud Backup, soluţia performantă care protejează datele companiilor împotriva pierderii sau deteriorării. Testeaz-o acum şi datele companiei tale vor fi în siguranţă!

    Protejarea eficientă a volumelor mari de date ale companiilor, stocarea datelor în centre performante de date situate în România, securitatea sporită a datelor pe întregul flux al acestora şi zero investiţii in infrastructura IT suplimentară sunt principalele beneficii oferite de soluţia Telekom Cloud Backup. Bazată pe tehnologia Veeam Cloud Connect, soluţia protejează atât staţii de lucru de tipul PC şi laptop, cât şi servere cu sisteme de operare Linux sau Windows. Testeaz-o acum şi beneficiaza de toate aceste avantaje!

    Cui se adresează Telekom Cloud Backup?

    Atât clienţii care folosesc deja tehnologie de backup Veeam pentru infrastructură IT proprie, cât şi cei care nu folosesc această tehnologie pot beneficia de Telekom Cloud Backup. Conectarea serviciului cu aplicaţia Veeam Backup & Replication sau agentul de backup instalate pe echipamentele clienţilor se efectuează automat.

    Unde sunt stocate datele?

    Cu Telekom Cloud Backup vei avea alocat un spatiu dedicat companiei tale pe o platformă de backup implementată în centrele de date ale Telekom Romania, aflate pe teritoriul ţării. Aceste centre de date sunt printre cele mai performante şi sigure din România.

    Regula 3-2-1-0

    De câţiva ani, Veeam- partenerul Telekom Romania pentru furnizarea soluţiei Telekom Cloud Backup promovează regula 3-2-1-0 potrivit căreia, cea mai eficientă metodă de asigurare a datelor presupune existenţa a 3 copii, pe 2 sisteme diferite dintre care 1 să se afle la distanţă, într-o altă locaţie geografică, pentru a asigura 0 erori. Telekom Cloud Backup respectă această regulă garantând siguranţa deplină a datelor, chiar şi în cazul calamităţilor naturale, precum cutremure, incendii sau inundaţii, prin stocarea datelor într-o locaţie off-site.

    Implementare în câteva minute şi activare imediat după semnarea contractului

    Deşi este o soluţie complexă, cu avantaje multiple, Telekom Cloud Backup se instalează şi se configurează în doar câteva minute. Backup-urile se fac automat, conform unui calendar pe care chiar tu îl poţi seta, în funcţie de nevoile companiei tale. Soluţia poate fi activată imediat după semnarea contractului de achiziţie şi vei benefica totodată de suport tehnic specializat oferit de tehnicienii Telekom Romania.

    Trafic de date nelimitat

    Telekom Cloud Backup te scapă de grija traficului de date generat. Încearca aplicaţia şi beneficiezi de  trafic de date nelimitat. De asemenea, îţi poţi configura politicile de backup oricum doreşti. În plus, poţi suplimenta capacitatea de stocare oricând. Afla informaţii detaliate despre Telekom Cloud Backup aici: www.telekom.ro/business/cloud-backup/

    Costuri

    Unul dintre beneficiile majore ale soluţiei îl reprezintă costurile reduse. Nu este necesar să investeşti în infrastructură IT suplimentară. Telekom Cloud Backup este disponibilă în baza unui abonament lunar, configurat în funcţie de necesităţile companiei tale.

    Testează Telekom Cloud Backup şi oferă companiei tale cea mai performantă soluţie de protecţie a datelor!

  • Comisia Europeană a lansat în dezbatere legea care interzice standardele duble de calitate în UE

    Pachetul de propuneri „Noi avantaje pentru consumatori”, propus de Comisia Europeană, „este menit să garanteze faptul că toţi consumatorii europeni beneficiază pe deplin de drepturile conferite de legislaţia Uniunii”, arată un comunicat transmis de executivul comunitar.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vrei să faci bani fară să mergi la muncă zi de zi ? Iată câteva idei de joburi pe care le poţi face fără să cobori din pat

    Munca de acasă are cu siguranţă avantaje sale. Nu trebuie să te trezeşti la o anumită oră, nu stai în trafic, îţi organizezi timpul singur, nu te distrag colegii şi, bineînţeles, ai posibilitatea de a trimite e-mailuri din confortul patului tău.

    Dacă toate acestea sună atrăgător (şi dacă ai autodisciplina pentru a rămâne concentrat şi productiv în timp ce lucrezi de la domiciliu), îţi oferim în cele ce urmează câteva idei de astfel de joburi, potrivit infomunca.ro.

    Multe dintre acestea necesită doar o bună conexiune la internet, un calculator şi ceva experienţă cu munca în online.

    1. Blogger

    Dacă ai deja un blog sau ai de gând să îţi creezi unul, trebuie să ştii că în funcţie de numărul de vizitatori sau colaborări poţi face bani frumoşi. Dacă ai abilităţi de comunicare scrisă, un blog te va ajuta în sensul acesta. Prin postări, articole, recenzii, recomandări, idei, site-ul tău poate atrage un număr mare de vizitatori, scrie sursa citată.

    În plus, poţi primi numeroase oferte din partea unor companii, magazine, care sunt dispuse să îţi ofere produse pentru testare şi/sau reclamă, cărora să le realizezi un articol şi să îl publici pe site-ul tău, în speranţa atragerii cât mai multor cumpărători.

    Poţi primi, de asemenea, bani pentru postarea unor reclame sau linkuri cu directionare catre site-urile partenere, pe blogul tau.

    Pentru un blog de succes trebuie sa iti atragi cititorii prin subiecte de interes pentru categoria de persoane careia te adresezi, devenindu-ti astfel cititori fideli. Poate dura cateva luni pana la un an pana ce vei primi colaborari si blog-ul tau va deveni popular.

    Castigurile difera in functie de numarul de vizualizari, vizitatori, colaborari, etc. Pentru 1000 de vizualizari se primeste, in medie, intre 10 si 50 de dolari.

    2. Artist vocal

    Stii sa canti? Iata ca poti fi platit pentru asta. Cele mai multe astfel de joburi sunt solicitate de catre companiile care vor sa realizeze o reclama, la ghiduri, sau la filmuletele “cum sa…”.

    Avantajul este ca iti poti inregistra vocea de acasa si poti trimite inregistrarea in format electronic. Pentru o ora de inregistrare poti primi pana la 70 de euro.

    3. Pay per click

    Exista foarte multe site-uri care ofera bani pentru fiecare click; cel mai adesea click-urile inseamna trafic catre un anumit site.

    Exista si companii romanesti care utilizeaza email marketing-ul si rasplateste utilizatorii pentru citirea email-urilor zilnice.

    Cu un astfel de job poti castiga pana la 25 de euro pe ora, insa depinde de site.

    4. Redactare articole

    Exista foarte multe site-uri care doresc sa-si promoveze serviciile sau produsele cu informatii actualizate. Multe dintre acestea au chiar o sectiune unde sunt publicate articole cu continut optimizat referitoare la serviciile prestate sau produsele comercializate.

    Pentru a fi editor de continut trebuie sa ai abilitati de exprimare in scris, talent si cunoştinţe în domeniul firmei pentru care redactezi articolele.

    In medie pentru un articol de 400 de cuvinte poti primi intre 20 si 50 lei, dar avand in vedere necesitatea multor companii de promovare prin articole si in functie de frecventa de redactare, poti castiga 500-1000 de lei/luna lejer.

    5. Traducator

    Daca stapanesti foarte bine cel putin o limba straina, jobul de traducator iti poate aduce banii frumosi.

    Traducerile de orice fel si in orice domeniu au ajuns sa fie tot mai cautate si mai bine platite. Cele mai frecvente cereri sunt de traduceri din franceza, chineza si spaniola, insa cu cat este mai rara limba straina pe care o cunosti, cu atat este mai bine platita traducerea.

    Ca traducator liber poti castiga si 50 de euro/ora, insa plata poate varia.